~ Proiect de cercetare ~

SISTEME SI APARATURA PENTRU DIAGNOSTICAREA STRUCTURILOR

Orza-Suciu Mihnea-Alexandru
UNIVERSITATEA TEHNICA CLUJ-NAPOCA Facultatea de Constructii Patologia si Reabilitarea Structurilor MASTER - Anul 1, Sem. 1

Bibliografie

DURABILITATEA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT - Curs REABILITAREA CONSTRUCTIILOR Editura VESPER 2001
Mihai BADESCU Ioan Petru CIONGRADI Nicolae TARANU Ioan GAVRILAS Mihaela Anca CIUPALA Irina LUNGU

SISTEME SI APARATURA PENTRU DIAGNOSTICAREA STRUCTURILOR DE CONSTRUCTII - Curs Scoala Doctorala a Facultatii de Constructii si Instalatii Universitatii Tehnice Gheorghe Asachi Iasi
Mihai BADESCU

CONTRIBUTII LA REALIZAREA SISTEMULUI INFORMATIONAL AL DOMENIULUI IMOBILIAR EDILITAR - Rezumatul tezei de doctorat Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti
Rima TARABAI

RIDICARI TOPOGRAFICE SPECIALE - Curs Aurel SARACIN

GAUSS MODUL TOPO TEHNIC - Brosura MATERIALE SPECIALE PENTRU CONSTRUCTII Editura U.T. PRESS Cluj-Napoca
Daniela Lucia MANEA

1. Introducere

Determinarea calitatii materialelor trebuie sa se efectueze la un nivel de complexitate suficient, pentru a evidentia corect degradarile aparente, ascunse si implicit, pentru a se aprecia cu o precizie satisfacatoare nivelul de siguranta. In acelasi timp, amploarea investigatiilor concretizate prin efortul uman depus, mijloacele tehnice si de calcul utilizate, trebuie traduse in costuri si trebuie in final sa justifice economic solutia de reabilitare adoptata. Complexitatea investigatiilor depinde in principiu de urmatorii factori: tipul si caracteristicile structurii natura si amploarea degradarilor mijloacele tehnice la dispozitie, existenta legiferarilor in domeniu si efortul financiar disponibil pentru realizare importanta structurii (din punct de vedere al proceselor ce le adaposteste sau din punct de vedere social sau cultural) si implicit nivelul de siguranta impus Investigatiile privind materialele se pot realiza prin: testari simple, in situ - care nu implica dotari cu aparatura speciala, putand fi efectuate de o persoana instruita in acest sens, de tipul testarii cu fenolftaleina, sondaje prin spargerea betonului sau ciocanire etc. investigatii complexe - cele efectuate de personal specializat, utilizand aparatura adecvata si pot fi: in situ - direct pe structura sau pe epruvete expuse in situ in laborator - pe probe prelevate din structura si/sau pe epruvete executate in acest scop

2. Examinarea vizuala a zonelor inaccesibile

Rosturile dintre elemente, cavitatile, canalele, crapaturile, interiorul gaurilor practicate pentru sondaje si alte zone inaccesibile cu ochiul liber. Sonda consta dintr-o tija cu fibre optice, care canalizeaza lumina de la o sursa si prin care, cu ajutorul unui sistem de lentile de la captul tijei se permite vizualizarea unui camp larg.

3. Metoda impulsurilor ultrasonice

Principiul metodei consta in masurarea duratei de propagare a impulsurilor ultrasonice induse in beton de catre un emitator si receptionate de catre un receptor dispus la o distanta ce se masoara.

un generator de impulsuri (G) - emite un semnal ultrasonic cu frecventa de 40 100 kHz un emitator (E) - pus in contact cu elementul de incercat, primeste semnalul de la generator un receptor (R) - receptioneaza semnalul ultrasonic, dupa care este amplicicat (A) si apoi vizualizat analogic sau numeric (C) Cunoscand viteza de propagare a ultrasunetelor printr-un material cu caracteristici determinate si faptul ca schimbarea acestora conduce la modificari ale vitezei ultrasunetelor, se pot aprecia urmatorii parametri: rezistentele mecanice ale betonului omogenitatea betonului intr-un element

 grosimea stratului de beton degradat prin actiuni fizice (fox, inghet-dezghet) si chimice (coroziune) depistarea defectelor ascunse ale betonului (goluri, fisuri, rosturi de turnare, caverne, etc.) Viteza de propagare a ultrasunetelor intr-un solid perfect compact (fara goluri sau pori) este in jur de 5000 m/s fata de viteza sunetului in aer de aproximativ 340 m/s.

