35.

Influenta factorilor biologici asupra sistemelor agricole

Suportul biologic al ecosistemului il constituie diferitele component si categorii biologice ale sale: specia, soiul si hibridul ce produc recolta, organismele daunatoare (buruieni, insect, boli, vietuitoare), organismele folositoare(microorganism, entomofagi, zoofagi, pasari). Specia reprezinta o categorie sistematica, fundamental, care cuprinde unitati sau grupuri de plante cu descendenta ssau origine comuna, mai mica omogena. Specia se remarca printr-o stabilitate relative ridicata in decursul unui sir de generatii. Soiul. In agricultura, productia se bazeaza nu numai pe specie, care este de fapt, planta cultivate, dar sip e component ei, soiul sau cultivarul, categorie biologica definitorie si factor de productie. In acest sens, soiul reprezinta un grup de plante, relativ omogene, cu o ereditate la anumite conditii de viata pe un teritoriu biogeografic determinat. Omogenitatea relative a plantelor si a organului comestibil la soi este o conditie esentiala, dar ea este influentata de factorii de mediu ambient. Soiurile sunt produsi atat ai selectiei natural, cat si in mod deosebit ai selectiei artificial de lunga durata, adaptati la diferite conditii ecologice si la cerintele consumatorilor si industriei. Sortimentul. Pentru fiecare zona ecologica si specie in parte se stabileste un sortiment de soiuri, adaptat la conditiile climatic si la normele de consum national si local. Sortimentul asigura productia pe o perioada cat mai indelungata de timp, conform cerintelor consumatorilor si industriei, pe un teritoriu ecologic cat mai larg. Prin sortiment se asigura esalonarea productiei legumicole, de exemplu in camp si sere, in timpului anului.

36. Influenta bolilor, daunatorilor si buruienilor asupra sistemelor agricole

In ecosistem, alaturi de biocenoza principal, cultivate, se introduce si coexista boli si daunatori, adevarati paraziti vegetali ai plantelor, care aduc pagube considerabile. Aceste organisme daunatoare sunt foarte diferite: virusi, fungi, bacteria, insect, acarieni, afide, nematozi, rozatoare. De exemplu, pe glob actioneaza asupra agriculturii 13000 de specii, iar in Romania 414 specii, din care 234 agenti patogeni si 180 de daunatori. Prin boala se intelege orice tulburare a echilibrului functional (fiziologic) si tructural (morphologic, anatomic, histologic, citologic) al unei plante localizat sau generalizat si care se manifesta prin anumite simptome. Buruienile constituie intr-o comunitate biologica foarte prezenta in culturile agricole din camp, gradini, livezi si vii, stabile frecventa si daunatoare, daca nu este depistata la timp si lichidata. Pagubele provocate de buruieni culturilor agricole sunt impresionante, mai ales celor legumicole.

Mediul inconjurator (ambient) actioneaza printr-un sistem integrat de conditii, factori. Relatiile dintre factorii mediului ambient si plante sunt foarte complexe, de interdependent si integrare. Factorii sunt de importanta inegala in ceea ce priveste durata, intensitatea si calitatea de actiune in decursul perioadei de vegetatie.

37. Influenta factorilor socio-culturali asupra sistemelor agricole

Dintre factorii socio-culturali, un rol decisive il are invatamantul, care trebuie sa contribuie atat la imbunatatirea structurii socio-profesionale, cat si la formarea unei mentailtati specific economiei de piata. Managementul microeconomic este, de asemenea, influentat de factorii politici, prin impactul acestora asupra fundamentarii stretegiilor si politicilor firmelor, precum si asupra deciziilor de realizare a obiectivelor stabilite. In conditiile accentuarii crizei de materii prime si de resurse energetice, are loc o diversificare si o crestere a complexitatii interdependentelor dintre factorii naturali (ecologici) si unitatile economice, fapt care necesita un effort deosebit si utilizarea unor tehnici modern de investigare si de analiza pentru cunoasterea si valorificarea acestor interdependente de catre managementul microeconomic. Cei mai semnificativi factori juridici sunt legile, decretele, hotararile guvernamentale, ordinele ministrilor etc. Legea 31/1990 fiind principalul act normative in ceea ce priveste constituirea, functionarea si dezvoltarea exploatatiilor agricole.

