Sunteți pe pagina 1din 101

EXECUTAREA IZOLATIILOR TERMICE CLASICE

1.1 Definiţii, simboluri şi unităţi de măsură

1. Definiţii

Principalii termeni utilizaţi în prezentul normativ au următoarele


semnificaţii:
Material termoizolant – material sau produs uzinat, având
conductivitatea termică de calcul mai mică sau egală cu 0,10 W/(mK),
destinat să confere elementului de construcţie, în structura căruia sa
înglobează, performanţe higrotermice corespunzătoare nivelurilor de
performanţă stabilite prin reglementări;
Suport al stratului de izolare termică – componentă a unui
element de construcţie care asigură rezistenţa, rigiditatea şi
planeitatea necesară pentru a putea aplica pe suprafaţa sa un strat de
material;

Strat de protecţie a izolaţiei termice – componentă a unui


element de construcţie interpusă între componenta termoizolantă a
acestuia şi mediul înconjurător (exterior sau interior) care asigură
protecţia termoizolaţiei faţă de acţiunile de orice natură ale agenţilor de
mediu şi mecanici; poate fi aplicat direct sau distanţat, creând un strat
de aer ventilat;

Barieră contra vaporilor de apă – componentă a unui element de


construcţie, dispusă perpendicular pe direcţia de migrare a vaporilor
de apă cu rezistenţă neglijabilă la transfer de căldură dar cu o foarte
mare rezistenţă la permeabilitate la vapori, având rolul de a reduce
riscul de condens al vaporilor de apă în structura elementului;

Barieră antivânt – componentă a unui element de construcţie


permeabilă la vapori de apă dar care împiedică pătrunderea curenţilor
de aer din stratul ventilat în termoizolaţia alcătuită, de regulă, din
materiale de natură fibroasă (de ex. produse din vată minerală sau din
vată de sticlă);

Strat de aer ventilat – componentă a unui element de construcţie


prin care se permite circulaţia aerului prin tiraj termic şi/sau vânt şi
care are drept scop principal evacuarea vaporilor de apă în exces spre
mediul ambiant; poate fi realizat continuu sau sub formă de canale;

Strat de difuziune a vaporilor de apă – componentă a unui


element de construcţie, aflată înaintea unei bariere de vapori (în
raport cu sensul de circulaţie a acestora) şi al cărui rol este de a
asigura difuzia tangenţială a vaporilor de apă şi/sau o destinaţie a
aerului sau a vaporilor de apă sub presiune;

Deflector – element prin care se asigură:

1
- tirajul stratului de aer ventilat şi evacuarea în atmosferă a vaporilor
de apă, la acoperişuri şi alcătuiri de şarpante cu învelitori neetanşe la
vapori de apă;
- comunicarea cu atmosfera stratului de difuziune a vaporilor de apă;

Accesorii – elemente care asigură:


- fixarea (legătura, solidarizarea) straturilor de termoizolaţie, suport şi
protecţie;
- continuitatea izolaţiei termice;
- admisia şi evacuarea aerului din stratul ventilat.
Tratamente de protecţie – tratamente de ignifugare, biocizare şi
hidrofobizare sau de protecţie a armăturilor expuse la degradare
(metalice, fibre de sticlă);

Vitraj termoizolant – vitraj care limitează pierderile de căldură, fiind


construit din două sau mai multe foi transparente/translucide (din
sticlă obişnuită sau cu proprietăţi speciale, din policarbonaţi etc.),
dispuse distanţat, întreg ansamblul fiind închis etanş pe margine,
spaţiul dintre foi fiind umplut cu aer sau un alt gaz mai termoizolant
decât aerul;

Punte termică – zonă a unui element de construcţie în care rezistenţa


termică specifică în câmp a elementului de construcţie respectiv;

Anvelopa clădirii – totalitatea elementelor de construcţie


perimetrale care delimitează volumul interior (încălzit) al unei clădiri,
de mediul exterior sau de spaţii neîncălzite din interiorul clădirii;

Amplitudine de oscilaţie a temperaturii aerului interior –


variaţia maximă a temperaturii aerului interior faţă de temperatura
convenţională de calcul;

Coeficient de asimilare termică a materialului termoizolant (s)


– densitatea fluxului termic maxim, corespunzătoare amplitudinii
temperaturii pe suprafaţa interioară, egală cu unitatea. Această
mărime depinde de parametrii materialului străbătut: conductivitate
termică, densitate, capacitate calorică masică la presiune constantă şi
de perioada oscilaţiilor densităţii fluxului termic;

Coeficient global de izolare termică a unei clădiri (unităţi


funcţionale) (G) – suma pierderilor de căldură realizate prin
transmisie directă prin aria anvelopei clădirii, pentru o diferenţă de
temperatură între interior şi exterior de 1 K, raportată la volumul
clădirii, la care se adaugă pierderile de căldură aferente reîmprospătării
aerului interior, precum şi cele datorate infiltraţiilor suplimentare de
aer rece;

Coeficient de transfer termic (transmitaţă termică) (U) – fluxul


termic, în regim staţionar, raportat la aria de transfer termic şi la

2
diferenţa de temperatură dintre temperaturile mediilor situate de o
parte şi de alta ale unui element de închidere;

Conductivitate termică (λ) – proprietatea materialelor de a permite


trecerea fluxului termic, exprimată prin fluxul termic ce străbate prin
unitatea de suprafaţă un strat omogen, cu grosimea de un metru, din
cadrul unui element de construcţie plan, când diferenţa dintre
temperaturile pe cele două suprafeţe ale stratului este egală cu
unitatea;

Densitate aparentă a unui material termoizolant (ρ) – masa


unităţii de volum a materialului în stare uscată;

Densitate a fluxului termic – fluxul termic raportat la aria prin care


se face transferul de căldură;

Diferenţă de temperatură pe verticală între nivelul capului şi


nivelul gleznelor – diferenţa de temperatură pe verticală, între
temperatura aerului măsurată la 1,7m şi la 0,1 m deasupra pardoselii
(pentru o persoană în picioare) sau la 1,1 m şi respectiv 0,1 m (pentru
o persoană şezând);

Flux termic – cantitatea de căldură transmisă în unitatea de timp, la


sau de la un sistem;

Indice PMV – opţiunea medie previzibilă a unui grup important de


persoane asupra senzaţiei termice produsă de un anumit mediu,
exprimată prin referire la o scară cu 7 nivele cuprinse între „frig” şi
„cald”; indicele PMV este bazat pe bilanţul termic al corpului uman;

Permeabilitate la aer – proprietatea materialelor de construcţie de


a permite trecerea fluxului de aer, exprimată prin fluxul de aer care
străbate prin unitatea de suprafaţă un strat omogen, cu grosimea de
un metru, din cadrul unui element de construcţie plan, când diferenţa
dintre presiunile aerului pe cele două suprafeţe ale stratului este egală
cu unitatea;

Permeabilitatea la vapori – proprietatea materialelor de


construcţie de a permite trecerea vaporilor de apă, exprimată prin
fluxul de vapori care străbate prin unitatea de suprafaţă un strat
omogen, cu grosimea de un metru, din cadrul unui element de
construcţie plan, când diferenţa dintre presiunile vaporilor pe cele
două suprafeţe ale stratului este egală cu unitatea;

Temperatură a punctului de rouă (θr) – temperatura aerului la care


presiunea parţială a vaporilor de apă devine egală cu cea de saturaţie
şi de la care se produce fenomenul de condens;

3
Rezistenţă termică specifică (R) – diferenţa de temperatură
raportată la densitatea fluxului termic, în regim staţionar;

Rezistenţă la permeabilitate la aer a elementului de


construcţie plan (Ra)- suma rezistenţelor la permeabilitate la aer a
straturilor elementului de construcţie plan;

Rezistenţa la permeabilitate la vapori a elementului de


construcţie plan- suma rezistenţelor la permeabilitate la vapori a
straturilor elementului de construcţie plan;

Tasare – caracteristică mecanică privind deformabilitatea unui


material termoizolant, exprimată prin variaţia relativă a grosimii
acestuia sub efectul unei încărcări statice prestabilite, în funcţie de
tipul materialului;

Temperatură medie a suprafeţei interioare a unui element de


construcţie – media temperaturilor de pe suprafaţa interioară a
elementului de construcţie, calculată pe baza câmpului de
temperatură determinat prin calcul numeric sau a rezistenţelor
termice specifice determinate experimental;

Umiditate relativă a aerului (φ) – raportul dintre presiunea parţială


a vaporilor de apă din aerul umed şi presiunea de saturaţie a vaporilor
de apă la aceeaşi temperatură şi presiune totală;

Umiditate a materialului (masică/volumică) (ωm/ωv) – masa apei


evaporabile raportată la masa/volumul materialului uscat.

Generalităţi

a) Lucrările de izolare termică se execută pe baza proiectelor


întocmite de proiectantul lucrărilor de construcţie, verificate şi
aprobate conform legislaţiei în vigoare.
b) Ori de câte ori apar abateri de la proiect, care presupun înlocuirea
totală sau parţială a materialelor prevăzute în proiect sau care conduc
la majorarea încărcării elementelor de construcţie, se va obţine în mod
obligatoriu avizul proiectantului de specialitate şi de rezistenţă.

Lucrări pregătitoare

a) Suprafeţele suport pregătite pentru executarea izolaţiilor termice


trebuie să aibă planeitatea necesară, în funcţie de tipul şi modul de
fixare a stratului termoizolant.

4
b) Dacă suprafaţa suport prezintă denivelări, după caz, se va executa o
racordare cu pantă de minim 1:10, un strat de tencuială sau o şapă de
egalizare, dar numai cu avizul proiectantului de rezistenţă.

c) Suprafeţele suport pe care urmează a se aplica direct bariera contra


vaporilor de apă sau izolaţia termică vor fi curăţate şi amorsate.

d) Pe cât posibil, se va evita pozarea instalaţiei electrice pe faţa


elementelor de construcţie pe care urmează a se aplica izolaţia
termică, iar când acest lucru nu se poate evita, tuburile electrice se
vor îngloba, după caz, în straturile de tencuială, betonul de pantă sau
şapa generală de nivelare. Nu se admite înglobarea tuburilor electrice
prin teşirea sau tăierea plăcilor termoizolante.

Executarea lucrărilor

a) Lucrările de izolare termică se execută numai cu personal


specializat. Acesta va verifica tot timpul atât grosimea şi calitatea
materialului termoizolant cât şi respectarea dimensiunilor punţilor
termice din proiect.

b) Executarea lucrărilor de izolare termică se face respectându-se


prevederile cuprinse în normele tehnice de folosire specifice fiecărui
material termoizolant (standarde de produs, agremente tehnice,
norme tehnice de produs, mărci de fabricaţie etc.)

c) La punerea în operă a materialelor termoizolante se vor avea în


vedere măsurile de transport, manipulare şi depozitare prevăzute în
normele tehnice ale produselor respective, precum şi recomandările
producătorului pentru evitarea degradării acestora.

d) La realizarea stratului termoizolant se interzice utilizarea


materialelor degradate (cu spărturi, ştirbituri, grosime
necorespunzătoare şi neuniformă etc.) sau cu caracteristici fizico-
mecanice inferioare celor prevăzute în normele tehnice specifice.

e) Câmpul termoizolant cu materiale sub formă de plăci se va realiza


prin aşezarea acestora cu rosturile strânse. Eventualele spaţii dintre
plăci vor fi completate cu bucăţi tăiate la dimensiunile necesare, din
aceleaşi materiale, pentru a se obţine un strat termoizolant continuu.
În cazul în care izolaţia termică din plăci se realizează în mai multe
straturi, acestea se vor dispune astfel încât rosturile dintre plăcile unui
strat să fie decalate (recomandabil cu cca.1/2 …1/3 din dimensiunea
plăcii) faţă de rosturile dintre plăcile straturilor adiacente.

f) În caz de ploaie, în timpul execuţiei termoizolaţiei, suprafaţa


stratului termoizolant se va acoperi provizoriu cu folii de protecţie,
asigurându-se scurgerea apelor.

5
1.2. Tehnologii specifice pentru termoizolarea pereţilor

Aşezarea plăcilor termoizolante se face cu rosturi strânse, în rânduri


astfel aşezate ca rosturile să fie ţesute.

În funcţie de tipul şi greutatea plăcilor termoizolante, fixarea lor


(provizorie sau definitivă) de perete se face, după caz, prin lipire (de
ex: mortar, pastă adezivă etc.) şi/sau prindere mecanică (de ex: cu
agrafe metalice din oţel inoxidabil, şuruburi prevăzute cu rondele din
plastic, şaibe late etc.)

1.3. Tehnologii specifice pentru termoizolarea acoperişurilor

Materialele termoizolante trebuie să fie aşezate fără rosturi şi strâns


îmbinate cu elementele de construcţie în relief care străpung
termoizolaţia (coşuri, parapete, guri de vizitare, tuburi de aerisire).

Aplicarea stratului termoizolant se face pe fâşii, astfel încât să existe


posibilitatea acoperirii lor cu straturi de protecţie într-un interval de
timp în care să nu existe riscuri de umezire a termoizolaţiei datorită
precipitaţiilor atmosferice şi fără a se călca pe plăcile termoizolante.

Circulaţia directă pe plăcile termoizolante este interzisă. Se admite


circulaţia peste plăci doar prin intermediul unor podini.

Executarea izolaţiilor termice la acoperişurile cu poduri ventilate se


face prin aplicarea materialului termoizolant pe faţa superioară a
planşeului spre pod.

Stratul termoizolant va fi protejat cu un strat cu rol de barieră


antivânt, în cazul podurilor necirculabile, sau cu un strat de protecţie
care să preia încărcările statice şi dinamice la care poate fi supusă
pardoseala în timpul exploatării, în cazul podurilor circulabile.

Racordările suprafeţelor orizontale cu cele verticale se realizează cu


scafe din mortar, ca suport al straturilor de difuzie, barierelor contra
vaporilor şi al hidroizolaţiilor.

În dreptul scafelor se asigură o rigidizare suficientă a stratului suport


al hidroizolaţiei pentru a împiedica forfecarea acestuia, iar la izolaţiile
termice din materiale elastice trebuie să se prevadă prelungirea şi
legarea de parapete a şapei armate ce constituie suport al
hidroizolaţiei.

Straturile de barieră contra vaporilor, difuziune şi hidrofuge se execută


în conformitate cu prevederile din normativ C 112.

Învelitorile şi lucrările de tinichigerie se execută în conformitate cu


prevederile din normativ C 37.

6
1.4. Tehnologii specifice pentru termoizolarea planşeelor
peste spaţii reci

În cazul termoizolării planşeelor la partea inferioară (pe intrados)


izolaţia termică se execută, de regulă, fie prin fixare mecanică, fie prin
fixare mecanică şi lipire.

Aplicarea plăcilor termoizolante necesită în general operaţii de:


- rectificarea planeităţii suprafeţei inferioare a planşeului;
- ancorarea de elemente de rezistenţă ale planşeului, a elementelor de
prindere a stratului de izolaţie termică şi eventual a stratului de
protecţie;
- după caz, aplicarea stratului de amorsaj pe suprafaţa inferioară a
planşeului şi pe faţa plăcii termoizolante care se lipeşte;
- după caz, aplicarea pastei de lipire pe suprafaţa plăcilor
termoizolante amorsate;
- aplicarea plăcilor termoizolante concomitent cu trecerea prin
rosturile termoizolaţiei a elementelor de fixare (ancorare);
- după caz, corectarea continuităţii stratului termoizolant, prin
completarea cu material termoizolant de acelaşi tip a rosturilor
rezultate cu dimensiuni mai mari decât cele admise;
- după caz, sprijinirea provizorie a stratului în timpul şi prizei şi întăririi
soluţiilor de lipire;
- aplicarea straturilor de protecţie şi de finisaj;

În cazul termoizolării planşeului la partea superioară, plăcile


termoizolante se aşează pe planşeu cu rosturi strânse, în acelaşi mod
ca la acoperişuri. Peste ele se realizează stratul de protecţie, eventual
un strat de separaţie care să protejeze plăcile termoizolante împotriva
umidităţii din şapă sau, dacă este prevăzut în proiect, să realizeze şi
bariera contra vaporilor (bariera contra vaporilor se aplică numai pe
faţa „caldă” a termoizolaţiei).

Realizarea planşeelor cu izolaţie termică înglobată necesită


următoarele operaţii principale:
- execuţia feţei interioare a planşeului, care constituie şi stratul suport
al termoizolaţiei;
- aşezarea materialului termoizolant între grinzile planşeului;
- după caz, aplicarea barierei contra vaporilor de apă pe faţa „caldă”
(pe faţa inferioară sau superioară, în funcţie de poziţia planşeului în
raport cu spaţiul mai rece);
- execuţia feţei superioare a planşeului.

1.5. Tehnologii specifice pentru elementele vitrate

La realizarea elementelor vitrate se va avea în vedere asigurarea


etanşeităţii acestora atât între geam şi ramă cât şi între cercevele şi
toc.

7
La montarea elementelor vitrate în golurile elementelor de construcţie
se va realiza umplerea pe tot perimetrul, a rosturilor rezultate între
acestea, cu materiale izolante adecvate (şnururi din vată minerală sau
vată de sticlă, spumă de poliuretan sub formă de spray etc.), precum şi
etanşarea lor pentru protecţia împotriva agenţilor climatici (exteriori şi
interiori).

1.6. Măsuri privind executarea lucrărilor de izolaţii termice pe


timp friguros

Lucrările care presupun procedee umede nu se vor executa la


temperaturi mai mici de +5 oC. De asemenea, lucrările de izolaţii
termice nu se vor executa la temperaturi inferioare celor prevăzute în
normele tehnice ale produselor, pe timp de ceaţă sau cu precipitaţii
atmosferice.

2. IZOLAREA TERMICA SI FONICA A CLADIRILOR CIVILE

2.1. Izolarea peretilor exteriori

Peretii exteriori (portanti, autoportanti sau purtati) trebuie sa


corespunda din punct de vedere higrotermic si acustic cerintelor
utilizatorilor.
Pentru realizarea acestor deziderate folosirea produselor din vata
minerala prezentate in capitolul anterior este ideala in alcatuirea
structurilor.

Structura peretilor exteriori utilizind ca termofonoizolatie produse din


vata minerala este alcatuita din:
a) – stratul portant sau autoportant al peretelui exterior
b) – bariera de vapori
c) – stratul termofonoizolator din produse din vata minerala
d) – un sistem de fixare a stratului termofonoizolator
e) – strat de aer ventilat
f) – un strat de protectie al termofonoizolatiei

a) Stratul portant sau autoportant al peretelui exterior


Acest strat reprezinta atat pentru peretii structurali cat si pentru cei
nestructurali scheletul peretelui care ii asigura acestuia durabilitatea,
rezistenta si rigiditatea necesare in exploatare.

Stratul portant poate fi realizat din beton armat, din zidarie de


caramida, zidarie de BCA, lemn sau produse din lemn etc.

8
b) Bariera de vapori (poate lipsi în anumite variante)
Bariera de vapori are rolul de a impiedica migratia vaporilor de apa
din interiorul incaperilor inspre zona termofonoizolatiei si eventuala
condensare a acestora in structura peretelui exterior.

Bariera de vapori se realizeaza din materiale impermeabile de tip folie


(carton bitumat, folii din polietilena, folii din aluminiu, folii de poliester
etc.) si se pozeaza in fata termofonoizolatiei inspre interiorul
incaperilor (pe fata mai calda a termofonoizolatiei).

Caserarea materialelor termofonoizolatoare din vata minerala cu o


folie asigura bariera de vapori necesara cu conditia realizarii prin
lipire cu benzi adezive de inalta fiabilitate a continuitatii stratului.

Bariera de vapori poate lipsi in cazul unor pereti exteriori exploatati in


conditii de temperatura sau/si umiditate care nu pot conduce la
condensarea vaporilor de apa in structura acestor pereti.

c) Stratul termofonoizolator din produse din vata minerala


Stratul termofonoizolator poate include o gama foarte larga de
produse din vata minerala din bazalt si va fi constituit, in functie de
solutia constructiva si tehnologia de executie alese si in functie de
performantele impuse peretilor exteriori de catre utilizatori din:
- saltele rulate fara suport: SR 40, SR 50
- saltele rulate caserate: SRA 40, SRA 50
- pisle in placi necaserate: PI 30, PI 40, PI50
- pisle in placi caserate: PIA 30, PIA 40, PIA 50
- placi semirigide necaserate: PS 70
- placi semirigide caserate: PSA 70
- placi rigide necaserate: PG 80, PG 100, (PG-N, PG-CU)
- placi rigide caserate: PGA 80, PGA 100, (PGA-N, PGA-CU)

Tipodimensiunile stratului termofonoizolator se stabilesc in functie de


exigentele utilizatorilor precum si din conditiile constructive si
tehnologice de realizare a peretilor exteriori, recomandindu-se in
cazul in care tasarile ar putea fi insemnate, placi rigide.

d) Sistemul de fixare a stratului termoizolator


Stratul termofonoizolator se fixeaza de stratul portant, in functie de
structura acestuia (perete fara strat de aer ventilat sau cu strat de
aer ventilat), in functie de materialele din care este alcatuit stratul
portant, astfel: prin inglobare in perete la turnarea betonului (in cazul
peretilor tip sandwich), prin inglobare o data cu executarea zidariei
mixte, prinse cu agrafe din otel protejate anticoroziv (zincate sau
inoxidabile etc.) cu suruburi pentru lemn sau cuie, prin lipire, s.a.

e) Stratul de aer ventilat (poate lipsi în anumite variante)


Stratul de aer ventilat are rolul de a elimina in atmosfera vaporii de
apa din incaperi rezultati in urma proceselor biologice sau tehnologice

9
specifice si a mentine astfel peretele, inclusiv termofonoizolatia, in
stare uscata. Grosimea optima a stratului de aer ventilat, este de 2-5
cm si se poate asigura in procesul de fixare a materialelor
termofonoizolante din vata minerala prin solutiile constructive si
tehnologice precizate mai sus si in detaliile ce urmeaza.

Pentru asigurarea ventilatiei stratului de aer se vor prevedea solutii


constructive care sa asigure existenta unor prize (goluri) de aerisire
(protejate corespunzator impotriva intruziunilor prin plase de sirma),
care sa permita admisia si evacuarea aerului.

f) Stratul de protectie al termofonoizolatiei


Acest strat are menirea de a proteja peretele si in special stratul
termofonoizolant de umiditatea exterioara, de ploaie etc., precum si
de a asigura umbrirea peretelui pe timp de vara.

Stratul de protectie poate fi alcatuit din diverse materiale si in diverse


moduri: din beton armat (in cazul panourilor tristrat din beton armat
cu miez termofonoizolant din produse din vata minerala), din zidarie
de caramida, din lemn sau produse din lemn (scindura cu lamba si
uluc, caplama, PAL, placaj etc.).

