Latinitate i dacism

- studiu de caz
Proiect de grup: clasa a XI a A Marin Elena Dumitriu Cristina Trifan Alice Tudor Adriana Profesor Diriginte: Dima Diana

Latinitate si Dacism
Planul referatului 1. Cuvant inainte 2. Originea romana si daca a romanilor in operele scriitorilor romani -Cronicari moldoveni -D. Cantemir -Scoala Ardeleana 3. Dacii si romanii in arheologie, muzica si cinematografie 4. Concluzii

Cuvant inainte

nc din clasele mici, am fost nvai despre originile noastre ca popor i despre formarea limbii pe care o vorbim astzi. "Suntem o combinaie ntre o populaie de rani autohtoni i nobilii cuceritori romani". Dar care dintre aceste dou rdcini ereditare are o pondere mai mare? Exist muli istorici, etimologi i lingviti care aduc argumente pro sau contra ipotezei c suntem latini sau daci, precum i muli scriitori, i poei care i dau cu prerea sau folosesc cliee n favoarea uneia din aceste dou ipoteze. Acesta a fost principalul motiv pentru care am ales acest studiu de caz. Ne-am propus s elucidm misterul originii noastre. Suntem daci? Suntem romani? Vom afla acest lucru analiznd argumente lingvistice, etimologice i istorice dar i literatura romn care se refer la acest subiect. Sperm ca, dup ce vom studia aceste argumente, s ne formm cel puin o opinie, dac nu ajungem la o concluzie sigur, lucru puin probabil, avnd n vedere complexitatea acestui subiect i controversele actuale i trecute cu privire la el.

Haidei s ne descoperim istoria pierdut. Pentru a iei din faza n care ne considerm un popor mic si nensemnat. S ne amintim c suntem singurii care nu am atacat vreodat un alt popor. C suntem neamul de care s-au lovit n lupt atia de-a lungul istoriei i nu au putut trece. Pentru c pentru noi a fost o datorie sfnt s ne aprm pmntul pe care Zeii ni l-au hrzit nou, i nu altora. Noi n-am venit de nicieri. Noi ne-am nscut aici, i dac cineva ne ntreab rspundem, far s tim de ce, c aici vrem sa i murim. S ne amintim de strmoii notri Pelasgi, despre care istoria oficial nu ne mai nva nimic, de Traci i mai apoi de Daci i de Valahi. Indiferent de numele ce ni l-am dat sau care ni s-a dat, suntem aceiai. Oameni in ara Oamenilor. Mioritici, nu din laitate, ci pentru c nu ne sperie moartea. Noi tim c suntem nemuritori. C spiritul ne e mai presus de trupurile trecatoare. C am putea tri doar cu lapte i miere. C tot restul, averi i onoruri, sunt efemere, c nimic nu vom lua cu noi dincolo.

Cu toii am nvaat la coal, c poporul "romn" este rezultatul "contopirii dacilor cu romanii", iar limba "romna" este o limb care a derivat din latina vulgar (latina vulgaris) n urma cuceririi romane a Daciei. Devenite ca leit motiv al istoriei noastre predate n coli i licee, aceste dou "nvminte adnci" ocheaz, la o analiz mai atent, prin lipsa lor de realism istoric. Analiznd aceste aspecte, insistnd n special pe cel legat de limba "romna" se pot observa "neclariatile".

Teoriile genezei romneti

Teritoriul de formare, problema cea mai grea din istoria limbii romne dup prerea lui Ov. Densusianu, a fost sursa unor ndelungate i energice dispute tiinifice. n pricipiu dicuia rmne nc deschis, n sensul c cercetrile istorice, arheologice i lingvistice furnizeaz permanent noi elemente n msur s ntregeasc i s nuaneze opiniile istoricilor i lingvitilor. Teoriile genezei etnolingvistice romneti pot fi repartizate n trei grupe.

Teoria originii nord i sud dunrene Procesul complex, unitar i inseparabil de constituire a poporului romn i a limbii romne a avut loc pe un ntins teritoriu romanizat, care cuprindea regiuni situate la nordul i la sudul Dunrii: Dacia i Dobrogea, sudul Pannoniei, Dardania, Moesia Inferioar i Moesia Superioar. n aceast ordine de idei, important este i faptul c pentru populaia romanizat din spaiul daco-moesic, Dunrea a fost numai un hotar administrativ, politic i strategic; fluviul nu a constituit deci o frontier etnic, lingvistic, economic sau cultural ceea ce a permis mobilitatea populaiei i a favorizat meninerea caracterului unitar de ansamblu al limbii romne. Susinut de istorici i de filologi (A. D. Xenopol, N. Iorga, S. Pucariu, Al. Rosetti), ipoteza apariiei i dezvoltrii limbii romne n spaiul romanizat nord i sud dunrean este confirmat de diversitatea dovezilor istorice, arheologice i lingvistice.

