Sunteți pe pagina 1din 21

Păstorul lui Herma

Păstorul lui Herma

Introducere

Păstorul lui Herma este o carte apocrifă cu referire la Noul Testament. În ea se imaginează biserica Domnului ca un turn. Turnul acesta, ca şi toate turnurile de altfel, era construit din pietre. Este vorba despre acele pietre care suportau o astfel de activitate şi puteau fi folosite la o asemenea construcţie. Apoi se ia fiecare tip de piatră şi se explică de ce a fost sau nu fost folosită la construcţia turnului. Cartea poate fi interesantă mai ales în ceea ce priveşte explicaţia cu privire la pietrele folosite pentru acesta zidire. Explică de ce sunt unele pietre ciuntite, crăpate, fisurate, rotunde, pătrate, şi aplică acestea la viaţa creştinului. Însă pentru că este o carte apocrifă, cel care o citeşte trebuie să ştie să discearnă şi să deosebească lucrurile bune (dacă sunt) de cele care sunt mai puţin bune.

Cartea I - Vedeniile

Vedenia I

1 - Cel ce m-a crescut mă vânduse unei oarecare Rode în Roma. După mulţi ani am cunoscut-o iarăşi şi am început să o iubesc ca pe o soră. După câtva timp am văzut-o scăldându-se în râul Tibru, i-am dat mâna şi am scos-o din râu. Văzând frumuseţea ei, mi-am zis în inimă : Ce fericit aş fi dacă aş avea o astfel de femeie, atât ca frumuseţe cât şi ca purtare”. Numai atât am gândit, iar nimic altceva. După câtva timp, pe când mă duceam spre Cumae şi slăveam pe cale făpturile lui Dumnezeu, cât sunt de mari, de însemnate şi de puternice, am adormit mergând şi un duh m-a luat şi m-a dus pe un drum anevoie de umblat, pe care nici un om nu putea merge, căci era un loc prăpăstios şi rupt de ape. Trecând deci râul acela am ajuns la un loc şes şi îngenunchind am început să mă rog Domnului şi să îmi mărturisesc păcatele. Pe când mă rugam se deschise cerul şi văzui pe femeia aceea pe care o poftisem, salutându-mă din cer zicându-mi:

- Bucură-te Hermo!

Uitându-mă spre ea, îi zisei :

- Doamnă, ce faci acolo ?

Ea îmi răspunse :

- Am fost ridicată aici, ca să arăt Domnului păcatele tale.

Zic ei:

- Tu eşti acum acuzatoarea mea ?

- Nu, zise, dar ascultă cuvintele pe care ţi le voi spune. Dumnezeu care locuieşte în

ceruri şi a făcut din nimic lucrurile ce sunt, şi le-a înmulţit şi le-a făcut să crească pentru

biserica Sa cea sfântă este supărat pe tine pentru că ai păcătuit către mine. Răspunzând îi zisei:

- Păcătuit-am către tine? În ce fel? sau ţi-am grăit vreodată cuvânt neruşinat? Nu te-

am socotit întotdeauna ca pe o zeiţă? Nu te-am respectat în toată vremea ca pe o soră femeie? pentru ce susţii împotriva mea pe nedrept aceste fapte rele şi necurate? Ea râzând îmi zise:

- În inima ta s-a suit pofta de ceva rău, oare nu ţi se pare că pentru un bărbat drept

este o faptă rea, dacă se suie în inima lui pofta rea? Este, da, păcat şi încă mare, îmi zise, căci bărbatul drept doreşte numai lucruri drepte. Când doreşte deci lucruri drepte slava lui este bine asigurată în ceruri şi Domnul se arată milostiv în orice împrejurare. Dimpotrivă, cei ce

se gândesc în inimile lor la rău îşi atrag moartea şi robia şi mai ales aceia care caută să câştige lumea aceasta, care iubesc bogăţia şi nu ţin la bunurile viitoare. Se vor căi sufletele

1

Păstorul lui Herma

lor pentru că nu au nădejde ci s-au nesocotit pe ei şi viaţa lor. Tu însă roagă-te lui Dumnezeu şi El va ierta păcatele tale şi ale casei tale întregi şi ale tuturor sfinţilor.

2. După ce vorbi ea cuvintele acestea, se închiseră cerurile iar eu eram cu totul

cuprins de teamă, groază şi întristare, căci ziceam în mine, Dacă şi păcatul acesta mi se scrie în cartea judecăţii cum mă voi mai putea mântui? Sau cum voi îmblânzi pe Dumnezeu pentru păcatele mele săvârşite cu fapta? Şi cu ce cuvinte voi ruga pe Domnul ca să îmi fie milostiv?. Pe când cugetam şi socoteam acestea în inima mea, văd înaintea mea un fotoliu mare şi alb ca zăpada. Şi veni o femeie bătrână îmbrăcată în veşmânt foarte strălucitor, cu o carte în mâini, se aşeză singură şi mă salută cu cuvintele :

- Bucură-te Hermo !

Iar eu plin de întristare îi zisei plângând :

- Doamnă bucură-te. Ea îmi zise :

- Pentru ce eşti aşa trist Hermo ? erai răbdător anevoie de supărat şi în toată vremea

râzând, pentru ce eşti acum atât de posomorât la faţă şi nu vesel? Iar eu îi răspunsei:

- Din pricina unei femei nobile care zice ca am păcătuit către ea.

Şi ea zise:

- Nicidecum nu este asupra robului lui Dumnezeu lucrul acesta, dar în inima ta s-a

suit pofta rea. Un astfel de gând poate însă să aducă păcat asupra robilor lui Dumnezeu căci este un gând rău şi înspăimântător pentru un suflet cu totul cinstit şi dovedit ca bun, dacă

doreşte o faptă rea şi mai ales pentru tine Hermo care eşti înfrânat şi te abţii de la orice poftă rea fiind plin de toată nevinovăţia şi de mare curăţie.

3. Dar nu pentru aceasta este Dumnezeu supărat pe tine ci pentru ca să întorci pe

copii tăi care au păcătuit către Domnul şi către voi părinţii lor, căci în iubire oarbă către copiii tăi nu ai povăţuit casa ta ci ai lăsat-o să se strice îngrozitor. Pentru aceasta este Domnul supărat pe tine. Totuşi va tămădui toate relele săvârşite mai înainte în casa ta, căci pentru păcatele şi nelegiuirile lor ai pierdut în afacerile tale negustoreşti. Dar milostivirea

cea bogată a Domnului s-a plecat spre tine, şi casa ta se va întări şi se va restabili în slava Lui, numai să nu fi uşuratic, ci cu inima bună, şi întăreşte casa ta căci precum fierarul ciocănind lucrul său face ce voieşte tot aşa şi sfatul cel drept repetat zilnic stăpâneşte toată răutatea. Nu înceta să sfătuieşti pe copiii tăi, Căci ştiu că dacă se vor pocăi din toata inima, vor fi scrişi împreună cu sfinţii în cărţile vieţii. După ce se sfârşiră vorbele acestea ale ei, mă întrebă:

- Voieşti să asculţi să îţi citesc ceva ?