Modul de fixare al stratului de protectie difera in functie de structura


constructiva a peretelui exterior si tehnologia de realizare a acestuia
(in cazul peretilor tristrat din beton armat prinderea se face cu
nervuri, agrafe, ploturi; placile din armociment, azbociment, mase
plastice, sticla
armata etc. se
fixeaza cu
suruburi, agrafe etc.,
fixarea fiind, de
preferat, elastica)

Fig 1 Alcatuirea de principiu – perete exterior cu temoizolatie


din vata minerala fara strat de aer ventilat; 1. perete exterior ; 2.
termoizolatie ; 3. protectie termoizolatie ; 4. profile de fixare

10
Fig. 2 Izolare perete exterior cu
strat de aer ventilat – varianta
1. element protectie exterioara
2. profil fixare
3. element ancoraj
4. gaura pentru fixare bulon
5. spatiu de aer ventilat
6. termoizolatie vata
7. banda fixare termoizolatie
8. element de ancoraj
termoizolatie
9. zid exterior

2.2. Izolarea acoperisurilor mansardate si a podurilor

Ca si in cazul izolarii peretilor, izolarea mansardelor presupune


existenta unui strat portant de sustinere a stratului termofonoizolator
din produse in vata, a unui sistem de fixare a acestuia, a unui strat de
aer ventilat, a barierei de vapori, a unui strat de protectie al
termofonoizolatiei.

a) Stratul portant al termofonoizolatiei il constituie structura de


rezistenta a sarpantei mansardei (capriori, pane etc.), in functie de
solutia constructiva a acestuia.

b) Fixarea termofonoizolatiei se realizeaza, in functie de tipul


acestuia, cu sipci din lemn, cu retele de plase din mase plastice sau
cu elemente care constituie finisajul interior al mansardelor
(lambriuri, placi gips-carton etc.) si care asigura si protectia
termofonoizolatiei spre interiorul incaperilor mansardei.

c) Stratul de aer ventilat are menirea de a impiedica mentinerea


umezelii in zona elementelor sarpantei mansardei si in zona
termofonoizolatiei. Ventilarea acestui strat se asigura prin fante
prevazute in zona streasinei, intre capriori si prin elemente speciale
pentru aerisire prevazute in invelitoare (elemente de aerisire in
cimpul invelitorii sau in zona coamei).

d) Pentru stratul termofonoizolator se recomanda:


- saltele rulate din vata minerala caserata pe alufolie: SRA 40, SRA
50
- pisle in placi: PI 30, PI 40, PI 50

11
- placi semirigide: PS 70
- placi semirigide caserate pe alufolie PSA 70
- placi rigide: PG 80, PG 100, (PG-N, PG-CU)
- placi rigide caserate pe alufolie PGA 80, PGA 100, (PGA-N,
PGA-CU)

In functie de nivelul de izolare cerut de utilizatori si tinind seama de


faptul ca placile caserate pe alufolie asigura reducerea substantiala a
componentei radiante a fluxului termic, fiind mai avantajoase din
punct de vedere al eficientei higrotermice (alufolia caserata pe produs
poate constitui si bariera de vapori daca se realizeaza continuitatea
acestuia la rosturi).

e) Bariera de vapori are rolul de a impiedica migratia vaporilor de


apa din interiorul incaperilor inspre zona termoizolatiei si eventuala
condensare a acestora in structura peretelui exterior. Bariera de
vapori se realizeaza din materiale impermeabile de tip folie (carton
bitumat, folii din polietilena, folii din aluminiu, folii din poliester etc.) si
se pozeaza in fata termofonoizolatiei inspre interiorul incaperilor.

f) Protectia termofonoizolatiei spre invelitoare se face printr-un


strat impermeabil discontinuu (pentru a permite ventilarea
termofonoizolatiei) plasat intre capriori, sub invelitoare. Invelitoarea
poate fi de tip discontinuu (tigle ceramice sau din beton, placi din
azbociment ondulat etc.) sau de tip continuu (tabla zincata, sindrila
bitumata etc.).

Se prezinta in continuare detalii cu solutii de realizare a izolatiilor


mentionate mai sus.
- Figura 3 - Detalii de principiu pentru realizarea unei mansarde
- Figura 4 - Izolarea acoperisurilor mansardate cu strat izolator din
vata minerala placata cu gips carton
- Figura 5 - Izolarea termica a podurilor sub invelitoare - varian

Fig. 3 Detalii de principiu


pentru realizarea unei
mansarde

1. invelitoare
2. sipci
3. finisaj interior
4. folie higrofuga

12
5. caprior
6. aer ventilat
7. bariera de vapori
8. termoizolatie vata

Fig. 4 Izolarea acoperisurilor mansardate cu strat izolator de vata


minerala
placata cu gips carton

1. panou gips carton


2. bariera vapori
3. sipci verticale
4. strat aer
5. sipci orizontale
6. element prindere
7. strat suplimentar vata
8. termoizolatie vata
9. strat aer ventilat
10. folie
11. prindere cu surub
12. sipci de lemn
13. caprior
14. etansare
15. talpa
16. planseu pod

13
Fig. 5. Izolarea termica a podurilor sub invelitoare – varianta

Fig. 6 Izolarea termica a podurilor sub


invelitoare – varianta

a), b) - dispunerea termoizolatiei la partea


superioara
c), d) - dispunerea termoizolatiei in zona
mediana
e), f) - dispunerea termoizolatiei la partea inferioara
g), h) - dispunerea termoizolatiei in zona mediana si la partea
inferioara

1. invelitoare; 2. sipci; 3. scindura; 4. folie de protectie la infiltratii; 5.


strat de aer sub invelitoare; 6. strat de aer peste termoizolatie; 7.
termoizolatie vata; 8. bariera de vapori; 9. element de finisaj; 10.
caprior ; 11. sipci ; 12. strat de aer sub termoizolatie

14
1 2

9
8

5
7

10
6

Fig. 7. Detaliu de coam` - acoperi] cu astereal`, cu termoizola\ia


[ntre c`priori, cu spa\iu dublu de ventilare:
1.invelitoare; 2. sipci de lemn transversale pentru prinderea
invelitorii; 3.folie hidroizolante; 4. capriori; 5. vata de sticla intre
capriori de 10 cm; 6.vata minerala de sticla caserata cu folie de
aluminiu la fata capriorilor de 5 cm grosime; 7.sipca pentru fixarea
termoizolatiei; 8. clesti, scandura de lemn; 9. coam`; 10.placi gips
carton finisate.

3
2
4 9

5 7
10
6

15
Fig. 8. Detaliu de coam` - acoperi] far` astereal`, cu termoizola\ia
[ntre c`priori, far` ventilare: 1.invelitoare; 2. sipci de lemn
transversale pentru prinderea invelitorii; 3.folie hidroizolante; 4.
capriori; 5. vata de sticla intre capriori de 10 cm; 6.vata minerala de
sticla caserata cu folie de aluminiu la fata capriorilor de 5 cm grosime;
7.sipca pentru fixarea termoizolatiei; 8. clesti, scandura de lemn; 9.
coam`; 10. lambriu de lemn.

2.3. Izolarea acoperisurilor terasa

Acoperisurile terasa pot beneficia in toate variantele constructive de


termofonoizolatii cu produse din vata tip MACON. In situatiile in care
incaperile de la ultimul nivel adapostesc utilizatori sau procese
tehnologice generatoare de vapori de apa este obligatorie o bariera
continua contra vaporilor plasata sub termofonoizolatie spre a
impiedica producerea condensului in straturile acoperisului si mai ales
in stratul termofonoizolant.

Termohidroizolatia acoperisurilor este un tot unitar, calitatea lor


depinde in egala masura de materialele termo si hidroizolatoare.

Acoperisuri terasa circulabile

In cazul acoperisurilor terasa circulabile, pentru evitarea tasarii


stratului termofonoizolant se recomanda:
- placi superrigide: PSG 200
- placi rigide necaserate: PG 160 (PG-C) numai prin aplicarea de
masuri adecvate (sape armate)

Caserarea produselor din vata cu alufolie asigura bariera de vapori,


de obicei necesara si in cazul acoperisurilor terasa circulabile, cu
conditia realizarii prin lipire cu benzi adezive de inalta fiabilitate a
continuitatii stratului de alufolie.

Se prezinta in continuare detalii cu solutii de principiu pentru


realizarea de termohidroizolatii cu placi de vata minerala.

Fig. 9. Detaliu de racord perete –terasa inversata circulabila


1. polistiren extrudat; 2. membrane hidroizolatoare; 3.folie barier`
impotriva vaporilor; 4. strat difuziune; 5.beton de pant`; 6. plac` BA;
7. perete zid`rie; 8. dal` prefabricat` BA; 9. strat uzur`

16
4

9
3
8

7 2
5
6

Fig. 10 Detaliu de c@mp-travers` inversat`, circulabil`-tip deck, cu


trafic redus-sec\iune longitudinal`
1. polistiren extrudat; 2. membrane hidoizolante; 3. geotextil; 4.
strat difuzie; 5. beton de pant`; 6. plac` de BA; 7. structur` de
sustinere deck; 8. deck- sc@ndur` de lemn

8
7
3
1
2 4

Fig. 11 Detaliu de c@mp- teras` inversat`, circulabil` - tip deck,


redus- sec\iune transversal`
1. polistiren extrudat; 2. membrane hidroizolatoare; 3. geotextil; 4.
strat difuzie; 5. beton de pant`; 6. plac` BA; 7. structur` de lemn; 8.
deck – sc@ndur` de lemn.

8
7
3
1
2
4
5

Fig. 12. Detaliu de record la perete – teras` inversat`, circulabil` cu


trafic intens ]i pardoseal` pe picioru]e

17
3

4 9
8
5
1

7 2
5

2.4. Tehnologia de izolare cu polistiren

Folosirea polistirenului la realizarea izola\iei pere\ilor( Solutia


Ceresit-Ceretherm)

Etape :
Peretele trebuie bine cur`\at: mai [ntai se [ndeparteaza praful, iar apoi se
spal` cu jet de ap` sub presiune. Pere\ii din caramid`, netencui\i, trebuie
cur`\a\i cu multa grij`. Pere\ii spala\i trebuie lasa\i
sa se usuce perfect.

Pere\ii foarte absorban\i, de ex. zidariile din BCA sau blocuri de silica\i,
trebuie tratate [n prealabil cu grund Ceresit CT 17. Mortarul care fixeaz`
placile termoizolanle nu se va usca prea repede ]i va avea rezisten\a
dorit`. Solutia CT 17 se usuca dupa aproximativ 4 ore.

18
Fixarea pl`cilor termoizolante

In partea de jos a pl`cilor termoizolante se fixeaz` profile de soclu.


Acestea trebuie fixate cu dibluri din 30 cm [n 30 cm.

Trebuie demontate toate p`r\iile care ar putea [ngreuna ac\iunea de


aplicare a placilor termoizolante, de ex.: pervazuri. {n locul burlanelor
clasice, trebuie puse provizoriu burlane ]i conducte elastice etc.

{ntr-un recipient [n care se afl` o cantitate de apa masurat`, se toarn`


mortarul pentru fixarea placilor termoizolante ]i se amestec` cu o
masina de gaurit cu amestecator pan` cand se obtine o pasta omogena,
fara cocoloase.

19
Mortarul se aplica de jur [mprejurul placii sub forma unei benzi cu o
la\ime de 3-4 cm si [n centrul placii sub forma unor gramajoare cu un
diametru de aproximativ 8 cm, astfel [ncat [n urma presarii sa ocupe
40% din suprafa\a pl`cii.

Dac` suprafetele sunt netede, mortarul poate fi aplicat cu o mistrie


dintat` de 12 mm.

Din sulul de plas` se taie o f`]ie av@nd lungimea necesar`, care apoi se
face sul.

Col\urile cladirii sunt predispuse lovirii. Pe o [nal\ime de 2 m de la sol,


trebuie sa fixat` o plasa din fibra de sticl`. Plasa se fixeaz` de peretele
alaturat cu o suprapunere de 15 cm. Col\urile cladirii vor fi acoperite cu

20
un cornier din tabl` de aluminiu perforat` lipit [nainte.

Acum se gasesc pe piata corniere cu plas` lipit` din fabricatie. Utlizarea


acestora u]ureaza formarea colturilor cladirii ]i a marginilor glafurilor, f`ra
a mai fi necesara fixarea plasei de peretele al`turat.

Placile se aplic` una langa alta, [ncepand de la baz`, de la un colt ]i


mergand pana la partea superioara a pere\ilor, men\inandu-se o linie
dreapt`. Placa aplicata trebuie mi]cata cu o dri]ca lunga p@na cand
ajunge s` se fixeze langa celelalte placi.

Pe suprafetele mari, trebuie urmarit` ordinea din desen. Trebuie sa


suprapuse plasele care se [nvecineaza, [ntre5-10cm.

21
Golurile ramase, mai mari de 2 mm si locurile greu accesibile, de ex.
balustradele - trebuie umplule cu spuma poliuretanic` Ceresit (exclus
umplerea lor cu mortar). Spuma [si mareste volumul si de aceea trebuie
direc\ionat` [ntre placi, avand griia sa nu ias` cu prea mult [n
afar`.Surplusul de spuma poliuretanica [ntarit` trebuie [ndepartat cu
ajutorul unui cu\it.

Trebuie umplute golurile ramase [ntre placile teimoizolante, tocurile


usilor ferestrelor si glafuri. {n placi se fac niste crest`turi oblice cu o
la\ime de minim 5 mm si se umplu cu acril Ceresit. Umplutura proaspat`
se [ntinde cu un spaclu umed.

Pentru umplerea crapaturilor care se maresc se folose]te o solu\ie de


umplere poliuretanic`. Marginile crap`turilor pot fi [ntarite cu profile
metalice, rezistenta fiind constituit` de umplutura de etan]eizare
poliuretanica, care izoleaza termic. Marginile profilelor trebuie lipite cu
banda adeziv`.

22
Dupa aproximativ 3 zile de la fixarea placilor termoizolante, suprafa\a
lor trebuie egalizat` prin ap`sarea cu o drisca a carei suprafa\` este
acoperit` cu un smirghel gros. Este o ac\iune deosebit de important`,
deoarece polistirenul va fi supus timp de aproximativ 2 saptamani la
ac\iunea nemijlocit` a razelor soarelui si corodarii.

Dupa terminarea opera\iunii de fixare a placilor, dupa [ntarirea


mortarului, este necesar` aplicarea unui strat protector armat cu fibra de
sticl` care se realizeaza [n felul urmator: se aplica mai [ntai un start de
mortar, pe o latime de aproximativ 1,10 m de la partea superioara
cladirii, cu o mistrie dintata de 10 mm.

{n ziua urmatoare aplicarii, stratul protector nu este [nca [ntarit. Se


poate folosi un ]mirghel pentru a netezi urmele lasate de mistrie ]i pentru
a [ndeparta
eventualele
imperfec\iuni.

Aplicarea placilor termoizolante este ]i un prilej de a [nfrumuse\a


aspectul exterior al cladirilor. Placile termoizolante ascund toate
imperfec\iunile zidurilor. negalita\ile de p@na la 2 cm pot fi corectate

23
cu un strar mai gros de mortar. {n cazul inegalitafilor mai mari, se
recomanda folosirea unor placi de grosimi diferite.

Pere\ii pot fi considera\i adecva\i atunci cand mostrele de polistiren de


10 x 10 cm se rup [n buca\i la [ncercarea de a le smulge de pe perete
(la 4-7 zile de la lipirea cu mortarul CT 85). Daca polistirenul se
dezlipeste [mpreuna cu stratul de mortar, atunci trebuie folosite ]i
elemente de fixare mecanice.

Pl`cile de polistiren trebuie fixate cu elemente de prindere mecanice


atunci cand pere\ii nu pot fi portan\ii lor. La sistemul Ceresit Ceretherm
trebuie folosite dibluri cu tija de metal. Capetele diblurilor nu trebuie sa
iasa [n afara pl`cilor.

De acest strat se prinde plasa, care cu partea din\at` a mistriei se [nfige


[n mortarul proaspat: mai [ntai pe centrul plasei se apoi spre margini.

24
Dupa aceea se [ntinde stratul de mortar, pentru a acoperi plasa [n
[ntregime ]i se netezeste cu grija. Grosimea stratului protector trebuie sa
fie de 3-5 mm.

Realizarea re\elei protectoare

Toate col\urile deschiderilor spre exterior necesita o [ntarire suplimentara


cu petice din fibra de sticla lipite oblic cu dimensiuni care s` nu fie mai
mici de 35 x 20 cm. Acestea [mpiedica apari\ia crap`turilor oblice care
pornesc din col\uri.

Realizarea tencuielii pentru exterior

Tencuielile decorative acrilice se pot aplica la 3 ore dupa uscarea


stratului de vopsea grand cu CT16. Tencuielile acrilice CT60 si CT63 sunt
gata preparate, dar [nainte de utilizare, continutul gale\ii trebuie
omogenizat cu ajutorul unei bormasini prevazuta cu un amestecator.
Pentru tencuirea unui perete trebuie folosite materiale din acelasi lot [n
scopul evitarii usoarelor diferen\e de nuan\` datorit` granula\iei naturale
pe care o con\ine tencuiala decorativa.

25
Nu trebuie s` folosim instrumente sau recipiente ruginite. Tencuiala [n
straturi subtiri se usuca destul de repede si de aceea nu trebuie lasat` [n
locuri [nsorite. Pasta trebuie aplicala [n mod egal cu o dri]c` de metal pe
suprafata pregatit`. Granulele pe care le con\ine usureaz` aplicarea [n
straturi egale, acest lucru fiind esential pentru ob\inerea unui aspect
omogen.

Atunci c@nd materialul nu se mai lipe]te de gletier`, cu ajutorul unei


driste din plastic, trebuie s` nivelati stratul aplicat.{n functie de
direc\ia de miscare a gletierei, se pot obtine diferite modele datorita
granulelor pe care tencuiala le con\ine.

{n cazul tecuielii CT60 cu granula\ie de 1 ,5 mm se obtine o suprafata


cu un aspect zgrun\uros si omogen prin nivelare cu drisca de plastic.

{n cazul tencuielilor cu granula\ie mai mare, de ex. CT63 (3 mm) sau


CT64 (2.5 mm), se ob\ine o suprafa\` cu aspect de scoar\` de copac [n

26
func\ie de sensul de miscare a gletierei.

Se recomand` s` acoperim o suprafa\` continu` far` [ntreruperi. Daca


totusi oprirea lucrului este necesara, trebuie sa obtinem o linie dreapt`
a zugravelii. Acest lucru face posibil` aplicarea unei bande adezive.
Astfel, pute\i folosi vopsele [n tonuri diferite.

Pentru a evita apari\ia nadelor, se recomand` s` acoperim o suprafat`


continu` f`r` [ntreruperi. De aceea schela trebuie sa fie montat` pe toata
fa\ada iar
operatiunea sa fie
bine organizata.

Nu trebuie s` aplic`m Ceresit CT60 (63, 64) pe zone expuse razelor


soarelui si sa prevenim uscarea prematur` a tencuielii. Suprafa\a
tencuit` trebuie protejat` de ploaie p@n` la uscarea complet`.

27
Daca se dore]te schimbarea culorii tencuielii sau daca aceasta se
degradeaz` [n timp - se poate folosi vopseaua acrilic` pentru exterior
Ceresit CT54, disponibil` deasemenea [ntr-o gama larga de culori.

Stratul protector [ntarit poate fi tratat cu vopseaua grund Ceresit CT 16.


Vospeaua se aplica cu bidineaua. Nu este necesar folosirea trafaletului
si nu trebuie sa diluati vopseaua CT 16 cu ap`.

Baza cladirii
poate fi acoperit` cu tencuial` "mozaic". CT 77 se aplic` ]i se netezeste
cu o dri]c` de metal. Dupa uscare, se ob\ine o tencuial` colorat` cu
aspect sticlos, usor de [ntre\inut.

2.5. Folosirea
polistirenului
expandat la acoperi]uri

28
Fig. 13. Izolatia termica a unui acoperis
1.Planseu beton; 2. Pardoseala; 3. Gips carton; 4. Bariera control vapori; 5. Astereala; 6.
Material hidroizolant; 7. Capriori lemn; 8. Laturi lemn; 9. Polistiren expandat; 10.
Polistiren expandat; 11. Sipci lemn ; 12. Tencuiala; 13. Polistiren expandat; 14. Tigla
beton dublu roman; 15. Lat longitudinal; 16. Zidarie portanta BC
2.6. Folosirea panourilor la realizarea termoizola\iilor

Sistemul de perete KS1000 SF este o soluţie constructivă cu îmbinare


ascunsă, cu posibilităţi de montaj vertical sau orizontal, care se
pretează ca sistem de închideri pentru toate imobilele cu excepţia
celor cu temperaturi interioare joase (sub 0 °C).

Fig. 14. Sistemul de perete KS1000 SF

2.7. Dimensiuni şi mase

29
a)Profilare- exterior

b)Profilare – interior

Grosimea panoului 50 60 70 80 10
(mm) 0
masa (kg/m2) tablă 0.6/0.4 10. 11. 11. 12. 12.
mm 83 23 63 03 83

c) Toleranţele produsului
Lungimea panoului
Lungimea panoului mai mică de 6 m +-4
mm
Lungimea panoului între 6 m şi 12 m +-6
mm
Lungimea panoului cel puţin egală cu 12 m +-8
mm
Lăţimea panoului +-3
mm
Grosimea
Grosimea panoului d ≤ 50 mm +-2
mm
Grosimea panoului 50 mm < d < 100 mm +3 -2
mm mm
Grosimea panoului d ≥ 100 mm +3 -3
mm mm
Rectangularitatea capătului tăiat ≤ 0,5 % lăţimea panoului.
Încovoierea panoului (∆1 + ∆2) / 2 ≤ 10 mm

d) Lungimi disponibile
Lungimea standard a panourilor e de la 2 până la 14,5 metri. Panourile mai scurte de 2
m şi mai lungi de 14,5 m se pot furniza cu consultarea Departamentului Tehnic
Kingspan.

30
Oţel

a) Posibilităţi de protecţie galvanică


- Oţel zincat la cald cu un total de 275 g/m2 zinc, conform EN 10147:2000. Acesta
poate fi acoperit în mai multe variante: Poliester, PVDF, Plastisol şi Foodsafe.
- Galvatit, oţel zincat conform normei EN 10147, cu masa totală a zincului de 275 g/m2,
pentru suprafeţele Celestia, Poliester, PVDF, Plastisol şi Foodsafe.
- Galvalloy, oţel protejat la cald cu un aliaj eutectic cu o compoziţie din cca 95 % Zn, 5
% Al şi alţi aditivi conform normei EN 10214, pentru învelitoarea HPS200

b) Grosimile substratului
- Grosimea standard a tablei exterioare 0,60 mm.
- Grosimea standard a tablei interioare 0,40 mm.
- Alte grosimi sunt disponibile după consultarea Departamentului Tehnic Kingspan.

2.8. Variantele de acoperire exterioară

9.1. Poliester Standard – PES


Poliester este un sistem de acoperire universal şi economic, ce se poate folosi la interior
şi exterior. Grosimea nominală a învelişului e 25 µm.

9.2. PVDF
Acoperirea PVDF păstrează cel mai bine culoarea şi luciul şi are o bună rezistenţă
împotriva coroziunii. Grosimea nominală a acoperirii e 25 µm. Poate fi folosit în
condiţiile climatice cu radiaţii UV puternice în combinaţie cu temperaturi extreme şi
umiditate înaltă. Sortimentul standard de culori include culoarea argintiu metalizat.

9.3. HPS200 (de la Corus)


HPS200 e un sistem de acoperire cu un aspect deosebit, examinat în laboratoare şi
şantiere în condiţii climatice aspre, pentru o utilizare universală. Învelişul său rigid de
200 µm (grosime nominală) are un finisaj exclusiv Scintilla şi este disponibil în diferite
nuanţe, oferind arhitecţilor o paletă largă de culori.

9. 4. Plastisol 200 µm
HPS200 e un sistem de acoperire cu un aspect deosebit, examinat în laboratoare şi
şantiere în condiţii climatice aspre, pentru o utilizare universală. Învelişul său rigid de
200 µm (grosime nominală) are un finisaj exclusiv Scintilla şi este disponibil în diferite
nuanţe, oferind arhitecţilor o paletă largă de culori.