38. Mediul unei exploatatii agricole

Majoritatea sistemelor economice reale au medii nedeterministe in care evenimentele se produc cu probabilitati care sunt foarte greu de estimat. De exemplu, daca punem o exploatatie agricola se considera mediul format din piata, banci, alte frme si institutii guvernamentale, atunci numai prin considerarea catorva variabile caracteristice specific acestoa, cum ar fi cererea de produse si servicii manifest ape diferite segmente de piata, aferta de bunuri si servicii manifest ape diferite respective si a celorlalte explatoatii agricole, preturile bunurilor si serviciilor practicate de exploatatia agricola si de exploatatiile agricole competitoare, politicile de imprumuturi si dobanzi practicate de banci, legile si actele normative existente in vigoare etc., rezulta in mod elocvent caracterul incert al mediului considerat.

39. Activitatile unui sistem in raport cu resursele utilizate si mediu

In raport cu resursele utilizate si cu mediul sau, un sistem poate actiona in trei moduri specific, vizand activitati de mentenanta, protective, sau de crestere si dezvoltare s.a.

a) Activitatile sistemelor au loc in intregime in cadrul granitelor lor. O astfel de activitate care consta in asigurarea realizarii de catre elementele sistemului a functiunilor adecvate scopurilor existente se numeste activitate de mentenanta (mentinere, intretinere) si are in vedere: - capacitatea sistemului de a recunoaste si de a sesiza situatia in care apare o anumita problema/disfunctionalitate si de a sesiza situatia in care apare o anumita problema/difunctionalitate - disponibilitatea informatiilor necesare si a tuturor resurselor (material, inanciare, umane, timp etc) necesare identificarii unor anumite problem specific sistemului. b) A doua categorie de activitati o constituie cele de protective (aparare), care deriva din faptul ca obiectivele diverselor sisteme si a subsitemelor component pot avea un character conflictual, competitional, cel putin d.p.d.v al caracterului limitat si a resurselor pe care si le disputa in vederea atingerii propriilor obiective. In general sistemele de autoprotejeaza prin consolidarea elementelor de pe frontier si prin dezvoltarea unor activitati de protective pentru fiecare subsistem supus influentelor din mediu sau unor sisteme vecine mai dezvoltate. Un sistem lipsit de aceasta posibilitate devine practice un sistem-resursa. c) A treia categorie o reprezinta activitatile de crestere si dezvoltare care se manifesta in general, la nivelul granitelor sistemului prin dezvoltarea unor elemente sau prin adaugarea de noi elemente si conexiuni atat in interiorul cat si in exteriorul sistemului, in mediul acestuia. Cresterea si dezvoltarea, considerate ca activitati specific ale functionarii normale a oricarui sistem, conduce la modificari de natura organizatorica, la dezvoltarea unor strategii de cooperare si implica competitia si protejarea sa. Cand resursele sunt relative putine (insuficiente) in raport cu nevoile sistemului, competitia este puternica, iar can dele prisosesc (surplus), ea este mai putin acerba. In mediile bine organizate toate resursele sunt structurate in sisteme si exista un fenomen de cooperare intre sisteme la echilibru sunt numite tranzactii.

40. Sisteme de productie cu arhitectura simpla

Caracteristica principala a acestor sisteme o constituie structura lor simpla si faptul ca intre sistem si mediul in care isi desfasoara activitatea au loc tranzactii elementare, in special sub forma de fluxuri de natura fizica(material, financiare, energetice). Specific acestor sisteme de productie este faptul ca functioneaza dupa programe stabilite, care nu se pot adapta rapid la schimbarile de mediu.

In general, sistemele slabe sub aspect organizational supravetuiesc numai in mediile deterministe si nu-si schimba comportamentul la orice actiune a factorilor de mediu, avand un grad mare de inertie comportamentala. Pentru astfel de sisteme, schimbarile bruste si puternice ale principalilor factori de mediu cu care sun interconectate pot conduce la distrugerea lor.