Exista relatia: VL t d

VL = d / t

- viteza de propagare longitudinala a ultrasunetelor - timpul parcurs de impulsul ultrasonic prin element - lungimea de propagare

Rezistenta betonului este legata direct de compactitatea sa. Viteza de propagare a ultrasunetelor prin beton poate da o masura a rezistentei sale - Rc. Pentru determinarea rezistentei betonului din elemente structurale, se pot utiliza 3 variante de masurare: Masurarea pe fete opuse

 Masurarea in zona de colt

Masurarea pe aceeasi fata

Viteza de propagare a undelor ultrasonice este influentata de mai multi factori: dimensiunile elementului de constructie armarea elementului de constructie temperatura mediului inconjurator Pentru a se determina rezistenta betonului dintr-o constructie, la care viteza de propagare se masoara in alte conditii decat cele ale unui element etalon, trebuie facute anumite corectii. Exista relatia: d l d > 1,6l l

- dimensiunea minima a elementului incercat, perpendiculara pe directia de propagare a ultrasunetelor - lungimea de unda a vibratiilor l = VL / f

VL f

- viteza de propagare - frecventa oscilatiilor

Exemplu: f = 40 kHz VL = 4000 m/s l = VL / f = 0,1 m = 10 cm d > 1,6l = 1,6 x 10 = 16 cm l Observatie: daca dimensiunea transversala minima a elementului (directia pe care se face determinarea) este mai mare de 16 cm nu este necesara nici o corectie daca l < d < 1,6l se produc perrturbatii care distorsioneaza viteza masurata, l astfel ca aceasta este mai mica decat cea reala cu circa 6-7%, ceea ce poate conduce la o eroare in minus la aprecierea rezistentei de 30-40% daca raportul Ls/Le < 0,4 rezulta ca trebuie facuta o corectie deoarece viteza masurata este mai mica decat viteza standard Ls = latura cubului etalon Le = lungimea de parcurs a semnalului ultrasonic La determinarea vitezei de propagare prin elementele de beton armat trebuie sa se tina seama de prezenta armaturilor. Daca pe parcursul sau impulsul intalneste armaturi, viteza de propagare va fi mai mare decat cea prin betonul propriu-zis, deoarece viteza de propagare a ultrasunetului prin otel este de 5,6 km/s iar prin beton de 3,5-4,5 km/s. Temperatura mediului ambiant in care se afla elementul de incercat influenteaza de asemenea viteza de propagare a impulsului ultrasonic. De exemplu: la temperaturi ridicate se produc microfisuri ale betonului. Aceste fisuri nu influenteaza rezistenta betonului dar fac sa scada viteza de propagare a impulsului la temperaturi negative apa libera din porii betonului ingheata iar viteza de propagare a impulsului creste

4. Metoda ecoului de impact

Metoda consta in aplicarea unui impuls mecanic pe suprafata betonului si captarea printr-un receptor a undelor reflectate de neomogenitati ale betonului. Metodologia de incercare consta in masurarea frecventei in punctul de amplitudine maxima pe spectrul frecventelor vizualizat direct pe aparatul de masura, intr-o zona cu beton fara discontinuitati, de grosimea masurata. Cunoscand caracterisiticile betonului omogen pe spectrul frecventelor, se poate determina prezenta segregarilor in varfurile de amplitudine, la frecvente diferite de cea determinata pe betonul omogen. Cunoscand frecventa si varfurile de amplitudine si viteza in betonul omogen, se poate calcula adancimea la care se gaseste golul sau segregarea, precum si armatura (pentru aceasta, adancimea calculata se reduce pe jumatate, avand in vedere ca armatura este un material cu impedanta acustica ridicata).

Desi metoda este clar fundamentata teoretic, cercetarile de laborator au certificat aplicabilitatea acesteia iar preluarea datelor este computerizata. In practica interpretarea rezultatelor prezinta dificultati putand fi aplicata doar de specialisti cu esperienta.