- Voiesc Doamnă! Citeşte-mi.

- Fii dar ascultător, îmi spuse ea, şi ia seama la măririle lui Dumnezeu.

Atunci în chip măreţ şi minunat am auzit lucruri de care nu pot să îmi aduc aminte, căci toate cuvintele erau îngrozitoare, aşa că nu poate cineva să le poarte. Numai vorbele de

pe urmă mi le amintesc căci erau folositoare şi blânde:Iată Dumnezeul puterilor care a creat lumea cu putere nevăzută şi neîntrecută şi cu mare înţelepciune şi a îmbrăcat zidirea cu frumuseţe prin slăvita Lui voinţă şi cu Cuvântul cel puternic a întărit cerul şi a întemeiat pământul pe ape şi cu a Sa înţelepciune şi pronie a zidit biserica Sa cea sfântă pe care a şi binecuvântat-o. Iată Acesta va schimba cerurile, munţii, dealurile şi mările şi toate se fac netede pentru cei aleşi ai săi ca să le împlinească făgăduinţa pe care le-a făcut-o cu multă slavă şi bucurie, dacă vor ţine legile lui Dumnezeu pe care le-au primit cu credinţă mare.

4. Când termină de citit se sculă de pe fotoliu, veniră patru tineri ridicară fotoliul şi

se duseră cu el spre răsărit. Iar ea mă chemă la sine, se atinse de pieptul meu şi îmi zise:

- Ţi-a plăcut citirea mea ?

Îi răspunsei :

- Acestea de la urma îmi plac, Doamnă dar cele de mai înainte sunt grele şi aspre.

2

Păstorul lui Herma

Ea îmi zise:

- Acestea de la urmă sunt pentru cei drepţi, iar cele de mai înainte pentru păgâni şi pentru cei ce s-au lepădat de credinţă.

Pe când vorbea ea cu mine, se arată doi bărbaţi, o ridicară pe braţe şi plecară spre răsărit unde fusese dus şi fotoliul. Veselă plecă şi depărtându-se îmi zise :

- Fii cu curaj, Hermo!

Vedenia II

1. Mergând spre Cumae, pe aceeaşi vreme ca şi anul trecut, mi-am adus aminte pe

cale de vedenia de dinainte şi iarăşi mă apucă Duhul şi mă duse în acelaşi loc unde mă dusese şi anul trecut. Ajungând deci în locul acela plecai genunchii şi începui să mă rog Domnului şi s-ă slăvesc numele Lui, că m-a socotit vrednic şi mi-a făcut cunoscute păcatele mai înainte.

După ce mă ridicai de la rugăciune, văzui înaintea mea pe bătrâna pe care o văzusem şi anul trecut, plimbându-se încoace şi în colo şi citind cu glas tare pe o carte.

- Poţi tu, îmi zise ea, să vesteşti acestea aleşilor lui Dumnezeu ?

Răspunsei:

- Doamnă, atâtea nu pot ţine minte, dă-mi însă cartea ca să o copiez.

- Ia-o, îmi zise, şi să mi-o dai înapoi.

O luai şi retrăgându-mă într-un loc de pe câmp, am copiat-o literă cu literă, căci nu

aflam silabele. Sfârşind de copiat cartea deodată îmi fu smulsă cartea din mână, de cine nu am văzut.

2. După ce postii cincisprezece zile şi mă rugai mult către Domnul, mi se descoperi

înţelegerea acestei scrieri. Cele scrise erau: Copii tăi Hermo au păcătuit către Dumnezeu, au defăimat pe Domnul şi cu mare răutate au trădat pe părinţii lor. S-au făcut trădători de părinţi dar folos nu au avut de trădarea lor ci au adăugat la păcatele lor desfrânări şi tot felul de răutăţi şi astfel s-a umplut măsura fărădelegilor lor. Fă cunoscut însă aceste cuvinte tuturor copiilor tăi şi soţiei tale care pe viitor îţi va fi ca o soră, căci nici ea nu îşi păzeşte limba cu care păcătuieşte, dar auzind cuvintele acestea şi-o va păzi şi va afla milă. După ce le vei face cunoscut cuvintele acestea pe care mi le-a poruncit Stăpânul ca să ţi le descopăr atunci se vor ierta lor toate păcatele pe care le-au săvârşit mai înainte şi tuturor sfinţilor care au păcătuit până în ziua aceasta, dacă se vor pocăi din toată inima lor şi vor îndepărta din inimile lor îndoiala, Căci pe slava Sa a jurat Stăpânul cu privire la aleşii săi că dacă şi după această zi hotărâtă se va mai păcătui, nu se vor mai mântui, căci pentru cei drepţi pocăinţa are sfârşit. Zilele pocăinţei s-au împlinit pentru sfinţi iar pentru păgâni este pocăinţa până în ziua de apoi. Să spui deci căpeteniilor bisericii ca să îşi îndrepte căile pentru dreptate pentru ca să primească din plin şi cu multă slavă făgăduinţele. Fiţi deci statornici cei care săvârşiţi dreptatea şi nu vă îndoiţi pentru trecerea voastră în viaţa cealaltă împreună cu sfinţii îngeri.

Fericiţi sunteţi toţi care răbdaţi marea asuprire viitoare şi câţi nu vor tăgădui viaţa lor, căci să jurat Domnul către Fiul Său că cei ce au tăgăduit pe Domnul lor s-au lipsit de viaţă veşnică. Adică cei ce Îl vor tăgădui în zilele viitoare, căci celor ce L-au tăgăduit mai înainte le-a fost milostiv pentru multa Sa îndurare.