Teoria originii nord-dunrene Avansat de personaliti ilustre ale culturii romneti vechi i moderne (D. Cantemir, P. Maior, B. P. Hadeu), aceast teorie nu a beneficiat de demonstraii tiinifice convingtoare; astzi aceast tez are numai valoare istoric. Teoriile originii sud-dunrene Formarea poporului romn i a limbii romne la sudul Dunrii, ca urmare a prsirii Daciei prin retragerea aurelian, a fost suinut i de savani romni, dar mai ales de autori strini. ntre ei diferenele sunt majore, dei acceptarea unei ntinse zone suddunrene drept patrie primitiv a romnilor constituie, fr ndoial, un punct comun deloc neglijabil. Aceast ipotez a fost formulat mai nti de Fr. J. Sulzer, care i propunea s demonstreze c actualii vlahi nu se trag din volohii ori din bulgarii lui Nestor i nc mai puin din romanii din Dacia lui Traian, c, prin urmare, ei nu trebuie considerai aborigeni, ci ca un popor care a venit aici n timpuri mai trzii sau c valahii au luat fiin n Moesia, Tracia i n regiunile de acolo de primprejur, nu n Dacia. n secolul al XIX-lea, Robert Roessler reia aceeai teorie, fixnd trecerea romnilor la nordul Dunrii la sfritul secolului al XII-lea i n timpul imediat urmtor. Mai mult, el cldete un ntreg sistem de ipoteze explicative istorice i lingvistice. n lucrarea sa Robert Roessler afirma c dacii au fost omori n mas dupa 106. Este evident c acest lucru nu este adevrat datorit faptului c romanii aveau nevoie de for de munc i nu le sttea n obicei s masacreze populaiile din teritoriile nou cucerite. Au mai fost gsite dovezi ale continuitii dacilor n peste 1000 de localiti iar nite inscripii din alte provincii romane atest prezena soldailor de origine dac. Din acea perioad dateaz toponimele i hidronimele care au fost transmise romnilor i au rmas pn astzi (Donaris, Maris, Alutus etc). Toate acestea dovedesc faptul c dacii nu au disprut dup anul 106, ba mai mult i-au continuat existena n acelai teritoriu. Teoria roesslian mai susinea i faptul c dup retragerea aurelian dintre anii 271 - 274, teritoriul nord dunrean ar fi ramas pustiu, lucru ilogic avnd n vedere c n secolul IV un amfiteatru din Sarmizegetuza a fost blocat i transformat n fortrea: la Porolisum i Apullum s-au gsit morminte de inhumaie cu inventar daco-roman; la

Napoca s-au descoperit dou cuptoare de olrit din secolul IV i pe tot spaiul nord dunrean au fost gsite obiecte paleo-cretine.

Latinitatea romnilor

Etnogeneza romnilor reprezint un eveniment istoric fundamental n istoria noastr naional, ntruct arat cum s-a format civilizaia noastr. Ea a fost un proces complex, ndelungat la care au contribuit statalitatea dacic i creterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de ctre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populaiei daco-romane n condiiile convieuirii cu populaiile migratoare, rspndirea cretinismului, ducnd n final la crearea unei etnii distincte n spaiul central-sud-est european . n Dacia locuia populaia unitar i omogen sub raport etnic i lingvistic: tracii i geto-dacii. Ei au fost integrai n formaiile provinciale, ocrotii i supui procesului de romanizare. Romanizarea a prins rdcini durabile la populaia btina, prin nlocuirea limbii i culturii, a numelor proprii i a credinelor, a organizrii social-economice constituind un fenomen de mas cu valori formative eseniale n etnogeneza poporului romn. Pentru fostul stat al lui Decebal, cucerirea i ocupaia roman a nsemnat o cotitur a destinului istoric al vechiului popor de plugari, pstori i meteugari rurali. Ca provincie roman, Tracia cunoate o perioad de glorie n timpul lui Traian. Noile forme de via roman stabilite pe vechile temelii ale aezrilor geto-dacice au cunoscut o intensitate excepional de ale crei dimensiuni ne putem da seama din marele numr de orae i sate, castre i aezri mrunte, de drumuri i cldiri publice, cariere, mine i variate alte nteprinderi i exploatri, produse ale unui uria proces de munc susinut cu drzenie, ntr-un efort colectiv nnoitor de ar. Toponomia indigen a teritoriilor trace a

fost preluat aproape integral de ocupanii romani, conservat cu amplificri i adaosuri, n mare parte romanizat. Odat cu integrarea Daciei n imperiu, se poate vorbi i despre o integrare a majoritii traco-dacilor n lumea roman, cu excepia unui numr restrns de daci, rmai n afara frontierelor provinciei create de Traian. Cu timpul ns, datorit legturilor economice cu imperiul i atrai de civilizaia roman, ei s-au romanizat treptat. n urma ptrunderii influenei cultural-economice i politice romane, dar mai ales n urma ocuprii unei considerabile poriuni din vastul teritoriu traco-dac de ctre romani, populaia autohton ce vorbea limba indo-european tracic a trecut prin transformri culturale, politice i chiar social-etnice profunde, supus unui larg proces deznaionalizator n general lent i ndelungat, pe alocuri ns mai accelerat, violent, avnd ca prim urmare nlocuirea treptat a limbii proprii indigene i adoptarea limbii latine (romanice) n care s-au strecurat i cteva elemente lexicale trace. Dovada optim a unei intense desfurri a vieii social-economice i a romanismului provincial ntre limitele Daciei carpatice o constituie bogia exuberant a produselor i a diverselor materiale cu caracter practic sau artistic. Putea populaia autohton a Daciei s rmn strin de formele romane i de limba oficial care se auzea n toate ungherele provinciei, n viaa public, administrativ, militar, economic, social din toate centrele mai mari sau mai mici? Este foarte greu de presupus c, cel puin dup dou-trei generaii, btinaii s fi continuat a se ine mereu departe de contactul cu civilizaia i viaa roman, s fi pstrat nepotolit ura contra Romei. Din examinarea ansamblului i a detaliilor materialului documentar din Dacia (epigrafic, arheologic etc) rezult cu absolut certitudine c aici elementul conductor i exploatator al provinciei, armatei i municipalitilor l formau nu indigenii supui, n mare parte deposedai i exploatai, ci imigranii, italici sau provinciali. Astfel, reinem dublul aspect al romanizrii ca proces oficial, organizat i sistematic: romanizarea lingvistic i romanizarea nonlingvistic. Romanizarea lingvistic, fundamental i decisiv pentru apariia limbii romne, a constat n nvarea limbii latine de ctre populaia autohton; generalizarea latinei a determinat fenomenul contrar, de regres i de eliminare treptat a limbii materne, traco-