5. Metoda undelor de suprafata

Metoda consta in receptionarea doar a undelor de suprafata rezultate in urma unui impact aplicat pe suprafata betonului. Procedeul se bazeaza pe proprietatea acestor unde de a se propaga cu viteze diferite in straturi cu caracterisitici de omogenitate diferite. Viteza undelor rezulta din masurarea duratei de propagare a undelor intre 2 receptori aflati la distanta masurata, aceasta rezultand din analiza sprectrelor undelor (diferenta de faza).

6. Metoda amprentei
Metoda amprentei consta in lovirea cu o terminatie sferica din otel a suprafetei betonului si masurarea diametrului amprentei obtinute. Rezistenta betonului se stabileste pe baza unei legaturi empirice care exista intre diametrul amprentei si aceasta caracteristica mecanica. Functie de tipul aparatului se stabilesc curbe de etalonare care fac legatura dintre cele 2 marimi. Diametrul amprentei se masoara cu ajutorul unei lupe micrometrice.

7. Metoda bazata pe recul (de duritate)

Principiul metodei consta in masurarea reculului unei mase mobile care se proiecteaza pe suprafata unui masiv de beton, o parte din aceasta energie fiind consumata de beton sub forma de energie de deformare, cealalta imprimand masei mobile un recul proportional cu duritatea betonului. Pentru ca energia initiala sa fie distribuita numai intre cele 2 forme citate, este esential ca masa betonului sa fie practic infinita in raport cu cea mobila.

Prin aceasta metoda se poate aprecia indirect rezistenta la compresiune a betonului si uniformitatea sa pe baza duritatii acestuia. Valoarea reculului este influentata doar de betonul din imediata vecinatate a tijei: daca testarea se efectueaza pe o granula de agregat, reculul este mai mare daca aceasta se efectueaza pe un gol sau pe o granula neaderenta, valoarea reculului este mai mica stratul de beton carbonatat de la suprafata elementului testat conduce la valori mai mari ale reculului, ca si o suprafata uscata, chiar daca betonul este umed

Aparatul cu care se efectueaza incercarea se numeste sclerometru. Determinarea rezistentei betonului cu sclerometrul se bazeaza pe legatura care exista intre duritatea superficiala a betonului, exprimata cu ajutorul indicelui de recul si rezistenta sa la compresiune utilizand un element de beton etalon. Grosimea stratului de beton pentru care rezultatele incercarilor cu sclerometrul sunt reprezentative este de cca. 3 cm de la suprafata incercata. Zonele in care se efectueaza determinarea rezistentei prin sclerometrare vor trebui alese astfel incat sa se respecte urmatoarele conditii: suprafata de incercare sa nu coincida cu directia de turnare a betonului sau cu fata opusa acesteia betonul din zona de incercare sa fie cat mai reprezentativ pentru intregul element, in ceea ce priveste omogenitatea si calitatea sa cuprinda regiunile puternic solicitate precum si portiunile banuite a fi cu rezistenta scazuta suprafele betonului sa fie perfect plane si netede suprafata unei zone de incercare pentru case se determina calitatea betonului trebuie sa fie de maxim 400 cmp si de minim 100 cmp nr. punctelor de incercare necesar pentruy stabilirea rezistentei betonului intr-o singura zona trebuie sa corespunda la cel putin 5 masuratori corecte punctele de incercare se vor alege astfel incat sa evite suprafetele cu

agregate mari, peste 7 mm, si gaurile vizibile la suprafata sclerometrul trebuie sa fie mentinut perfect perpendicular pe suprafata de incercat suprafata nu trebuie sa fie umeda Pentru determinarea rezistentei betoanelor cu alte caracterisitici decat cele ale betonului etalon se vor aplica coeficienti de corectie.

8. Metoda bazata pe penetrarea bolturilor

In aceasta metoda, rezistenta betonului este apreciata prin corelarea cu adancimea de penetrare a unui bolt, care se implanta in beton prin impuscare sau lovire. Metoda se utilizeaza pentru determinarea omogenitatii betonului si a rezistentei acestuia. Exista mai multe variante ale metodei, unele masurand capatul neinglobat al boltului iar altele masurand adancimea gaurii lasate de acesta in beton. Metoda masurarii capatului neonglobat (Windsor probe-test) consta in implantarea

in beton cu ajutorul unui pistol special, utilizand cartuse cu o incarcatura exploziva determinata, a unui bolt de 6,3 mm diametru si 79,5 mm lungime. Prin masurarea capatului ramas neinglobat, pe o curba de calibrare determinata experimental, se apreciaza rezistenta la compresiune a betonului testat. Rezultatele determinarilor depind de natura agregatelor, ca si de situatia cand boltul patrunde intr-un agregat mare, caz in care adancimea de penetrare este mult mai mica. Din aceste motive, pentru o evaluare corecta a situatiei, este necesar un numar mare testari.