3. Iar tu Hermo, să nu păstrezi ura copiilor tăi nici să părăseşti pe sora ta pentru ca să

fie curăţiţi de păcatele lor de mai înainte, căci vor fi povăţuiţi cu povaţă dreaptă dacă nu le vei păstra ura. Ura neîmpăcată duce la moarte, tu însă Hermo ai avut mari supărări personale din pricina călcărilor de lege săvârşite în casa ta, pentru că nu ai avut grije de ei, ci dimpotrivă ai trecut cu vederea şi te-ai îndeletnicit cu afacerile tale cele rele, totuşi îţi aduce mântuirea faptul că nu te-ai depărtat de Dumnezeul cel viu precum şi curăţia şi multa înfrânare. Acestea te-au mântuit, dacă rămâi statornic în ele şi mântuiesc pe toţi care fac unele ca acestea şi petrec în nevinovăţie şi simplitate. Aceştia vor birui toată răutatea şi vor fi

3

Păstorul lui Herma

statornici până la viaţa veşnică. Fericiţi toţi care săvârşesc dreptatea! Nu vor pieri în veac. Să spui lui Maxim: Iată vine o strâmtorare, dacă ţi se pare că este bine iarăşi tăgăduieşte. Aproape este Domnul de cei ce se întorc către El precum este scris la Eldad şi Modat, care au proorocit poporului în pustie. Un tânăr foarte frumos mi-a făcut în somn următoare mărturisire zicându-mi:

- Cine crezi că este bătrâna de la care ai primit cartea ?

- Sibila, am zis eu

- Te înşeli, nu este ea, îmi zise el

- Dar cine ? întreb eu

- Biserica, îmi răspunse el.

L-am întrebat apoi:

- Pentru ce arată oare bătrână ?

- Pentru că ea a fost creată înainte de toate, fu răspunsul său, pentru aceasta este

bătrână şi pentru ea a fost întocmită lumea. După aceea avui o vedenie în casa mea. A venit bătrâna şi m-a întrebat dacă am dat prezbiterilor cartea. Am spus că nu am dat-o. - Bine ai făcut ,zise, căci am să mai adaug câteva cuvinte. Când voi sfârşi toate cuvintele, prin tine vor fi duse la cunoştinţa tuturor aleşilor. Să scrii deci două cărţi şi să trimiţi una lui Clement şi una Graptei. Clement să o trimită apoi cetăţilor din afară, căci lui i s-a încredinţat aceasta; Grapte să înveţe din ea văduvele şi orfanii, iar tu însuţi să citeşti în această cetate, împreună cu prezbiterii care stau în fruntea biserici.

Vedenia III

1. Postind de multe ori şi rugând pe Domnul ca să îmi arate descoperirea pe care o făgăduise să mi-o arate prin bătrână, chiar în acea noapte mi se arătă bătrâna şi îmi zise:

- Pentru că te rogi atât de mult şi ai aşa de mare râvnă să cunoşti toate, vino la

câmpul unde semeni alac, şi pe la ceasul al cincilea îţi voi apărea şi îţi voi arăta cele ce trebuie să vezi. O întrebai zicând:

- Doamnă, în ce loc al câmpului ?

- Unde vrei tu, fu răspunsul ei.

Mi-am ales în gând un loc frumos şi retras. Mai înainte însă de a-i vorbi şi a-i spune locul îmi zise:

- Voi veni acolo unde doreşti.

Aşa dar fraţilor m-am dus la câmp, am socotit exact ceasurile şi am ajuns la locul unde hotărâsem să vin. Acolo văzui o şofă de fildeş, pe şofă era aşezată o pernă de in şi pe deasupra întinsă o pânză foarte fină de in. Când văzui aceste lucruri aşezate înaintea mea şi

nu zări pe nimeni în locul acela, rămăsei încremenit, groaza mă luă, părul mi se zburli şi mă cuprinseră oarecum fiorii, pentru că eram singur. Când îmi venii apoi în fire şi îmi adusei aminte de mărirea lui Dumnezeu şi prinsei curaj, îmi plecai genunchii şi începui a mărturisi iarăşi păcatele mele ca şi mai înainte. Doamna veni împreună cu cei 6 tineri pe care îi văzusem şi mai înainte, se aşeză puţin în urma mea şi asculta la mine, cum mă rugam şi îmi mărturiseam Domnului păcatele. Apoi se atinse de mine şi îmi zise:

- Hermo încetează a te ruga întruna pentru păcatele tale, roagă-te şi pentru dreptate, ca să primeşti parte din ea pentru casa ta. Mă ridică de mână, mă duse la şofă şi zise tinerilor:

- Duceţi-vă şi zidiţi.

După ce se retrăseseră tinerii şi rămăsesem noi singuri îmi zise:

- Şezi aici !

4

Păstorul lui Herma

- Răspunsei, Doamnă, să se aşeze întâi cei mai în vârstă

- Şezi zise, când îţi spun.

Voind deci să mă aşez în partea dreaptă, nu mă lăsă ci îmi făcu semn să mă aşez în

partea stângă. Pe când mă gândeam în mintea mea şi eram trist pentru că nu mă lăsase să mă aşez în partea dreaptă îmi zise:

- Eşti supărat Hermo ? Locul din partea dreapta se cuvine altora care au bine plăcut

lui Dumnezeu şi au pătimit pentru numele Lui. Ţie îţi lipsesc multe pentru ca să poţi şedea împreună cu ei. Dar precum stărui în curăţie stăruie şi de aici înainte şi vei şedea împreună cu

ei ca şi toţi care fac faptele lor şi rabdă cele ce au răbdat ei.

2. - Ce au răbdat ei?, întrerupsei eu

- Ascultă, îmi zise, lovituri de bici, închisori, strâmtorări mari, crucea, fiare sălbatice,

pentru Numele lui Dumnezeu. Pentru aceasta îşi au locul în partea dreaptă a altarului ca şi oricine pătimeşte pentru Numele Lui Dumnezeu, iar celorlalţi li se cuvine partea stângă. Dar

şi unii şi alţii, şi cei ce stau la stânga şi cei ce stau la dreapta, au aceleaşi făgăduinţe şi daruri numai că cei din dreapta au o oarecare cinste deosebită. Tu eşti doritor foarte a şedea de-a dreapta împreună cu ei, dar lipsurile tale sunt multe. Vei fi însă curăţit de lipsurile tale şi toţi care nu se îndoiesc vor fi curăţiţi de toate păcatele pe care le-au săvârşit până în ziua aceasta. După ce rosti aceste cuvinte voi să plece. Eu însă căzui la picioarele ei şi o rugai în numele Domnului să îmi arate vedenia pe care mi-o făgăduise. Atunci mă apucă iarăşi de mână mă ridică sus şi mă aşeză pe şofă în partea stângă iar ea şezu în partea dreaptă şi ridicând în sus un toiag strălucitor, mă întrebă:

-

Vezi ceva mare?