daca. Aceast substituie de limbi s-a produs n cadrul unui proces ncet, ndelungat, panic i mai ales necesar; numai latina putea garanta populaiilor cucerite posibilitatea de comunicare cu reprezentanii imperiului soldai, funcionari publici, coloniti i comerciani. n astfel de condiii, limba latin era elementul de unitate i de coeziune, situat deasupra diversitii sociale, politice, etnice i lingvistice. Durata romanizrii n Dacia nu coincide cu durata stpnirii romane, aproximativ 170 de ani, cuprini ntre 106 274 / 275. Aceast perioad, ferm delimitat istoric, acoper numai faza de maxim for i eficien a romanizrii ca proces oficial i organizat, durata real fiind sensibil mai mare. Procesul a continuat i dup prsirea Daciei, cu aproximaie, pn n secolul al VII-lea: limba latin sau diverse forme de civilizaie material i spiritual n-au putut fi retrase o dat cu armata sau cu funcionarii publici. Deosebit este poziia Dobrogei, care va rmne parte integrant a Imperiului pn n anul 602. Romanizarea s-a dovedit a fi un fenomen ireversibil iar consecinele acesteia au fost de natur etno-lingvistic. n cultura romneasc, meritul ntietii n afirmarea ideii de latinitate a limbii materne i revine lui Grigore Ureche (1590-1647). Succinta lui demonstraie se cldete pe semnalarea, nu lipsit de erori, a unor paralelisme lexicale latin-romne: De la rmleni, ce le zicem latini, pine, ei zic panis; carne, ei zic caro; gina, ei zic galina; muiarea, mulier; fmeia, femina; printe, pater; al nostru, noster i altele multe den limba ltineasc, c de ne-am socoti pre amruntul, toate cuvintele le-am nelege (Letopiseul rii Moldovei) Spre sfritul secolului al XVIII-lea, iniial ca argument n disputa istoricopolitic privind drepturile romnilor n Transilvania, crturarii ardeleni de formaie clasic vor avansa ipoteza, nentemeiat ns, a originii pur latine a limbii romne (vezi Anexa1). Argumentat i formulat n variante intuitiv-empirice sau riguros tiinifice, latinitatea limbii romne este o idee fundamental, cu o apariie constant n cultura romneasc medieval i modern. Romanizarea nonlingvistic a constat n preluarea de ctre populaia autohton a unor elemente de civilizaie spiritual i material roman rituri, credine, forme de organizare administrativ, tipuri de edificii sau aezri umane, obiecte de uz curent.

n ceea ce privete religia, dacii mprteau obiceiuri i credine pgne peste care s-au revrsat mentalitile civilizate ale cuceritorilor latini. Cretinismul s-a ntins cu uurin n ntregul Imperiu Roman prin convertirea unui numr mare de oameni. Dacia a beneficiat de numeroi propovduitori laici, cretini, fie ei soldai, fie civili, care umpleau nchisorile imperiului i, pentru a nu fi sacrificai, au gsit uor scpare n trimiterea lor n noua colonie imperial. Acesta este sensul golirii nchisorilor i colonizrii Daciei, cu cretini, nu cu tlhari, condamnai pentru cine tie ce delicte grave. Printre cei trimii n Dacia s-au aflat cavaleri, tribuni, senatori i chiar foti consuli, datorit, probabil, soiilor lor, femeile fiind acelea care s-au convertit mai lesne. n anii 271-274 armatele romane prsesc spaiul provinciei Dacia pe care nu o mai puteau apra n faa atacurilor populaiilor migratoare. ns nu putea fi evacuat ntreaga populaie roman din Dacia, ipotez confirmat arheologic i numismatic. Toate acestea dovedesc faptul c la baza formrii poporului romn a stat un proces ndelungat i nentrerupt, nceput din perioada existenei regatului dac, continuat dup 106 sub influena roman, iar dup 271 influenat de migratori. n concluzie romnii sunt unici, avnd un caracter etnic total diferit de celelalte popoare ce i nconjoar.

10

Originea geto-daca a poporului roman

Romanii sunt fara indoiala urmasii directi ai geto-dacilor si spiritualitatealor are ce sigutanta la baza pe cea a stramosilor. Traditia este reprezentata prin intregul tezaur de valori spirituale ce se transmit pste generatii: obiceiuri, datini, credinte proprii unei colectivitati.In notiune de traditie este cuprinsa, de asemenea, creatia culturala a unui popor in dezvoltarea sa istorica, creatie diferentiata prin exprimarea spiritualitatii originale a acesteia. Suntem, in generel, inclincati sa atribuim traditiei un inteles pur material, sa o legam de forme, cand in fond ea reprezinta o spiritualitate, un mod de a gandi si de a simti, propriu unei sensibilitati ce caracterizeaza o natiune. O magistrala analiza a Mioritei din perspective ce ne preocupa a fost facuta de Mircea Eliade. EL considera valoroasa balada drept unica in experienta spirituala a poporului roman, o creatie populara autentica inca vie, arhetip al spiritualitatii populare romanesti. Actiunea dupa marele invatat se petrece in cosmos liturgic necrestin, in morti, in aceasta neasemuita perla a creatiei populare romanesti, inseamna resemnare dar si pesimism. Elementele stravechi geto-dacice se presupune a se fi pastrat in obiceiurile romanesti de Craciu sau de Anul Nou, care s-ar fi cristalizat pe fondul stravechi autohton , la care se adauga un important aport roman. Gandirea si cultura populara romaneasca se transforma astfel din sursa secundara in sursa primara de cunoastere a spiritualitatii stramosilor nostri, geto-dacii. Mostenirile geto-dacice din cultura populara romaneasca se inscriu printre celelalte numeroase dovezi cu privire la descendenta romanilor din geto-daci, se constituie in dovezi cu privire la continuitatea nosatra milenara pe spatiul in care locuim si astazi.