9.5. Celestia (de la Corus)


Celestia este o acoperire cu aspect metalizat, realizată dintr-un înveliş de înaltă calitate
Plastisol de 120 µm (grosime nominală). Produsul are în forma standard, pe partea
inferioară, o acoperire de înaltă calitate din poliester. Varianta metalizată captează
lumina şi mişcarea, dă suprafeţei placate adâncime şi viaţă.

31
10. Variantele de acoperire interioară

10.1. Poliester
Învelişul de poliester cu o grosime nominală de 15 µm. Culoarea standard este alb-gri
(asemănătoare cu RAL 9002).

10.2. Emailare
Email cu o grosime nominală de 22 µm cu un finisaj alb.

10.3. Foodsafe
Suprafaţa acestui înveliş din polimer de 150 µm grosime este netoxică, rezistentă la
acţiunea mucegaiului, durabilă şi se curăţă uşor. Stratul de acoperire este inert chimic şi
netoxic la un contactul efectiv cu produsele alimentare neambalate. Culoarea standard
este albă.

10.4. Nucleu de izolare


Nucleul de izolare standard este spuma poliuretanică rigidă cu celule închise. Nu este
toxic, se pretează şi pentru industria alimentara şi nu conţine CFC/HCFC.

11 Materiale de etanşare KS1000 SF

11.1. Îmbinarea laterală


Toate îmbinările laterale au o garnitură continuă autoadezivă aplicată din producţie.

11.2. Îmbiarea longitudinală


Toate îmbinările longitudinale (ferestre, usi, lăcrimare) trebuie etanşate cu o garnitură
continuă PE autoadezivă 20x4 mm (20x3 mm) aplicată în şantier (vezi detaliile
constructive).

11.3.Îmbinările cu alte panouri


Îmbinările dintre panourile de perete şi cele de acoperiş, precum şi toate străpungerile
făcute panourilor trebuie etanşate cu PUR aplicat local cu pistolul.
Faţa interioară a panourilor trebuie etanşată la îmbinări cu o garnitură anticondens PE
autoadezivă 9 x 3 mm.

La contactul dintre panouri şi structură în zonele de risc, acolo unde se impune (coamă,
jgheab, suprapunere longitudinală), se aplică o garnitură autoadezivă continuă PE
20x5mm (vezi detaliile constructive)

12. Sistemul de perete KS1000 SF

12.1. Performanţe
Izolare termică
Grosimea panoului Valoarea U (W/m2K)
(mm) Fără HCFC = 0.022
50 0.41
60 0.35

32
70 0.30
80 0.26
100 0.21

12.2. Biologic
Panourile sandwich izolatoare Kingspan sunt imune la atacul mucegaiului, ciupercilor şi
insectelor. La fabricaţie nu se foloseşte uree formaldehidică iar panourile nu sunt toxice.

12.3. Rezistenţă la foc


Panourile sandwich izolatoare KS1000 SF au fost examinate, aprobate şi îndeplinesc
cerinţele regulamentelor şi normelor europene şi naţionale pentru construcţii. Panourile
nu contribuie la răspândirea incendiului şi nu întreţin arderea.

12.4. Acustică
Toate panourile KS1000 SF au o valoare ridicată a izolării fonice exprimată printr-un
număr Rw=25 dB

12.5. Ambalarea standard – transport rutier


Panourile KS1000 SF se depozitează cu partea exterioară spre partea interioară. Partea
de sus, de jos, laterale şi din faţă se protejează cu spumă şi cofraje şi întregul palet este
acoperit cu folie de polietilenă. Numărul de panouri din fiecare pachet depinde de
lungimea şi grosimea acestora. Tabelul de mai jos e prezentat ca ghid.
Numărul de panouri este mai redus în cazul paleţilor agabaritici. Înălţimea standard a
paletului e 1- 100 mm. Masa maximă a paletului e 3 500 kg

Grosime nucleu panou (mm) 5 6 7 8 10


0 0 0 0 0
Număr de panouri într-un pachet 2 1 1 1 10
1 7 5 3

12.6. Livrare
Toate livrările (în situaţii standard) se realizează prin transport rutier la locul
proiectului. Clientul este responsabil pentru descărcare.

33
13. Modul de instalare al panourilor

13.1. Panouri montate orizontal


• Instalarea panourilor începe de la partea de jos, după instalarea corectă a
lăcrimarului şi a reazemului inferior. Aşezati panoul pe reazeme şi fixaţi-l la partea de
sus cu 1 sau 2 şuruburi, în funcţie de presiunea vântului.
• Aşezaţi cel de-al doilea panou peste primul, verificând îmbinarea, alinierea şi
izolarea acestora. Fixaţi panoul pe structura metalică. Panourile nu necesită o izolare
suplimentară deoarece au aplicată o garnitură autoadezivă din producţie.
• Continuaţi aceeaşi procedură până la vârful peretelui, tăind panoul terminal la
lungimea impusă. Capătul liber al panoului terminal trebuie fixat de structură la
maximum 500 mm.
• Acolo unde se folosesc şuruburi cu îmbinare vizibilă, la colţuti, uşi, ferestre, atic,
acestea trebuie mascate cu accesorii pentru a păstra designul *îmbinare ascunsă*.

13.2. Panouri montate vertical


• Asiguraţi-vă că există un reazem aliniat, permanent sau temporar, pe toată
lungimea clădirii, înainte de începerea instalării.
• Fixaţi lăcrimarul pe structura secundară, asigurând orizontalitatea acestuia.
• Fixaţi primul panou în dreptul colţului clădirii, verificând verticalitatea acestuia
înainte de fixare. Folosiţi şuruburi pentru îmbinare ascunsă la nut şi şuruburi pentru
îmbinare vizibilă la feder. Fixaţi cu 1 sau 2 şuruburi, în funcţie de presiunea vântului.
• Îmbinaţi cel de-al doilea panou cu primul, verificând verticalitatea acestuia şi
modul ferm de îmbinare. Fixaţi panoul pe fiecare pană, folosind numărul specificat de
şuruburi.
• Continuaţi până peretele este complet.
• Acolo unde este necesar, panourile pot fi tăiate (în dreptul colţurilor şi al golurilor).
În acest caz trebuie folosite şuruburi pentru îmbinare vizibilă care se maschează ulterior
cu accesorii.

14. Accesorii / Borduri


Accesoriile şi bordurile trebuie instalate cu grijă, având în vedere alinierea acestora,
izolarea şi tăierea la capete
14.1. Calitatea
Panourile sandwich izolatoare Kingspan se fabrică din materiale de cea mai înaltă
calitate, prin folosirea de mijloace moderne de producţie şi a normelor stricte de control
al calităţii, întrunind cerinţele ISO 9001:2000. Se asigură astfel fiabilitate şi durată de
viaţă îndelungată.

14.2. Regulamente de construcţii


Panourile sandwich izolatoare Kingspan KS1000 SF întrunesc regulamentele şi normele
naţionale pentru construcţii.

34
14.3. Alegerea elementelor de fixare
Fixare – SFS intec
Produs: Oţel – KS1000 SF sistem de perete, poziţia de fixare: ascunsă (garnitura de
etanşare diametrul 16 mm)

Produs: Beton – KS1000 SF sistem de perete, poziţia de fixare: ascunsă (garnitura


de etanşare diametrul 16 mm)

Produs: Lemn – KS1000 SF sistem de perete, poziţia de fixare: ascunsă (garnitura de


etanşare diametrul 16 mm)

35
Fixare – EJOT
Produs: Oţel – KS1000 SF sistem de perete, poziţia de fixare: ascunsă (garnitura de
etanşare cu diametrul de 16 mm)

Produs: Beton – KS1000 SF sistem de perete, poziţia de fixare: ascunsă (garnitura de


etanşare cu diametrul de 16 mm)

36
Produs: Lemn – KS1000 SF sistem de perete, poziţia de fixare: ascunsă (garnitura de
etanşare cu diametrul de 16 mm)

14.4. Detaliu de îmbinare laterală

Îmbinarea panourilor verticale

37
Recomandări pentru fixarea panourilor
*Model A (O singură fixare) *Model B (Două fixări)

14.5. Metode constructive


Panourile montate vertical necesită o structură de susţinere. Aceasta le conferă
rezistenţă la presiune şi sucţiune. Structura principală prezentată este una tipică.
Încărcările panourilor depind de cerinţele structurale specifice fiecărui proiect în parte.

38
Îmbinarea dintre panouri
Îmbinarea dintre doua panouri verticale

15. Sistemul de acoperiş KS1000 RT

Sistemul panouri izolatoare tip ţiglă KS1000 RT se poate folosi pentru aplicaţiile în
construcţii cu înclinarea acoperişului de cel puţin 21% (120).

Fig. 15. Acoperiş KS1000 RT

15.1. Materiale – Oţel


a) Substrat
• Oţel Fe 220 G zincat prin imersie conform BS EN10147:1992.
• Grosimea standard a tablei exterioare 0,7 mm, grosimea standard a tablei interioare
0,4 mm.

b) Acoperiri – Tablă exterioară rezistentă la influenţele atmosferice


• Un polimer de calitate foarte bună, grosimea 50 microni. Culoarea – teracotă sau
antracit.
• Partea interioară a tablei e acoperită cu un înveliş de poliester gri deschis.

39
c) Acoperiri – Tablă interioară
• Email: un înveliş gros de 15 microni folosit la acoperirea interioară a panourilor
izolatoare. Culoarea standard e alb aprins, cu o suprafaţă uşor de curăţat
• Poliizocianurat (PIR) cu ODP nul. Pentru produse certificate de LPCB, vă rugăm
contactaţi Departamentul Tehnic Kingspan.

15.2.Etanşare
Banda de etanşare este aplicată pe îmbinarea laterală pe linia de producţie. Toate
îmbinările laterale au o bandă anticondens aplicată pe linia de producţie.

16. Materiale de etanşare KS1000 RT

16.1. Îmbinarea laterală


Toate îmbinările laterale trebuie să fie curate pentru a asigura o îmbinare fermă.

16.2. Îmbiarea longitudinală


Toate îmbinările longitudinale au lungimea de 150 mm trebuie etanşate cu o garnitură
din Butyl autoadezivă cu diametrul de 6 mm, la 10 mm de pasul profilului tip ţiglă.

16.3. Garniturile profilate


Acolo unde există îmbinări de profile metalice flate cu profilul tip ţiglă trebuie folosite
garnituri profilate PE pentru a închide spaţiul din îmbinare. Etanşaţi garniturile profilate
atît la capete cât şi la partea de jos şi de sus a acestora cu un izolant aplicat cu pistolul.

16.4. Îmbinările
Îmbinările dintre panourile de perete şi cele de acoperiş, precum şi toate străpungerile
făcute panourilor trebuie etanşate cu PIR aplicat local cu pistolul.
Faţa interioară a panourilor trebuie etanşată la îmbinări cu o garnitură anticondens din
butyl cu diametrul de 8 mm.

17. Sistemul de acoperiş KS1000 RT

17.1. Performanţe
Izolare termică
Grosimea Valoarea U
panoului (W/m2K)
(mm)  = 0.022
45 0.45
60 0.32
80 0.25
100 0.20

17.2. Biologic
Panourile Kingspan sunt imune la mucegai, ciuperci şi insecte. La fabricaţie nu se
foloseşte uree formaldehidică iar panourile nu sunt toxice.

17.3. Rezistenţă la foc


Panourile KS1000 RT Kingspan îndeplinesc cerinţele reglementărilor şi normelor
pentru construcţii în privinţa incendiului.

40
17.4. Acustică
Toate panourile KS1000 RT au o valoare ridicată a izolării fonice -Rw=25 dB.

17.5. Ambalarea standard – transport rutier


Panourile KS1000 RT sunt aşezate cu partea rezistentă la influenţele externe în jos, iar
la despachetare şi montaj este necesară întoarcerea acestora. Partea de sus, de jos,
lateralele şi capetele paleţilor sunt protejate cu bucăţi de izolaţie iar întregul palet e
ambalat într-o folie de plastic. Numărul de panouri din fiecare pachet cu panouri de 45
mm este de maximum 10, înălţimea tipică a paletului e 1 100 mm. Numărul de panouri
dintr-un pachet depinde de lungimea şi grosimea panoului.

17.6. Livrare
Toate livrările (în situaţii standard) se realizează prin transport rutier la locul
proiectului. Clientul este responsabil pentru descărcare.

SISTEM DE ACOPERIŞ KS1000 RT

17.7. Calitatea
Panourile sandwich izolatoare Kingspan se fabrică din materiale de cea mai înaltă
calitate prin folosirea mijloacelor moderne de producţie conform standardelor stricte de
control al calităţii în conformitate cu normele ISO9001:2000, ceea ce asigură o
fiabilitate şi durată de viaţă îndelungată.

17.8. Regulamente de construcţii (Agremente)


Panourile sandwich izolatoare Kingspan KS1000 RT îndeplinesc regulamentele şi
normele naţionale pentru construcţii.
17.9. Garanţii
Kingspan acordă garanţie pentru învelişul exterior şi pentru întregul produs în baza
proiectului concret.

18. Elemente de fixare

18.1.Principale
Toate elementele de fixare principale trebuie să fie cu filetul înalt de tip special,
fabricate din oţel austenitic inoxidabil şi prevăzute cu o şaibă fixată cu diametru de 19
mm din oţel inoxidabil şi cu un cap jos acoperit corespunzător culorii panoului. Toate
elementele de fixare trebuie să fie amplasate prin dolia profilului, cel puţin trei elemente
de fixare la panou şi sprijin, repartizate pe lăţime la intervale uniforme. Îndeplinirea
cerinţelor normelor poate necesita asigurarea fixării auxiliare în zonele cu sucţiune
locală superioară.

18.2. Secundare
Elementele de tablă vor fi fixate la distanţe axiale de maximum 450 mm, cu şuruburi de
coasere din oţel austenitic inoxidabil, cu şaibe fixate cu diametru de 14 mm din oţel
inoxidabil şi cu un cap jos acoperit corespunzător culorii panoului. Elementele de fixare
sunt puse la dispoziţie de producătorul Powell Gee.

41
Fig 16. Detaliu de îmbinare laterală

18.3. Direcţia de instalare


Panourile se produc astfel încât să se monteze de la stânga la dreapta. Panourile trebuie
îmbinate îs sens invers la segmentele triunghiulare şi la îmbinările laterale
în coamă. Poziţia de fixare este prezentată mai jos.
Fig. 17. Îmbinare laterală – îmbinare în sens invers

Fig. 18. Îmbinare longitudinală standard

42
Fig. 19 Îmbinare longitudinală cu armătură de extensie

Fig 20. Îmbinare longitudinală cu armătură de extensie

Fig. 21 Jgheab semirotund

43
Fig. 22 Mascarea jgheabului

Fig. 23 Jgheab metalic cu scafă

44
Fig. 24 Detaliu de coamă – Capac de coamă semirotund

25 mm garnitura profilată 15 mm garnitura profilată 5 mm garnitura profilată


la la la punctul cel mai de sus
punctul cel mai de jos punctul mediu

Distanţa de-a Dimensiunea de Cod


lungul ţiglei bază (A) garnitură
(X)
0 - 65 mm 5 mm FRTR05
MP
66 - 195 mm 15 mm FRTR15
MP
196 - 325 mm 25 mm FRTR25
MP

La detalierea coamei, trebuie considerată relaţia dintre panoul tăiat şi accesoriul de


coamă, pentru menţinerea unei linii drepte. În funcţie de acestă relaţie, dimensiunea de
bază a garniturii variază.
Unghiul panoului tip ţiglă cauzează o variaţie în adâncime de 20 mm şi astfel sunt
necesare cele trei dimensiuni de bază de 5 mm, 15 mm şi 25 mm. Detaliul de mai jos
prezintă situaţiile diferite care pot apărea.

Fig. 25. Detalii de borduri

45
3.SISTEME MODERNE DE IZOLATIE TERMICA

3.1. Condiţii de punere în opera

• temperatura aerului, a stratului suport şi a mortarului trebuie sa fie mai mare de +5º
C pe durata aplicării şi a prizei. Suportul trebuie să fie solid, uscat şi curat, iar zonele cu
aderenţă scazută trebuie curaţate. Trebuie evitată o umezire ulterioară a peretelui ;
• stratul suport poate fi : zidărie netencuită (cărămidă, blocuri ceramice, b.c.a, etc.),
beton netencuit,tencuială aplicată pe zidarie sau beton ;
• stratul suport trebuie să aibă îndepărtat finisajul existent (dacă este cazul) ;
• stratul suport de tip tencuial` trebuie s` fie aderent la stratul de
baz`. Verificarea aderen\ei stratului de tencuial` de stratul de
rezisten\` (zid`rie sau beton) se poate face prin cioc`nire. Acolo unde
sunetul nu este clar, se recurge la dislocarea tencuielii neaderente ]i
la refacerea ei ;
• stratul suport nu trebuie s` prezinte fisuri semnificative (cu
deschiderea sau adancimea mai mare de 10 mm). {n caz contrar,
tencuiala se va [nlatura ]i se va reface ;
• diferen\ele de planeitate ale suportului pan` la 1 cm se pot prelua
[n mortarul adeziv la lipirea polistirenului. Diferen\ele mai mari se
preiau folosind grosimi diferite ale stratului de polistiren sau tencuind
[n prealabil suportul ;
• prinderea de suport a polistirenului se realizeaz` cu dibluri ]i
mortar adeziv ;
• pentru evitarea fisur`rii specifice, este obligatorie armarea
col\urilor, golurilor de u]i ]i ferestre, prin pozi\ionarea de cupoane de
plasa de armare orientate diagonal ;

46
• Pentru realizarea tehnic` ]i estetic` a detaliilor se recomand`
folosirea profilelor speciale.
3.2. Etapele de punere [n oper` a sistemului de izolare
termic` :

1. Lucr`ri preg`titoare – despr`fuirea suprafe\ei suport ]i stropirea ei


cu ap`.
Despr`fuirea se va face prin periere energic`, (cu perii de sarm`), iar
sp`larea se realizeaz` cu carpe ude sau cu ap` sub presiune.

2. Montarea profilului pe soclu - la partea inferioar`, fixarea primului


rand de pl`ci se face cu un profil special de soclu, care asigur`
planeitatea placilor de polistiren extrudat ]i o realizare estetic` a
termoizola\iei. Profilul pe soclu se monteaz` pe stratul suport cu
dibluri.

3. Aplicarea mortarului adeziv pe pl`cile de polistiren extrudat - se


[ntinde ca un cordon de-a lungul marginilor pl`cii izolatoare ]i punctual
(5 puncte) pe plac`.

Mortarul adeziv nu trebuie sa dep`]easc` suprafa\a pl`cii de polistiren.

4. Montarea pl`cilor de polistiren extrudat pe stratul suport – pl`cile se


vor aplica pe perete [n contact, f`r` a permite p`trunderea mortarului
adeziv [n rosturi.

Randurile de pl`ci se monteaz` decalat. Dup` pozi\ionarea catorva


randuri de pl`ci, se va rectifica pozi\ia lor (planeitatea, orizontalitatea)

47
cu nivela, apoi se vor ap`sa pentru fixarea definitiv` . La col\urile
cl`dirii pl`cile se vor pozi\iona [n contact. Diferen\ele de planeitate
pana la 1 cm se pot prelua cu mortar adeziv. Rosturile dintre pl`ci ce
dep`]esc 2 mm nu se vor umple cu mortar adeziv ci cu material
izolator.

Dup` respectarea timpilor de uscare ai mortarului adeziv (min. 24 h),


se vor t`ia buca\ile de pl`ci ce dep`]esc marginile cl`dirii, se vor ]lefui
canturile ]i se va [ndep`rta praful depus prin ]lefuire.

5. Fixarea diblurilor – dac` termosistemul se aplic` pe beton sau pe o


tencuial` veche, sau dac` [n`l\imea cl`dirii dep`]e]te 5 m, este
necesar` o fixare suplimentar` cu dibluri. La o montare corect` capul
diblului trebuie s` r`m[n` [n planul pl`cii de polistiren extrudat pentru
a nu deranj armarea ulterioar` .

6. Armarea - se aplic` un strat de mortar cu gletiera cu din\i (10x10


mm), [n acest pat de mortar se aplic` fa]ii de plas` 30x50 [n zonele de
col\ ]i pe diagonala deschiderilor, se pozi\ioneaz` plasa de armare (cu
suprapuneri de 10 cm la [mbin`ri), peste care se "[nchide" prin
gletuire stratul de mortar. Grosimea stratului de mortar va fi de minim
2 mm.

7. Montarea profilelor pentru colt, cu plasa - la col\urile exterioare ]i la


[ntoarcerile laterale ale deschiderilor este prev`zut un profil special de
col\ cu plas` de fibr` de sticl`.

Profilul de col\ asigur` o protec\ie mecanic` sporit` pentru aceste zone


sensibile, ]i totodat` o rezolvare estetic` a muchiei fa\adei.

8. Aplicarea tencuielii - se prepar` ]i se aplic` [n conformitate cu


indica\iile producatorului. Este recomandabil s` se lucreze fiecare

48
fa\ad` separat pentru a nu crea diferen\e de nuan\` pe aceea]i fa\ad`.
Fronturile de lucru se protejeaz` de ploaie sau soare puternic.

Styrodur C 2800 C 20 2800 C 30 2800 C


50
Grosime (mm) 20 30 50
Rezisten\a termic` 0,571 0,857 1,429
m2 K / W
Ambalare 15 10,5 6
(mp/pachet)
Pl`ci/pachet (buc) 20 14 8
Profil muchie drept drept drept
Dimensiuni plac` 1250 X 600
(mm)

Tabel de calcula\ie pentru sistemul termoizolant BASF

49
Material Consum Observa\ii
aproximativ
Mortar adeziv pentru 4-5 kg/mp Timp de prelucrare:
polistiren 25kg/sac cca. 2 ore
Polistiren extrudat 1 mp/mp Dimensiuni:
1250x600mm
Densitate: min. 30
kg/mp
Grosime: 2-10cm
Plas` de armare din 1,1mp/mp Dimensiune ochi:
fibr` de sticl` 4x4 mm
Greutate specific`:
145 g/mp
Tencuial` colorat` 2-3 kg/mp Grosimea stratului:
2-3 mm
Timp de prelucrare:
cca. 3 ore
Profil pentru soclu 1 ml/ml La\ime: 33, 43, 53,
63, 83, 103 mm
Dibluri pentru 6 buc./mp Recomand`ri:
polistiren L 70, 90 pt. grosimi
o10mm, D 50 mm, de 2-4 cm
L 70 - 150 mm L 110, 120 pt.
grosimi de 5-7 cm
L 150 pt. grosimi > 8
cm.
Profil pentru col\, cu 1m/ml -
plas`

3.3. Vat` mineral` bazaltic` ROCKWOOL

Vata minerală Rockwool se fabric` din roca bazaltic`, amestecat` cu


cocs ]i calcar.
Acest amestec se tope]te [n cuptoare cupola la temperaturi ce
dep`]esc 1500 de grade C. Materialul topit rezultat se dirijeaz` c`tre
un sistem de tamburi metalici care prin viteza mare de rota\ie [l
transform` [n fibre minerale cu un diametru mediu de 0.005 mm ]i o
lungime de 1-2 cm.

{n urmatorul proces de fabrica\ie se va adauga liantul ]i un adaos


special care [nvele]te fibrele [ntr-o pelicula hidrofob`, dup` care este
[nc`lzit [n cuptoare speciale care transform` liantul [n bachelit`.
Produsul brut rezultat este o saltea continu de aproximativ 30 cm
grosime. Acesta este modul [n care se produce vata minerala
bazaltic`.
Vata mineral` bazaltic` este un produs incombustibil care suport`
temperaturi de pana la 1200 grade C f`r` a se topi.