-

Răspunsei:

-

Doamnă nu văd nimic

-

Iarăşi îmi zise: Iată nu vezi în faţa ta un turn mare, zidindu-se pe ape strălucitoare cu

câte patru unghiuri ? Într-adevăr, se zidea turnul în patru unghiuri de cei şase tineri care veniseră împreună cu ea. Alte zeci de mii de oameni aduceau pietre, unii din adânc, iar alţii de pe pământ şi le dădeau celor şase tineri, aceia le luau şi zideau cu ele şi toate pietrele scoase din adânc le zideau aşa precum erau căci erau potrivite şi se uneau la încheietură cu celelalte pietre. Şi aşa de bine se îmbinau unele cu altele încât nu se observa încheietura lor iar zidirea turnului părea a fi făcută dintr-o singură piatră. Din celelalte pietre însă care erau aduse de pe uscat, pe unele le puneau la o parte,pe altele le întrebuinţau la zidit, iar pe altele le tăiau în bucăţi şi le aruncau departe de turn. Multe alte pietre stau încă împrejurul turnului şi nu le întrebuinţau la zidire, căci unele din ele aveau crăpături, altele erau ciuntite, iar altele erau albe şi rotunde şi nu se potriveau la zidire. Vedeam apoi alte pietre care erau aruncate de turn şi mergeau rostogolindu-se pe drum, dar nu rămâneau pe drum ci se rostogoleau de pe drum într-un loc anevoie de umblat. Altele cădeau pe foc şi ardeau, altele cădeau aproape de ape şi nu puteau

să se rostogolească, deşi ar fi vrut să se rostogolească mai departe şi să se ducă în apă.

3. Cum îmi arătă acestea voi să plece. Îi zisei :

- Doamnă, ce folos pentru mine că am văzut acestea şi nu pricep însemnătatea lor ?

- Iscoditor eşti omule, îmi răspunse ea, de vrei să cunoşti cele privitoare la turn!

- Se poate Doamnă, zisei, dar vreau să povestesc fraţilor mei ca să se bucure şi ei

auzindu-le si să cunoască pe Domnul în multă slavă.

- Te vor asculta într-adevăr mulţi, zise ea, însă unii dintre cei ce te vor asculta, se vor

bucura iar alţii vor plânge, dar şi aceştia dacă vor asculta şi se vor pocăi, se vor bucura. Ascultă deci asemănările acestui turn, căci îţi voi descoperi totul, dar nu-mi mai face supărare cu rugăciunea ta pentru descoperire, căci descoperirile de tot felul acesta îşi au sfârşitul lor şi acum sunt la sfârşit. Totuşi tu nu vei înceta de a cere descoperiri, căci eşti neruşinat. Turnul pe care îl vezi zidindu-se, sunt eu, biserica care m-am arătat ţie şi acum şi mai înainte.

5

Păstorul lui Herma

Întreabă acum în privinţa turnului, orice vrei şi îţi voi descoperi, pentru ca să te bucuri împreună cu sfinţii.

- Doamnă, zisei eu, pentru că m-ai socotit odată vrednic, ca să îmi descoperi totul,

descoperă-mi ceea ce este cu putinţă sa ţi se descopere,

- Ţi se va descoperi, mă asigură ea, numai inima ta să fie întoarsă către Dumnezeu şi

să nu pui la îndoială ceea ce ai văzut. O întrebai :

- Doamnă, pentru ce turnul a fost zidit pe ape ?

- Ţi-am spus de mai înainte, răspunse ea şi totuşi cercetezi cu atâta râvnă. Cercetând

deci vei afla adevărul. Ascultă acum pentru ce turnul a fost zidit pe ape: Pentru că viaţa

voastră prin apă s-a mântuit şi se va mântui. Turnul însă este întemeiat pe cuvântul numelui celui Atotputernic şi slăvit şi este ţinut prin puterea Domnului.

4. - Doamnă, exclamai eu, mare şi minunat este lucrul acesta! Dar cei şase tineri, care

zidesc cine sunt Doamnă ?

- Aceştia sunt sfinţii îngeri ai lui Dumnezeu cei care au fost creaţi mai întâi şi cărora

Domnul le-a încredinţat toată zidirea spre a o face să crească, a o zidi şi a stăpâni peste

făptura întreagă, de aceştia deci va fii terminată zidirea turnului.

- Dar ceilalţi care aduc pietrele cine sunt ?

- Şi ei sunt sfinţi ai lui Dumnezeu : Dar cei şase de mai înainte sunt mai presus decât

ei. Zidirea turnului se va sfârşi şi toţi împreună se vor bucura împrejurul turnului şi vor slăvi

pe Dumnezeu că sa sfârşit zidirea. Am mai întrebat-o apoi :

- Doamnă aş dori să cunosc soarta pietrelor şi puterea lor ce fel este, mi-a răspuns:

- Nu că ai fi mai vrednic decât toţi ceilalţi, ca să ţi se descopere aceasta, căci sunt alţii

mai înaintea ta şi mai buni decât tine cărora ar fi trebuit să li se descopere vedeniile acestea,

dar ca să se slăvească numele lui Dumnezeu ţi sa făcut şi ţi se vor face şi de aici încolo descoperiri pentru cei nehotărâţi, cei care mereu chibzuiesc în inimile lor, dacă acestea sunt într-adevăr sau nu sunt. Spune-le că toate acestea sunt adevărate şi nimic nu este afară de adevăr, ci toate sunt tari şi sigure şi bine întemeiate.

5. Ascultă acum explicarea pietrelor care se duc spre zidire. Pietrele cele în patru

colţuri, albe şi potrivite la încheieturi sunt apostoli, episcopi, învăţători sau diaconi care au vieţuit după sfinţenia lui Dumnezeu şi au îndeplinit slujba de episcopi, învăţători şi diaconi în

curăţie şi sfinţenie faţă de aleşii lui Dumnezeu. Unii dintre ei au adormit deja, iar alţii sunt încă în viaţă. Ei întotdeauna au lucrat în unire unii cu alţii, au avut pace între ei şi au ascultat unii de alţii. Pentru aceasta se potrivesc încheieturile lor la zidirea turnului.

- Ce înseamnă oare pietrele care sunt aduse din adânc şi sunt întrebuinţate la zidire şi se potrivesc la încheieturi cu celelalte pietre deja zidite ?

- Aceştia sunt cei ce au pătimit pentru numele Domnului.

- Aş dori să cunosc celelalte pietre, care sunt aduse de pe uscat, ce însemnează

Doamnă?

- Cele ce merg la partea de jos a zidirii şi nu sunt cioplite, pe acestea le-a dovedit

Domnul ca bune, pentru că au umblat pe drumul cel drept al Domnului şi au urmat poruncile

lui.

- Cele ce sunt aduse şi se pun sus la zidire, cine sunt ?

- Sunt tineri în credinţă şi credincioşi obişnuiţi. Ei sunt sfătuiţi de îngeri ca să facă bine, deoarece s-a aflat în ei răutate.

- Pe cine înfăţişează apoi cele puse la o parte şi aruncate ?