11

Gandirea si creatia tehnica la daci

Cercetarile din ultima vreme au dovedit ca cele mai vechi piese de fier decoperite pe teritoriul tarii noastre dateaza din Hallstatt (sec XII i.e.n.). Inca de la inceputul primei varste a fierului (Hallstatt A) exista indicii ca reducerea minereurilor de fier si prelucrarea lor se face pe loc. In faza urmatoare (Hallstatt B) avm dovezi sigure cu privire la reducerea si prelucrarea fierului. In Acest sens ne stau marturie descoperirile facute la Cernatu de Sus, Galita sau Babadag. O aparitie atat de timpurie a metalurgiei fierului pune problema originiii acesteia, a spatiului de unde ea s-a putut raspandi la noi. Si in domeniul metalurgiei fierului au existat influente receptate din alte civilizatii (greceasca, celtica ori romana), care au fost asimilate, adaugandu-se creatiile proprii. Metalurgia fierului la geto-daci a cunoscut o dezvoltare deosebita cu realizari calitative si cantitative care o inscriu printre cele mai de seama metalurgii ale fierului din Europa antica neinclusa intre hotarele greco-romane. Tara noastra dispune de minereuri ce contin oxizi de fier(magnetite, hematite, limonita, siderita si cacopirita) repartizate in diverse zone. Exploatarea in antichitate se facea fie a zacamantului de suprafata fie mai rar prin saparea unor galerii putin adanci. Cuptoare pentru redus minereuri feroase s-au descoperit in extul Transilvaniei, mai ales in bazinul Ciucului, bogat in minereuri de fier. Zona de Gradistea de Munte se dovedeste a fi bogata in minereuri feroase(calcopirita, magnetita si limonite). Se presupune ca printre motivele care au determinat amplasarea aici a marelui sistem de fortificatii se inscrie si bogatia in minereuri feroase. O zona bogata in zacaminte de minereuri feroase(calcopirita) exploatata de getodaci este cea a Mehedintiului de azi. Ateliere in care se prelucra fierul s-au descoperit de exemplu la: Banita, Bunesti, Brad, Catelu Nou, Costesti, Cetateti, Capalna, Ocnita, Moigrad, piatra Neamt, Batca, 12

Poiana, Popesti, Pecica, Racatau, Tilisica si inca multe alte parti, nelipsind aproape niciuna dintre asezarile mai importante. Maiestria tehnica a faurarilor geto-daci se evidentiaza in sutele de unelte descoperite nu numai in ateliere si in nenumarate asezari de pe tot cuprinsul Daciei incepand din cele mai vechi impuri, dar, mai ales, incepand cu sex II i.e.n. si, mai cu seama, in asezarile de tip dava.Marele numar de unelte agricole descoperite atesta ca agricultura constituia pentru geto-daci o ocupatie de baza. Pentru macinatul cerealelor geto-dacii au folosit rasnite de piatra, compuse din doua piese: cea inferioara, fixa(meta), avand forma unui con cu baza foarte larga si varful putin inalt. In centrul partii inferioare era fixat axul de fier al rasnitei. Partea superioara(catillus) are forma unui trunchi de con scobit in interior, iar la mijloc prevazut cu un orificiu pe unde se turnau boabele. Partea superioara mai poseda un orificiu lateral unde se introducea manerul ce punea rasnita in miscare. Lemnul in antichitate a avut o larga intrebuintare si tinuturile geto-dacilor erau foarte bogate in paduri ce le ofereau materie prima din belsug. Gandirea si creativitatea tehnica a geto-dacilor s-a manifestat si poate si urmarita si in domeniul fortificatiilor. In afara celor cunoscute la Sarmisegetuza, alte numeroase sunt si in alte zone. Astfel, in Moldova au fost cercetate si mai sunt inca in curs de cercetare.

13

Caracterul religiei geto-dacice

Data fiin importanta deosebita pe care a avut-o in viata spirituala rweligia, caracterul ei a fost amplu discutat de catre nenumarati moderni. S-au conturat astfel trei opinii dominate: una care o considera monoteista, o a doua care vede in ea o religie dualista in sens iranian si in sfarsit a treia care sustine politeismul ei. Ideea despre existenta unui singur zeu la feto-daci a fost sustinuta mai intai la sfarsitul secolului trecut de catre invatatul E. Rhode si impartasita apoi dea alti autori care vorbesc despre premonoteism sau de o forma tutusi deosebita dea ca a monoteismului absolut de tip iudaic. Asemanari exista si intre rewligia geto-dacilor si cea a vechilor indieni dar aceasta se datoreaza dupa parerea fondului indoeuropean comun fiind vorba despre doua lumi deosebite. Comparatiile se pot ace insa si trebuiesc facute cu popoare europene ce fac parte din aceiasi mare familie si cu care elementele comune sunt cu mult mai numeroase decat cele existente intre lumea vedica si cea geto-dacica. Marea majoritate a cercetatorilor care s-au ocupat de religia geto-dacilor considera ca este de caracter politeist individualist de tipul celui grecesc intalnit la traci , romani, celti, germani si alte numeroase populare indoueopene. In mitologia greceasca exista destule divinitati considerate a fi de origine tracica, in asa fel incat cu greu ar putea fi separata religia greceasca de componentii sai tracici. Cel mai vechi document scris cu privire la religia geto-dfacilor il constituie textul lui Herodot care se refera la doctrina zalmoxiana. Concluzia care se impune este accea ca religia geto-dacica nu face exceptii. Ea se inscrie printre religiile obisnuite ale popoarelor Europei antice ce fac parte din marea familie indoeuropeana.

14

Zalmoxis
Istoriografia moderna s-a preocupat inca de la ineputurile ei de Zalmoxis, considerat de carasitoarea majoritate a cercetatorilor drept zeitate suprema a geto-dacilor, daca nu unica. Asa a intrat si in cultura romaneasca, Zalmoxis fiiind considerat divinitatea proprie a stramosilor nostri. Etimologia numelui sau necesita insa o discutie mai ampla. Problema era de importanta capitala in determianrea carcaterului religiei geto-dacice, atunci cand la indemana stateau daor izvoarele literare. Zalmoxis este forma pe care o adopta V. Parvan si aproape toti autorii din ultima vreme, ca de exemplu M. Eliade, D. Detschew, R. Engel, M. Nasta, P. Alexandrescu. Acesta din urma aduce in sprijinul grafiei Zalmoxis si argumentul antroponimului Zalmodegikos intalnit intr-o inscriptie relativ recent descoperita. Etimologii s-au incercat inca din antichitate. Filosoful Porphyrios spune ca s-a numit Zalmoxis pentru ca la nastere i se aruncase deasupra o piele de urs iar in limba traca zalmos inseamna piele. A. Pandrea reluand recent o ipoteza mai veche a lui N. Densusianu, este de parere ca numele ar fi compus din doua elemente si un adaos grecesc: Zal mox is. Primul element ar face parte din familia zel, zil, zer ca si zios si dios cu sensul de zeu iar cel deal doilea ar fi cuvantul mos din limba romana si albaneza. Deci Zalmoxis ar fi Zeul Mos, cel mai vechi, tatal zeilor, nu un zeu tata, ci un zeu stramos. Iata deci ca etimologiile propuse pana acum sunt departe de a fi satisfacatoare, singurele in masura sa aduca o definire mai exacta fiind tot textele literare antice, cu conditia ca ele sa fie coroborate cu descoperirile arheologice.

