Sunteți pe pagina 1din 9

RADIOACTIVITATEA NATURALA SI ARTIFICIALA

1. Introducere:
Pornind de la structura substantei si lund drept criteriu de clasificare partile ei componente, fizica se mparte n: fizica moleculara, atomica, nucleara, electronica, fizica particulelor elementare. Materia se compune din elemente chimice. Pna n prezent au fost identificate 111 elemente. Dintre acestea, elementele care predomina sunt oxigenul (46,1%), siliciul (28,2%), aluminiul 212h77c (8,23%), fierul (5,63%), calciul (4,15%), sodiul (2,36%), magneziul (2,33%), potasiul (2,09%). Elementele atomi caracteristici (contin un nucleu constituit din protoni, cu sarcina pozitiva si neutroni care sunt fara sarcina electrica, si electroni cu sarcina negativa, care se misca n jurul nucleului, pe orbite discrete, care pot fi parcurse cu o anumita probabilitate) punct de vedere electric. Numarul atomic Z reprezinta numarul protonilor si totodata al electronilor din atom, iar numarul de masa A reprezinta totalitatea protonilor si neutronilor dintr-un atom. Obs: Raportul dintre numarul de neutroni (N) si numarul de protoni (Z), N/Z, creste o data cu numarul de masa A. S-a dovedit ca nucleele sunt stabile numai n cazul n care raportul N/Z este apropiat de o valoare bine determinata, care este functie de numarul de masa A. Obs: O dezmembrare a nucleului necesita nvingerea fortelor nucleare si pentru aceasta trebuie sa fie cheltuita o energie, si invers, pentru alcatuirea nucleului din nucleoni liberi trebuie pusa n libertate aceeasi energie. Aceasta energie se numeste energie de legatura.

2. Tipuri de radiatii:
Prin radiatie se ntelege un proces n care o sursa emite energie si aceasta se propaga n mediul care nconjoara sursa, sau pur si simplu, radiatia defineste energia implicata n acest proces. Dupa natura lor, radiatiile pot fi corpusculare sau electromagnetice. 2.1 Radiatiile corpusculare sunt formate din particule de substanta avnd o anumita energie cinetica. Ele pot fi ncarcate electric sau pot sa fie neutre: 2.1.1 Radiatiile corpusculare ncarcate electric sunt de exemplu:

a) particulele (nuclee de heliu) rezulta din dezintegrarea radioactiva de tip alfa (contin doua sarcini elementare pozitive iar masa lor este egala cu patru unitati atomice de masa si datorita sarcinii lor electrice pozitive, ele sunt deviate n cmp electric si magnetic). b) particulele - (electroni) rezultnd din dezintegrarea radioactiva de tip minus (poarta o sarcina elementara negativa si numar de masa zero, masa lor fiind egala cu 1/1840 unitati atomice de masa si datorita sarcinii electrice negative sunt deviate n cmp electric si magnetic n sens opus directiei de deviere a radiatiei ). c) particulele + (pozitroni) si rezulta din dezintegrarea radioactiva de tip beta plus sau prin generare de perechi. d) Protonii (nuclee de hidrogen) 2.1.2 Radiatii corpusculare neutre din punct de vedere electric: a) neutronii (particule elementare nucleare cu numar de masa 1). Neutronii pot fi eliberati spontan doar de un numar foarte mic de nuclizi. n majoritatea cazurilor provin din procesele de fisiune ale U-235, U-238, Pu-239 etc. 2.2 Radiatiile electromagnetice sunt emise si absorbite n natura sub forma de cuante (fotoni). Fotonii sunt particule fara masa de repaus, ce transporta, fiecare, o cantitate de energie E = h , unde h este constanta lui Planck, iar este frecventa radiatiei. Masa de miscare a fotonilor se leaga de energie prin formula lui Einstein E = m*c2, c fiind viteza luminii n vid. Spectrul radiatiilor electromagnetice:

Radiatia este o radiatie electromagnetica de natura nucleara, caracterizata prin lungime de unda foarte scurta. Ea nu este deviata n cmp electric sau magnetic si apare de obicei mpreuna cu radiatia sau . Obs:Radiatiile amintite prezinta unele proprietati comune: sunt invizibile, se deplaseaza cu viteza foarte mare si pot patrunde n materiale la adncimi diferite, n functie de natura si energia radiatiei.