- Pe cei ce au păcătuit dar doresc să se pocăiască: pentru aceasta nu au fost aruncate

departe de turn, pentru că vor fi întrebuinţaţi la zidire, dacă se vor pocăi. Cei ce se vor pocăi

deci, dacă se vor pocăi cu adevărat vor fi tari în credinţă, numai dacă se vor pocăi acum, cât

6

Păstorul lui Herma

timp se zideşte turnul. Iar dacă se va sfârşi zidirea nu mai au loc ci vor fi aruncaţi. Numai atât vor avea, că vor sta lângă turn.

6. - Vrei să cunoşti şi pe acelea care au fost tăiate în bucăţi şi au fost aruncate departe

de turn? Aceştia sunt fii nelegiuirii. Ei au crezut în chip făţarnic şi nu au fost străini de niciun păcat. De aceea nu dobândesc mântuirea, pentru că nu sunt buni de întrebuinţat la zidire din pricina răutăţilor lor. Pentru aceasta au fost sfărâmate şi aruncate departe, din pricina mâniei Domnului pentru că l-au mâniat. Celelalte pe care le-ai văzut stând în mare număr, fără a fi aduse la zidire închipuiesc cele aspre, pe aceia care au cunoscut adevărul dar n-au rămas în el şi nici nu sau unit cu cei sfinţi, pentru aceea nu sunt bune de întrebuinţat.

- Cine sunt apoi cele care au crăpături ?

- Aceştia sunt cei care au vrăjmăşie unii împotriva altora în inimile lor şi nu trăiesc în

pace între ei, care la vedere păstrează pacea, iar când sunt departe unii de alţii păstrează răutăţile în inimă. Acestea sunt crăpăturile pe care le au pietrele. Cele ciuntite închipuiesc pe

aceia care au primit în adevăr credinţa şi au cea mai mare parte la dreptate dar au şi unele părţi de nelegiuire. Pentru aceasta sunt ciuntite şi nu întregi.

- Cine sunt oare Doamnă pietrele albe şi rotunde care nu se împotrivesc la zidire?

- Aceştia sunt cei ce au credinţă dar au şi bogăţia lumii acesteia. Când vine o strâmtoare pentru bogăţia şi afacerile lor ei se leapădă de Domnul. La acest răspuns îi mai pusei iarăşi o întrebare :

- Doamnă când vor fi ei oare buni de întrebuinţat la zidire ?

- Vor fi vrednici de Dumnezeu, îmi zise, când se va micşora bogăţia lor, care îi

amăgeşte căci precum piatra este rotundă, dacă nu se ciopleşte şi nu îşi va pierde ceva din ea, nu poate fi în patru colţuri, tot aşa şi cei bogaţi din lumea aceasta dacă nu se pierde din bogăţia lor, nu pot fi vrednici de Domnul. Cunoaşte aceasta mai întâi la tine însuţi; când erai bogat nu erai bun de nimic iar acum eşti bun de întrebuinţat şi folositor pentru viaţă. Fiţi buni

de întrebuinţat pentru Dumnezeu, căci şi tu vei fi luat din aceste pietre. 7. Pietrele pe care le-ai văzut aruncate departe de turn căzând pe drum şi rostogolindu-se de pe drum în locuri anevoie de umblat, sunt cei ce cred dar în urma îndoielii părăsesc calea cea adevărată socotind că pot găsi o cale mai bună, se rătăcesc şi pătimesc umblând prin locuri neumblate. Iar cele ce cad în foc şi ard sunt aceia care sau depărtat până

la sfârşit de Dumnezeul cel viu şi din pricina poftelor lor de desfrânare şi răutăţilor pe care le-au săvârşit, nu le trece prin minte să se pocăiască.

- Dacă doreşti să ştii cine sunt pietrele acelea, care cad aproape de apă şi nu pot să se rostogolească în apă ?

- Aceştia sunt cei ce ascultă cuvântul şi doresc să se boteze în numele Domnului, dar

când li se aduce aminte de curăţia adevărată se răzgândesc şi umblă iarăşi după poftele lor cele rele. Cu asta terminase lămuririle despre turn. Îndrăznind o întrebai dacă toate pietrele

acestea care sunt aruncate şi nu se potrivesc la zidirea turnului vor avea loc la turnul acesta şi dacă le este cu putinţă pocăinţa.

- Pocăinţa le este cu putinţă, îmi răspunse ea, dar la turnul acesta nu se mai pot

potrivi. Pentru un alt loc mult mai neînsemnat se vor potrivi dar şi aceasta când vor fi chinuiţi

şi se vor împlini zilele păcatelor lor. Şi pentru aceasta vor fi izbăviţi pentru că sau făcut

părtaşi cuvântului celui drept. Şi atunci vor izbuti să se izbăvească de chinuri dacă vor pune la inimă faptele lor rele pe care le-au săvârşit. Iar dacă nu le vor pune la inimă nu vor fi mântuiţi din cauza împietririi inimii lor.

8. Când am încetat deci de a o întreba toate acestea, îmi zise:

- Vrei să vezi şi altceva?

Fiind foarte doritor de vedenii m-am bucurat mult că voi vedea iarăşi ceva. Băgând de

seamă aceasta bătrâna zâmbi şi îmi zise :

7

Păstorul lui Herma

- Vezi şapte femei împrejurul turnului

- Da Doamnă, îi răspunsei eu şi ea continuă :

- Turnul este purtat de ele după porunca Domnului. Ascultă acum şi felul lor de

lucrare. Cea dintâi dintre ele cu mâini puternice se numeşte credinţă, prin ea se mântuiesc aleşii lui Dumnezeu. Cealaltă care este încinsă în brâu şi are ţinuta bărbătească se numeşte înfrânarea, ea este o fiică a credinţei, cine îi urmează este fericit în viaţă căci se va feri de toate faptele rele în credinţă, că va moşteni viaţa de dincolo dacă se ţine departe de orice poftă rea.

- Dar celelalte cine sunt Doamnă ?

- Sunt fiice una alteia. Ele se numesc 1- simplitate, 2 - ştiinţă, 3 - nevinovăţie, 4 - sfinţenie, 5 - dragoste. Dacă faci deci toate faptele mamei lor poţi să trăieşti.