41. Sistemele cibernetice (cu bucla secundara)

Sisteme de productie cu arhitectura cibernetica, contin in afara buclei primare si o bucla secundara (de control) care realizeaza conexiunea inversa (feed-back) specifica functionarii acestor sisteme. Aceste sisteme se caracterizeaza prin faptul ca ele contin, in afara fluxurilor de natura fizica prezentr in bucla primara, fluxuri informationale si procese informational-decizionale care se manifeste in bucla de control. Interactiunile specific buclei primare au loc in domeniul actiunii sau al realitatii si pot fi caracterizate de volumul si tipul tranzactiilor dintre sistem si mediu. Cele patru domenii (actiune, analiza, continut, process) caracterizeaza orice sistem cybernetic si sunt puse in valoare atunci cand sistemul trebuie sa faca fata de mediul sau, de cele mai multe ori puternic perturbat. Un sistem cybernetic poate sa citeasca mediul sau, sa identifice situatia reala creata la un anumit moment sis a aleaga cea mai potrivita variant decizionala, din cele care alcatuiesc programul decisional current. Un sistem cybernetic nu-si poate schimba strategia, intimp ce mediul sau poate sa-si schimbe tactica.

42. Sisteme deproductie cu invatare (cu bucla tertiara)

Aceste sisteme au o arhitectura mai compelxa decat sistemele cibernetice si contin in plus fata de acestea, o bucla tertiara denumita si bucla a politicilor. Bucla tertiara contine un bloc de memorare a politicilor folosite anterior, care sunt analizate si in functie de succesul/insuccesul aplicarii lor se da sistemului posibilitatea sa-si pastreze sau sa-si schimbe programul de raspuns, respective politica folosite. Schimbarea unei politici, folosite intr-o anumita sistuatie concreta cu o alta din domeniul politicilor, se face pe baza imbogatirii exerientei decizionale si a acumularii de catre sistem a noi cunostinte si informatii despre mediu, despre situatii si procese decizionale asemanatoare (similar) printr-un process de invatare interactiva.

Bucla tertiara permite sistemului sa se autoinstruiasca sis a se reorganizeze perioadic, in special din punct de vedere informational-decizional, pe baza celor mai recente cunostinte accumulate refetitoare la ultimele tranzactii. Astfel, pentru o exploatatie agricola, bucla primara (a actiunii) este (de control) este asociata managerilor, iar bucla tertiara (a politicilor) este asociata adminitratiei (executivului).

43. Sisteme de productie cu structuri stratificate

Pentru cresterea performantelor unor sisteme cu invatare care functineaza in medii nedeterministe (riscante sau incerte) puternic perturbate, se pot adauga nivele suplimentare de control, complicand arhitectura sistemului. Un astfel de sistem poate fi obtinut prin adaugarea unei bucle de planificare si evaluate a rezultatelor sistemului. Buclele multinivel, specific sistemelor cu structuri stratificate, reflecta proprietatea de conexiune inversa in sensul ca informatiile referitoare la activitatile realizate sunt folosite pentru selectarea actiunilor si deciziilor viitoare. Bucla primara (I), reprezinta interactiunea sistemului cu mediul, prin care are loc schimbul de resurse. Bucla de control (II), transmite informatii despre activitatile curente sau din trecut, realizate in bucla I, in intermediul blocului de control pentru a face posibile anumite imbunatatiri in functionarea buclei principale. Bucla de politici (III) prin fenomenul de conexiune inversa, adduce informatii referitoare la valoarea politicilor precedente catre unitatea de control-decizii de pe nivelul doi, pentru a schimba o eventual politica inadecvata Bucla de nivel suplimentar (IV) are ca scop planificarea su evaluarea functiilor si a rezultatelor obtinute, de la nivelul sistemului pana la nivelele inferioare ale structurii organizationale de productie.

44. Sisteme deterministe si probabiliste

Un sistem determinist opereaza in conformitate cu un set de reguli bine precizate, comportamentul sau viitor putand fi correct previzionat daca starea sa curenta si caracteristicile operationale sunt cunoscute cu precizie. De exemplu, sistemele mecanice, utilajele, echipamentele, instalatiile, programele pe calculator etc. sunt sisteme deterministe al caror comportament se poate previziona. Sistemele economice, inclusive cele de afaceri au un comportament nedeterminist datorita caracterului imprevizibil al desfasurarii activitatilor specific.

Un sistem probabilist este controlat de sansa evenimentelor de a se produce, comportamentul sau fiind dificil de previzionat datorita perturbatiilor aleatoare, interne si din mediu, la care este supus.