8. Metoda bazata pe smulgerea unei ancore

Aceasta metoda consta, in principiu, in evaluarea rezistentei betonului prin masurarea efortului depus pentru smulgerea unei ancore fixate intr-o gaura forata in beton. Functie de modul in care se fixeaza ancora si de dispozitivul de aplicarea a fortei, s-au dezvoltat 3 variante ale acestei metode: varianta 1 - consta in smulgerea unei ancore fixata prin expandarea intr-o gaura de 6 mm diametru, la 20 mm adancime. Smulgerea ancorei se realizeaza prin strangerea piulitei de pun suport tripod cu 80 mm disntanta intre reazeme, cu ajutorul unei chei dinamometrice varianta 2 - este cea in care, ancora fixata in beton prin diferite mijloace (prin expansiune sau rasini epoxidice) este extrasa cu un dispozitiv hidraulic asezat pe un suport inelar varianta 3 - consta in masurarea fortei de extragere a unei ancore fixate prin expansiunea unui inel de forma speciala

9. Metoda bazata pe smulgerea unui disc

Aceasta metoda consta in evaluarea rezistentei betonului prin masurarea efortului depus pentru smulgerea unui disc cu diametrul de 50 mm fixat pe suprafata betonului prin lipire cu rasini epozidice. Si aceasta metoda se aplica in 2 variante: discul se lipeste pe suprafata circulara delimitata prin forarea cu carotiera discul se lipeste direct pe suprafata betonului Pentru acelasi beton, rezistentele obtinute prin aplicarea celei de a doua variante sunt mai mici datorita maririi numarului de sectiuni posibile de rupere. Prin aceasta metoda, se obtine direct rezistenta la intindere a betonului, cea de compresiune determinandu-se prin corelarea cu rezultatele obtinute pe probe, relatia dintre acestea depinzand de varsta betonului, marimea si tipul agregatelor, conditiile de intarire, umiditate, etc.

10. Metoda bazata pe ruperea unei carote

Metoda a fost elaborata in Suedia si consta in evaluarea rezistentei betonului prin masurarea fortei aplicate lateral necesare pentru desprinderea din element a unei carote de 70 mm adancime. Ruperea carotei prin incovoierea laterala se efectueaza cu ajutorul unei pompe hidraulice manuale. Corelatia intre forta de rupere prin impingere laterala si rezistenta la compresiune a betonului se obtine trasand o curba de calibrare pe cilindri sau cuburi. Cercetari mai recente au determinat influenta diferitelor caracteristici ale betonului (tip de ciment si agregate, raportul apa-ciment, varsta betonului, conditii de intarire).

11. Metoda bazata pe extragerea de carote

Datele cele mai complete si mai apropiate de cele reale se obtin pe probe extrase din elemente, procedeul utilizat fiind extragerea prin forare, cu foreze speciale a unor probe cilindrice (carote) de diferite diametre si lungimi. Aceste probe se incearca in laborator, determinandu-se rezistentele la compresiune si alte proprietati fizico-chimice si caracteristici ale betonului din lucrare. Carotele se incearca de obicei in laborator, dar s-au experimentat si metode de incercare in situ a carotelor. Una din aceste metode consta in introducerea carotei intr-un cilindru metalic, etansat fata de carota la capete, in care se creeaza o presiune prin introducerea unui gaz. Astfel carota este solicitata la intindere, marimea efortului fiind calculata functie de presiunea gazului in momentul ruperii. O metoda simpla, aplicabila in situ dar si la bucati neregulate de beton extrase din element, este cea in care forta de compresiune se aplica punctiform. Aparatul de incercat utilizeaza o pompa manuala.