Doctrina lui Zalmoxis

Pentru a stabili doctrina zalmoxiana va trebui sa pornim de la textul lui Herodot. Mai intai: getii se stiu face nemuritori si ei cred ca nu mor, iar cel care dispare din lumea aceasta se duce la Zalmoxis. Ca acesta credinta a fost propovaduita de Zalmoxis o aflam tot de la Herodot, care ne spune ca el ii invata pe oaspetii sai ca nici el si nici

15

urmasii lor nu vor muri, ci vor merge intr-un loc unde trai vesnic si vor avea parte de toate bunatatile. Asa cum am mai aratat atunci cand am creionat portretul moral al getoadcilor s-a pus problema si invatatii moderni au dezbatut-o indelung, daca este vorba despre credinata in nemurirea sufletului ori o post-existenta aidoma celeia de pe pamant, sufletul nefiid separat de trup, neexistand inca o conceptie a binomului: trup suflet. Doctrina transmigrarii si a metempsihozei a fost sintetizata de orfism si mai ales de Pythagoras si discipolii sai. Platon, in dialogul Phedon abordeaza problema sufletului pe care-l concepe ca o substanta spirituala independenta de trup simpla ca armonia lirei si ca atare nepieritoare.

Familia si educatia la romani

Romanii considerau c familia este un lucru foarte important. .Legile romane permiteau tatlui s ii ucid copilul nou-nscut astfel, mii de fete au fost omorte deoarece in familile romane ele nu aveau o importan prea mare. Cnd o romanc se cstorea, tatl ei trebuia s i dea bani sau daruri soului ei,dar familiile care erau srace nu i permiteau asta i era mai uor s omoare o fat abia nscut. Brbatul, era capul familiei,iar soia i copiilor si i erau proprietate el avea putere absolut asupra lor. Femeia se bucur de respect deplin din partea membrilor familiei, ea ngrijea cminul i educa copiii. Romanii bogai, i cldeau vile luxoase mpodobite cu statui i mozaicuri, iar cei sraci locuiau n imobile cu mai multe etaje, n apartamente de nchiriat, lipsite de confort. Oamenii din Roma i petreceau timpul liber la terme (bi publice), la spectacole i festivaluri religioase dar cei mai muli erau atrai de luptele ntre gladiatori desfurate la Colosseum. nvmntul era particular,perminu-i doar copiii din rndul oamenilor bogati s mearg la coal.n familiile srace fetele nvau de la mamele lor s gteasc ,s fac curat i dac aveau noroc ,nvau s i citeasc.Bieii nvau de la taii lor, ei i puteau ajuta tatl la lucru i se puteau nrola in armat . n mod obinuit ,o familie roman mnca de 3 ori pe zi.La micul dejun mncau:

16

pine i fructe .La prnz ,mncau ceva mai uor :legume ,poate cu pete sau carne iar masa principal era la ora 5 p.m.Dintre alimentele de baza a romaniilor, fceau parte:pinea, strugurii, mslinele, smochinele, carnea de porc, de pui si de pete. Romanii au adoptat zeitile altor popoare,cele mai multe fiind cele greceti. Ei se nchinau multor zeiti precum :Venus (zeia frumuseii), Junona (zeia principal, soia lui Jupiter), Apollo (zeul artelor),Neptun(zeul marii), Marte (zeul rzboiului), etc.Zeul suprem si ocrotitorul Romei era Jupiter.

Despre cronicari
De multe ori dorim sa ne intoarcem in timp si sa descoperim radacinile poporului nostru, precum si etapele istorice prin care a trecut acesta. Atunci intram cu pasi sfiosi in biblioteca si luam de pe rafturile ticsite cu carti batrane si prafuite, Letopisetelecomoara poporului si a culturii romane. Ele au fost sadite cu grija de trei mari cronicari moldoveni: Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce, dorind ca, prin operele lor, sa fie prezentata istoria Moldovei asa cum a fost, renuntand la vorbe desarte si la fictiune. Asadar, cel care deschide calea spre cunoastere a istoriei si a originii poporului roman este: Grigore Ureche (1590-1647), boier de vita nobila, inrudit cu Al. cel Bun si avand functii inalte in stat. Ureche are o vasta cultura, dobandita la scolile din Polonia, el, impreuna cu urmasii sai, reusind sa puna bazele istoriografiei romanesti. El se informeaza, atat din documente interne, cat si externe, punand pentru prima data in literature romana problema responsabilitatii afirmatiilor sale, deoarece precum am aflat, asa am aratat. Opera sa Letopisetul Tarii Moldovei, cuprinde perioada de la Intemeierea Tarii Moldovei, in 1359, pana in 1594, cronicarul dorind ca urmasii sa cunoasca istoria predecesorilor. Ureche a intarit ideea de origine, de neam si de limba a romanilor, prin remarcabila afirmare: Rumanii, cati se afla laciuitori la Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramoresu, de la un loc santu cu moldovenii si toti de la Ram se trag. Pe langa rolul de narrator, Ureche a fost si un bun portretist, reusind sa creioneze aspectul fizic si moral al numeroaselor personalitati istorice. Domnitorul ideal al cronicarului este Stefan cel Mare, cel ce a tronat asupra Moldovei aproape o jumatate de secol, presarand istoria cu glorii si pace. Letopisetul T. Moldovei de G. Ureche, a fost un bogat izvor de inspiratie pentru numerosi scriitori ca : M. Sadoveanu, B. Delavrancea, C. Negruzzi s. al. Cel de-al doilea mare cronicar moldovean, Miron Costin, este cel mai cult autor, aceasta datorandu-se scolilor de elita din Polonia acelor timpuri. El cunostea limbile clasice. ca latina, greaca veche si slavona, precum si limbile moderne, franceza, germana etc. M. Costin continua, prin lucrarea sa osardia raposatului Ureche, iar in Predoslovie la De neamul moldovenilor, reuseste prin caracterul polemic, sa sustina originea poporului roman, facand aluzie la ceea ce scrisesera doi calugari, in opera lui Ureche. Letopisetul sau este publicat in romana si polona, si prezinta istoria Moldovei timp de saizeci si sase de ani, de la Aron- Voda, incoace.