3. Radioactivitatea:
Din cei aproximativ 2000 de nuclizi cunoscuti pna n prezent doar 290 sunt stabili, ceilalti sunt instabili si se transforma spontan, fara vreo interventie exterioara n nuclee stabile. Trecerea spre un nucleu stabil se poate face printr-o singura transformare sau prin mai multe transformari trecnd prin stari intermediare instabile pna la starea finala stabila, sirul lor formnd o serie de dezintegrare. Un nuclid instabil se transforma n mod spontan ntr-un nuclid mai stabil, cu emisie de radiatie. Prin radioactivitate se ntelege capacitatea nucleelor instabile de a emite radiatii ionizante. Acest fenomen se numeste dezintegrare radioactiva, n urma careia nucleul sufera o modificare bine determinata. Obs: n majoritatea cazurilor, nucleele radioactive naturale sunt cele grele, cu Z cuprins ntre 81 si 94. Exista nsa si nuclee relativ usoare, natural radioactive, cum sunt 14C sau 40K. De exemplu, radioactiv stabil + -

Iradierea este actiunea de expunere la radiatii a unui corp, iar interactiunea dintre radiatie si substanta provoaca, n general, transformari n acel corp. Transformarile din organismele vii sunt cunoscute sub numele de "efecte la iradiere". Daca sursa de radiatii este exterioara corpului iradiat se foloseste termenul de "iradiere externa", daca sursa de radiatii este ncorporata sau distribuita n masa corpului, se foloseste termenul de "iradiere interna". Dupa natura surselor de radiatii, aflate n mediul nconjurator independent de vointa omului, sau "realizate" de "om", distingem iradierea naturala si artificiala sau antropica.

Populatia umana, ca de altfel toata biosfera, a fost si continua sa fie expusa inevitabil la doze mici de radiatii ionizante provenind din surse naturale. Comisia Internationala pentru Protectie Radiologica (CIPR) considera ca se poate accepta pentru umanitate o valoare limita de expunere la radiatii ionizante corespunznd la dublul dozei medii la care omul este expus n conditii naturale, ceea ce presupune ca specia umana este adaptata la iradierea existenta n prezent n mediul sau de viata. Cu toate acestea, riscurile pe care le comporta chiar nivelele scazute de radiatii nu trebuie sa fie neglijate, ele constituind n ultimul timp obiectul unor studii efectuate n cadrul unor programe de cercetare internationale. Pe lnga iradierea naturala (92%) trebuie considerata iradierea artificiala (8%) suplimentara, care poate fi medicala, profesionala sau accidentala. Iradierea medicala n scop diagnostic sau terapeutic reprezinta, dupa iradierea naturala, sursa majora de expunere a populatiei. Fie ca se utilizeaza fascicule externe sau radiatii provenite de la surse introduse n corp, procedurile diagnostice si terapeutice aplicate n medicina nucleara conduc la o iradiere suplimentara. Pentru o evaluare ct mai buna a riscurilor generate de iradierea efectuata, se impune estimarea ct mai precisa a dozelor de radiatie. Distrugerea tesuturilor maligne prin iradiere este o aplicatie utila a afectelor distructive ale radiatiei ionizante.