Locul extragerii carotelor din elementele de constructie se stabileste functie de gradul de avariere al constructiei si de importanta ei, avand in vedere: sa nu se intersecteze armaturi aceste zone se stabilesc pe baza proiectului sau pe baza proiectului sau pe baza masuratorilor nedistructive cu ajutorul pahometrului zonele de extractie sa fie reprezentative pentru elementul examinat extragerea carotelor din zona cu defecte locale poate fi utilizata numai la precizarea caracteristicilor defectului examinat carotele astfel obtinute nu pot fi folosite la determinarea rezistentei betonului din elementul examinat Diametrul d al carotei depinde de urmatoarele: dimensiunea maxima a agregatului distanta dintre armaturi (a), masurata in cm, din zona de extractie La extragere se vor lua in considerare rezervele de rezistenta si nivelul de solicitare al sectiunii, apreciat de expert. Golul produs prin forare se va umple cu un material adecvat pentru a se reface capacitatea portanta a sectiunii slabite. Inaltimea carotei h care urmeaza a fi incercata distructiv trebuie sa fie in intervalul [d, 2d]. Daca suprafetele de capat ale carotei nu rezulta din taiere, plane si perpendiculare pe generatoare, dupa extractie se vor efectua remedieri prin: polizarea suprafetelor de capat sub un jet de apa (in cazul denivelarilor de maxim 2-3 mm) taierea suprafetelor din extremitati cu cutite diamantate sub un jet de apa completarea zonelor de capat cu un liant de adaos (mortar epoxidic, mortar de ciment, pasta de sulf cu sau fara adaos de negru de fum) care sa indeplineasca urmatoarele conditii: grosimea maxima de 1 cm aderenta buna la beton viteza mare la intarire modulul de elasticitate apropiat sau mai mare ca cel al betonului din carota rezistenta la compresiune apropiata sau mai mare ca cea a betonului din carota Numarul carotelor extrase pentru o structura va fi ales in functie de urmatoarele criterii:

 numarul elementelor examinate modul de solicitare a elementului variatiile locale ale calitatii betonului de la element la element si in interiorul aceluiasi element amploarea avariilor produse necesitatea obtinerii unui volum suficient de informatii Rezistenta obtinuta la presa prin incercarea directa unei carote nu reprezinta rezistenta betonului la compresiune datorita urmatorilor factori: degradarea unui strat de beton adiacent suprafetei laterale a carotei datorita operatiei de carotare degradarea unui strat de beton adiacent suprafetelor de capat ale carotei raportul dintre inaltimea carotei si diametrul ei Rezistenta la compresiune determinata pe carota trebuie corectata tinand seama de urmatorii factori: diametrul carotei raportul dintre inaltimea carotei si diametrul ei straturile degradate de la extremitati procedeul utilizat la realizarea planeitatii suprafetelor

12. Metoda inductiei electromagnetice pentru depistarea armaturii

Metoda consta in inducerea in beton a unui camp electromagnetic care, modificandu-si intensitatea in dreptul armaturii, determina pozitia acestuia. Cu aparatul numit pahometru (profometru), prezenta armaturii este semnalata de devierea acului indicator, putandu-se determina si grosimea stratului de acoperire cu beton si a diametrului armaturii.

13. Metoda bazata pe radiografierea elementelor

Metoda este foarte eficienta in vizualizarea interiorului elementelor de beton, prin intermediul acesteia obtinandu-se o harta a defectelor si pozitiei armaturilor. Functie de grosimea elementelor investigate, se utilizeaza instalatii cu radiatii X (pentru grosimi pana la 45 mm) sau g (pentru grosimi mai mari). Iradiind elementul cu un fascicol de radiatii, se pot vizualiza pe o placa fotografica dispusa pe partea opusa fetei iradiate golurile din beton, zonele segregate, fisurile, rosturile de turnare, straturile cu caracteristici diferite si armaturile. Deoarece toate acestea apar in profunzimea elementului trebuie determinata prin expuneri succesive din pozitii diferite. Prin radiografiere se vizualizeaza si straturile de beton afectate de coroziune si se poate efectua controlul injectarii canalelor la elementele cu armatura preintinsa.

14. Metoda radar

Metoda se aplica la investigarea elementelor cu o fata accesibila (placi sau pereti). In principiu, metoda se bazeaza pe proprietatea impulsurilor electromagnetice de scurta durata de a fi reflectate de suprafata defectelor sau armaturilor intalnite in cale. Impulsurile sunt emise de un generator, prin intermediul unei antene dispuse la suprafata betonului care si receptioneaza ecoul, determinand astfel durata de propagare a impulsului, intre momentul emisiei si receptiei vizualizata apoi prin intermediul unui inregistrator grafic. Tehnologii mai sofisticate permit inregistrarea ecoului si color. Metoda se recomanda pentru determinarea grosimii placilor de beton accesibile pe o singura parte (la drumuri) si a grosimii stratului la sisteme multistratificate.