- Aş dori Doamnă să ştiu ce putere are fiecare din ele,

- Ascultă ce puteri: puterile lor se ţin una de alta şi urmează una alteia în ordinea

naşterii lor. Din credinţă se naşte înfrânarea, din înfrânare simplitate, din simplitate nevinovăţia, din nevinovăţie sfinţenie, din sfinţenie ştiinţa, din ştiinţă dragostea. Faptele lor sunt curate sfinte şi dumnezeieşti. Cel care deci va servi lor şi va putea să se ţină de faptele lor îşi va avea locuinţa în turn împreună cu sfinţii. Am întrebat-o apoi despre timpuri, dacă a venit deja sfârşitul, iar ea strigă cu glas

tare:

- Om nepriceput! Nu vezi turnul, că încă se zideşte? Când se va isprăvii turnul de

zidit va fi sfârşitul şi repede se va isprăvi. Nu mă mai întreba de acum înainte nimic. Îţi poate fi de ajuns ţie şi sfinţilor amintirea acestora şi înnoirea duhurilor voastre. Dar nu s-au descoperit toate acestea numai pentru tine ci să le faci cunoscute tuturor. După trei zile, căci trebuie mai întâi să cugeţi asupra lor. Îţi poruncesc Hermo ca să grăieşti la urechile sfinţilor toate cuvintele acestea ce îţi voi spune pentru ca auzindu-le şi făcându-le să se curăţească de răutăţile lor şi tu împreună cu ei. 9. - Ascultaţi-mă copiii v-am crescut în multă simplitate nevinovăţie şi sfinţenie prin milostivirea Domnului care a turnat peste voi dreptatea pentru ca să fiţi îndreptăţiţi şi curăţiţi de orice răutate şi strâmbătate. Voi înşişi nu voiţi să încetaţi cu răutatea voastră. Ascultaţi-mă şi trăiţi în pace unii cu alţii, cercetaţi-vă şi ajutaţi-vă unii pe alţii. Nu vă împărtăşiţi numai voi singuri din bunătăţile date de Dumnezeu ci faceţi parte din ele şi celor lipsiţi, căci unii din prea multe mâncări îşi pricinuiesc boala trupului, dimpotrivă la aceia care nu au mâncare se vătăma trupul pentru că nu are hrană îndestulătoare şi le lâncezeşte deci trupul. Acesta nepotrivire este însă păgubitoare pentru voi cei ce aveţi şi nu daţi şi celor lipsiţi. Îndreptaţi-vă privirea spre judecata care are să vină, cei îndestulaţi, cercetaţi pe cei flămânzi până încă nu sa isprăvit cu zidirea turnului căci după terminarea turnului veţi voi să faceţi bine şi nu mai veţi avea prilejul. Cei ce vă făliţi cu bogăţia luaţi seama ca nu cumva să suspine cei lipsiţi şi suspinul lor să se suie la Domnul şi voi împreună cu bunurile voastre să fiţi lăsaţi afară la uşa

turnului.

-

Şi acum mă adresez vouă celor ce conduceţi biserica şi năzuiţi spre locul cel dintâi.

Nu fiţi asemenea vrăjitorilor. Vrăjitorii poartă farmecele lor în cutii voi însă purtaţi doctoria şi otrava în inimă, va-ţi împietrit inimile şi nu vreţi să vă curăţiţi inimile şi să vă uniţi cugetele într-unul singur în inima curată ca să dobândiţi mila de la împăratul cel mare. Luaţi deci seama copii ca nu cumva aceste dezbinări să vă răpească viaţa cea veşnică. Cum vreţi să învăţaţi pe aleşii Domnului când voi înşivă nu aveţi învăţătură, învăţaţi-vă deci unul pe altul şi trăiţi în pace unii cu alţii, pentru ca eu să pot sta veselă înaintea Tatălui şi să dau socoteală Domnului vostru pentru voi toţi. 10. Când încetă de a vorbi cu mine, veniră cei şase tineri care zideau şi luând-o o duseră la turn, iar alţi patru ridicară şofaua şi o duseră şi pe ea la turn. Faţa acestora nu am

8

Păstorul lui Herma

văzut-o, pentru că erau întorşi cu spatele la mine. La plecare însă o rugai să îmi dea lămurire despre trei forme în care mi se arătase. Răspunzându-mi a zis :

- Despre acestea trebuie să rogi pe altcineva să îţi descopere.

Căci mi sa arătat fraţilor în întâia vedere acum un an, foarte bătrână şi şezând pe fotoliu. În vedenia a 2-a avea faţa mai tânără dar faţa şi părul ca la o bătrână şi vorbea cu mine stând în picioare de asemenea era şi mai veselă decât întâia oară. În vedenia a 3 era cu totul tânără şi de o frumuseţe strălucitoare, numai părul îl mai avea de bătrână, era cu desăvârşire veselă şi şedea pe şofă. Pentru aceasta eram foarte întristat, dorind să cunosc această descoperire. Aşa fiind, văd pe bătrână zicându-mi noaptea în vedenii:

- Orice rugăciune are nevoie de umilinţă, posteşte deci şi vei primii ceea ce vrei de la

Domnul.

Am postit aşa doar o zi, şi chiar noaptea următoare mi-sa arătat un tânăr şi mi-a zis:

- Pentru ce ceri necontenit descoperiri în rugăciune i-a seama ca nu cumva prin multa

rugăciune să aduci vătămare trupului tău. Îţi sunt descoperirile acestea ori poţi să priveşti şi descoperiri şi mai tari decât cele pe care le-ai văzut ?

- Doamne îi răspunsei eu, numai lămuriri cer despre cele trei înfăţişări ale bătrânei,

pentru ca descoperirea să fie desăvârşită. - Până când, mă întrerupse el, sunteţi nepricepuţi? Îndoielile voastre vă fac nepricepuţi şi nu vă lasă să aveţi inima către Domnul, Răspunzându-i iarăşi am zis:

- Adevărat Doamne dar de la tine vom cunoaşte acestea în chip amănunţit. 11. - Ascultă dar, îmi zise, despre cele trei înfăţişări de care vrei să ştii . Pentru ce în vedenia 1 ţi sa arătat bătrâna şi şezând pe fotoliu? Pentru că spiritul vostru este îmbătrânit şi pierdut şi nu mai are nici o putere din pricina slăbiciunilor şi îndoielilor. Căci precum bătrânii ne mai având nădejde de reîntinerire nu aşteaptă nimic altceva decât somnul morţi, tot astfel

şi voi, fiind istoviţi de treburile vieţii acesteia v-aţi dat cu totul nepăsării şi nu v-aţi aruncat grijile spre Domnul ci mintea voastră sa stricat şi aţi îmbătrânit de griji.

- Doream încă să ştiu Domne pentru ce şedea pe fotoliu?