3.1. Descoperirea radioactivitatii. Radioactivitatea naturala


In anul 1896 Henri Becqueral a descoperit radioactivitatea naturala. A demonstrat ca uraniul si sarurile sale emit spontan radiatii care pot traversa corpurile si impresioneaza placa fotografica. Proprietatea nucleelor de-a emite radiatii a fost numita de catre Marie si Pierre Curie radioactivitate. In anul 1898 Marie si Pierre Curie au descoperit radioactivitatea thoriului, poloniului, radiului. Uraniul si thoriul au o activitate mai putin intensa dect poloniul si radiul. Radiatiile emise de substantele radioactive au o serie de proprietati caracteristice, ca ionizarea gazelor, impresionarea emulsiei fotografice, provocarea luminiscentei unor substante, degajarea de energie. In anul 1934 Irne si Frdric Jolliot-Curie au descoperit radioactivitatea artificiala. Prin iradiere, n special cu neutroni, unele elemente care n mod natural sunt stabile, devin radioactive. (n urma proceselor radioactive sunt emise radiatii , si )

Din punct de vedere al puterii de patrundere si al puterii de ionizare:


razele au putere mica de patrundere si o mare putere de ionizare razele au putere mare patrundere si o mai mica putere de ionizare razele au cea mai mare putere de patrundere si cea mai mica putere de ionizare.

Radioactivitatea a fost descoperita initial la elementele grele care se ntlnesc n natura: U( Uraniu), Ra (Radiu), Ac (Actiniu), Th (Thoriu). Dezintegrarea acestor elemente prin emisia de particule si nu duce la formarea unui nucleu stabil, ci aceasta se realizeaza prin formarea unor radioelemente intermediare care deriva unul din altul. Obs: Studiul elementelor radioactive ntlnite n natura a aratat ca acestea pot fi nglobate n trei lanturi succesive, numite serii (familii) radioactive:

seria thoriului, seria uraniului, seria actiniului. n anul 1940 a fost descoperita seria neptuniului, care este o serie radioactiva artificiala.

3.2. Radioactivitatea artificiala. Reactii nucleare


Daca un nucleu este bombardat cu o particula neutra sau cu una ncarcata electric cu energie destul de mare pentru a patrunde n cmpul central al nucleului, se produce transformarea nucleului dat ntr-unul nou, cu eliberarea unei alte particule. Obs: Izotopii radioactivi rezultati, spre deosebire de cei naturali, pot da nastere la mai multe tipuri de dezintegrari (, -, +, n, nsotiti de emisie ), dupa cum nuclidul respectiv are un exces de protoni sau neutroni. Izotopii radioactivi artificiali sunt mult mai numerosi dect cei naturali, se obtin n reactoarele nucleare si n acceleratorii de particule. Reactiile nucleare provocate sunt de mai multe tipuri: 1. Reactia de mprastiere elastica: particula incidenta loveste nucleul fara pierdere de energie, schimbndu-si doar directia. Daca nucleul-tinta este usor, sufera si el o deplasare, n cazul unui nucleu mai greu, deplasarea este nensemnata. Reactia este simbolizata X(a,a)X.

2. Reactia de mprastiere neelastica: particula pierde o parte din energie n momentul interactiunii. Nucleul trece ntr-o stare excitata, de unde revine n starea fundamentala prin emisia unei cuante . Reactia este reprezentata X(a,a)X. 3. Captura simpla: particula incidenta este absorbita de nucleu si se formeaza un nou nucleu care are un surplus de energie si emite una sau mai multe cuante . De exemplu:

4. Dezintegrare: nucleul absoarbe particula incidenta si expulzeaza o particula noua. De exemplu:

5. Fotodezintegrare: dezintegrarea este produsa de fotoni cu energie suficient de mare. De exemplu:

Legea dezintegrarii radioactive


ntre radioactivitatea naturala spontana si cea artificiala nu exista nici o deosebire principala. Toate transformarile radioactive observate fie la radionuclizii naturali, fie la cei artificiali, se desfasoara dupa aceeasi lege de dezintegrare. Dezintegrarea nucleelor radioactive este un proces statistic. Fiecare specie de nuclee este caracterizata de constanta radioactiva (constanta de dezintegrare) care reprezinta probabilitatea dezintegrarii unui nucleu n unitatea de timp. Consideram N numarul de nuclee nedezintegrate la un moment t, dN numarul de nuclee care se dezintegreaza n intervalul de timp dt si No numarul de nuclee nedezintegrate la momentul to=0. Sa stabilit experimental ca n timpul dt se dezintegreaza dN = -Ndt nuclee De unde, prin mpartire cu N se obtine