Aceasta metoda se mai numeste si Metoda de prospectiune georadar (Ground Penetrating Radar GPR) si este o tehnologie moderna de investigare nedistructiva, rapida. In ingineria civila si domeniul constructiilor industriale prin metoda georadar pot fi detectate corpuri metalice si nemetalice. In functie de conductivitatea materialelor se obtine pe display o imagine cu dispunerea elementelor. Ground Penetrating Sistem radar permite inginerilor s localizeze i s urmreasc traseul tuturor utilit ilor metalice si non-metalice, cum ar fi tevi, cabluri de fibr optic, conducte etc. la o adncime de pn la 6,5 m. Aparatul genereaz o band larg (10 - 1000 MHZ). Undele electromagnetice (impulsuri) sunt emise in pamant. Undele se deplaseaz prin sol si se reflecta. Receptorul din antena va ridica semnalul de intoarcere pentru a fi prelucrat de ctre unitatea radar. Unitatea radar va analiza, de asemenea, propriet ile caracteristice ale undelor, n principal, amplitudinea. Tevile detectate vor aparea ca niste hiperbole. Unitatea radar emite i recep ioneaz semnale reflectate de pn la o mie de ori pe secund. Ca urmare, nu doar adncimi i "punctele" obiectivelor apar, dar si forma acestora.

15. Metoda termica

Metode termice de determinare a defectelor se aplica, in special, la placile la care exista acces doar pe o singura fata si se bazeaza pe proprietatea betonului de a emite diferentiat caldura acumulata intr-o perioada diurna de insorire, functie de prezenta defectelor structurale in masa sa. Masurarea campului de temperatura (termometrie) sau vizualizarea acestuia prin radiatiile infrarosii (termografice) emise la suprafata elementului, ofera o harta a zonelor cu degradari (segregari, goluri, exfoliere ale stratului de acoperire etc.). Echipamentul de termografiere in infrarosu este compus dintr-o sursa de putere la care se ataseaza camera de inregistrare in infrarosu, capabile de a oferi o imagine pe un monitor, camera video si un computer capabil de a prelucra si suprapune imaginile, astfel incat sa se poata sesiza diferentele de temperatura de pana la 0,1 grade Celsius. Testarile sunt insa influentate de conditiile atmosferice. Metoda este standardizata in SUA pentru determinarea degradarilor la placile poduriloe, dar poate fi uilizata si pentru controlul fatadelor la cladiri.

16. Metoda masurarii diferentei de potential pe armaturi

Metoda se bazeaza pe masurarea diferentei de potential dintre un punct de pe armatura si un electrod de referinta. Elextrodul de referinta este realizat dintr-o bara de cupru in solutie de sulfat de cupru, contactul cu betonul realizandu-se prin intermediul unui material spongios (burete). Acest electrod este legat la borna pozitiva a unui voltmetru, in timp ce borna negativa este conectata de armatura dezgolita intr-un punct. Prin masurarea diferentei de potential intr-o retea de puncte, se poate trasa o harta cu liniile de potential egal, rezultatele masuratorilor interpretandu-se astfel: pentru potential > 350 mV exista proces de coroziune probabilitate 90% pentru potential intre 200 si 350 mV proces de coroziune probabilitate 50% pentru potential < 200 mV nu exista proces de coroziune probabilitate 95%

17. Metoda masurarii rezistivitatii betonului

Deoarece metoda masurarii potentialului pe armatura nu permite determinarea vitezei de coroziune, cercetari recente au evidentiat posibilitatea determinarii vitezei de coroziune a armaturii prin masurarea rezistivitatii betonului. Rezultate satisfacatoare au fost obtinute prin utilizarea unui montaj cu 4 electrozi, curentul indus prin electrozii laterali fiind masurat intre electrozii centrali. Rezultatele masuratorilor pot fi interpretate in felul urmator:

pentru rezistivitate > 20 kWcm viteza de coroziune neglijabila W pentru rezistivitate intre 10 si 20 kWcm viteza de coroziune mica W pentru rezistivitate intre 5 si 10 kWcm viteza de coroziune ridicata W pentru rezistivitate < 5 kWcm viteza de coroziune foarte mare W

Trebuie mentionat ca masuratorile sunt influentate de mai multi factori (stratul de beton carbonatat de la suprafata betonului, prezenta sarurilor sau a unui strat superficial cu rezistivitate scazuta), motiv pentru care metoda se recomanda a fi utilizata impreuna cu cea a masurarii potentialului, rezultatele necesitand competente in interpretare.