50
La temperatura de 250 grade C se va topi liantul doar [n stratul
superficial incins.
Chiar ]i [n lipsa liantului fibrele minerale raman intacte, coeziunea ]i
stratificarea lor p`streaza forma ]i rigiditatea materialului protejand
elementele de construc\ie de ac\iunea focului.

Materialele termoizolante incombustibile, cu punct [nalt de topire


servesc drept elemente rezistente la foc ]i ecrane [mpotriva ac\iunii
focului.
Nu [ntre\in focul ]i p`streaza propriet`\ile termoizolante [n condi\ii de
incendiu.
Nu degaj` gaze toxice.

3.4. Propriet`\i

Termosistemul este o solu\ie de izolare termic` a construc\iilor la


exterior. Pentru a realiza acest lucru se [mbrac` cl`direa cu un strat
de vat` bazaltic` de fa\ad`, care se acoper` cu un pachet armat de
mortare. Termosistemul se poate aplica pe toate straturile suport
portante (zid`rii, beton, fa\ade tencuite, placaje diverse).
{mbun`t`\e]te izolarea termic` atat [n cazul cl`dirilor noi cat ]i la cele
vechi, renovate. Principalul avantaj al acestui sistem este c` are o
foarte bun` rezisten\` la foc.

Sistemele termoizolante pentru fa\ade, ca ]i cele pentru izolarea ]i


finisarea fa\adelor ventilate realizate cu materiale din vat` mineral`
bazaltic` garanteaz` rezisten\a la intemperii, o bun` permeabilitate la
vapori ]i stabilitate [n timp.

Absor\ia de umiditate din aer a vatei bazaltice Rockwool la 90 %


umiditate relativ` este de 0.004 % volumetric care reprezint` o
valoare neglijabil`.

{n realitate doar ca\iva mm de la suprafa\` sunt [ntradev`r umezi dar


apa se va evapora iar produsul va deveni din nou uscat rec`p`tandu-]i
integral propriet`\ile termice.

51
Capacitatea de izolare termic` depinde de con\inutul de ap`.
Scufundat` [n ap` vata bazaltic` Rockwool nu absoarbe apa mai mult
de 1 % volumetric.

Produsele din vat` mineral` bazaltic` ofer` o mare eficien\`


termoizolant` ]i o bun` rezisten\` la compresiune datorat` orient`rii
fibrelor dup` o structur` general` nedirec\ional` - majoritar orizontale
iar restul predominant verticale - ce asigur` rigiditatea ]i stabilitatea
dimensional` a materialului.

Materialele termoizolante incombustibile, cu punct [nalt de topire


servesc drept elemente rezistente la foc ]i ecrane [mpotriva ac\iunii
focului.
Nu [ntre\in focul ]i p`streaza propriet`\ile termoizolante [n condi\ii de
incendiu.
Nu degaj` gaze toxice.

3.5. Avantajele sistemului :

• izolare termic` bun` - pierderile de caldur` prin peretele cu


termosistem sunt minime;
• termoizola\ie exterioar` - elimin` pierderile de spa\iu locativ;
• are greutate redus`;
• rentabilitate mare [n timp - economie de energie;
• eliminarea pun\ilor termice;
• termoizola\ie cu aspect estetic;
• foarte bun` rezisten\` la foc.

Pu\ine materiale termoizolante au o rezisten\` mare la ac\iunea


focului, vata mineral` bazaltic` se numara [nsa printre acestea.
Suport` temperaturi de peste 1000ºC f`r` a se topi timp de pan` la
120 minute.

3.6. Elementele componente ale termosistemului

52
1.- mortar adeziv - este un mortar pe baz` de ciment [mbun`t`\it cu
dispersii sintetice, utilizat pentru lipirea pl`cilor din vat` bazaltic` de
suport ]i ca strat de baz` pentru aplicarea plasei de armare din fibr`
de sticl` ;
2.- pl`ci din vat` bazaltic` - grosimea acestora se stabile]te [n func\ie
de calculul termotehnic specific;
3.- plasa de armare din fibr` de sticl` - greutate specific` minim 145
g/m2;
4.- tencuiala de acoperire - este un mortar preamestecat [n fabric` pe
baz` de var ciment. Con\ine pigmen\i rezisten\i la varia\iile
meteorologice ]i adaosuri de [mbun`t`\ire a calita\ii ]i lucrabilit`\ii. {n
func\ie de granula\ia tencuielii ]i modalitatea de driscuire se ob\in
diferite structuri ale fa\adei;
5.- profil pentru soclu;
6.- dibluri pentru polistiren;
7.- profil pentru col\, cu plas`.

3.7. Condi\ii de punere [n opera

• temperatura aerului, a stratului suport ]i a mortarului trebuie s` fie


mai mare de +5º C pe durata aplic`rii ]i a prizei. Suportul trebuie s`
fie solid, uscat ]i curat, iar zonele cu aderen\` scazut` trebuie
cur`\ate. A se evita o umezire ulterioar` a peretelui ;
• stratul suport poate fi : zid`rie netencuit` (c`r`mid`, blocuri
ceramice, b.c.a, etc.), beton netencuit,tencuial` aplicat` pe zidarie
sau beton ;
• stratul suport trebuie s` aib` [ndep`rtat finisajul existent (dac`
este cazul) ;
• stratul suport de tip tencuial` trebuie s` fie aderent la stratul de
baz`. Verificarea aderen\ei stratului de tencuial` de stratul de
rezisten\` (zid`rie sau beton) se poate face prin cioc`nire. Acolo unde
sunetul nu este clar, se recurge la dislocarea tencuielii neaderente ]i
la refacerea ei ;
• stratul suport nu trebuie s` prezinte fisuri semnificative (cu
deschiderea sau adancimea mai mare de 10 mm). {n caz contrar,
tencuiala se va [nlatura ]i se va reface ;
• diferen\ele de planeitate ale suportului p[n` la 1 cm se pot prelua
[n mortarul adeziv la lipirea polistirenului. Diferen\ele mai mari se
preiau folosind grosimi diferite ale stratului de vat` bazaltic` sau
tencuind [n prealabil suportul ;
• prinderea de suport a pl`cilor izolatoare se realizeaz` cu dibluri ]i
mortar adeziv ;
• pentru evitarea fisur`rii specifice, este obligatorie armarea
col\urilor, golurilor de u]i ]i ferestre, prin pozi\ionarea de cupoane de
plas` de armare orientate diagonal ;
Pentru realizarea tehnic` ]i estetic` a detaliilor se recomand` folosirea
profilelor speciale.

53
3.7. Etapele de punere [n opera a sistemului de izolare
termic` :

1. Lucr`ri preg`titoare – despr`fuirea suprafe\ei suport ]i stropirea ei


cu ap`.
Despr`fuirea se va face prin periere energic`, (cu perii de sarm`), iar
sp`larea se realizeaz` cu carpe ude sau cu ap` sub presiune.
2. Montarea profilului de soclu - la partea inferioar`, fixarea primului
rand de pl`ci se face cu un profil special de soclu, care asigur`
planeitatea pl`cilor de vat` bazaltic` ]i o realizare estetic` a
termoizola\iei. Profilul de soclu se monteaz` pe stratul suport cu
dibluri.
3. Aplicarea mortarului adeziv pe pl`cile de vat` bazaltic` - se [ntinde
ca un cordon de-a lungul marginilor pl`cii izolatoare ]i punctual (5
puncte) pe plac`. Mortarul nu trebuie s` depa]easc` suprafa\a pl`cii
termoizolante.
4. Montarea pl`cilor de vat` bazaltic` pe stratul suport – pl`cile se vor
aplica pe perete [n contact, f`r` a permite p`trunderea mortarului
adeziv [n rosturi. Randurile de pl`ci se monteaz` decalat. Dupa
pozi\ionarea catorva randuri de pl`ci, se va rectifica pozi\ia lor
(planeitatea, orizontalitatea) cu nivela, apoi se vor apasa pentru
fixarea definitiv`. La col\urile cl`dirii pl`cile se vor pozi\iona [n contact.

Diferen\ele de planeitate pan` la 1 cm se pot prelua cu mortar adeziv.


Rosturile dintre pl`ci ce depa]esc 2 mm nu se vor umple cu mortar
adeziv ci cu material izolator. Dupa respectarea timpilor de uscarea ai
mortarului adeziv (min. 24 h), se vor t`ia buca\ile de pl`ci ce dep`]esc
marginile cl`dirii, se vor ]lefui canturile ]i se va [ndep`rta praful depus
prin ]lefuire.
5. Armarea - se aplic` un strat de mortar cu gletiera cu din\i (10x10
mm), [n acest pat de mortar se aplic` fa]ii de plas` 30x50 [n zonele
de col\ ]i pe diagonala deschiderilor, se pozi\ioneaz` plasa de armare
(cu suprapuneri de 10 cm la [mbin`ri), peste care se "[nchide" prin
gletuire stratul de mortar. Grosimea stratului de mortar va fi de minim
2 mm.
6. Fixarea diblurilor – dac` termosistemul se aplic` pe beton sau pe o
tencuial` veche, sau dac` [nal\imea cl`dirii depa]e]te 5 m, este
necesar` o fixare suplimentar` cu dibluri. La o montare corect` capul
diblului trebuie s` r`man` [n planul stratului de mortar adeziv.
7. Montarea profilelor pentru col\, cu plas` - la col\urile exterioare ]i la
[ntoarcerile laterale ale deschiderilor este prevazut un profil special
de col\ cu plas` de fibr` de sticl`. Profilul de col\ asigur` o protec\ie
mecanic` sporit` pentru aceste zone sensibile, ]i totodat` o rezolvare
estetic` a muchiei fa\adei.
8. Aplicarea tencuielii - se prepar` ]i se aplic` [n conformitate cu
indica\iile producatorului. Este recomandabil s` se lucreze fiecare
fa\ad` separat pentru a nu crea diferen\e de nuan\` pe aceea]i fa\ad`.
Fronturile de lucru se protejeaz` de ploaie sau soare puternic.

Tabel de calcula\ie pentru sistemul termoizolant ROCKWOL

54
Material Consum Observatii
aproximativ
Mortar adeziv 25 4-5 kg/mp Timp de prelucrare:
kg / sac cca. 2 ore
Vat` mineral` 1 mp/mp Dimensiuni: 1200x200
bazaltic` mm
Grosime: 40-140 mm
Plas` de armare din 1,1mp/mp Dimensiune ochi: 4x4
fibr` de sticl` mm
Greutate specific`: 145
g/mp
Tencuial` colorat` 2-3 kg/mp Grosimea stratului: 2-3
mm
Timp de prelucrare:
cca. 3 ore
Profil pentru soclu 1 ml/ml La\ime: 33, 43, 53, 63,
83, 103 mm
Dibluri pentru 6 buc./mp Recomand`ri:
polistiren L 70, 90 pt. grosimi de
o10mm, D 50 mm, 2-4 cm
L 70 - 150 mm L 110, 120 pt. grosimi
de 5-7 cm
L 150 pt. grosimi > 8
cm.
Profil pentru colt, cu 1m/ml -
plasa

4. SISTEM TERMOIZOLANT BAUMIT EPS

Sistemul termoizolant EPS Baumit este un sistem modern ]i


performant de termoizolare a fa\adelor.

Pl`cile termoizolante din polistiren expandat de fa\ad` sunt protejate


cu o mas` de ]paclu armat` cu plas` din fibr` de sticl`, peste care se
aplic` un finisaj impermeabil la ap`, dar permeabil la vaporii de ap`,
alc`tuit dintr-o tencuial` decorativ` sub\ire pe baz` de r`]ini sintetice.

Sistemul termoizolant EPS - Baumit poate fi aplicat pe orice suport.


Este recomandat pentru cl`diri noi sau reabilitarea termic` a celor
vechi, precum ]i cl`diri
parter sau multietajate.

55
4.1. Avantajele sistemului

• Termoizolare ]i finisare fa\ad` într-un singur sistem.


• Aplicarea termoizola\iei la exterior conduce la cre]terea suprafe\ei
utile.
• Eliminarea pun\ilor termice.
• Posibilit`\i multiple de finisare - structuri ]i culori.
• Sistem ce are agrement tehnic european (ETAG 004).
• Grosimea termoizola\iei, func\ie de necesit`\i, în urma calculelor
termotehnice.
• Sistem economic ]i probat în timp.

4.2. Elementele componente ale sistemului termoizolant EPS :

1. Adeziv pentru ]paclu / Baumit Klebespachtel


Adeziv mineral pulverulent pentru lipirea ]i ]p`cluirea pl`cilor
termoizolante Baumit.

Consum :
- cca. 4,0 - 5,0 kg/m2 (lipire)
-cca. 3,5 - 4,5 kg/m2 (]p`cluire)

Timp de uscare : min. 7 zile


2. Pl`ci din polistiren expandat de fa\ad` Baumit/ Baumit
SpezialFassadenplatten

Format pl`ci : 100 x 50 cm

56
Grosime pl`ci : 2 pân` la 20 cm
Consum : 2 pl`ci/m2
Conductivitate termică : λ = 0.040 W/mK

3. Dibluri - Dibluri Klebe Anker


Pe suporturi noi din zid`rie de c`r`mid`, plin` sau cu goluri, bol\ari de
beton, pl`ci fibre lemnoase aliate cu ciment, nu este necesar` o
ancorare suplimentar` cu dibluri a pl`cilor polistiren expandat de
fa\ad` Baumit, pân` la o greutate a sistemului de pân` la 30 kg/m2.

Pe beton ]i suprafe\e tencuite este necesar` o dibluire în câmp cu 6


dibluri/m2, iar pe zona de col\ cu 8 dibluri/m2.

Pe zid`ria tencuit` întotdeauna este necesar` o dibluire.


Diblurile Klebe Anker se ancoreaz` în suportul portant, iar înainte de
lipirea pl`cilor termoizolante se aplic` câte un punct de lipire pe capul
diblului.
Asfel, prin aceste puncte de lipire, se asigur` o ancorare suplimentar`
cu zid`ria.

4. Plasă din fibr` de sticl` Baumit Premium


Plas` din fibr` de sticl` rezistent` la meidul alcalin, pentru armarea
adezivului pentru ]paclu (Baumit Klebespachtel)

Consum : cca. 1,1 m2/m2

5. Grund Universal Baumit


Grund gata preparat pentru egalizarea absorb\iei ]i aderen\a stratului
de finisaj.
Consum : cca. 0,15 kg/m2
Timp de uscare : min. 24 ore

6. Tencuial` Granopor Baumit


Tencuial` decorativ` sub\ire pe baz` de r`]ini
sintetice, gata preparat` în diverse

57
structuri ]i 200 de culori conform paletarului „Baumit Colours of more
emotion".

Struc Consum
tur` 0,5 mm 1 mm 1,5 mm 2 mm 3 mm
gran
ula\ie
Struct cca 2,5 kg / m 2 cca 3,1 kg / m 2 cca 4,1 kg / m 2
ur`
periat
`
Struct cca 2, 7 kg / m 2 cca 3,9 kg / m 2
ur`
striat`
Tencu cca 2 kg / m 2
ial`
fin`
Tencu cca 1, 4kg / m2
ial`
de
umplu
tur`

4.3. Condi\ii de punere [n oper`

Suportul trebuie s` fie uscat, curat, rezistent.


Fisurile în stratul suport nu influen\eaz` func\ionalitatea sistemului.

Verificarea suportului precum ]i planeitatea acestuia se va face în


conformitate cu normele în vigoare, fi]elor tehnice ]i procedurilor
tehnice de execu\ie Baumit.
O umezire ulterioar` a stratului suport (umiditate ascensional` etc.)
nu este recomandată.

1) Fixarea profilului de soclu se face cu dibluri la fiecare 30 cm.

În situaţia unor abateri de planeitate se intercaleaz` distan\ieri între profil ]i stratul


suport.

58
Suplimentar, profilul se poate lipi cu Baumit KantenFix.

2)Aplicarea adezivului pe plac` se face sub forma unui cordon


perimentral (cca. 5 cm l`\ime) ]i 3 puncte de lipire în centru, la o
grosime de cca. 1-2 cm, ce vor asigura o suprafa\` de contact cu
suportul de min 40%.

3) Înainte de dibluire (dup` 1 zi de la lipire) pl`cile de polistiren se ]


lefuiesc pentru a asigura o suprafa\` perfect plan` .
Dibluirea se face cu minim 6 dibluri/ m2.

4) Adezivul pentru ]paclu se aplic` cu fierul de glet cu din\i de 10


mm .

Plasa din fibr` de sticl` se înglobeaz` în proasp`t, petrecându-se


minim 10 cm în câmp. Timpul de uscare al adezivului pentru ]paclu
înainte de aplicarea grundului
Baumit, minim 7 zile .

59
5) Grundul Universal Baumit se aplic` cât mai uniform cu trafaletul .
Timp de uscare minim 24 ore .

6) Tencuiala decorativ` Granopor se aplic` cu un fier de glet ]i se


dri]cuie cu o palet` de plastic.

4.4. Detalii de execuţie

Plasa din fibr` de sticl` se întoarce pe col\ minim 20 cm ]i se


suprapune cu cea din câmp pe minim 10 cm .
Ca alternativ`, se recomand` folosirea profilelor de col\ cu plas`
integrat` .

Înainte de armarea general`, col\urile golurilor se armeaz`


suplimentar în diagonal` cu straifuri de min 20 x 40 cm .

60
Intradosul col\urilor (ferestre ]i u]i) se armeaz` suplimentar cu ]traifuri
din plas` din fibr` de sticl` .

Între tocul ferestrei ]i sistem se face o racordare cu profile speciale de


leg`tur`.

Tabel de calcula\ie pentru sistemul termoizolant Baumit EPS

Produse Grosi Consum Num`r Timp de


Baumit me ore uscare
strat manoper
pe m 2 ` zile
mm
cca. ore
Adeziv pentru ] cca. 4 kg 0,4 1
paclu
Pl`ci 20-200 2 buc. 0,4 1
termoizolante de
fa\ad` Baumit
Dibluire [n c[mp ∅8 Min. 6 0,1
(func\ie de buc.
necesit`\i)
Dibluire la col\uri ∅8 Min. 8 0,1
(func\ie de buc.
necesit`\i)
Adeziv pentru ] 2-3 cca. 4 kg 0,35 7
paclu
Plas` din fibr` de 2-3 1,1 m 0,35 7
sticl`
Grund universal - cca. 0,15 0,05 24 ore
kg
Tencuial` 2 cca. 3,1 0,25
Granopor kg

61
5.EXECUTAREA IZOLAŢIILOR FONICE

O dată cu dezvoltarea mecanizării, a tehnicii, piaţa capătă un impuls din ce în ce mai


rapid şi în acelaşi timp se produc zgomote din ce în ce mai multe şi mai puternice. Pentru a
mări capacitatea de muncă şi de odihnă a omului, este necesar să se atenueze cât mai mult
posibil aceste zgomote obositoare încercând chiar, ca în unele situaţii să se reducă complet.
În acest scop se întrebuinţează unele materiale care ajută fie la reducerea sunetelor chiar la
sursă, fie că le atenuiază sau le izolează faţă de rest.
Sunetul se propagă atât prin aer, cât şi prin corpurile solide şi lichide, prin vibraţii.
Pentru impiedicarea propagării sunetului, trebuie să se aşeze în calea lui materiale elastice
care primesc vibraţiile, dar nu le transmit mai departe ci le amortizează absorbindu-le.
Acest lucru se obţine fie cu materiale elastice (cauciuc, materiale plastice etc), fie cu
materiale poroase care absorb sunetele şi nu le mai transmit nici prin masa lor nici nu le
mai reflectă.
Încăperile se izoleaza contra sunetelor, tratându-se atât pereţii, cât şi pardoselile şi
plafoanele cu materiale care să nu transmită în interior zgomotele.Energia sonoră aeriană
(sunetul care se transmite aerian) care întâlneşte în direcţia sa de propagare o membrană
despărţitoare ce delimitează două medii(un perete sau un planşeu) se fracţionează astfel : o
parte care este reflectata, o parte care este absorbită la suprafaţa şi în interiorul
materialului din care este alcătuit elementului despărţitor şi, în sfîrşit, o altă parte care este
transmite de cealaltă parte a elementului despărţitor vibraţia acestuia. .
Energia sonoră de impact (sunetul ce ia naştere prin lovire) este transmisă în interiorul
elementului despărţitor prin conducţie solidă şi apoi radiată la suprafaţa opusă a acestuia
în aerul înconjurător sub formă de energie sonoră aeriană.
Elementele despărţitoare verticale (pereţii acţionate mai ales de zgomotele aeriene, iar
orizontale (planşee) de vibraţiile sau şocurile mecanice.

5.1 Izolarea fonică a pereţilor exteriori sau interiori

Un perete ca să aibe calităţi fonoizolatoare trebuie să îndeplinească


următoarele condiţii:
- să fie complet etanş, adică să nu aibă goluri pătrunse dintr-o parte în alta, prin care
sunetul să treacă direct;
- să aibă o grosime suficientă pentru a căpăta o masă care să atenueze sunetele la
trecerea prin element ;
- să fie executat eventual cu materiale porose pentru a absorbi o mare parte din sunet.
În general datorită climatului nostru (variaţii mari de temperatură), pereţii exteriori
trebuie sa fie mai întâi buni izolatori termici.
Această calitate se obţine fie prin îngroşarea zidurilor atunci când ele sunt portante, fie
prin căptuşirea cu materiale izolatoare când sunt membrane subţiri. Prin aceste măsuri de
izolare termica se rezolvă de cele mai multe ori şi izolarea fonică a pereţilor.
Pentru pereţii interiori se folosesc mai multe soluţii, fiecare dintre ele răspunzând unor
anumite scopuri. De obicei, zidurile interioare obişnuite se construiesc din zidărie de o
jumătate de cărămidă grosime, ziduri care, tencuite pe ambele feţe, constituie o izolare
fonică suficientă pentru ca sunetele ce se produc normal într-o încăpere să nu se audă în

62
cea vecină în mod supărător. Zidurile mai subţiri de o jumătate de cărămidă, în general nu
izolează fonic suficient.
Atunci cînd este nevoie de o izolare fonică mai bună, se iau măsuri speciale.
Din punct de vedere al izolării fonice, pereţii se pot clasifica în două categorii distincte:
pereţi simpli, alcătuiţi dintr-o singură membrană şi pereţi multipli, formaţi din două sau
mai multe membrane,cu straturi de aer între ele, care vibrează independent între ele.
Din cercetarea variaţiei atenuării sunetului rezultă că, la un perete simplu, subţire şi uşor
greutate mică sau medie (50—300 Kgf/m2) atenuarea sunetului poate fi ameliorată prin
micşorarea rigidităţii la încovoiere şi a grosimii sale, iar atenuarea sunetului unui perete
greu (mai mare 350 Kgf/m2) poate fi ameliorată prin mărirea rigidităţii la încovoiere şi prin
îngroşarea sa.
În privinţa pereţilor dubli, cu strat de aer intermediar, atenuarea lor fonică depinde de
greutatea şi rigiditatea la încovoiere a membranelor componente, de grosimea stratului
intermediar de aer,de absorbţia fonică a materialelor ce limitează pe o parte şi pe alta
spaţiul de aer, de legătura membranelor între ele cu planşeele şi cu pereţii înconjurători.
Totuşi, dacă cel puţin o diafragmă prezintă rigiditate la încovoiere, sunt admise
legături între diafragme.
Pereţii dubli constituie soluţii mai eficace de izolare fonică decât pereţii simpli,
deoarece permit sporirea valorii atenuării sunetului fără mărirea greutăţii construcţiei.
Astfel, la pereţii dubli, cu o greutate 100Kgf/cm2, se poate obţine o capacitate de
izolare fonică ridicată prin îndeplinirea următoarelor condiţii:
-membranele să fie executate din materiale cu rigiditate mică la încovoiere (plăci
fibrolemnoase, plăci ipsos,etc.)
- legaturile intre membrane şi elementele adiacente să lipsească;
- izolarea pereţilor pe tot perimetrul să fie executată cu materiale elastice (plută,pâslă,
etc);
-straturile de aer componente să fie multiplicate pe cât posibil în funcţie de
grosime necesară a peretelui;
-îmbinările să fie perfect etanşe.
Pentru pereţii interiori aceste condiţii pot firealizate prin panouri prefabricate de
greutăţii

5.2 Izolarea fonică a pardoselilor

Planşeele sunt supuse mai ales la zgomote de impact (produse prin lovire). Izolarea
zgomotelor de impact la planşee are ca scop reducerea nivelului sonor care se propagă în
încăperea dedesubtul planşeului, precum şi atenuarea transmisiei zgomotelor prin
conducţie solidă în tot restul construcţiei. Pentru izolarea fonică a zgomotelor de impact la
planşee metoda principală constă în tratarea pardoselii.
În privinţa izolării zgomotului aerian la planşee, cerinţele sunt identice ca şi pentru
pereţii despărţitori între apartamente, adică atenuarea nu trebuie să coboare sub 48 decibeli
ceea ce se obţine prin realizarea greutăţii unitare necesare planşeului, inclusiv pardoseala.