17

Autorul sustine, ca si inaintasul sau, responsabilitatea scrisului si rolul educativ al istoriei, vrand ca ea sa fie transmisa mai departe si sa fie cunoscuta de noile generatii. A treia icoana ce a continuat depanarea firului istoric, de la Davija-Voda pana la cea de-a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat este Ion Neculce, fiul lui Ienache Neculce si al Catrinei Cantacuzino. El isi scrie Letopisetul, avand ca figura centrala pe Dimitrie Cantemir, Inorogul alb al romanilor. Ion Neculce asaza in fruntea lucrarii sale, un buchet de patruzeci si doua de legende, sub titlul O sama de cuvinte, ce sunt auzite din om in om si in Letopiset nu sunt scrise. Autorul le separa de lucrarea fundamentala deoarece legendele dezvaluie intamplari verosimile, dar care nu sunt atestate documentar, si, deci, cine le va citi si le va crede, bine va fi, iar cine le va citi si nu le va crede, iar va fi bine. Multi poeti si prozatori romani au preluat aceste povestiri: D. Bolintineanu, G. Cosbuc, V. Alecsandri, M. Sadoveanu, Al. Odobescu s.al. Descifrand slova cu slova, fila cu fila, carte cu carte, sufletul ni se umple de mandrie nationala, si atunci alergam spre viitor , lasand usa Bibliotecii mereu deschisa, pentru alte generatii ce se vor ridica din aceleasi radacini.

Dimitrie Cantemir
Viata i cariera politica

Dimitrie Cantemir s-a nscut la 26 octombrie 1673, n localitatea Siliteni din comuna Flciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din judeul Vaslui, n partea de sud a oraului Hui. A fost fiul lui Constantin i al Anei. La 15 ani a fost nevoit s plece la Constantinopol (1688-1690), unde a stat 17 ani, ca zlog al tatlui su pe lng nalta Poart, nlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei. n perioada martie - aprilie 1693 , dup moartea tatlui su, a fost domn al Moldovei, dar nalta Poarta nu l-a confirmat, astfel nct s-a ntors la Constantinopol pentru a-i continua studiile. Cu prilejul unui rzboi turco-austriac, a efectuat o cltorie n Europa Central, ajungnd i n Banat, la Timioara. A avut astfel ocazia s se conving de unitatea lingvistic a poporului romn. Antioh, fratele mai mare, i-a nsuit ntreaga motenire, lsndu-l ntr-o situaie precar. Din 1695 a fost capuchehaie la Constantinopol, al fratelui su Antioh, acesta fiind ales domn. S-a cstorit cu fiica lui erban Cantacuzino, Casandra, care i-a druit doi copii, Maria i Antioh (viitorul poet, scriitor i diplomat rus Antioh Dimitrievici Cantemir (1709 - 1744).) 18

Turcii l-au nscunat pe Dimitrie Cantemir la Iai n 1710, avnd ncredere n el, dar noul domn-crturar a ncheiat la Luk n Rusia, n 2 aprilie-13 aprilie 1711, un tratat secret de alian cu Petru cel Mare, n sperana eliberrii rii de sub dominaia turc. n politica extern s-a orientat spre Rusia. n subsidiar, s-a afirmat chiar faptul c ar fi ncercat alipirea Moldovei la Imperiul Rus, aa cum fcuse i Ucraina. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi i a fost mpotriva transformrii ranilor liberi n erbi. Dup numai un an de domnie (1710 - 1711), s-a alturat lui Petru cel Mare n rzboiul ruso-turc i a plasat Moldova sub suzeranitate ruseasc. Dup ce au fost nfrni de turci n Lupta de la Stnileti - inutul Flciu pe Prut, neputndu-se ntoarce n Moldova, a emigrat n Rusia, unde a rmas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I i a desfurat o activitate tiinific rodnic. Lng Harkov i s-a acordat un ntins domeniu feudal i a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A murit pe moia sa Dimitrievka la Harkov n 1723 i a fost nmormntat n Rusia. Actualmente, osemintele sale se odihnesc n Biserica Trei Ierarhi din Iai. Dimitrie Cantemir carturar A fost primul romn ales membru al Academiei din Berlin n 1714. n opera lui Cantemir, influenat de umanismul Renaterii i de gndirea naintat din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istoric a Moldovei de la sfritul secolului al XVII-lea i nceputul secolului al XVIII-lea. Opere principale -Divanul sau Glceava neleptului cu lumea sau Giudeul sufletului cu trupul, scris n romn i tiprit la Iai n 1698. Aceast oper este prima lucrare filozofic romneasc. n aceast lucrare ntlnim disputele medievale despre timp, suflet, natur sau contiin. Dimitrie Cantemir sugereaz superioritatea omului asupra celorlalte vieuitoare, face din om un stpn al lumii, susine superioritatea vieii spirituale asupra

