Adevarul te face liber. Adevarul este esenta vietii, a naturii.

Este una din principalele valori morale ale societatii, fara de care o persoana nu ar trebui sa traiasca. Numai spunand adevarul omul poate avea o existenta pura, neingradita de lanturile falsului. In opinia mea, adevarul curata, elibereaza, iar minciuna nu ar trebuie sa fie niciodata o optiune in detrimentul adevarului. In primul rand, adevarul elibereaza, pe cand minciuna limiteaza, margineste. Atunci cand alegem sa mintim, trebuie sa tinem minte minciunile spuse si tot ce decurge din ele. La prima vedere nu pare un impediment mare, dar pana la urma memoria nu pentru asta exista. De ce sa nu spunem adevarul? Lucrurile ar deveni mult mai simple. Spre exemplu, un om care minte in mod constant se va ingropa in propria-i plasa de minciuni, ducand o existenta complicata. Acesta traieste cu teama de a fi prins mintind. Pe cand, un om care alege mereu adevarul, nu va avea constiinta incarcata, iar existenta lui va fi mult simplificata. In al doilea rand, putem vorbi si despre adevarul pe care ar trebui sa ni-l spunem noua, nu doar celorlalti. Nu putem trai mintindu-ne pe noi insine, ci trebuie sa fim sinceri. Minciuna, indiferent de forma sa, ne chinuie. Adevarul in schimb, desi la inceput nu pare, elibereaza. Pentru a exemplifica aceasta idee, sa luam cazul unui om care de mic si-a dorit sa devina avocat. Trecand anii si tot invatand, si chinuindu-se de asemenea, isi da seama ca nu a fost croit ca sa fie avocat. Ca poate meseria de profesor i se potriveste mai bine. In momentul in care reusim sa ne dezlipim de o idee gresita de care tineam cu dintii, insa, ne vom simti mai bine, mai impacati cu noi insine. Si mai liberi. Nu in ultimul rand, oamenii, ca fiinte rationale, superioare, nu pot trai fara adevar. Nu putem sa ne complacem intr-o existenta a falsului. Omul nu poate duce o existenta normala, frumoasa intr-o lume a minciunii. Asa cum spunea si F. Scott Fitzgerald in romanul sau Cei frumosi si blestemati, daca ai o minte rationala, fericirea ar trebui sa depinda de adevar. Orice suflet simplu se poate amagi cu gunoaie mentale. Minciuna ar trebui sa fie refugiul oamenilor marginiti, redusi. Adevarul, in schimb, este, sau ar trebui sa fie idealul spre care tind restul oamenilor. Desigur, nu este intotdeauna usor sa spunem adevarul, dar ar trebui sa ne dam seama ca tot ceea ce este simplu in viata, nu poate duce catre nimic bun. Oamenii sunt niste fiinte extraordinar de complexe, de ce sa ne ingradim propria fiinta tocmai din cauza alegerilor noastre? O problema nu este niciodata vazuta sau abordata doar intr-un singur mod. Exista, de asemenea, si oameni care vad adevarul cu alti ochi. Persoane pentru care adevarul constrange, nicidecum nu elibereaza. Care prefera sa spuna o minciuna, mare sau mica, pentru ca este mai usor, mai la indemana. Oameni care se simt liberi ascunzandu-se in spatele minciunii, din comoditate.

In concluzie, adevarul reprezinta poarta catre libertate. Nu insa spre libertatea fizica a individului, ci spre libertatea spirituala, a constiintei. Tinand cont de faptul ca acest aforism a fost spus de un om inchis, poate ca aceasta e cea mai importanta forma de libertate.