Pentru atingerea unei greutăţi minime necesară la planşee, inclusiv pardoseală, în vederea
obţinerii unei izolaţii fonice satisfăcătoare este suficient ca planşeu propriu zis să aibă
circa 200Kgf/m2.

În cazul planşeelor şi pardoselilor care conţin în structura lor goluri de aer, ansamblul
planşeu pardoseală funcţionează caun perete dublu şi în acest caz izolarea la zgomotele
aeriene creşte simţitor.

63
Combaterea transmisiei zgomotelor de impact prin planşee se poate obţine prin
montarea unor pardoseli eficace fonic, care să conţină un amortizor de vibraţii
provenite din şoc, denumite pardoseli flotante.
Pardoselile flotante cu strat fonoizolator elastic sunt alcătuite din următoarele straturi:
-strat de uzură sau de circulaţie, care poate fi realizat din parchet lamelar de 10 mm
grosime sau parchet lambă şi uluc de 17—22 mm grosime lipite cu diverşi adezivi (la
pardoseli calde) sau mozaic (la pardoseli reci);
- strat suport (dala flotantă), care poat realizată diritr-o dală din beton greu sau uşor
(beton din granulit, scorie bazaltică sau zgură etc) 3,5 cm grosime, armat cu plasă de rabiţ;

Fig. 26. Pardoseală flotantă cu strat


fonoizolator elastic:

1 — parchet; 2 — şapă de beton armat; 3 — carton asfaltat cu


marginile suprapuse şi lipite cu bitum; 4. — strat izolator fonic; 5 —
strat de egalizare din nisip; 6 — planşeu din beton armat.

- strat fonoizolator elastic care poate fi realizat din plăci semirigide din vată minerală de 3
cm grosime sau pudretă de cauciuc de 1,5 cm grosime şi care se protejează la partea
superioară cu un rând de carton asfaltat cu marginile lipite cu bitum, contra
pătrunderii umezelii, la turnarea stratului suport de beton al pardoselii;
-strat de nivelare sau de egalizare din nisip uscat în grosime de 2 cm, care în cazul unui
planşeu bine nivelat poate lipsi.
Pardoselile flotante cu strat fonoizolator (fig. 27) sînt alcătuite din următoarele straturi:
-strat de uzură sau de circulaţie care poate fi realizat numai din parchet sau mozaic, aşa
cum s-a arătat anterior, cu diferenţa că mozaicul se toarnă pe un suport de beton de 3 cm
grosime, armat cu plasă rabiţ.

Fig. 27. Pardoseală flotantă din plăci fibrolemnoase izolatoare

64
1. parchet; 2 .PPL izolatoare bitumate; 3 .nisip; 4. beton de egalizare; 5 . planşeu din
beton armat.

-strat fonoizolator rigid, care se poate realiza din plăci fibrolemnoase antiseptizate,
poroase, în grosime de 1,5—2 cm sau din plăci de polistiren expandat în grosime de 1—2
cm.

În cazul pardoselilor reci din mozaic, se prevede peste stratul fonoizolator un strat din
carton asfaltat cu marginile lipite cu bitum, care are rolul de protecţie fonoizolaţiei contra
umezelii din stratul suport beton al pardoselii;
-strat de egalizare de 1—2 cm din nisip uscat.
Pardoselile flotante dau rezultate remarcabile ca izolare fonică, conducând la o atenuare
cuprinsă între 15—25 decibeli, ceea ce este foarte mult ţinînd seama că normele germane
admit în încăperile de locuit valoarea minimă de 15 decibe.
Straturile de circulaţie din materiale plastice pot aduce atenuări suplimentare de 2-7
decibeli.
Izolarea fonică a planşeelor, ca să fie eficientă trebuie să fie executată astfel încât să se
evite legăturile rigide cu pereţii încăperilor, deoarece transmiterea zgomotelor de impact
se face atât direct prin planşee, căt şi lateral prin elementele de construcţie.
a. Executarea pardoselilor flotante.
Măsuri preliminare
Executarea pardoselilor se poate face după terminarea lucrărilor de tencuire a şi
a pereţilor şi după montarea tocurilor la uşi.
Înaintea începerii lucrărilor de pardoseli suprafaţa planşeului se curăţă de resturile de
materiale şi moloz. Armăturile sau sârmele care ies din planşeu se îndoaie sau se taie,
străpungerile şi rosturile de pe suprafaţa planşeului se astupă cu grijă cu mortar de
ciment. Străpungerile conductelor de instalaţii se etanşează cu manşoane din materiale
elastice, care exclud contactul între conducte şi respectiv stratul suport şi pardosoală.
Nivelul pardoselii finisate se fixează prin trasarea liniei de vagris pe pereţi, după care
se controlează nivelul planşeului pentru a verifica dacă pardoseala poate fi realizată în
grosimile prevăzute în proiect.

b. Executarea propriu-zisă a pardoselii


După aşternerea stratului de nisip pentru nivelare, urmează aplicarea stratului
fonoizolator. În cazul plăcilor semirigide, se aşterne un strat continuu şi uniform de plăci
cu rosturile ţesute.
După nivelare, şipcile se îndepărtează iar loc lor se umple cu pudretă din cauciuc.
Pentru asigurarea spaţiului liber între ziduri şi pardoseala izolată fonic cu plăci
semirigide din vată minerală sau cu pudretă din cauciuc, se aşează de-a lungul zidurilor, pe
întreg perimetrul camerei, plăci semirigide din vată minerală de 1,5 cm grosime şi de 6 cm
înălţime.
Stratul fonoizolator se acoperă apoi cu un rând de carton asfaltat cu marginile lipite cu
bitum circa 10 cm lăţime. Cartonul asfaltat se ridică verticală pe o înălţime de 6—10 cm pe
pereţi, peste fîşiile de plăci semirigide. Circulaţia pe izolarea fonic pînă la montarea
straturilor rigide, se face pe dulapi, pentru evitarea deteriorării ei.
Urmează întinderea plasei de rabiţ peste cartonul asfaltat şi apoi turnarea şi întinderea
stratului suport de beton.

65
Circulaţia şi depozitarea de obiecte sau scule pe stratul suport sunt interzise până la
obţinerea unei rezistenţe de minimum 40% din marca betonului sau după minimum 3
zile, pe timp călduros de la data executării stratului.
La montarea parchetului trebuie avut grijă ca frizurile să fie montate depărtat de perete
cu 10—15 mm pe tot perimetrul încăperii, lăsând marginile cartonului asfaltat să treacă în
sus pe lângă perete. Trebuie întotdeauna controlat ca penele de montaj ale frizurilor care
au asigurat distanţarea lor de perete să fie scoase după montarea parchetului, pentru ca
zgomotul de impact să nu se propage prin pene în perete.
În acelaşi scop, pervazul se bate în aşa fel încât să nu se facă legătură între pardoseală
şi perete. Pentru aceasta se bate pervazul fie în dibluri montate dinainte în perete, astfel ca
să nu atingă parchetul, fie direct în parchet fără să atingă peretele.
La pardoselile cu. fonoizolaţie rigidă, plăcile fibrolemnoase poroase se aşază cât
mai alăturat una de alta, astfel ca rosturile să nu depăşească un cm, iar eventualele
denivelări să fie completate cu resturi de material, tăiate la dimensiuni în aşa fel ca
suprafaţa superioară pe care se lipeşte parchetul să fie perfect plană.

5.3 Tratarea acustică a sălilor de audienţă

Odată cu creşterea nevoilor culturale ale oam nilor muncii, numărul construcţiilor cu
caracter cultural al s-a mărit considerabil.
Astfel, au fost executate clădiri cu săli de dicuţii sau de muzică, ca de exemplu: săli de
conferiţe , amfiteatre, şcoli, teatre, teatre muzicale, săli de concert, studiouri de muzică,
circuri, cinematografe etc.
Pentru ca aceste săli să aibă o acustică corespunzătoare destinaţiei lor, este necesar ca
ele să îndeplinească o serie de condiţii privind volumul şi dimensiunile, forma şi profilele
încăperii, precum şi timpul său de reverberaţie.
Durata de reverberaţie al unei săli este timpul necesar stingerii sunetului emis în
interiorul într-o proporţie care să asigure o audibilitate optimă. Durata de reverberaţie este
o caracteristă importantă de care depinde calitatea sălilor.Valoarea sa optimă se stabileşte
în funcţie de destinaţia încăperilor între limitele 1 şi 1,5 secunde.
Durata de reverberaţie depinde în special de absorbţia fonică şi de aceea un mijloc
eficient pentru corectarea sa, în afară de alegerea volumului, este şi tratarea fonică a
elementelor construcţiei care limitează încăperea.
Pentru tratarea acustică a elementelor de construcţii se utilizează diferite tipuri de
structuri absorbante de sunete, cum sunt:
-absorbant sonor prin porozitate, cu structură fibrolemnoasă sau granulară (vata de sticlă,
pâslă, mase poroase, draperii, tencuieli ) care, pentru evitarea depunerii de praf în pori sau
a deteriorării lor, se recomandă a se acoperi cu ecrane de protecţie, din panouri de placaj
perforat, materiale textile, ţesături din metal sau fibre.Vopsirea acestor materiale
poroase diminuează absorbţia lor fonică, mai ales la vopsirea de ulei, ca urmare a astupării
porilor;
-absorbant sonor prin efectul de membrană sub forma unor panouri de placaj, carton,
pânză impregnată , membrane din materiale plastice, geamuri de sticlă, montate pe un
schelet şi despărţite de elementele de construcţie cu un strat de aer sau cu un strat de aer
umplut parţial cu un material poros.
-rezonatori şi structuri rezonant-absorbant, care în principiu constau dintr-o cavitate
situată într-un perete rigid şi legate cu exteriorul printr-un canal (rezonator individual)
Mai uzuali sunt rezonatorii cuplaţi , care constau dintr-o placă perforată sprijinită pe un
cadru ce închide un spaţiu de aer între ea şi perete.
Acest spaţiu este comun tuturor perforaţiilor (rezonatorilor); pentru a se obţine absorbţii
mari se introduc în interiorul lui materiale fonoabsorbante ca stofe, pâsle, hârtii, vată
minerală, lipite pe spatele foilor perforate (fig. 28).

66
Absorbţia fonică ce se obţine cu aceste structuri depinde şi de modul de distribuirea
lor în încăpere, distribuire care trebuie să fie cât mai neuniformă.
Alegerea materialelor şi structurilor absorbante de zgomot depinde în afară de absorbţia
lor fonică şi de o serie de factori ca: greutate proprie, rezistenţă mecanică, posibilitaţi de
montaj, mod de întreţinere , comportare la foc, capacitate de reflexie a luminii.

Fig. 28. Detaliu de rezonatori cuplaţi:


1 — ramă de lemn; 2 — strat de aer;
3 — saltea din vată minerală; 4 — panou
perforat.

6.APLICAREA PROCEDURILOR TEHNICE DE EXECUTIE SI DE


CONTROL DE CALITATE PENTRU HIDROIZOLATII

6.1. Hidroizolatii -generalitati

In tehnica construcţiilor, hidroizolaţia sau izolaţia hidrofugă este o lucrare de protecţie


ce se execută la anumite elemente de construcţie, contra umezirii lor sau a infiltrării apei
prin ele. Hidroizolaţia se execută cu materiale şi procedee tehnologice diferite.

Apa care acţionează asupra elementelor de construcţie poate proveni din precipitaţii
atmosferice (ploaie, zăpadă etc), din procesele tehnologice de exploatare a construcţiilor
sau din acumulări la suprafaţa terenului (lacuri, bălţi etc.), precum şi din pînza freatică
(apă subterană).Apa în calitatea sa de agent natural provoacă probleme serioase la
construcţiile inginereşti. Prezenţa ei este clar dăunătoare indiferent de starea în care s-ar
afla: lichidă, solidă respectiv sub formă de vapori. Apa lichidă caută zona de minimă
rezistenţă, pătrunzând chiar şi în cavităţile capilare, cea îngheţată macină, distruge

67
mecanic, iar cea sub formă de suspensii în aer numită vapori de apă este nesănătoasă
organismului uman, facilitând printre altele apariţia şi dezvoltarea igrasiei. Trebuie
menţionat faptul că 95 % din toate problemele ce pot apărea la orice construcţie au
legătură cu apa.

Pătrunderea apei în elementele de construcţie poate produce degradarea elementelor de


rezistenţă din beton, zidărie de cărămidă, lemn etc. sau corodarea celor metalice, putînd
împiedica chiar desfăşurarea proceselor tehnologice, conducînd în final la pagube consi-
derabile.
Rolul de a proteja construcţiile contra acţiunii nefaste a apei revine hidroizolaţiei.

Marile şi numeroasele obiective necesare întregii activităţi sociale ca locuinţe, hale


industriale, centrale termo şi hidroelectrice, case pentru transformatoare,tuneluri,
canaluri, bazine, rezervoare etc. nu ar putea fi exploatate fără o hidroizolaţie
corespunzătoare.

Lucrările de hidroizolaţie au iniţial un cost redus faţă de costul total al construcţiei, însă
sînt delicate, impun o concepţie şi o execuţie corespunzătoare, deoarece defecţiunile de
hidroizolare conduc la măsuri de remediere dificile, foarte costisitoare şi nu întotdeauna
complet reuşite, în unele cazuri chiar imposibile.

Pentru executarea unor hidroizolaţii de bună calitate tehnicienii şi muncitorii din această
specialitate trebuie să cunoască scopul acestor lucrări, materialele şi procedeele
tehnologice cele mai adecvate şi mai mult decît la alte meserii să execute lucrările cu
multă conştiinciozitate.

În concluzie putem spune că protecţia faţă de ea trebuie rezolvată prin soluţii eficiente şi
de durată.

6.2Acoperisuri

Prin acoperiş se înţelege elementul de construcţie care are rolul de închidere la partea
superioară a clădirilor.
Acoperişul are un important rol funcţional, protejînd incinta construcţiei contra
infiltraţiilor datorite ploii şi zăpezii, contra schimbului de temperatură şi umiditate,
contra însoleierii. Este cel mai solicitat element al construcţiei, suportînd influenţa
nefavorabilă a factorilor climatici, solicitări mecanice şi sarcini însemnate, de multe ori
asigurînd ventilarea şi luminarea incintelor şi chiar servind ca platformă pentru procese
tehnologice.

Este elementul care în funcţie de scopul construcţiilor a evoluat cel mai mult din punct
de vedere structural şi al formei.

Ca structură a evoluat de la acoperişuri cu înclinarea mare şi fără pod, la acoperişuri cu


înclinări variabile şi cu pod aerat, la acoperişuri - terasă şi cu înclinarea foarte redusă
constituite din mai multe straturi, fiecare cu rol distinct (de barieră contra vaporilor,
termoizolaţie, hidroizolaţie, protecţie etc). O mai mare varietate de forme au apărut la
acoperişurile industriale, ca bolţi, în formă de Sheed (şed) plan sau curb, din pînze
subţiri etc.

68
6.3. Structura hidroizolatiilor si a termoizolatiilor la acoperisuri

a.) Generalităţi. Factorii care determină în principal structura izolaţiei la acoperişuri


sînt: temperatura şi umiditatea din interiorul construcţiei, forma învelitorii, panta
acesteia, structura de rezistentă, consumul de energie înglobată în materialele
termoizolatoare şi hidroizolatoare, caracterul definitiv sau provizoriu al construcţiei.
Astfel, la construcţiile neîncălzite în interior se execută numai hidroizolarea învelitorii,
iar la cele încălzite se execută şi lucrările de termoizolaţii (uneori cu termoizolaţie la
interior şi hidroizolaţie la exterior). Există însă şi excepţii ca,de exemplu, unele hale de
forjare.

Structurile posibile ale hidroizolaţiilor şi termohidroizolaţiilor sînt arătate schematic.


In cazul unor termohidroizolaţii, termoizolaţia are un rol complex: asigură temperatura
şi confortul necesar în interiorul construcţiei, împiedică condensarea vaporilor de apă pe
suprafaţa interioară a planşeului-suport al învelitorii şi contribuie substanţial la
diminuarea consumului de combustibil necesar pentru încălzirea interiorului
construcţiei. Folosirea termoizolaţiei trebuie însă să rezulte dintr-un studiu al condiţiilor
de exploatare şi să fie evitată ori de cîte ori acest lucru este posibil.

Temperaturile medii, obişnuite, în interiorul construcţiilor încălzite sînt cuprinse între


18 şi 22°C, în unele cazuri putand fi chiar mai coborîte, iar umiditatea normală este pînă
la (60%). Pentru umidităţi mai mari sînt necesare măsuri constructive speciale pentru
diminuarea presiunii exercitate de vapori şi pentru eliminarea (difuzarea) acestora în
atmosferă. De aceea, în astfel de cazuri, se execută straturi de difuzie a vaporilor, guri
de evacuare a vaporilor (deflectoare), canale de aer pentru circulaţia şi eliminarea
vaporilor de apă etc. Fără aceste măsuri, atît termoizolaţia cit şi hidroizolatia învelitorii
sînt în pericol de a se deteriora, termoizolaţia devenind umedă, iar hidroizolatia
băşicîndu-se şi umfandu-se în numeroase locuri. In aceste condiţii, aceste straturi nu
mai îndeplinesc rolul ce le revine.

Acoperişurile prevăzute cu hidroizolaţii bituminoase se grupează după următoarele


alcătuiri de principiu:
- acoperişuri reci, la care hidroizolatia se aplică direct peste elementul de rezistenţă
din beton armat (Fig.29 );
- acoperişuri calde, cu elementul de rezistenţă din beton armat la care hidroizolatia se
aplică direct peste termoizolaţia din plăci de polistiren celular, protejate pe o faţă (fig.
30);
- acoperişuri calde, la care hidroizolatia se aplică pe şape din mortare sau betoane,
executate peste straturile de termoizolaţie (Fig. 28).

Fig.29 Hidroizolaţii bituminoase la acoperişuri reci ;

69
Fig. 30 Hidroizolaţii bituminoase la acoperişuri cu elementul de rezistenţă din beton
armat, la care hidroizolaţia se aplică direct pe termoizolaţie din polistiren celular
protejat pe o fată;

Fig 31 Hidroizolaţii bituminoase la acoperişuri cu elementul de rezistenţă din beton


armat, la care hidroizolaţia se aplică pe şapele din mortare sau betoane executate pe
termoizolaţie din plăci de beton celurar autoclavizat, materiale pilonate sau tasabile;

Fig. 32. Hidroizolaţii


bituminoase la acoperişuri cu elementul de rezistenţă din tablă cutată, la care
hidroizolaţia se aplică direct pe termoizolaţia din plăci de polistiren celular;

Fig. 33. Hidroizolaţii bituminoase la acoperişuri cu elementul de rezistenţă din panouri


de beton celular autoclavizat, la care hidroizolaţia se aplică direct pe aceasta.

70
6.4. Clasificarea Hidroizolatiilor.

Pentru o bună orientare in tehnica hidroizolării construcţiilor este necesar ca muncitorul


specialist să inteleagă rostul alcătuirilor stabilite,folosind cu pricepere cunoştinţele şi
îndemanarea pentru asigurarea calităţii lucrării.

De aceea, condiţiile care trebuie rezolvate, regulile şi măsurile de specialitate ce trebuie


cunoscute şi aplicate în vederea stabilirii unor alcătuiri corespunzătoare, conduc la
necesitatea unei clasificări a tipurilor de hidroizolaţii.

In consecinţă, o clasificare raţională a tipurilor de hidroizolaţii trebuie în primul rînd să


ţină seamă de modul cum apa acţionează asupra diferitelor elemente de construcţie şi în
funcţie de condiţiile rezultate să se aleagă materialele şi alcătuirile cele mai potrivite
pentru elementele respective:

4.1. Hidroizolaţia elementelor de construcţie situate peste nivelul terenului.


In această categorie se tratează numai hidroizolarea acoperişurilor în funcţie de pantă, în
ţara nostră conform normativului pentru hidroizolaţii bituminoase, acoperişurile se
clasifică astfel:
1) Acoperişuri plate (terase) cu panta 1,5-7%:
- terase necirculabile cu panta 2-7%;
- terase circulabile cu panta 1,5-4%.
2) Acoperişuri înclinate cu panta 7-150%:
- acoperişuri cu pante medii 7-20%;
- acoperişuri cu pante mari peste 20%.
3) Elemente de construcţie aferente acoperisurilor cu panta peste 150% (calcane, aticuri,
reborduri etc).

Proiectarea componentei hidroizolante va respecta prevederile Normativului NP-040-02


referitoare la alcătuirea, fixarea şi protecţia hidroizolaţiilor în funcţie de panta
acoperişurilor:
NOTĂ: Pentru pante de max.20% sau cu pante locale >20%, suprafaţa de lipire în
totală aderenţă poate să fie min.75% dar cu prevederea prin calcul de mijloace mecanice
de fixare suplimentară.
Proiectarea componentei termoizolante şi a gurilor de intrare şi ieşire a aerului pentru
ventilare şi decomprimare se va face conform normativelor
C 107/0...6. Totodată se vor avea în vedere şi prevederile reglementărilor tehnice
referitoare la certificarea energetică a clădirilor.

La remedierea receptoareler de apă pluvială se va prevedea desfacerea şi refacerea în


totalitate a lor, a hidro şi termoizolaţiei (pe o zonă de minim 1 m2) din jurul acestora şi a
elementelor de protecţie împotriva colmatării.