- Pentru că orice bolnav şade pe un scaun din pricina slăbiciunilor sale spre a da sprijin neputinţei trupului său. Cunoşti acum însemnarea celei dintâi vedenii. 12. În a doua vedenie ai văzut-o stând în picioare şi având faţa mai tânără şi mai veselă decât înainte iar trupul şi părul mai bătrân. Ascultă şi explicarea acestei asemănări. Când un bătrân este deznădăjduit de sine însuşi din pricina slăbiciunii sale şi a sărăciei, nu mai aşteaptă nimic altceva decât ziua cea din urmă a vieţii dacă pe neaşteptate i-se lasă o moştenire auzind se scoală şi înveselindu-se foarte mult prinde putere şi nu mai zace ci stă pe picioare şi duhul său prăpădit de suferinţele de mai înainte, întinereşte iarăşi şi el nu mai şade jos ci se arată ca un bărbat în putere. Tot astfel şi voi când aţi auzit descoperirea pe care v-a făcut-o Domnul căci El s-a milostivit de voi, au reîntinerit duhurile voastre, iar voi aţi lepădat slăbiciunile aţi căpătat iarăşi putere şi v-aţi întărit în credinţă. Şi văzând Domnul întărirea voastră sa bucurat şi de aceea va arătat zidirea turnului şi va arăta şi alte lucruri dacă trăiţi în pace unii cu alţii din toată inima. 13. Iar în a treia vedenie ai văzut-o mai tânără şi mai frumoasă şi veselă şi cu înfăţişare nobilă căci de îndată ce cuiva întristat îi vine o veste bună repede uită supărările de mai înainte şi nimic altceva nu aşteaptă decât împlinirea veştii pe care a auzit-o şi se întăreşte de aici înainte în bine şi duhul său reîntinereşte prin bucuria care a primit-o. Tot astfel şi voi va-ţi reîntinerit duhurile văzând aceste bunătăţi. Pentru că ai văzut-o şezând pe şofă şederea ei era sigură căci şofaua are patru picioare şi stă neclintită. Şi lumea este alcătuită din patru elemente. Deci cei care se pocăiesc vor fi oameni cu desăvârşire noi şi bine întăriţi dacă se vor pocăi din toată inima. Ţi sa lămurit dar cu totul descoperirea. Să nu mai ceri nimic cu privire la această descoperire, dacă însă vei avea încă nevoie de ceva ţi se va descoperi.

9

Păstorul lui Herma

Vedenia IV

Pe care am văzut-o fraţilor după 20 de zile de la vedenia de mai sus ca închipuire şi prevestire a strâmtorării viitoare. 1. Mă duceam la ogorul meu pe drumul Campaniei. De la acest drum obştesc, ogorul este cam la 10 stadii. Locul este aici anevoie de umblat. Mergând singur rugai pe Domnul ca să îmi desăvârşească descoperirile şi vedeniile pe care mi le-a arătat prin biserica Lui cea

sfântă spre a mă întări şi a da pocăinţă robilor săi care dăduseră prilej de sminteală ca să se slăvească numele Său cel mare şi glorios pentru că m-a socotit vrednic să îmi arate minunile Sale. Pe când slăveam aşa pe Domnul şi îi mulţumeam îmi răspunse ca un răsunet un glas:

- Nu te îndoi Hermo!

Atunci începui să socotesc în mine însumi şi să zic: Pentru ce m-aş îndoi când sunt aşa de bine întărit de Domnul şi am văzut lucruri atât de măreţe. Şi mersei puţin mai departe fraţilor şi văzui un nor de praf ce se ridica spre cer şi începui să zic în mine însumi: Nu cumva vine o turmă de vite şi ridică atâta praf? Era departe de mine cam cu un stadiu când norul de praf se făcu din ce în ce mai mare, socoti că este ceva dumnezeiesc. Puţină lumină şi soare şi iată văzui o fiară foarte mare ca un chit şi din gura ei ieşeau lăcuste de foc. Fiara avea o lungime cam de o suta de picioare şi un cap ca de pământ. Am început să plâng şi să rog pe Domnul ca să mă scape de ea, şi mi-am adus aminte de glasul pe care îl auzisem : Nu te îndoi Hermo, şi aducându-mi aminte de învăţăturile măreţe pe care le primisem m-am predat cu curaj fiarei. Şi fiara şuera atât de tare încât ar fi putut prăpădi o cetate. Veni aproape de ea şi chitul atât de mare se întinse pe pământ şi nu mişca decât limba şi stătu cu totul nemişcat până ce trecui de el. Şi avea pe cap fiara patru culori, neagră, roşie ca focul şi sângele, aurie şi albă. 2. După ce trecusem de fiară şi mersesem cam treizeci de paşi, iată mă întimpină o fecioară împodobită ca şi cum ar fi ieşit din camera de nuntă îmbrăcată toată în alb, avea de

asemenea ghete albe şi era acoperită până la frunte cu o legătură pe cap în formă de mitră iar părul îi era alb. Din vedeniile de mai înainte înţelesei că este biserica şi mă înveseli iarăşi. Ea mă salută cu cuvintele:

- Bucură-te omule!

Eu i-am răspuns:

- Bucură-te Doamnă!

Ea continuă:

- Nu ţi-a ieşit nimic înainte ?

- Ba da Doamnă, o astfel de fiară care ar putea prăpădi popoare, totuşi cu puterea

Domnului şi prin multa sa milostivire am scăpat de ea.

- Ai scăpat cu bine, zise ea, pentru că ţi-ai aruncat spre Dumnezeu grija ta şi ţi-ai

deschis inima către Domnul crezând că prin nimic altceva nu poţi fi mântuit decât prin numele Său cel mare şi slăvit. Pentru aceasta a trimes Domnul îngerul Său care este peste fiare şi al cărui nume este Tegri şi a astupat gura ei şi de la o mare strâmtoare ai scăpat pentru credinţa ta şi pentru că nu te-ai îndoit văzând o asemenea fiară. Du-te deci şi povesteşte aleşilor Domnului faptele Sale cele măreţe şi spune-le că fiara aceasta este închipuirea strâmtorării celei mari care va veni. Dacă vă veţi pregăti şi vă veţi pocăi din toată inima înaintea Domnului veţi putea scăpa de ea, adică dacă inima voastră va fi curată şi nepătată şi veţi sluji Domnului fără prihană în celelalte zile ale vieţii voastre. Aruncaţi grijile voastre spre Domnul şi El le va îndrepta. Credeţi în Domnul, cei care vă îndoiţi, căci toate Îl poate aţâţa să întoarcă mânia Sa de la voi cât şi să vă trimită biciuiri, îndoielnicilor. Vai de cei care aud cuvintele acestea dar nu le dau ascultare, era mai bine pentru ei să nu se fi născut.

10

Păstorul lui Herma

3. Am întrebat-o şi despre cele patru culori pe care le avea fiara pe cap. Iar ea mi-a răspuns zicând:

- Iarăşi eşti nerăbdător să ştii astfel de lucruri.