18. Metoda cu neutroni pentru determinarea umiditatii

Aceasta metoda se bazeaza pe posibilitatea determinarii procentului de atomi de hidrogen aflati in masa unui material bombardat cu neutroni rapizi si numararea neutronilor lenti, formati in urma interactiunii neutronilor rapizi cu atomii de hidrogen continuti in apa legata fizic sau chimic din beton, compus ce contine cantitatea predominanta de hidrogen. Sondele de suprafata furnizeaza informatii reprezentative pentru o adancime de 10-15 cm.

19. Metoda absorbtiei undelor electromagnetice pentru determinarea umiditatii

Metoda se bazeaza pe proprietatea moleculelor de apa, bipolare, de a se orienta in sensul campului electromagnetic. Daca acesta isi schimba orientarea cu o anumita frecventa, dipolii nu mai reusesc sa urmareasca aceasta schimbare, energia absorbita ajungand sa fie nula. Aparatele construite pe acest principiu sunt compuse dintr-un emitator si un receptor radar care, asezate pe o parte si de alta a elementului masoara atenuarea undelorin element. Determinarea umiditatii in situ presupune trasarea unor curbe de calibrare, prin masurarea atenuarii undelor ce strabat materiale avand umiditatea cunoscuta. Determinand cantitatea de apa legata fizic si chimic (prin metoda bazata pe incetinirea neutronilor rapizi) si a apei libere din beton prin metoda electromagnetica se creeaza posibilitatea determinarii cantitatii de ciment cuprinse in unitate de volum.

20. Metoda masurarii rezistentei electrice pentru determinarea umiditatii

Instrumente moderne, cu gabarit redus si care afiseaza direct umiditatea materialului la suprafata elementului sau in adancime, utilizeaza ca principiu masurarea constantelor dielectrice ale materialului functie de campul magnetic, tinand cont si de influenta eventualelor impuritati (sare de exemplu) continute in apa.

21. Permeabilitatea la apa

In situ permeabilitatea betonului se poate aprecia prin masurarea cantitatii de apa absorbita de beton in unitate de timp pe unitate de suprafata sau prin masurarea duratei in care un volum de apa determinat este absorbit de beton. Pentru determinarea absorbtiei se utilizeaza dispozitive montate pe suprafata betonului sau in gauri forate, apa penetrand normal sau sub presiune.

22. Permeabilitatea la aer

Permeabilitatea la aer a betonului determinata in situ, poate fi definita ca fiind durata in care aerul, penetrand prin beton, determinand o revenire a presiunii intr-o cavitate din beton sau intr-o incinta delimitata etans pe suprafata betonului pana la o anumita valoare, apriori impusa. Determinarea permeabilitatii la aer se poate efectua si prin masuratori la suprafata betonului, caz in care se delimiteaza cu ajutorul unei ventuze lipite, un spatiu vacumant. Timpul de revenire a presiunii pana la o valoare determinata functie si de porozitatea betonului, reprezinta o masura a permeabilitatii la aer a acestuia.

CUPRINS
1. Introducere 2. Examinarea vizuala a zonelor inaccesibile 3. Metoda impulsurilor ultrasonice 4. Metoda ecoului de impact 5. Metoda undelor de suprafata 6. Metoda amprentei 7. Metoda bazata pe recul (de duritate) 8. Metoda bazata pe penetrarea bolturilor 9. Metoda bazata pe smulgerea unei ancore 10. Metoda bazata pe smulgerea unui disc 11. Metoda bazata pe ruperea unei carote 12. Metoda bazata pe extragerea de carote 13. Metoda inductiei e-magnetice pentru depistarea armaturii 14. Metoda bazata pe radiografierea elementelor 15. Metoda radar 16. Metoda termica 17. Metoda masurarii diferentei de potential pe armaturi 18. Metoda masurarii rezistivitatii betonului 19. Metoda cu neutroni pentru determinarea umiditatii 20. Metoda absorbtiei undelor e-magnetice - det. umiditatii 21. Metoda masurarii rezistentei electrice - det. umiditatii 22. Permeabilitatea la apa 23. Permeabilitatea la aer