In proiecte se vor prevedea soluţii de remediere ce includ produse care necesită în


primul rând operaţiuni de aplicare, întreţinere şi remediere uşor de executat, iar în al
doilea rând, la demolarea construcţiei, permit recuperarea, recondiţionarea sau

71
reintegrarea în natură (reducerea utilizării şapelor de ciment simple sau armate, a
produselor oxidabile sau cu rezistenţă scăzută în timp la acţiunea apei, etc)

Proiectarea va promova în cadrul lucrărilor de refacere, structuri termohidroizolante


care în exploatare vor asigura:
- accesul uşor pentru verificarea stării hidroizolaţiei şi a etanşeităţii acesteia (ex.terase
protejate cu dale pe ploturi);
- posibilitatea remedierii hidroizolaţiei tară distrugerea termoizolaţiei (ex.hidroizolaţii
flotante);
- protecţia la foc din exterior;
aspectul decorativ al suprafeţei teraselor vizibile din clădirile adiacente mai înalte;
- protecţia mediului prin organizarea teraselor grădină, mai ales în zona locuinţelor.

7. Materiale termoizolatoare folosite pentru lucrările de termohidroizolaţii la


acoperişuri

Polistirenul celular se utilizează pînă la temperatura de maximum + 80°C. Se livrează


în plăci de 4 000, 2 000, 1 000 mm lungime, 500 mm lăţime şi 12, 24, 36, 48, 60, 72, 96
mm grosime cu abateri admise la lungime şi lăţime pînă la +5 mm şi la grosime pînă la
+1,5 mm. Există sortimentul PEX calitatea I şi PEX ignifugat, cu densităţi aparente de
15-24 kg/m 3 şi respectiv 19- 29 kg/m 3 .

Polistirenul celular se transportă cu mijloace de transport acoperite şi se depozitează în


stive, fără limitarea înălţimii, cu condiţia de a nu prezenta pericol de răsturnare; se
depozitează în magazii uscate, ferite de căldură, de soare, de surse de foc şi de ume-
zeală.

Betonul celular autoclavizat are densitatea aparentă în stare uscată de 550 kg/m 3 şi se
produce în formă de plăci cu dimensiunile 490 x 240 mm, avind grosimi de 63, 75, 100
şi 125 mm.

Plăcile semirigide de vată minerală tip G 80 şi G 100 sînt alcătuite din fibre de vată
minerală legate cu liant bituminos. Se fabrică cu dimensiuni de 1200 x 600 x (30, 40,
50, 60, 70, 80) mm.

Din considerente de ordin economic şi de reducere a consumului de energie înglobată,


utilizarea betonului celular autoclavizat şi a vatei minerale se restrînge numai la
cazurile unde aceasta este impusă de procesul tehnologic al obiectivului de investiţii (de
exemplu, la hale climatizate, la spaţii frigorifice, construcţii cu regim special de funcţio-
nare etc).

Pentru celelalte cazuri, pe lîngă plăcile din polistiren urmează a se utiliza pentru izolaţii
termice unele materiale care au mai fost folosite în trecut în acest scop (plăci din stalilit,
plăci din stufit) şi unele materiale noi fabricate din deşeuri industriale (plăci din
izolemn, plăci din deşeuri textile - tefo, plăci din deşeuri poliuretanice, plăci din
puzderie de in şi cînepă) sau din materii prime locale (placi din izostuf, plăci din turbă,
plăci din perlit liant cu ciment etc).

8. Hidroizolarea terasei inclinate (fara apa baltita)

72
Hidroizolarea se face cu produsul hidroizolant ISOFLEX pe bază de elastomeri.
Consumul total al hidroizolantului ISOFLEX este de 1.0 – 1.5 kg/m.p.

Eventualele remedieri locale ale inclinaţiilor se fac cu mortar de ciment, suportul aplicării
produsului ISOFLEX trebuie să fie curat şi uscat.

Inainte de aplicarea produsului ISOFLEX este necesară grunduirea suportului cu ISO-


PRIMER , acesta fiind un grund pentru ISOFLEX cu un consum de 200 – 300 g/m.p..

După uscarea grundului ,se aplică local un strat de ISOFLEX de-a lungul imbinării
terasei cu elemente verticale (parapete,etc), ca şi de-a lungul fisurilor existente sau
rosturilor de dilataţie, ca şi la punctele de imbinare a terasei cu aerisirile, coşurile de
fum, jgheaburilor de apă,etc. Cat timp stratul acesta este incă proaspăt se armează cu o
bandă din ţesătură pliesterică sau din plasă din fibre de sticlă lată de 10 centimetri.

In continuare terasa se acoperă in totalitate cu ISOFLEX , folosid pensula sau trafaletul.


Dacă se consideră necesar ISOFLEX- ul poate fi diluat cu pană la 5 % apă, pentru o
aplicare mai uşoară.

73
Urmează o altă acoperire totală cu ISOFLEX, in cruce fată de precedenta şi numai după
uscarea acesteia, rezultatul final fiind o membrană unitară,elastică,impermeabilă, fară
rosturi şi fară imbinări,cu o durată mare de viaţă datorată compoziţiei sale de
hidroizolant.

9. Hidroizolarea terasei prin lipirea de membrane bituminoase


plastomerice cu granule ISOGUM P

Mai intai se remediază eventualele pante cu mortar de ciment, pentru lipirea


membranelor bituminoase fiind necesar un suport curat şi uscat.

Terasa se grunduieste iniţial cu emulsia bituminoasă ISOPAST (avand un consum de


300 – 500 g/m.p. şi este necesară diluarea acesteia cu apă in proporţie de 30 – 50 %) sau
cu lacul de bitum ISOLAC (consum de 250 – 300 g/m.p.)

După uscarea grundului urmează lipirea membranelor bituminoase ISOGUM P ,pe


direcţie perpendiculară faţtă de inclinaţii, pornind de la punctele cele mai de jos. Lipirea
se face printr-o simplă apăsare, după ce membanele bituminoase au fost incălzite in
prealabil cu arzătorul.

74
Membranele bituminoase se petrec una peste alta la margini cu 10 centimetri. Imbinarea
dintre ele se etanşează prin incălzire locală cu arzătorul şi apăsare cu şpaclul. In
continuare pentru protejarea bitumului expus, toate imbinările se acoperă cu ISOFLEX.
Marginile membranei bituminoase la parapet sau la alte elemente verticale se etanşează
prin incălzire locală cu arzătorul şi apăsare cu şpaclul.

Scurgerile, după ce se curaţă se acoperă cu ISOFLEX armat cu o


bandă de

ţesătură poliesterică.

Etanşarea imbinării membranei bituminoase cu grilaje sau ţevi care trec prin terasă se
fac cu ISOFLEX armat cu banda de ţesatură poliesterică.

Utilizarea membranelor bituminoase este o soluţie ideală, cu condiţia să se acorde


atenţie maximă lipirii corecte a acestora şi etanşării imbinărilor dintre ele şi a punctelor
de imbinare ale acestora cu alte elemente. Se recomandă ca aplicarea lor să se facă de
specialişti in izolaţii.

75
10. Hidroizolarea terasei si termoizolarea sa ulterioara (terasa
inversata)

Eventualele remedieri locale ale pantelor se fac cu mortarul de ciment, suportul se


curată bine de praf ,materiale friabile,etc.

Urmează udarea acestuia fară formarea de băltoace, se prepară AQUAMAT-FLEX


(mortar hidroizolant flexibil bicomponent cu un consum de 1 kg/m.p./strat)prin
amestecarea componentului A mortarul cu componentul B (elastifiant).

Se face prima aplicare de AQUAMAT-FLEX cu bidineaua, in faşii late de 1 metru.


Aplicarea se extinde şi pe elemente verticale cu 15 – 20 centimetri.

Pe stratul proaspăt de AQUAMAT-FLEX se montează şi se incorporează ţesătură


poliesterică pentru armarea straturilor hidroizolante (TREVIRA) lată de un metru.

Aplicarea de AQUAMAT-FLEX se continuă pe toată


suprafaţa terasei, in faşii late de 1 metru iar faşiile de ţesătură poliesterică se vor petrece
una peste alta cu 10 centimetri.

Primul strat de ţesătură poliesterică ,după uscare, se acoperă cu un al doilea strat de


AQUAMAT-FLEX , urmand un altreilea strat aplicat in cruce peste precedentul după
uscarea acestuia. Grosimea fiecărui strat nu va depăşi 1 milimetru.

76
Peste hidroizolaţie, după uscarea acesteia, se montează, prin simpla aplicare, plăci din
polistiren extrudat.
Urmează montarea de geotextil sau de panză de sac din plastic.

In final se montează plăci


pentru terasă sau se toarnă pietriş (grosimea stratului 6 - 8 cm) pentru protejarea
hidroizolaţiei şi a termoizolaţiei de radiaţia solară şi de vant. In acelaşi timp se
realizează şi o bună accesibilitate a terasei.

11.TEHNOLOGIA DE EXECUŢIE A LUCRĂRILORDE HIDROIZOLAŢII ŞI


TERMOIZOLAŢII BITUMINOASELA ACOPERIŞURI

Lucrări care trebuie terminate înainte de a începe lucrările de hidroizolaţii şi


termoizolaţii

La preluarea frontului de lucru pentru lucrările de izolaţii la acoperişuri se verifică


existenţa următoarelor condiţii tehnice şi stadii obligatorii ale lucrărilor de construcţii:
- terminarea completă a tuturor lucrărilor de construcţii, instalaţii şi montaj pe întreaga
suprafaţă ce urmează a fi izolată. In cazul unor suprafeţe mari predarea frontului de
lucru se poate face şi pe porţiuni însă nu mai mici de 500 m 2 (fig. II.12, a şi b);
- starea de umiditate a şapei de egalizare (de protecţie sau suport) să nu depăşească 8 %;

77
Fig. 31. Preluarea frontului de lucru de către izolatori pentru executarea lucrărilor de
hidroizolaţii şi verificarea pantei suportului hidroizolaţiilor: a – caz in care nu se poate
prelua frontul de lucru; b – in acest caz se poate prelua frontul de lucru pentru
hidroizolaţii; c – verificarea pantei suportului:
1 – front de lucru; 2 – element-suport; 3 – boloboc; 4 – riglă gradată; 5 – dreptar.

- suportul să fie neted (asperităţi de max. 2 mm), rigid, fără fisuri şi cu panta prescrisă în
proiect;
- nu se admit mai mult de o denivelare de +5 mm pe o suprafaţă verificată cu dreptarul
de 3 m lungime, în orice direcţie, şi nici contrapante; la suportul alcătuit din elemente
prefabricate (chesoane) nu se admit denivelări mai mari de 10 mm; rectificările locale
vor avea panta de 1 : 5. Dacă denivelările sînt mai mari de 10 mm se va realiza o şapă
continuă de 20 mm cu avizul proiectantului;
- şapele din mortar de ciment (nu se admit din mortar de var sau de var cu adaos de
ciment) trebuie să aibă dozajul corespunzător mărcii prescrise în proiect;
- existenţa rosturilor în şapă, pe contur şi în cîmp, la intervalde 4 - 6 m, de circa 20 mm
lăţime, umplute cu mastic de bitum;
- corecta armare a şapelor slab armate (reţea din φ 6 mm la 25 mm) cu grosimea de 30
mm;
- respectarea grosimii minime a şapei, prevăzută în proiect;
- pantele trebuie să corespundă cu prevederile din proiect;
- se verifică cu dreptarul de 1m lungime,cu bolobocul şi metrul;
- executarea completă a aticelor, rebordurilor şi a altor elemente ieşite din planul
suportului orizontal, inclusiv tencuirea şi drişcuirea acestora precum şi existenţa
scafelor de racordare ( r = 5 cm);
- existenţa diblurilor necesare pentru montarea elementelor de tinichigerie la atice,
rosturi etc. (distanţa prescrisă de 35 cm, forma în coadă de rîndunică, impregnarea);
- montarea sifoanelor şi a gurilor de scurgere la cota necesară pentru a nu împiedica
scurgerea apelor;
- existenţa tuturor pieselor de străpungere a învelitorii (tuburi de ventilare etc);
conductele calde ce străpung acoperişul vor fi izolate astfel ca hidroizolaţia să nu se
degradeze datorită temperaturii acestora;
- existenţa parapetelor metalice definitive şi a celor provizorii de protecţie, de pe contur
şi în jurul golurilor;
- rezemarea sau ancorarea corectă a şapelor-suport, în cazurile speciale prevăzute în
proiect;
- eliminarea cîrligelor metalice care au servit la transportul şi montajul prefabricatelor
care alcătuiesc suportul;
- încheierea proceselor-verbale de lucrări ascunse pentru lucrările ce se acoperă prin
executarea ulterioară a altor lucrări.

12. Pregătirea suportului hidroizolaţiei, executarea amorsajului şi a termoizolaţiei

După preluarea frontului de lucru se procedează la curăţirea suportului prin măturare


energică. Eventualele pete de substanţe grase se ard cu flacăra şi se curăţă funinginea
formată.

78
Umiditatea suportului se verifică cu ajutorul unor fîşii de carton bitumat de 20 x 30 cm,
care se lipesc cu bitum fierbinte in mai multe puncte de pe suprafaţa şapei, după
amorsarea locală a acesteia. Fişiile se lipesc numai pe 20 x 20 cm, restul servind pentru
prindere cind sint smulse de pe suport, la circa 1- 2 ore. Dacă desprinderea se realizează
în masa stratului de bitum de lipire sau dacă se sfişie cartonul bitumat rezultă că
suprafaţa este corespunzătoare în ceea ce priveşte gradul de umiditate admisibil. In
cazul în care fîşia se desprinde de pe suport, cu bitum cu tot, înseamnă că suprafaţa este
incă prea umedă.

Pentru controlul umidităţii se pot utiliza şi umidometre electrice.

a)Executarea amorsajului. Amorsarea suportului hidroizolaţiei se execută de


muncitorii izolatori şi serveşte la realizarea unei aderenţe bune dintre stratul de bitum
pentru lipirea pe suport a hidroizolaţiei (sau barierei contra vaporilor) şi suportul de
beton sau şapa de egalizare. Stratul de amorsaj trebuie să formeze o peliculă bine
pătrunsă în porii suportului de beton sau de mortar de ciment. Acest amorsaj se aplică în
toate cazurile, cu excepţia hidroizolaţiei care se aplică peste o termoizolaţie din
polistiren celular protejat numai cu o peliculă din mortar de ciment cu aracet.

Amorsajul se poate realiza din:


- soluţii bituminoase;
- suspensie de bitum filerizat (Subif);
- soluţie de bitum gata preparată, marca ISOPAST şi emulsie de bitum anionică.

Amorsajul din soluţie bituminoasă (bitum tăiat) constă din mase


bituminoase aplicate în stare rece, ce se prepară din bitumuri dizolvate în solvenţi
organici (benzină sau white-spirit) în proporţiile prevăzute în tabela 1.
Soluţiile de bitum se prepară prin turnarea treptată a bitumului în vasul cu solvent,
amestecîndu-se continuu şi la distanţa de cel puţin 50 m de orice sursă de foc, ţinîndu-se
seama şi de direcţia vintului, pentru ca vaporii de benzină ce se degajă la preparare sa
nu fie antrenaţi de vînt în direcţia cazanelor de topit sau a altor surse de foc, ci în
direcţie opusă.

Tabela 1
Materialul Domeniul Solvent Bitum Apa Pasta Emulsie
de topit anionica
utilizare
Solutie amorsare 65 – 70 35 – 30 – – –
bituminoasa
(bitum taiat) atansare 50 – 40 50 – 60 – – –

Suspensie amorsare – – 50 – 60 50 – 40 –
de bitum
filerizat etansare – – 30 – 20 70 – 80 –
(Subif)
Chit de matare – – – 100 –
bitum rosturi,etansare
filerizat si si protectie – – 10 - 20 90 – 80 –
cu celuloza

79
(Celochit)
Emulsie amorsare – – 30 - 33 – 70 – 67
anionica
cu 55% etansare – – – 100
bitum

Notă. Emulsia bituminoasă se aplică mecanizat. Straturile de etanşare se aplică după


reţete proprii corespunzătoare emulsiilor şi pantelor. Soluţia de bitum se prepară pe
şantier, la minimum 50 m de orice sursă de foc, din bitum fierbinte la care se adaugă
treptat benzină sau white-spirit sub continuă agitare.

Odată materialul preparat, se va putea aplica transportîndu-se cu grijă, întrucît este un


material inflamabil, luîndu-se toate măsurile de pază şi securitate a incendiilor (P.S.I.)
necesare atît la confecţionare, transport, cît şi la aplicare.

Soluţiile de bitum se depozitează în încăperi special amenajate (bordeie), fiind produse


inflamabile şi se transportă la locul de muncă cu vase închise, luîndu-se toate măsurile
speciale de PSI.

Inainte de aplicarea amorsajului, se curăţă bine suprafaţa respectivă, îndepărtîndu-se


materialele, utilajele şi tot ce nu are legătură cu izolaţia, măturîndu-se bine, şi numai
după ce stratul-suport (neted) este perfect curat şi uscat se va putea aplica amorsajul.

Pe acoperiş, amorsajul în stare rece se aduce la locul de aplicare in găleţi cilindrice (cu
gura largă), în care se înmoaie periile de păr sau fibră prevăzute cu coadă lungă şi se
aplică pe suprafaţa-suport prin frecare intensă, în două straturi, cel de-al doilea strat
aplicîndu-se după uscarea celui precedent; culoarea finală trebuie să fie neagră şi puţin
lucioasă.
Amorsajul din suspensie de bitum filerizat (Subif) se prepară din Subif (pastă) şi apă în
proporţiile prezentate în tabela 1. Se amestecă cele două componente pînă la dizolvarea
pastei de Subif, aceasta constituind suspensia de amorsaj.

Suprafaţa de beton se va curăţa în aceleaşi condiţii menţionate la amorsajul cu soluţii


bituminoase, tehnologia de aplicare fiind însă diferită. Inainte de aplicarea materialului,
se umezeşte suprafaţa cu apă curată prin frecare cu peria sau cu mătura. După ce
suprafaţa se zvîntă materialul pentru amorsare este aplicat cu o perie de păr sau fibră, de
asemenea în două straturi, cel de-al doilea strat aplicîndu-se după uscarea celui dintai.
La uscarea celui de-al doilea strat, culoarea trebuie să fie brună-cenuşie, în caz contrar
se mai aplică încă un strat de material.

Amorsajul cu suspensie de bitum este indicat la suprafeţe cu mare posibilitate de uscare


sau cînd soluţia de bitum nu este recomandată din punctul de vedere al securităţii
muncii şi al măsurilor de pază şi securitate a incendiilor.

Amorsajul din soluţii de bitum CITOM se livrează gata preparat şi se aplică, de


asemenea, cu peria, în aceleaşi condiţii ca amorsajul din soluţii bituminoase descris.
Amorsajul cu emulsii de bitum anionice constituie un mijloc modern de realizare a
amorsajului, care elimină pericolele utilizării soluţiilor
bituminoase cu benzină.

80
Emulsiile de bitum sînt produse cu stabilitate limitată în timp (2-3 luni), de aceea
aprovizionarea lor trebuie bine corelată cu perioada în care se programează executarea
lucrărilor de hidroizolaţii. Se livrează în cisterne de 20 t care se descarcă cu un
dispozitiv de transvazare, la şantier, în butoaie metalice de 200 litri cu capac, etanşe şi
curate (butoaiele destinate emulsiei se spală cu apă şi apoi prin clătire cu acid clorhidric
diluat, în concentraţie de 2-3%) şi se depozitează ferite de ger şi de căldură.

Inainte de aplicarea amorsajului, se curăţă bine suportul cu mătura şi cu peria sau,


preferabil, cu aspiratorul de praf, iar emulsia se omogenizează prin amestecare cu un băţ
curat. Emulsia omogenizată se filtrează prin site cu ochiuri de 1 mm şi se aplică manual
sau mecanizat pe suprafeţe uscate.

Fig.32 Instalaţie pentru aplicarea mecanizată a emulsiei de bitum:


1 – rezervor; 2 – palnie de incărcare; 3 – distribuitor de aer comprimat;
4 – manometru de presiune; 5 – pistol pulverizator.

Aplicarea manuală a emulsiei se realizează prin întinderea cu perii de tip Sizal, relon
plastifiat sau păr de porc, prin frecare energică, pentru a obţine o peliculă continuă si cît
mai subţire. Stratul următor se aplică numai după „ruperea" şi uscarea celui precedent.
Ruperea emulsiei se constată prin schimbarea culorii de la cafeniu la negru, iar usca-
rea se verifică prin frecare uşoară cu podul palmei; palma nu trebuie să se murdărească.
La o temperatură medie de +20°C ruperea se produce după circa 30 min de la aplicare,
iar uscarea după 3 ore. Temperatura minimă admisă în timpul aplicării emulsiei este
de +5°C.

Aplicarea mecanizată a emulsiei se realizează cu ajutorul unei instalaţii de stropit sub


presiune (fig. 32) formată din: rezervorul de presiune 1,de circa 150 litri, pîlnia de
încărcare 2, distribuitorul de aer comprimat 3 (la 3-4 atm.), manometrul de presiune 4,
pistolul pulverizator format din două ţevi de cupru, îmbrăcat cu manşon de cauciuc şi cu
duze pentru emulsie şi pentru aer comprimat 5, furtunuri şi robinete. Instalaţia se
montează pe un suport fix sau mobil pe pneuri.

După umplerea rezervorului cu emulsie se porneşte compresorul şi se deschide robinetul


de admisie a aerului comprimat în rezervor, controlîndu-se permanent menţinerea
presiunii de 3-4 atm. Se deschid robinetele pistolului pulverizator, reglîndu-se jetul de
emulsie şi de aer comprimat, pentru a se obţine un flux continuu si uniform de material.
După fiecare întrerupere a operaţiei de aplicare, instalaţia se curăţă cu petrol sau white-

81
spirit. Pentru asigurarea presiunii de 3-4 atm, termostatul compresorului de aer 16 va
regla la presiunea de 3,5 daN/cm 2 , iar supapa de siguranţă la
1 daN/cm 2 . Instalaţia trebuie verificată periodic de către organele de specialitate.

Condiţiile de aplicare a emulsiei în straturi succesive sînt aceleaşi ca şi în cazul aplicării


manuale. La aplicarea manuală consumul este de 500 g/m 2 pentru un strat, iar la
aplicarea mecanizată de 300 g/m 2 .

Pelicula de bitum prin aplicarea emulsiei, după uscare, trebuie să aibă o culoare neagră,
lucioasă, aspect uniform şi continuu, fără pete mate şi o grosime de circa 1 mm.

Verificarea calităţii amorsajului se efectuează în mod similar cu procedeul de verificare


a umidităţii şapei.

b.)Executarea barierei contra vaporilor.


Barierele contra vaporilor se aplică numai in cazurile în care există o termoizolaţie în
structura învelitorii. Ele se aplică în toate cazurile sub termoizolaţie şi au rolul de a
împiedica pătrunderea vaporilor de apă în zona de termoizolaţie şi de a evita in acest
mod producerea condensului.

Barierele contra vaporilor se aplică în majoritatea cazurilor pe un suport în pantă, dar în


cazul unor termoizolaţii în vrac, care constituie totodată şi elemente de pantă, se pot
aplica şi pe un suport orizontal. Bariera contra vaporilor se aplică concomitent cu stratul
de difuzie, stratul de bitum pentru lipirea barierei constituind totodată şi bitumul de
lipire al stratului de difuzie. Suportul barierei contra vaporilor trebuie să fie uscat şi să
corespundă condiţiilor indicate anterior.

Barierele contra vaporilor se pot realiza din pelicule de bitum, din folii bitumate sau din
polietilenă sau din straturi complexe pe bază de materiale bituminoase în suluri.
La aplicarea barierei contra vaporilor din pelicule, bituminoase, amorsajul se execută
din bitum tăiat în proporţie de 33-45% bitum şi
67-55% solvent. Peste amorsajul uscat se aplică un strat de etanşare din soluţie de
bitum 50-70% bitum şi 50-30% solvent; operaţia se repetă pînă la obţinerea numărului
de straturi prevăzut în proiect. Pentru obţinerea unor pelicule mai groase se poate aplica
la cald şi o soluţie preparată din 75% bitum şi 25% solvent. Bitumul folosit trebuie să
aibă un punct de înmuiere ridicat, de cel puţin 90°C.