19

condiiei biologice a omului, ncearc s defineasc concepte filosofice i s alctuiasc o terminologie filosofic. Imaginea tainic a tiinei sacrosante 1700, lucrare filosofic n care ncearc s integreze fizica ntr-un sistem teist, un fel de mpcare ntre tiin i religie, ntre determinismul tiinific i metafizica medieval. Cantemir manifest un interes deosebit pentru astrologie i tiinele oculte, sacre, specifice Renaterii. Istoria ieroglific, scris la Constantinopol n romn (1703 - 1705). Este considerat prima ncercare de roman politic-social. Cantemir satirizeaz lupta pentru domnie dintre partidele boiereti din rile romne. Aceast lupt alegoric se reflect printr-o disput filosofic ntre dou principii, simbolizate de Inorog i Corb. Lucrarea cuprinde cugetri, proverbe i versuri care reflect influena poeziei populare. Istoria Imperiului Otoman (Istoria creterii i descreterii curii otomane), redactat n latin (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) ntre 1714 i 1716. n aceast lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria imperiului otoman i a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrmarea sa. A insistat i asupra posibilitilor popoarelor asuprite de a-i recuceri libertatea. Lucrarea a fost tradus i publicat n limbile englez, francez i german. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai nti n latin dar tradus apoi de autor n romn[1] (1719 - 1722), cuprinde istoria noastr de la origini pn la desclecare. Susine ideea cronicarilor: originea comun a tuturor romnilor. Pentru scrierea acestei lucrri, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare romne i strine n limbile latin, greac, polon i rus. Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scris n latin (1714 - 1716), cnd tria n Rusia, la cererea Academiei din Berlin. Descriptio Moldaviae cuprinde trei pri: Prima parte este consacrat descrierii geografice a Moldovei, a munilor, a apelor i a cmpiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima hart a Moldovei. A prezentat flora i fauna, trgurile i capitalele rii de-a lungul timpului.

20

n partea a doua a lucrrii este nfiat organizarea politic i administrativ a rii. S-au fcut referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau ndeprtarea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de nscunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodn, nuni, nmormntri. n ultima parte a lucrrii exist informaii despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la nceput au fost latineti, dup pilda tuturor celorlalte popoare a cror limb nc e alctuit din limba cea romn, iar apoi nlocuite cu cele slavoneti. Lucrarea prezint interes nu numai pentru descrierea geografic sau politic bine documentat, ci i pentru observaiile etnografice i folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul nostru crturar care a cuprins n sfera cercetrilor sale etnografia i folclorul. Alte opere -Compendium universae logices institutionis (Prescurtare a sistemului logicii generale) -Monarchiarum physica examinatio (Cercetarea natural a monarhiilor) -Sistema religiae mahomedane -Cartea tiinei muzicii (Kitab-i-musiki) Cartea muzicii, scris n limba turc, este una dintre primele lucrri ale savantului domnitor, conceput n perioada vieii acestuia din Istanbul. Lucrarea cuprinde un studiu aprofundat al muzicii otomane laice i religioase, savantul punnd n discuie importana muzicii religioase i influenarea acesteia de ctre muzica bisericeasc bizantin. Studiul se refer la compozitori otomani, cuprinznd ilustrarea curentelor i tematicilor, exemplificate printr-o redare a notelor i gamelor ntrun sistem de note. Este prima lucrare dedicat muzicii, conceput ntr-un stil savant. Finalul studiului este nsoit de o culegere de melodii a diverselor compoziii, precum i un numr de 20 de creaii proprii. Datorit acestei lucrri, Dimitrie Cantemir a intrat n istoria muzical a Turciei ca fondator al muzicii laice i studios al celei religioase sub numele de Cantemiroglu (fiul lui Cantemir).

21

Scoala Ardeleana
Samuil Micu: S adevereaz, a treia, din limb cum c romnii ce astzi snt n Dachiia snt din romanii cei vechi, c tot cel ce tielimba cea latineasc i cea romneasc bine cunoate cum c limba cea romneasc iaste alctuit din cea latineasc carea, ntru attea neamuri varavare, mcar ru stricat, tot o au inut romnii n Dachiia; care lucru cu totul de c rezut face cum c ei sunt adevrai fii i nepoi ai romanilor celor vechi carii preste toat lumea mprea [...] Nici s poat zice c romnii s-au mprumutat din limba latineasc pentru mprtirea ce avea cu romanii. C romnii cei ce acum snt n Dachiia, de multe sute de ani nici o amestecare i nici o mprtire nu au cu romanii din Italiia, de vreme ce sunt departe unii de alii, i n mijlocul lor multe osibite neamuri lcuiesc, care osibit limb au. Iar bine s poat zice cum c romnii au luoat unele cuvinte de la bulgari i de la sloveni i de la unguri, pentru c aceste neamuri i stpne i vecine era i mpreun mestecate cu romnii lcuia i s trbuia unii cu alii, care lucru brbaii cei nvai bine l-au cunoscut i l-au nsemnat... Samuil Micu a fost stapanit de o curiozitate enciclopedica. Retras mai mult in lumea cartilor, a avut o fire blajina, purtandu-si cugetul nu numai in trecutul neamului, ci si catre amrile probleme ale vietii, ale existentei umane. Mai mult decat un om de actiune, a fost un spirit complementativ, fara a-si putea duce revoltele pana la capat. Gheorghe Sincai: Neamul care se folosete de una i aceeai limb, corupt nendoios, dar roman sau latin, diferit totui de italian, francez, spaniol, ns apropiat cel mai mult de vallic i de italian, nu numai eu, ci i alii am crezut de cuviin s o numim cu numele general daco-roman, de aceea c, vorbindu-se n diferite regiuni i provincii, a primit chiar i nume diferite de la acele regiuni sau de la prile lor... Gheorghe Sincai, cu ereditia cea mai temeinica, a fost un spirit vulcanic, inversunat in credinta sa pana la eroism. Preocupat in cea mai mare masura in rigoarea informatiei, ca un autentic om de stiinta, el n-a ezitat sa afirme demintatea noastra nationala in fata oricarui mari privatiuni

