DEFINIREA MANAGEMENTULUI SCHIMBRII

J. Kotter i l. Schlesinger considerau c n general, managementul schimbrii se concentreaz pe identificarea surselor de rezisten la schimbare i furnizarea unor ci de depire a acestora. Managementul schimbrii const n ansamblul proceselor de planificare, organizare, coordonare, antrenare i control al unor msuri de nlocuire, modificare, transformare sau prefacere n form i coninut a organizaiei, cu scopul creterii eficienei i competivitii acesteia.

O CARACTERIZARE GENERAL A STRATEGIILOR DE SCHIMBARE N CADRUL SISTEMELOR UMANE

Exist mai multe forme de schimbare i raiuni care determin indivizii i sistemele n a-i reconstrui modalitile de a desfura activitile i de a face afaceri. Mai este o categorie de schimbri, n care dorina de schimbare este contientizat, schimbarea este deliberat i intenionat, pentru categoria de oameni care promoveaz schimbarea.

CONDIII FUNDAMENTALE PENTRU EFICACITATEA PROCESULUI DE SCHIMBARE

Ca n cele mai multe procese, i n domeniul aplicrii unor msuri de schimbare a sistemului (la nivel de individ, de grup sau la nivelul organizaiei), trebuie ndeplinite anumite condiii de baz, pentru ca procesul s se desfoare cu succes.

STRATEGII GENERALE DE SCHIMBARE

Strategia empiric-raional

Trei dintre acestea au fost prezentate n 1976, ntr-un articol de ctre Chin i Benne, iar o a patra a fost impus de tehnologia modern de comunicaii prin Internet.
a. b. c. d.

Cercetarea de baz i promovarea cunotinelor Selecia i ncadrarea personalului Folosirea analitilor de sistem interni i externi Internetul i telecomunicaiile

Strategii normativ-reeducative

1. 2. 3. 4. 5.

Strategiile de tip normativ-reeducativ implic 5 elemente (principii) comune, pentru fiecare dintre substrategiile de implementare a schimbrilor, i anume: implicarea clientului; problema schimbrii; relaiile dintre specialistul n schimbare i membrii; nivelul cel mai profund de dinamic a sistemului (organizaiei; modelul de schimbare.

Strategia de schimbare prin fore coercitive

Principalele modaliti de exercitare a puterii de coerciie sunt urmtoarele:

a. b. c.

Utilizarea nonviolenei; Folosirea instituiilor; Recompunerea i manipularea puterii elitelor.