- Da Doamnă, arată-mi ce înseamnă acestea.

- Ascultă zise: negru înseamnă lumea aceasta în care locuiţi, roşul ca focul şi sângele,

înseamnă că lumea aceasta trebuie să piară prin foc, partea cea aurie sunteţi voi cei care aţi fugit de lumea aceasta şi precum aurul se curăţeşte prin foc şi devine bun de întrebuinţat, tot astfel sunteţi lămuriţi şi voi cât timp locuiţi în această lume. Deci cei ce sunteţi statornici şi lămuriţi prin foc vă veţi curăţi de ea precum aurul leapădă zgura şi tot astfel şi voi veţi lepăda orice întristare şi strâmtorare şi veţi fi curaţi şi buni pentru zidirea turnului. Partea cea albă este lumea viitoare în care vor locui aleşii lui Dumnezeu, căci cei aleşi de Dumnezeu pentru viaţa veşnica vor fi curaţi şi nepătaţi. Tu deci nu înceta de a vorbi la urechile sfinţilor. A!, vezi acum şi închipuirea strâmtorării celei mari ce are să vină, dar dacă veţi vrea nimic rău nu

va fi. Aduceţi-vă aminte cele ce sau scris mai înainte. Zicând aceste lucruri plecă şi nu văzui în ce parte plecă căci se făcu zgomot şi mă întorsei plin de frică părându-mi-se că vine fiara.

Vedenia V

Rugându-mă în locuinţa mea şi aşezându-mă pe canapea, întră un bărbat măreţ la

înfăţişare în haine de păstor, îmbrăcat cu o piele albă de capră şi având traista pe umeri şi toiag în mână şi mă salută, iar eu îi întorsei salutarea şi îmi zise:

- Sunt trimis de îngerul prea sfânt ca să locuiesc împreună cu tine restul zilelor tale. Socoti că venise să mă ispitească şi îl întrebai:

- Cine eşti tu ? căci ştiu cui am fost încredinţat.

- Nu mă cunoşti ?

- Nu, zisei eu

- Eu sunt păstorul căruia tu ai fost încredinţat.

Încă vorbind el, i se schimbă înfăţişarea şi îl cunoscui că era acela căruia am fost încredinţat. Îndată mă tulburai, spaima mă cuprinse, fusei zdrobit cu totul de întristare că îi

răspunsesem atât de răutăcios şi neghiob. El însă mă linişti zicându-mi:

- Nu te tulbura ci întăreşte-te în poruncile mele, pe care am să ţi le dau ţie, căci sunt

trimis ca să îţi arăt încă o dată toate câte ai văzut mai înainte şi mai ales cele ce vă sunt de folos. Înainte de toate scrie poruncile mele şi asemănările, iar celelalte precum îţi voi arăta aşa le vei scrie. Pentru aceasta îţi poruncesc să scrii mai întâi poruncile şi asemănările, pentru ca să le citeşti mai de aproape şi să le poţi păzi. Am scris deci poruncile şi asemănările, precum mi-a poruncit.

- Dacă deci auzindu-le le veţi păzi, veţi umbla în ele şi le veţi face cu inima curată,

veţi primi de la Domnul toate câte v-a făgăduit, iar dacă le veţi auzi şi totuşi nu vă veţi pocăi

ci veţi înmulţi păcatele voastre atunci veţi primi de la Domnul cele potrivnice. Toate acestea mi-a poruncit să le scriu păstorul, îngerul pocăinţei.

Cartea II - Poruncile

Porunca 1

Înainte de toate crede că unul este Dumnezeu care a întocmit toate, a adus toate din nefiinţă în fiinţă şi cuprinde toate, iar El singur este necuprins. Crede deci în El şi teme-te de El, iar temându-te să te înfrânezi. Păzeşte acestea îndepărtează-te de la orice răutate, îmbracă-

te cu toată virtutea dreptăţii şi vei trăi pentru Dumnezeu dacă vei păzi porunca aceasta.

11

Păstorul lui Herma

Porunca 2

Îmi zise: Păstrează simplitatea şi nevinovăţia şi vei fi ca pruncii care nu cunosc răutatea care dă pieirii viaţa oamenilor. Mai întâi de toate nu defăima pe nimeni nici nu asculta cu plăcere pe cel ce defăimează, căci altminteri şi tu care asculţi vei fi vinovat de păcatul celui ce defăimează, dacă crezi adică defăimarea şi tu însuţi vei avea ceva împotriva fratelui tău. Rea este defăimarea. Ea este un demon neastâmpărat, niciodată iubitor de pace ci pururea amestecat în dezbinări. Ţine-te deci departe de el şi vei avea întotdeauna pace cu toţi. Îmbracă-te cu bunăcuviinţa în care nu este nici o piedică răutăcioasă, ci totul neted şi îmbucurător. Fă binele şi din agoniseala ta pe care ţi-o dă Dumnezeu, dă tuturor celor lipsiţi, fără gânduri ascunse şi fără a sta prea mult la îndoială, cui să dai sau cui să nu dai, dă tuturor căci Dumnezeu vrea să dea tuturor din darurile Sale. Cei ce primesc însă vor da socoteală lui Dumnezeu pentru ce şi la ce au primit. Căci cei ce primesc pentru că sunt în nevoie nu vor fi traşi înaintea judecăţii iar cei ce primesc cu făţărnicie vor fi judecaţi. Cel ce dă însă este nevinovat, căci cum a primit de la Domnul să îşi împlinească serviciul, l-a împlinit cu simplitate fără a cerceta cu de-a-mănuntul, cui să dea sau cui să nu dea. Serviciul acesta împlinit cu simplitate a fost bine văzut la Dumnezeu. De aceea cel ce slujeşte astfel cu simplitate va trăi pentru Dumnezeu. Păzeşte deci poruncile acestea precum ţi-am spus pentru ca pocăinţa ta şi a casei tale să fie păstrată sincer, iar inima ta curată şi nepătată.

Porunca 3

Iarăşi îmi zise: Iubeşte adevărul şi numai adevăr să iasă din gura ta, pentru ca duhul pe care l-a aşezat Dumnezeu în acest trup să fie aflat adevărat şi astfel va fi slăvit Domnul, care locuieşte în tine, căci Domnul este adevărat în orice cuvânt şi în El nu se găseşte minciună. Cei ce mint, tăgăduiesc pe Domnul şi se fac înşelători ai Domnului, nedându-i înapoi împrumutul pe care l-au primit, căci au primit duh nemincinos. Dacă îl dau mincinos înapoi spurcă porunca Domnului şi se fac înşelători. Auzind asta am plâns cu amar. Cum mă văzu însă plângând mă întrebă: - pentru ce p