Temperatura bitumului în timpul aplicării trebuie să fie de minimum 150°C şi nu va


depăşi 220°C. Bitumul se întinde cu peria de Sizal sau cu cosoroaba, iar pe porţiunile
greu accesibile se va folosi canciocul.

Bariera contra vaporilor din folii bitumate poate fi alcătuită din carton bitumat,
împîslitură din fibră de sticlă bitumată sau folie de aluminiu bitumată de 0,1 mm.
Cartonul bitumat sau împîslitură se lipesc la petreceri (10 cm) sau pe toată suprafaţa,
după cum se precizează în proiect. In cazul lipirii numai la petreceri nu se impun
condiţii de limitare a umidităţii suportului.

Suprafaţa-suport este amorsată cu soluţie de bitum în benzină, 33-45% bitum şi 67-55%


solvent, sau cu emulsii anionice, în condiţiile prezentate anterior.

82
Derularea şi lipirea foliei bitumate a barierei se execută concomitent cu derularea foliei
stratului de difuzie. In astfel de cazuri, bitumul de lipire se aplică între cele două folii.
Sulurile de carton bitumat sau împîslitură bitumată se derulează, se curăţă prin
măturare şi periere, se taie la dimensiunile impuse de situaţia locală şi se rulează din
nou strîns. Se trece apoi la lipirea lor, fîşie cu fîşie, derulandu-se peste stratul de bitum
fierbinte care se toarnă cu canciocul. Imediat după lipire, suprafaţa foliei se presează cu
o spatulă de lemn de 15-20 cm lăţime.

Pe suprafeţele verticale este necesar să se folosească masticuri bituminoase cu punctele


de înmuiere corespunzătoare.

Pe aceste suprafeţe fîşiile se lipesc de jos în sus. Peste folia bituminoasă care alcătuieşte
bariera contra vaporilor se aplică la cald un strat de acoperire din bitum a cărui
temperatură trebuie să fie de minimum 150°C. Acest strat de acoperire poate să
lipsească atunci cînd urmează să se aplice în continuare o termoizolaţie care se lipeşte
tot cu bitum la cald.

In toate cazurile, bariera contra vaporilor trebuie ridicată pe verticală, pe conturul


termoizolaţiei, pe o înălţime egală cu grosimea acesteia.

Barierele contra vaporilor alcătuite din straiuri complexe pe bază de materiale


bituminoase în suluri se execută din aceleaşi materiale ca şi cele din folii bitumate şi în
condiţii similare, cu menţiunea că stratul următor se decalează la petreceri faţă de cel
precedent.

c.)Executarea straturilor de difuzie a vaporilor. In condiţii de umiditate mărită în


interiorul încăperilor de sub acoperiş şi în condiţii de existenţă în structura
termohidroizolaţiei a unor straturi umede (de exemplu, şape din mortar de ciment)
bariera contra vaporilor nu este suficientă pentru a înlătura acţiunea vaporilor şi de
aceea se impun măsuri speciale care să asigure eliminarea vaporilor în atmosferă
(difuzie). In acest scop se folosesc diverse sisteme: cu strat de ditfuzie a vaporilor din
materiale bituminoase sub formă de foi bitumate perforate şi blindate (fig. 33, a), cu
canale de aerare realizate prin aşezarea distanţată a plăcilor tenmoizolatoare (fig. 33, b)
şi prin realizarea unor mici canale în grosimea stratului termoizolant, sus (fig. 33, c) sau
jos (fig. 33, d). Această ultimă posibilitate se realizează în unele cazuri de folosire a
polistirenului celular. Căile de difuzie a vaporilor sînt prezentate în figura 33, e; este
foarte important în executarea lucrărilor ca aceste căi de circulaţie a vaporilor să nu fie
întrerupte şi să aibă o legătură corespunzătoare cu exteriorul.

83
Fig.33. Sisteme de difuzie a vaporilor:
a – strat de difuzie din foi perforate bitumate; b – difuzie cu canale de aer realizate prin
distanţarea plăcilor izolatoare; c – difuzie cu canale practicate in grosimea
materialului termoizolant, la partea superioară; d – difuzie cu canale practicate in
grosimea materialului termoizolant la partea inferioară; e – sistemul de funcţionare a
stratului de difuzie şi a deflectorului; f – difuzie din foaie bitumată perforată blindată;
1 – hidroizolaţie; 2 – strat de difuzie; 3 – strat termoizolant; 4 – canale in materialul
termoizolant; 5 – material termoizolant; 6 – placi termoizolante canelate la partea
inferioară; 7 – deflectoare; 8 – strat de bitum de lipire; 9 – foie bitumată perforată; 10 –
nisip graunţos (1 – 3 mm); 11 – picioruşe formate prin lipirea foii turnate cu mastic de
bitum.

Straturile de difuzie din foi bitumate pot fi din carton bitumat perforat şi blindat sau din
împîslitură din fibre de sticlă bitumată blindată şi perforată. Blindajul constă dintr-un
strat de nisip cu granulaţia de 3 mm pe una din feţe. Stratul de difuzie se lipeşte cu
stratul de nisip în jos (pe suprafaţa-suport), prin intermediul bitumului care se aplică
peste foaia bitumată perforată şi care formează nişte picioruşe de fixare în dreptul
orificiilor
(fig. 33, f).

Fig.34. Detaliu de copertină cu rebord cu termoizolaţii şi cu strat de difuzie:

1 – element de rezistenţă; 2 – şapă de egalizare; 3 – strat de difuzie din impaslitură; 4 –


barieră contra vaporilor; 5 – strat de poză din nisip (pentru termoizolaţie din B.C.A); 6 –

84
termoizolaţie din beton celular autoclavizat; 7 – şapă de protectie şi suport pentru
hidroizolaţie; 8 – hidroizolaţie; 9 – strat de protectie a hidroizolaţiei; 10 – strat
suplimentar de panză bitumată; 11 – şorţ din tablă zincată (0.5 mm grosime);
12 – diblu de lemn;13 – agrafă; 14 – jgheab.

Fig.35. Detaliu de atic cu termoizolaţii şi


strat de difuzie:

1 – element rezistenţă; 2 – beton de pantă greu; 3 – şapă de egalizare;


4 – strat de difuzie; 5 – barieră contra vaporilor; 6 – termoizolaţie din plăci de polistiren
celular; 7 – peliculă din mortar de ciment cu aracet; 8 – panză bitumată; 9 –
hidroizolaţie orizontală; 10 – strat de protecţie; 11 – hidroizolaţie verticală; 12 –
tencuială de protectie armată; 13 – agrafă; 14 – copertina din tablă zicată; 15 –
platbandă; 16 – şurub.

Eliminarea vaporilor se realizează fie prin zonele de contur ale acoperişului (atice,
reborduri etc), fie prin guri de aerare (deflectoare) pozate în cîmpul învelitorii şi în
special la coame (fig. 36). Deflectoarele se prevăd în cazul acoperişurilor cu lăţime
mai mare de 12 m, cîte o bucată pentru 100 m 2 suprafaţă de învelitoare, uniform
repartizate, la maximum 10-12 m între ele. Se folosesc deflectoare simple şi deflectoare
duble, după cum în structura de termohidroizolatie se găseşte un strat de difuzie sau
două.

Fig.36. Deflector simplu pentru un strat de difuzie:


1 – element de rezistenţă; 2 – şapă de egalizare; 3 – strat de difuzie;

85
4 – barieră contra vaporilor; 5 – termoizolaţie; 6 – şapă-suport pentru hidroizolaţie; 7 –
hidroizolaţie; 8 – panză bitumată; 9 – fretare cu sarmă zincată; 10 – deflector din tablă
zincată.

In figura 37 este detaliat modul în care se realizează ventilaţia stratului de difuzie la un


perete vertical. Pe partea verticală a aticelor, stratul de difuzie se lipeşte în fîşii de bitum
cald la intervale de cîte 50 cm. In dreptul gurii de scurgere stratul de difuzie se opreşte
la o distanţă de 15-20 cm de marginea gurii.

Fig.37. Dispozitiv de aerare:

a – secţiune verticală A – A ; b – secţiune orizontală B – B ; c – detalii de alcătuire a


dispozitivului de aerare 9 din tablă zincată: 1 – protectia hidroizolaţiei; 2 – hidroizolaţie;
2a – strat suplimentar de panză bitumată (50 cm latime); 3 – termoizolaţie; 4 – bariera
contra vaporilor; 5 – strat de difuzie; 6 – strat-suport din mortar marca M100 a; 7 –
protecţia hidroizolaţiei verticale; 8 – strat de carton bitumat lipit cu mastic de bitum in
spatele dispozitivului de aerare; 9 – dispozitiv de aerare din tablă zincată.

In lipsa foilor bitumate perforate stratul de difuzie se poate realiza cu un strat de


împîslitură bitumată, tip IBP, aplicat peste un strat de nisip (1-3 mm granulaţie) şi lipit
cu mastic bituminos de 20-30 cm lăţime.

e. Executarea hidroizolaţiilor bituminoase

La învelitori se folosesc izolaţii hidrofuge bituminoase alcătuite din straturi multiple de


masticuri sau de suspensii de bitum şi straturi intermediare din materiale bituminoase în
suluri.

Se folosesc izolaţii la cald din masticuri de bitum şi folii din pînză bitumată, împîslitura
din fibre de sticlă bitumată şi carton bitumat. Acesta din urmă are rol de protecţie sau de

86
strat hidroizolant la construcţii provizorii. In afară de materialele bituminoase în suluri,
se folosesc şi alte sortimente noi cu caracteristici superioare, cum sînt: ţesătura din fibre
de sticlă bitumată, folia de aluminiu bitumată (simplă sau în combinaţie cu ţesătura şi
împîslitura din fibre de sticlă bitumată, poziţionată ca strat de acoperire sau în interior)
şi materiale bitumate în suluri cu strat gros de bitum (similar genului de produse cu
bitum preaplicat). Se mai folosesc, de asemenea, izolaţii la „rece" din straturi de
suspensie de bitum filerizat şi pînză impregnată.

In marea majoritate a cazurilor se foloseşte sistemul de hidroizolaţie la cald, care s-a


dovedit mai eficient, chiar şi în cazurile de panlă mare, dacă
s-au luat măsurile speciale ce se impun.

a.)Condiţii de execuţie. După felul de aplicare pe suport, hidroizolaţia poate fi: lipită cu
mastic de bitum la cald sau cu suspensii de bitum la rece.
Pentru asigurarea unei execuţii de calitate a hidroizolaţiilor, trebuie să se respecte
următoarele condiţii:
- hidroizolaţiile să se execute de către echipe de specialitate;
- calitatea materialelor trebuie să fie verificată, iar depozitarea lor să se facă în mod
corespunzător;
- să se asigure căi de acces scurte şi libere pentru transportul şi manipularea
materialelor;
- lucrările de hidroizolaţie să se execute în mod normal pe timp frumos, pînă la
temperatura minimă de +5°C prin procedeul la cald şi de 8°C prin procedeul la rece.
Sub aceste temperaturi, de la caz la caz, se stabilesc măsurile necesare pentru asigurarea
calităţii lucrărilor;
- executarea conform proiectului şi coordonarea strictă între toate unităţile de execuţie
pe tot timpul realizării lucrării;
- suportul hidroizolaţiei să fie neted, rigid, plan şi uscat.

Tehnologia de execuţie a hidroizolaţiei bituminoase.


Inainte de aplicarea hidroizolaţiei curente, la dolii, guri de scurgere etc, se va aplica la
scafe un strat suplimentar de pînză bitumată, tip PA 45 sau FA 55, lipit la cald cu mastic
biturninos, indiferent dacă hidroizolatia se execută la rece sau la cald.

La scafe, stratul suplimentar va avea 50 cm. lăţime, iar la dolii minimum 1 m (fig. 38,
a). Cînd versanţii doliilor au pantă peste 70% stratul suplimentar se va ridica pe 20 cm
pe versanţi. De asemenea, la doliile cu versanţi cu panta peste 40%, înainte de aplicarea
hidroizolaţiei, se va realiza un strat de mortar de ciment, indiferent de natura
termoizolaţiei.

Pe contur, la reborduri, copertine etc. se va verifica existenţa diblurilor la intervale de


35 cm şi agrafelor de prindere a jgheaburilor, glasurilor etc. Peste acestea, înainte de
aplicarea hidroizolaţiei şi a şorţurilor din tablă zincată se aplică un strat de carton
bitumat sau împîslitură din fibre de sticlă bitumată de 30 cm (mai lat decît şorţul de
tablă zincată), pentru a se proteja tabla zincată de efectul de coroziune pe care îl suferă
în timp, în contact direct.

87
Fig.38. Tehnologia de execuţie a hidroizolaţiei bituminoase:
a – aplicarea stratului suplimentar de panză bitumată la dolii; b si c pozarea foilor
bitumate pe acoperişuri (b – paralel cu coama; c – perpendicular pe coamă); d – pozarea
foilor bitumate la acoperişuri cu dolii şi cu panta pană la 20 %; 1 – element de
rezistenţă; 2 – strat suplimentar de panză bitumată; 3 – hidroizolaţie curentă; 4 – 7 - foi
bitumate.
Cârligele şi agrafele nu trebuie să depăşească nivelul superior al sapei de egalizare.
La acoperişuri cu pante pînă la 20% foile bitumate se pozează paralel cu coama (Fig.
38, b), începând de la streaşină, sau perpendicular pe coamă, prin derulare de la coama
spre streaşină (fig. 38, c).

La pante peste 20 % foile bitumate se pozează, obligatoriu, paralel cu direcţia pantei


(fig. 38, b).

La acoperişuri cu dolii avînd pante sub 20 % foile bitumate se asează ca în figura 38, d.
La acoperişuri cu dolii, foile bitumate trebuie tăiate la lungimi corespunzătoare, pentru a
ajunge din dolie in dolie, din jgheab în jgheab sau cel puţin de la jgheab pînă peste
coamă.

Fig.39. Pozarea foilor bitumate la acoperişuri cu două pante şi la acoperişuri de tip


cupolă:

88
a – la acoperişuri in 2 pante; b – la acoperişuri cupolă; 1 – coamă; 2 – streaşină; 3 – 14
– ordinea de lipire a foilor bitumate.

Pentru a se împiedica alunecarea hidroizolaţiei, dacă sulurile nu sînt destul de lungi


pentru a acoperi placa din streaşină în ştreaşină trecînd peste coamă (suprafaţă plană sau
curbă), foile bitumate sînt pozate ca în figura 39, a.

La cupole, foile bitumate se vor aplica după indicaţiile din figura 39, b.
La pante mari, în afară de filerizarea corespunzătoare a bitumului şi de măsurile
indicate, se execută şi ancorarea foilor bitumate prin prindere în cuie de oţel cu cap lat şi
cu şaibe din tablă zincată de 0,75 mm şi 0 2 cm. La capetele foilor, curele se bat la
intervale de 10 cm, iar de-a lungul foii la 30 - 50 cm, însă numai pe latura care se
acoperă prin petrecerea foii următoare.

Hidroizolaţia acoperişurilor cu panta de 40 - 70% se realizează prin procedeul la cald


(fig. 40, a, b şi d ), iar la cele cu panta mai mare, prin procedeul la rece cu Subif şi
Celochit (fig. 40, e), singurul procedeu recomandat la pante de peste 70%.

a c

Fig.40. Detalii de alcatuire a hidroizolaţiilor la acoperişurile reci:

a,b,c şi d – hidroizolaţii aplicate la cald cu protecţie din vopsea reflectorizantă; e –


hidroizolaţie aplicată la rece cu protectie din mortar bituminos; 1 – element de rezistenţă
orizontal; 1a – element de rezistenţă inclinat, din beton armat; 2 – strat din mortar de
ciment M 100; 2a – strat de pantă (mortar de ciment M 100 sau beton ρ = 1800 kg/m 3
); 3 – amorsaj cu soluţie, emulsie, sau suspensii bituminoase; 4 – hidroizolaţie la cald; 5
– protecţia hidroizolaţiei cu vopsea reflectorizantă; 5a – protecţia hidroizolaţiei din

89
mortar bituminos; 6 – straturi de etanşare şi lipire din mastic de bitum; 6a – straturi de
etanşare şi lipire din Subif şi Celochit.

c. )Hidroizolaţii aplicate la cald. La aplicarea foilor bitumate prin procedeul la cald se


foloseşte bitumul topit în cazane, într-o gospodărie de bitum. Acesta se transportă în
găleţi şi se aplică, după. caz, cu canciocul, peria şi cosoroaba la locul de lucru.

Pentru executarea hidroizolaţiei în cîmp, sulurile se derulează pe suprafaţa-suport şi se


curăţă prin periere energică, după care se lasă un timp suficient pentru relaxarea şi
îndreptarea lor. Se mătură suprafata-suport, se pozează şi se croiesc foile la
lungimea necesară pe locul de aplicare. Se rulează din nou sulurile şi se lipesc prin
derulare succesivă peste stratul de mastic de bitum cald turnat cu canciocul în faţa şi pe
toată lăţimea sulului.

La oricare din sistemele utilizate pentru aplicarea hidroizolaţiei bituminoase se vor


respecta următoarele reguli:
- petrecerile foilor bitumate în lung vor fi de 7-10 cm, iar la capete, de 10 cm; acestea
se presează cu canciocul cald;
- între straturi se va realiza o decalare a petrecerilor de 50 cm pentru două straturi, şi 33
cm, respectiv 66 cm, în cazul a trei straturi ;
- foile se vor aplica începând de la partea cea mai coborâtă a învelitorii (guri de
scurgere, streaşină etc);
- la aplicarea foilor bitumate paralel cu linia de pantă, se va ţine seama de direcţia
vântului dominant (fig. 38, c);
- la aticele şi rebordurile cu înălţimea mai mare de 60 cm, hidroizolaţia va fi ridicată pe
verticală pe 30 cm, se va ancora într-un şliţ şi se va proteja
(fig. 41, a şi b);
- protecţia hidroizolaţiei verticale se realizează cu tencuială din mortar de ciment M100
a, de 3,5- 4 cm grosime, armată cu plasă sudată ( φ 6 mm) şi rabiţ;
- întărirea şi racordarea hidroizolaţiei la scafe se execută ca în figura 41, c.

In cazul folosirii împîsliturii din fibre de sticlă bitumată aceasta nu se va ridica pe


verticală ci se va opri la scafă unde se va racorda cu straturile de pînză biturnată ce se
aplică pe rebord sau atic.

La acoperişurile în formă de şed, dolia trebuie să aibă o pantă către gurile de scurgere de
1.5 - 2 %. Stratul suplimentar de pînză căptuşeşte dolia şi se ridică pe placa şedului pînă
la aceeaşi înălţime ca la luminator. Partea superioară a rebordului interior al
luminătorului trebuie să fie la cel puţin
25 - 30 cm peste punctul cel mai de sus al doliei izolate. In dolie se va realiza, indiferent
de natura termoizolaţiei, un suport rigid pentru hidroizolaţie (fig.41,d). în afară de
stratul suplimentar de pînză bitumată, se vor aplica minimum trei straturi de foi
hidroizolante.

90
Fig.41. Detalii de execuţie a hidroizolaţiei bituminoase:
a si b – racordarea hidroizolaţiei pe verticală ( a – cu şliţ; b – cu rebord de acoperire); c
– intărirea şi racordarea hidroizolaţiei la scafe; d – aplicarea hidroizolaţiei in dolie la
şeduri;
1 – suportul hidroizolaţiei; 2 – strat suplimentar de panză bitumată; 3 – hidroizolaţie; 4
– protecţia hidroizolaţiei; 5 – piron; 6 – şapă rigidă.

Hidroizolaţia se prinde sub rebordul luminatorului cu o platbandă fixată cu cuie în


dibluri. La coamă, hidroizolaţia se ancorează, de asemenea, cu cuie de oţel şi se
protejează cu un şorţ din tablă zincată, ancorat de cîrlige prinse cu cuie în dibluri. In
această zonă se aplică suplimentar o fîşie de pînză bitumată care va acoperi partea,
înclinată pînă la luminator, iar pe placa şedului, minimum 30 cm.

Rosturile de dilataţie-contracţie ale şapelor-suport pentru hidroizolaţii trebuie să aibă 20


mm lăţime şi să fie prevăzute atît pe contur, în afara scafei, cît şi în cîmp, la intervale de
4-6 cm. Rosturile se umplu cu mastic bituminos. Peste aceste rosturi se aplică înainte de
executarea hidroizolaţiei fîşii de carton biturnat cu lăţimea de 20 cm liber aşezate,
pentru a realiza local o hidroizolaţie flotantă, capabilă să înlăture deficienţele provocate
de mişcările de dilalaţie şi contracţie.

Hidroizolaţia învelitoriior se realizează din cel puţin două straturi de materiale


bituminoase în foi. Impîslitura din fibre de sticlă bitumată nu se utilizează pe suprafeţe
verticale şi la racordarea la scafe; în aceste zone se înlocuieşte cu pînză bitumată.

Suprafeţele hidroizolate sau în curs de hidroizolare nu vor servi ca locuri de depozitare


a materialelor şi utilajelor şi nici pentru circulaţie în scopul executării altor lucrări de
construcţii-montaj.

d.)Hidroizolaţii aplicate la rece.


Hidroizolaţiile la rece se aplică numai pe suport din beton sau mortar cu faţă drişuită.

Subiful şi Celochitul se pregătesc pe şantier prin amestecare conform tabelei II.1.


Sulurile de pânză bitumată se înmoaie iniţial în butoaie cu suspensie diluată ca pentru
amorsare. Pe suprafaţa amorsată se întinde cu perii de păr sau gletuitorul de cauciuc un
strat de suspensie care se lasă să se usuce. Pe acest strat se incepe aplicarea

91
hidroizolaţiei prin întinderi succesive pe zone cît lăţimea unei foi de pînză, peste care se
aplică imediat foile de panză bine întinse şi cu petreceri între ele de 10 cm. In acest mod
se acoperă toată suprafaţa tronsonului de acoperiş cu un strat de panză, peste care se
întinde imediat un strat de suspensie. După uscarea acestui strat se verifică dacă este
bine acoperită textura pînzei; în caz contrar, se mai întinde un strat de suspensie sau un
strat de Celochit pentru a se obţine un strat bituminos continuu. Se continuă aplicarea
similară a celui de-al doilea strat de pînză, cu petrecerile intercalate cu ale primului.

Scafele, doliile şi gurile de scurgere vor fi întărite prin aplicarea straturilor suplimentare
de pînză bitumată PA 45 sau de ţesătura din fire de sticlă bitumată cu mastic bituminos,
înainte de aplicarea hidroizolaţiei la rece. La scafe şi dolii, pânzele se mulează usor, fără
a fi întinse forţat. Peste stratul al doilea de pânză se aplică straturile de etanşare din
suspensie, pînă la acoperirea texturii, după a căror uscare se mai întind cu geluitorul de
cauciuc succesiv două straturi de Celochit. Pentru fiecare strat se aplică 1- 1,2 kg/m2
suspensie de bitum si 5 - 1,8 kg/m2 Celochit.

Hidroizolaţie la rece pe bază de emulsii acrilice


Produsul este o emulsie pe bază de răşini acrilice, pigmenţi, materiale de umplutură,
plastifianţi, hidrofuganţi, apă şi diverşi auxiliari. Tipul N este ne ignifug. Tipul I este
ignifug. După aplicare se usucă la aer şi formează pelicule foarte flexibile,
impermeabile la apă şi foarte rezistente la factorii de mediu.