Integrnd ntre limitele No si N, respectiv 0 si t, rezulta numarul de nuclee radioactive N la momentul t: N(t) = No

, de unde obtinem pentru

Viata medie a tuturor celor No nuclee radioactive existente la momentul t o=0 este definita ca intervalul de timp dupa care numarul initial de radionuclizi scade de e ori:

N() = scrie:

, de unde rezulta ca

si legea dezintegrarii radioactive se poate

N(t) = No Timpul de njumatatire (T1/2) reprezinta intervalul de timp n care numarul initial de nuclee No se reduce la jumatate:

Dupa logaritmarea expresiei de mai sus se obtine: ln2 = T1/2

sau

. nlocuind n legea dezintegrarii radioactive obtinem

Activitatea a unei substante radioactive reprezinta numarul actelor de dezintegrare din unitatea de timp, adica viteza absoluta de dezintegrare:

Introducnd activitatea n expresia legii de dezintegrare, aceasta devine:

Unitatea de masura pentru activitate este 1/s (s -1), numita n sistemul international Becquerel (Bq). O alta unitate de masura utilizata n fizica nucleara este Curie (Ci). 1Ci = 3,71010s-1 Un preparat radioactiv este cu att mai puternic cu ct sunt mai numeroase procesele de dezintegrare n unitatea de timp. Radiopreparatele artificiale pot avea activitati foarte ridicate, chiar daca au un continut redus de substanta radioactiva, deoarece constanta lor de dezintegrare este mult mai mare dect cea a radionuclizilor naturali.

3.3. Interactiunea radiatiilor nucleare cu substanta


La trecerea radiatiilor printr-o substanta, acestea pot interactiona diferentiat cu atomii care o alcatuiesc, formati la rndul lor din nucleu si nvelis electronic. n timpul strabaterii substantei de catre radiatii are loc cedarea energiei radiatiilor atomilor substantei cu care interactioneaza. De regula, energia unei radiatii este cedata electronilor unui atom, acest act elementar de transfer de energie se poate repeta de un numar mare de ori de catre aceeasi radiatie. Actul elementar de interactiune a unei radiatii incidente cu electronul unui atom, prin care electronul ncarcat negativ preia energie de la radiatia incidenta, putnd fi expulzat din atom, lasa atomul cu o sarcina electrica pozitiva. Daca atomul face parte dintr-o molecula, atunci prin smulgerea unui electron, molecula respectiva ramne ncarcata pozitiv. Procesul prin care un atom neutru sau o molecula devin ncarcate pozitiv, se numeste ionizare, iar entitatea rezultata se numeste ion pozitiv. Electronul expulzat poate, la rndul sau, sa ionizeze alti atomi sau molecule. Pentru acest motiv, radiatiile , , , X si se mai numesc radiatii ionizante.

n trecut, radiul se folosea la obinerea unor obiecte fosforescente n ntuneric (cadrane de ceas, ntreruptoare de curent, diferite indicatoare, vopsele fosforescente, etc,) ntrebuinarea

radiului n vopsele este foarte periculoas din cauza cantitii mari de material coninute i din aceast cauz astfel de produse nu se mai utilizeaz. Au fost incidente grave cauzate de acoperirea corpului cu vopsea cu radiu, lucru care a dus la formarea unor arsuri radiologice extinse pe suprafaa corpului i acest lucru a dus la moartea persoanei contaminate radioactiv. Chiar i <<mama >> Marie Curie a murit din cauza anemiei aplastice, boala atribuit radiaiilor.