22

decat sa admita compromisuri. In el s-a intruchipat poate cel mai bine firea taranului ardelean. Petru Maior: ...Din cele pn aci despre limba ltineasc cea comnu zise lesne se poate afla nceputul limbei romneti. Aceaia se tie c mulimea cea nemrginit a romanilor, a croara rmie snt romnii, pre la nceputul sutei a doao de la Hs. n zilele mpratului Traian, au venit din Italia n Dachia; i au venit cu acea limb ltineasc, carea n vremea aceaia stpnea n Italia. Aadar limba romneasc e acea limb ltineasc comun, carea pre la nceputul sutei a doao era n gura romanilor i a tuturor italianilor... ...Aceaia se pricepe, cci ntr romni snt mai multe dialecte... ns, mcar c limba romnilor e mprit n mai multe dialecte, a cror osebire mai vrtos st n pronuniaia sau rspunderea unor slove, totui romnii cei dincoace de Dunre toi se neleg laolalt; bani, cri nice nu au fr o dialect singur: desclinirea dialectelor numai n vorb se aude... Petru Maior a asociat eruditiei un fin spirit diplomatic, reusind, singurul, sa-si tipareasca opera aproape in intregime, asigurandu-i astfel circulatie publica. El a avut si un spirit didactic mai pronuntat si o expresie verbala mai scanteietoare, in polemici care ii asigura un loc distinct in istoria genului. Opera sa e practic o sinteza a ideilor scolii Ardelene, pe care le-a exprimat cu claritate, pe intelesul tuturor.

Incheiere
Originea romnilor este un subiect de dezbatere istoriografic i singurul consens care exist la ora actual, este c ei descind din populaiile de limb romanic din bazinul Dunrii de Jos, formate la nord de Linia Jireek (devreme ce la sud de aceasta, domnea elenismul). Raritatea izvoarelor istorice cu privire la teritoriul respectiv in mileniul I, contextul tulbure al perioadei migraiilor i contextul politic al secolelor XIX i XX cnd s-au nmulit studiile despre acest subiect, au condus la teorii opuse privind formarea poporului romn. S-au postulat de-a lungul timpului origini : -exclusiv nord-dunrene, din populaia Daciei Traiane, complet romanizat n momentul retragerii Aureliene, n aceast ipotez populaiile romanice sud-dunrene provenind din migraii pornite din Dacia ; -exclusiv sud-dunrene, din populaia Moesiei, n aceast ipotez populaiile romanice nord-dunrene provenind din migraii pornite n Evul Mediu timpuriu din Srbia, Bulgaria sau Macedonia spre teritoriul actual al Romniei ; -att nord-dunrene ct i sud-dunrene, din populaia romanic de pe ambele maluri ale fluviului, diferena ntre dialectele nord-dunrene i cele sud-dunrene explicndu-se n aceast ipotez nu prin migraii, ci prin continuarea procesului de romanizare la sud de Dunre i dup secolul al III-lea, acest proces fiind urmat de unul de elenizare parial dup secolul al V-lea, pe cnd la nord de Dunre, se producea cu precdere un proces de slavizare. 23

Dincolo de problemele tiinifice reale, care merg pn la controversele fundamentale dintre istoricii colilor de la Viena i de la Toronto, multe studii au fost motivate de controversa politic privind ntietatea istoric a romnilor n teritoriile norddunrene revendicate, apoi obinute de Romnia (ndeosebi n Transilvania, ntre romni i maghiari), sau existena lor, anterior slavilor, n teritoriile sud-dunrene aparinnd astzi statelor slave balcanice. Primele mentiuni despre romani sub exonimul de wlachi apar in cronicile bizantine in sexolol X. Endonimul de romani este arestat pentru prima data de scrisoarea lui Neacsu la inceputul secolului XVI dar este general acceptat ca el a fost intotdeauna folosit de acestia. Limba romana face parte din familia limbilor romanice alaturi de limba franceza, italiana, portugheza, spaniola, catalana, provensana etc. Toate limbile romanice au evoluat din limba latina care vorbita initial in jurul Romei se extinde in tot Imperiul Roman. In secolol V d.Hr. imperiul se prabuseste iar in tinuturile cucerite se impune latina vulgara sau populara vorbita de colonisti. Latina clasica este limba oficiala a imperiului si limba vorbita de paturile culte ce respecta viguros normele lingvistice si se pastreaza ca limba literara in operele autorilor clasici.

Bibliografie
1. Texte literare romanesti legate de Dacia (geto-daci, traci, Decebal, mitul lui Zalmoxis): M.Eminescu Mitul dacic, Sarmis, Gemenii, Memento mori, drama neterminata Decebal, M. Sadoveanu Creanga de aur 2. Texte literare referitoare la originea romana a romanilor, texte despre: originea este demonstrata si de latinitatea limbii romana etnogeneza romana (Letopisetil Tarii Moldovei de GR. Ureche, M. Costin si Ion Neculce (O sama de cuvinte), Decriptio Moldavial de D. Cantemir, Cronicarii moldoveni de Dan Horja Maziliu) teza romantitatii este preluata de Scoala Ardeleana care avanseaza si exagererii/lucrarii filologice si istorice de Samuil Micu, Ghe. Sincai, Petru Maior si Ion Budai Delearu 3. texte literare despre geneza; mitul etnogenezei (traian si Dochia de Ghe Asachi, Mitul poporului roman G. Calinescu; Hora unirii si Romanii si poezia lor de V. Alecsandri; Un rasunet de A. Muresan). 4. Documente antropologice: ipoteze fanteziste de pe Internet

24

5. Documente arheologice 6. Reprezentari istorice si imaginare ale istoriei daco-romane (Columna lui Traian, islustratii din benzi desenate, din carti pentru copii). 7. Reprezentari ale dacilor si romanilor din filme (Dacii de S. Niculescu, 1996 Columna de Mircea Dragan, 1968). 8.www.clopotel.ro, e-refert.ro, wikipedia.org, didactic.ro, google.ro www.didactic.ro www.referate.ro

25

26

27

28