Prezintă aderenţă foarte bună la o mare diversitate de suporturi. Are bune proprietăţi
termoizolante şi fono-adsorbante.

Este utilizat în principal ca hidroizolaţie la rece pentru terase exterioare circulate


accidental,
pentru fundaţii şi subsoluri.Produsul se poate utiliza şi în alte scopuri, cum ar fi: adeziv
pentru polistiren, pe orice tip de suport; plută pe ori ce tip de suport, mochetă, lemn şi
materiale compozite pe bază de lemn.
Se utilizează de asemenea pentru decoruri(butaforie), pentru protecţia obiectelor din
polistiren, sau pentru schimbarea texturii diverselor materiale.
Domeniile de utilizare nu sunt limitative, ele putând fi extinse prin colaborarea dintre
producător şi utilizator.

Pentru micşorarea vâscozităţii, la nevoie, se poate dilua cu 5 - 15 % apă prin agitare


mecanică, energică.
Pentru mărirea vâscozităţii, la nevoie se poate adăuga făină de cuarţ 10 – 35%, prin
agitare mecanică, energică.
Este un produs ecologic datorită conţinutului foarte mic de substanţe organice
volatile(VOC).
11.1. Ccaracteristici tehnice
Nr. U.M Condiţii de Metode de
Caracteristicile produsului
crt . livrare analiză
Proprietăţile produsului la livrare
_ Pasta
1 Aspect omogenă, de vizual
culoare albă *)
g/cm
2 Densitate, 20 C 1,4 – 1,6 SR ISO 2811
3

92
Nr. U.M Condiţii de Metode de
Caracteristicile produsului
crt . livrare analiză
Conţinut de substanţe
nevolatile, 2 h / 120 C % 75  2 SR ISO 3251
3
Timp de uscare, 20 C ore max. 16 STAS 2875/75
4
Conţinut de substanţe organice Garantat de
5 % max. 1,5
volatile, VOC producător
Proprietăţile peliculei uscate
Peliculă
Aspect - vizual
1 semimată
Culoare - alb*) vizual
2
Aderenţă, grilă 2 mm, peliculă
- 1 SR ISO 2409
3 300 µm
Flexibilitate pe dorn conic mm 1 STAS 7543/74
4
Rezistenţă la apă la 23 C
după 24 ore 1- foarte bună
5 - STAS 2313/76
după 48 ore 2 - foarte bună
după 72 ore 3 – foarte bună

f)Utilizarea ca hidroizolaţie la rece - pentru terase

Aplicarea unei amorse obţinută din produs diluat cu apă în proporţie de 1 : 10-14 se
recomandă pentru lucrări pretenţioase, suprafeţe murdare sau foarte lucioase.

Înainte de utilizare se omogenizează perfect produsul în ambalaj(dacă este cazul).


Aplicarea se face la temperatura de minim + 5 0 C suport uscat sau umed, desprăfuit şi
fără pete de uleiuri sau grăsimi. Amestecul bine omogenizat se aplică cu trafaletele sau
pensula, fie cu ajutorul unor şpacluri metalice zimţate. Al doilea strat se poate aplica la
interval de 2 – 8 ore ( în funcţie de temperatura mediului, porozitatea suportului şi
viteza curenţilor de aer). În funcţie de condiţiile de exploatare şi garanţia cerută se pot
aplica până la 3 – 5 straturi, primul strat fiind aplicat mai subţire pentru asigurarea
aderenţei. Se aplică straturi perpendiculare unul peste celălalt. La cerere straturile pot fi
de culori diferite. Se poate aplica şi cu pistolul, prin diluarea produsului cu 10-15% apă.
Pentru garanţii de peste 10 ani(max. 15 ani) se impune aplicarea în final a 2-3 straturi de
email alchidic modificat cu poliuretan şi bronz aluminiu, care protejează la radiaţia UV
şi reflectă peste 80% din radiaţia infraroşie. Acest ultim strat se va reface obligatoriu la
3-5 ani.
La aplicare are o mai mare productivitate în comparaţie cu alte tipuri de izolaţii, şi
conduce la economii de manoperă.

Produsul se poate utiliza ca etanşant şi adeziv pentru diverse tipuri de materiale,


inclusiv lemn şi materiale compozite derivate din lemn. În această variantă produsul nu
poate fi şlefuit după întărire. Aplicarea se face pe suprafeţe curate, de preferat pe ambele
părţi şi se presează uşor.

93
Este recomandat ca cel puţin unul din materialele lipite să fie poros astfel ca în timp să
permită evaporarea apei conţinută de produs

Produsul este destinat acoperirii elementelor de butaforie, în special din polistiren şi


fibră de sticlă, cu următoarele scopuri:
- mascarea texturii/structurii acestora conferirea unei noi texturi, putându-se imita alte
materiale, prin procedee simpleschimbarea culorii suportului mărirea elasticităţii şi a
rezistenţei la impact în comparaţie cu protecţiile clasice pe bază de răşini poliesterice
nesaturate sau epoxidice
impermeabilizarea la apă.

Avantajele acestui produs sunt :


- este un produs ecologic, fără solvenţi organici
- nu dizolvă suportul( ex. polistirenul )
- nu prezintă risc de inflamabilitate la aplicare
- conduce la economii importante de manoperă şi scurtează timpi de execuţie, deoarece
fiind tixotrop se poate aplica la grosimi de 1-3 mm într-un singur strat, atât pe suprafeţe
verticale cât şi orizontale
- se poate vopsi sau lăcui cu orice tip de vopsea sau lac, dar în special cu produse pe
bază de apă. Pentru produsele pe bază de solvenţi organici se recomandă consultarea
producătorului sau efectuarea unor probe.
în varianta HRA 117 i, pelicula uscată este ignifugă are bune proprietăţi insonorizante
în comparaţie cu alte tipuri de acoperiri.

Cu rezultate excepţionale se poate utiliza la lipirea plăcilor de polistiren pe tencuială şi a


plasei de fibră de sticlă peste polistiren sau a tavanelor false din polistiren.
Ambalarea produsului se face în recipienţi din plastic închişi etanş, cu masa între 5– 200
kg.

Fiecare ambalaj trebuie să aibă o etichetă pe care sunt prevăzute următoarele:


- marca de fabrică a firmei producătoare
- denumirea produsului conform standardului de firmă
- numărul lotului, masa netă, termenul de valabilitate
- data expirării
- inscripţia : A se feri de îngheţ ! şi A se feri de copii !

Produsul se depozitează în locuri acoperite, la temperaturi cuprinse intre 5 si 25 C ,


ferit de bătaia directă a razelor solare.
Transportul se face cu mijloace de transport acoperite, la temperaturi pozitive.
Fiecare transport va fi însoţit de un certificat de calitate şi sau declaraţie de conformitate
.
Produsul are o valabilitate de 18 luni de la data fabricaţiei.

Executarea hidroizolaţiei în zonele de contur ale acoperişului. Acoperişurile pot fi


mărginite pe contur de copertine simple, de reborduri
(h = 15 - 20 cm), de atice şi de pereţi ai unei clădiri alăturate sau ai casei scării etc.

94
Executarea copertinelor (şorţuri). După forma acoperişului, sistemul de scurgere a
apelor şi structura generală a învelitorii pot exista copertine simple la coamă, la
streaşină sau pe părţile laterale ale acoperişului. In aceste cazuri rolul copertinei este de
a întări hidroizolaţia în aceste zone.

La copertine hidroizolaţia se execută ca în detaliul din figura II.15.


La coame, tabla acoperă hidroizolaţia de sus în jos, iar la streasina hidroizolaţia se
aplică peste copertină, pînă la 5 cm de marginea acesteia. La fel se procedează şi pe
părţile laterale ale unei invelitori în pantă. In unele cazuri se prevede scurgere liberă „la
picătură", iar în altele, apele sînt colectate la streaşină în jgheaburi şi apoi în burlane.

In cazul învelitoriior protejate cu dale, plăci etc. se folosesc şorţuri de tabla prevăzute cu
un opritor cu fante, pe tot conturul acoperişului; înălţimea acestuia este de cel puţin pînă
la nivelul superior al protecţiei hidroizolaţiei. Aplicarea şorţului din tablă zincată nu
trebuie să conducă la denivelarea locală a hidroizolaţiei şi la stagnarea apelor din
precipitaţii în aceste zone, aşa incit şapa-suport se va racorda perfect la nivelul şorţului.
Şorţurile cu opritor cu fante se montează după executarea jgheaburilor.

Executarea hidroizolaţiei la reborduri. Rebordurile sînt elemente de contur ale


construcţiei cu înălţimea mică (15 cm) şi servesc, fie la limitarea termoizolaţiei pe
contur, fie la realizarea unui element de încastrare a balustradelor de protecţie. Se
realizează din beton sau din zidărie, tencuită cu mortar de ciment M 100 T, de 15 cm
grosime. La scafe se realizează o racordare cu raza r = 5 cm.
Hidroizolaţia rebordurilor se realizează ca în figura II.15, fiind protejată cu un şorţ din
tablă zincată de 0,5 mm grosime.

Executarea hidroizolaţiei la atice. Aticele au rol similar cu al rebordurilor la care se


adaugă şi rolul de protecţie pentru terase circulabile sau rol de aspect estetic la faţadele
clădirilor.

Aticele au înălţimi de minimum 30 cm de la nivelul hidroizolaţiei şi grosimi de 15-50


cm, în medie. Pot fi cu suprafaţă orizontală sau în pantă, paralel cu aceea a învelitorii. In
cazul unor atice cu înălţimea pînă la 60 cm, hidroizolaţia din cîmp se ridică pe atic pînă
la partea superioară a acestuia, continuîndu-se şi pe porţiunea orizontală.
Bariera contra vaporilor, stratul de difuzie sau hidroizolaţia se aplică pe atice după
executarea unei tencuieli de 15 mm grosime din mortar de ciment M100T şi,
respectiv,după realizarea unei scafe de racordare cu raza de 5 cm.
Pe atice, hidroizolaţia se aplică din fîşii tăiate, astfel încît să se realizeze dintr-o singură
bucată, fără înnădiri la cap. Foile bitumate se aplică de jos în sus.

Racordarea hidroizolaţiei orizontale din cîmp cu cea verticală se realizează ca în figura


41, a şi b.

Pe partea verticală a aticelor nu se utilizează împîslitura din fibre de sticlă bitumată,


aceasta înlocuindu-se cu pînză bitumată sau cu ţesătură din fire de sticlă bitumată.

Protecţia hidroizolaţiei verticale se realizează cu o tencuială din mortar de ciment M


100, de 3,5 - 4 cm grosime, armată cu reţea din oţel-beton ( φ 6 mm) la 25 x 25 cm
(ancorată de partea superioară a aticului) şi cu plasă de rabiţ. Partea superioară a aticului
se protejează cu o copertină din tablă zincată sau cu o copertină din beton prefabricat

95
sau din beton mozaicat. Armătura din tencuială se ancorează de o bară din oţel-beton,
aşezată în lungul aticului, care este fixată cu agrafe.

Intre copertină şi tencuiala de protecţie se intercalează un strat de carton bitumat sau


împîslitura din fibre de sticlă bitumată. Copertina de protecţie se pozează cu pante spre
interior şi în lungul aticului, se îmbină prin falţ, avînd şi posibilitatea de dilatare.

In figura 42, a şi b se prezintă detaliile de execuţie a termo-hidroizolaţiilor la atice, în


două variante de învelitoare şi de poziţii a gurilor de scurgere şi a pantelor respective. .
La atice cu înălţimea mai mare de 60 cm, racordarea hidroizolaţiei se execută ca în
figura 41, a şi b, la circa 30 cm înălţime de la nivelul hidroizolaţiei.
Orificiile de scurgere a apei prin atice (barbacane) se realizează cu piese speciale din
tablă zincată înglobate între un strat suplimentar de pînză bitumată şi hidroizolaţie
(II.24, c). Pentru a se evita înfundarea orificiilor este uneori necesară confecţionarea şi
montarea la intrare a unui grătar (parafrunzar) din sîrmă.

.Executarea hidroizolaţiei în zona rosturilor.In afară de rosturile din sapa-suport a


hidroizolaţiei există şi rosturi de dilatare a construcţiei, precum şi rosturi de dilatare-
tasare între două construcţii alaturate. Rosturile de dilatare unor reborduri realizate in
lungul lor.

Rosturile de dilatare de nivel se utilizează la acoperişuri înclinate pe care apa se scurge


cu mare uşurinţă, precum şi în cazul unor terase circulabile. Şapa de egalizare se
rotunjeşte la muchii, iar distanţa liberă în rost, după executarea ei, trebuie să fie de 3
cm.

După amorsarea şapei se aplică un strat de pînză bitumată de 1 metru lăţime introdus cu
o buclă şi în interiorul rostului, pe o adîncime de circa 5 cm. In punga formată se
introduc cîlţi bitumaţi sau franghie gudronată. Apoi se montează în mastic de bitum cald
o bucata de tablă zincată de 0,75 mm, cu o buclă-compensator în dreptul rostului, după
amorsarea în prealabil a suprafeţei interioare a acesteia (fig. 43, a). La acoperişurile fără
atic, bucla va fi în sus, iar la cele cu atic (terase) va fi în jos.

Tabla se fixează cu cuie în diblurile montate în suportul hidroizolatiei. Peste tabla


zincată se aplică un amorsaj şi hidroizolaţia curenta şi, uneori, un strat suplimentar de
pînză sau carton
bitumat apoi se
aplică stratul de
circulaţie.

96
Fig.42. Detalii de execuţie a hidroizolaţiei la atice:
a – pentru acoperiş cu guri de scurgere interioare, in camp; b – pentru acoperiş cu guri
de scurgere pe contur, lagă atic; c – orificiu de scurgere prin atic (barbacană).
1 – element de rezistenţă; 2 – şapă de egalizare; 3 – start de difuzie a vaporilor; 4 –
barieră contra vaporilor; 5 – termoizolaţie; 6 – şapă-suport a hidroizolaţiei; 7 – strat
suplimentar de panză bitumată; 8 – strat de panză bitumată; 9 – strat de impaslitura
din fibră de sticlă bitumată; 10 – strat de impaslitură bitumată tip IB (sau IA); 11 – strat
decarton bitumat;12 – agrafă de 30 x 2 sau 20 x 3 mm la cate 40 cm; 13 – bolţ impuscat;
14 – oţel beton ( φ 6 mm) de ancoraj; 15 – reţea de oţel de φ 6 mm la 25 cm; 16 – plasă
de rabiţ; 17 – tencuială din mortar de ciment M 100 a, de 3.5 – 4 cm; 18 – strat de
carton bitumat; 19 – şorţ din tablă zincată de 0.5 mm; 20 – strat de protecţie; 21 – beton
de pantă; 22 – hidroizolaţie; 23 – barbacană din tablă zincată cu secţiunea de 14 x 20
cm, cu guler pentru racordarea hidroizolaţiei; 23a – manşon din carton bitumat lipit in
interiorul orificiului; 24 – diblu de lemn; 25 – parafrunzar.

97
Fig.43. Hidroizolaţia rosturilor la acoperişuri:

a – rosturi de nivel la acoperişuri; b – de dilatare cu rebord la terase cu termoizolaţie;


1 – strat-suport al hidroizolaţiei; 2 – hidroizolaţie; 3 – strat de nisip; 4 – plăci
prefabricate; 5 – faşii din plăci semirigide din vată minerală sau franghie bitumată
pentru etanşarea rostului; 6 – franghie bitumată, calţi bitumaţi sau paslă minerală; 7 –
mastic de bitum; 8 – compensator din tablă zincată (de 0.5 mm grosime); 9 – dibluri de
lemn de 50 x 50 x 50 mm la 35 cm interval pe fiecare latură a rosturilor; 10 – rost intre
plăcile prefabricate umplut cu mastic; 11 – strat suplimentar de panză bitumată; 12 –
protecţia hidroizolaţiei; 13 – agrafă (de 30 x 20 mm); 14 – element de rezistenţă; 15 –
şapă de egalizare; 16 – barieră contra vaporilor; 17 – strat de nisip de1 cm; 18 –
termoizolaţie; 19 – dop din mastic de bitum; 20 – strat de panză bitumată; 22 – şapă-
suport pentru hidroizolaţie.

Executarea hidroizolaţiilor la gurile de scurgere. Apele de pe acoperiş se pot scurge


fie pe conturul acestuia (la streaşină, „picătură" sau la barbacane şi jgheaburi şi
burlane), fie prin guri de scurgere interioare (Fig. 44).

Gurile de scurgere pot fi amplasate, de asemenea, fie pe conturul construcţiei, lingă


atice, fie în interiorul suprafeţei izolate.Inainte de executarea hidroizolaţiei se verifică în
amănunt corecta poziţionare a gurilor de scurgere, precum şi realizarea corespunzătoare
a betoanelor de pantă din dolii (fără denivelări şi cu panta minimă admisă). In
dreptul gurilor de scurgere betonul de pantă se înlocuieşte pînă la grosimea de 2 - 2,5
cm cu mortar de ciment,care la buza gurii de scurgere va avea o grosime de 0,5-1 cm.

Fig.44. Hidroizolaţia gurilor de scurgere la terase:


a – terasă necirculabilă fară termoizolaţie; b – terasă necirculabilă cu termoizolaţie; c –
terasă circulabilă fară termoizolaţie; d - terasă circulabilă cu termoizolaţie;
1 – elemente de rezistenţă; 2 – tronson de conductă metalică; 3 – tub de evacuare; 4 –
mortar M 100a pentru prinderea tronsonului metalic; 5 – beton de pantă; 6 – strat de
egalizare M100 T, de 1.0 – 1.5 cm grosime; 7 – şapă-suport a hidroizolaţiei; 8 –
termoizolaţie; 9 – strat de difuzie; 10 – barieră contra vaporilor; 11 – startul suplimentar
de panză bitumată de la dolie; 12 – manşon cu guler din panză bitumată; 13 – guler şi
ştuţ din tablă de plumb de 2 mm grosime; 14 – primul strat al hidroizolaţiei, panză

98
bitumată; 15 – straturile 2 si 3 ale hidroizolaţiei; 16 – manşonul coşului de protecţie;
17 – coş de protecţie (parafrunzar); 18 – dale prefabricate; 19 – start de pietriş de 7
– 15 mm grosime; 20 – hidroizolaţie; 21 – strat de protecţie a termoizolaţiei; 22 –
manşon din teavă; 23 – gură de scurgere din fontă;24 – strat de pietriş in jurul gurii de
scurgere.

In zona adiacentă gurii de scurgere, panta suportului se va accentua pînă la 5-10 % pe o


zonă cu raza de 25-50 cm, după caz. La şape se lasă, de asemenea, o adîncitură de 0,6 -1
cm pentru a compensa grosimea gulerului de plumb şi a straturilor hidroizolatoare
suplimentare.
Inainte de executarea hidroizolaţiei se verifică legarea gurilor de scurgere la reţeaua de
canalizare la care se prevede racordarea acestora. Se verifică, de asemenea, ca buza
gulerului de fontă a tubului de scurgere să nu depăşească nivelul suportului
hidroizolaţiei sau să fie mai jos cu 1 cm.

La porţiunea de şapă adîncită, se aplică cu bitum fierbinte un strat de pînză bitumată (de
1x1 on), care se introduce în tubul de scurgere pe o porţiune de 10 cm adîncime, scop în
care se crestează bucata respectivă pentru a permite mularea. Apoi se montează un
guler din tablă de plumb (r = 50 cm), de 2 mm grosime, peste stratul de întărire din
pînză bitumată. Acesta se vopseşte cu soluţie de bitum, înainte de montare, iar după
aceasta se bate cu ciocanul de lemn, pentru a se obţine o bună mulare a sa pe suport.
Peste gulerul de plumb se aplică straturile curente ale hidroizolaţiei. Primul strat (de
pînză bitumată) se crestează şi se introduce în interiorul tubului de scurgere pe o
adâncime de 15 cm, lipindu-se cu bitum fierbinte pe gulerul de plumb, pe care se
presează pe cît posibil. Restul straturilor se taie cu cuţitul, pe conturul gurii de scurgere,
fara a se introduce în golul tubular, dar avîndu-se grijă să fie bine lipite.

Pentru a se preveni înfundarea gurilor de scurgere se prevăd gratare (parafrunzare) care


se confecţionează pe şantier şi care se fixeaza prin presare de peretele golului izolat (fig.
44, a şi b).
La gurile de scurgere interioare se verifică ca tronsonul de scurgere
in porţiunea plăcii de beton să fie metalic şi să fie racordat cu restul tubului la minimum
20 cm sub nivelul plăcii.

La terasele circulabile, gurile de scurgere se realizează şi cu sifoane de pardoseală,


hidroizolaţia pozîndu-se între grătarul sifonului si rama acestuia, respectîndu-se, în
general, aceleaşi condiţii de execuţie ca şi la gurile de scurgere descrise anterior . La
aceste condiţii se adaugă şi necesitatea turnării în jurul piesei de fontă a unui dop de
bitum pentru colmatare şi etanşare.

In jurul acestor sifoane de pardoseală se va aplica, în locul stratului de poză din nisip,
un strat de circulaţie din pietriş (de 15- 20 mm granulaţie), pe o rază de 40 cm în jurul
gurii de scurgere, pentru a se evita scurgerea nisipului în tub. De asemenea, în zona
gurilor de scurgere, termoizolaţia se aplică pînă lîngă tubul de scurgere, pentru a nu se
forma punţi termice care ar putea provoca condensarea vaporilor.

Executarea hidroizolaţiei la gurile de scurgere trebuie făcută cu foarte multă atenţie,


deoarece în aceste puncte hidroizolaţia este solicitată la maximum şi adeseori constituie
sursa infiltraţiilor ce se ivesc.

99
11.10. Executarea hidroizolaţiei la străpungeri. La străpungerile formate din elemente
rigide, fără trepidaţii sau temperatură ridicată, cu diametrul între 35 şi 200 mm
racordarea izolaţiei se realizează cu ajutorul unui manşon din tablă zincată introdus, de
preferinţă, intre două manşoane de pînză bitumată şi mastic de bitum .In cazul unor
manşoane din pînză bitumată, acestea se matisează cu sîrmă zincată ( φ 0,8 mm).

Cînd există trepidaţii sau o temperatură ridicată în tubul străpungerii, se execută o


izolare termică între tub şi rebord cu saltele sau plăci de vată minerală, pentru ca
temperatura hidroizolaţiei să nu depăşească 40°C

Fig.45. Executarea hidroizolaţiei la străpungeri din elemente rigide:

1 – strat-suport; 2 – hidroizolaţie; 2a – strat suplimentar din panză bitumată; 3 – strat de


protecţie; 4 – manşon cu flanşă; 5 – element de strapungere;
6 – manşon de protecţie din tablă zincată; 7 – garnitură din carton bitumat;
8 – brăţară de presiune; 9 – etanşare prin chituire; 10 – cuie de prindere.

Fig.46. Executarea
hidroizolaţiei la străpungeri cu izolare termică şi rebord:

100
1 – strat-suport; 2 – hidroizolaţie; 2a – strat suplimentar din panză bitumată; 3 – rebord
in jurul străpungerii; 4 – protecţia izolaţiei; 5 – şaibă de tablă; 6 – paslă minerală; 7 –
element de strapungere; 8 – manta de protectie din tablă zincată; 9 – chituire cu chit de
miniu; 10 – brăţară de presiune; 11 – opritor.

101