45. Sisteme de productie cu structura deschisa si cu structura inchisa

Sistemele de productie cu structura deschisa pun in evidenta dependent functionala dintre intrari si iesiri (x -> y), precum si influenta perturbatiilor externe (p) asupra activitatilor de baza. In astfel de sisteme exista un subsistem secundar (S2) care receptioneaza intrarile generale (x) si produce o decizie (d) cu care, impreuna cu perturbatiile externe (P) influenteaza subsustemul principal (S1), care produce iesirea generala a sistemului (y). Sistemele cu structura inchisa pun in evident, pe langa dependent functional dintre variabilele de iesire si cele de intrare (x -> y), conexiunea inversa prin care intrarile sunt influentate de natura iesirilor (x -> y). Ele sunt de doua tipuri: 1) Sistem cu structura inchisa (cu reactie) In sistemul cu reactie exista trei subsisteme distinct d.p.d.v functional: un subsistem de baza/active (S2) un subsistem de comanda (S1) un subsistem de reactie (S3)

2) Cand intr-un sistem inchis lipseste blocul S3, conectarea dintre iesire si intrare devine directa si rezulta un Sistem automat. In functie de modalitatea concreta in care subsistemul de comanda (S2) compune conexiunea inversa cu intrarea in sistem, un comportament aditiv, multiplicative, strategic global etc.

46. Sisteme de productie adaptive

Sistemele adaptive au in component lor un sistem principal (S1) care poate fi cu reactive, automat, cu structura inchisa sau deschisa, precum si un sistem de adaptare (S2), care poate fi o entitate(bloc) de natura informational (P2) iar ca iesire un vector de adaptare (A). Pentru subsistemul active S1, inputul este format din compunerea vectorului de adaptare (A) cu vectorul de intrare (x) la care se adauga influenta perturbatiilor din mediu (p) iar outputul sau poate fi exprimat printr-o functie de adaptare de forma y=fa (x*A) Un astfel de sistem adaptive cu structura deschisa este specific sistemelor de conducere in care decizia pe care o ia subsistemul de baza depinde de o multime de criteria de decizie.

Sistemele adaptive cu structura inchisa se deosebesc de cele cu structura deschisa prin existent unei conexiuni incerse prin care functia de adaptare impune subsistemului de adaptare, pe baza informatiilor asupa iesirii subsistemului de baza sa produca la iesire vectorul variabilelor de adaptare (A) ca input pentru S1.

47. Tipuri de conexiuni existente in cadrul sistemelor O tipologie distinct poate fi stabilita in functie de urmatoarele categorii de conexiuni care caracterizeaza structura unui sistem: conexiuni de interactiune: sunt cele mai frecvent intalnite tipuri de legaturi si au proprietatea de a se mentine relative stabile o perioada mai luna de timp, pastrandu-si directionarea la aparitia sau disparitia unor elemente componente fara ca sa se afecteze interactiunile dintre celelalte component. conexiuni de generare: au un character temporar si apar in cazul in care doua sau mai multe subsisteme interactioneaza in vederea realizarii unui obiectiv comun sau a unui sistem incorporate in structura sistemului de referinta.

Un caz particular al acestor conexiuni il constituie conexiunile de dezvoltare, care implica schimbari esentiale, de ordin calitativ, in structura sistemului. Aceste conexiuni sunt mai stabile si actioneaza pe perioade mai lungi decat cele de generare si din acest motiv fac obiectul analizei de sistem necesita metode si tehnici de investigare prospective ale sistemului coenxiuni functionale/de functionare: au un character informational

Corelarea acestor subsisteme se face prin planul de fabricatie si regulamentul de rganizare si functionare care specifica coordonarea si subordonarea subsistemelor. conexiuni de transformare: sunt un caz particular al celor de functionare si au in vedere aducerea unora din subsistemele componente dintr-o stare initiala intr-o stare finala specifica. conexiuni decizionale (de conducere): au un character complex, fiind o combinative a conexiunilor de dezvoltare si a celor functionale si se materializeaza pe baza unor principii, metode sau modele de conducere. Aceste conexiuni au un character stabil pe perioada in care se urmareste atingerea obiectivului si studierea lor este esentiala pentru definirea structurii informational-decizionale a sistemului.

Pe baza acestor conexiuni, in analiza si proiectarea sistemelor se pot evidential, in raport cu structural or, sisteme cu structura informational-decizionala ierarhica, neierarhica si mixta.