109

CAPITOLUL IV
UNDE ELASTICE


IV. 1. Unde elastice

Producerea unei unde elastice se poate realiza numai dac exist dou elemente
principale si anume, sursa de oscilatii si mediul elastic de propagare.
Sursa de oscilatii poate fi constituit dintr-o varietate de sisteme fizice.
Ca surse de oscilatii putem considera:
- coardele vocale care genereaz sunetul vocii umane;
- interactiunea plcilor tectonice ale scoartei pmntului (originea undelor seismice);
- atractia Lunii si a Soarelui determin undele care se propag n oceanul planetar
(mareele);
- o coard elastic pus n stare de vibratie;
- instrumentele muzicale.

Mediul elastic de propagare a undelor elastice reprezint un mediu continuu format din
particule materiale (atomi, ioni, molecule), ntre care se exercit forte elastice. De regul, orice
form de agregare cunoscut: solid, lichid, gazoas sau plasm poate fi considerat ca mediu
elastic.
Din exemplificrile asupra celor dou elemente ale producerii undei elastice se observ
c ele sunt indispensabile si nu pot exista dect simultan.
De exemplu: dac exist sursa de oscilatii dar nu exist mediul elastic, nu apare unda
elastic; un clopotel situat sub un vas de sticl vidat nu produce sunet deoarece nu exist mediu
elastic (aerul).
Pe Lun nu pot fi transmise sunetele de la un cosmonaut la altul deoarece nu exist
atmosfer
ns poate exista si fenomenul invers, s fie mediu elastic dar fr surs de oscilatie:
- suprafata linistit a unui lac;
- ntr-o pdure iarna cnd exist o liniste absolut.
n concluzie unda elastic apare numai dac exist sursa de oscilatie (perturbatia) si
mediul elastic de propagare.
110
Sursa de oscilatii (perturbatii) transmite prin mediul elastic miscarea sa oscilatorie
particulelor materiale din jurul su si n contact direct cu el. Aceste particule transmit la rndul
lor miscarea oscilatorie particulelor nvecinate si astfel, din aproape n aproape, oscilatiile
provenite de la surs se propag prin mediul elastic sub form de unde elastice.
De aceea, undele elastice reprezint un proces fizic dup care perturbatia (sursa de
oscilatii) se propag ntr-un mediu elastic prin interactiune continu si din aproape n aproape a
particulelor materiale ale mediului elastic respectiv. Aceast propagare continu are loc cu o
vitez finit numit vitez de propagare a undelor elastice, iar localizarea n timp si spatiu se
refer la sursa de oscilatii.
Ceea ce se propag prin mediul elastic este miscare oscilatorie si nu particulele
materiale care efectueaz oscilatii locale, adic unda elastic transmite energie si impuls.
Se cunoaste faptul c starea de echilibru se realizeaz cnd valoarea energiei potentiale
este minim. O perturbatie a mediului elastic (surs de oscilatii) conduce la o crestere a
energiei potentiale si implicit la o stare de dezechilibru a sistemului. Propagarea oscilatiilor
prin mediul elastic sub form de unde elastice explic tendinta sistemului spre o valoare
minim a energiei potentiale, adic spre o nou stare de dezechilibru.

IV. 2. Clasificarea undelor elastice

Aceast clasificare consider att elemente proprii undei elastice dar si elemente
caracteristice mediului de propagare.
Se defineste front de und locul geometric al punctelor din mediul elastic intrate n
miscare oscilatorie n acelasi moment.
Se defineste suprafat de und locul geometric al punctelor care sunt la un moment dat
n aceeasi faz de oscilatie.
Definitiile arat c exist un singur front de und si o infinitate de suprafete de und.
ntr-un mediu elastic izotrop si omogen viteza de propagare a undelor elastice fiind
aceeasi n toate directiile, frontul si suprafetele de und devin sfere concentrice cu centrul n
sursa de oscilatie.
Considernd o directie de propagare n spatiu a undelor elastice care s treac prin
centrul sursei de oscilatie, ansamblul fenomenelor oscilatorii dup aceast directie constituie
raz de und.
Se defineste raz de und dreapta perpendicular pe suprafata de und ntr-un punct
dat, orientat de la surs spre exterior n sensul propagrii undei.
111
n medii neomogene si anizotrope forma initial a suprafetei de und nu se mentine
constant n timp si spatiu, se deformeaz datorit propagrii undei cu viteze diferite si pe
directii diferite prin mediul elastic.
n medii omogene si izotrope unde perturbatia se propag cu aceeasi vitez n toate
directiile frontul de und coincide cu suprafata de und. Forma suprafetelor de und depinde
att de propriettile mediului elastic ct si de geometria sursei de oscilatii.
Geometria sursei de oscilatii clasific undele elastice n unde plane si unde sferice.
Unde plane. Dac geometria sursei de oscilatie este plan atunci suprafetele
(fronturile) de und sunt plane si este definit tipul de und plan. Cnd perturbatia se propag
ntr-o singur directie, ntr-un mediu omogen si izotrop, la un moment dat, n orice plan
perpendicular pe directia de propagare fronturile de und sunt plane iar razele de und sunt
linii drepte, paralele, perpendiculare pe fronturile de und. Distanta dintre fronturile de und
consecutive este egal cu lungimea de und. (Fig. IV. 1)


Modelul matematic n 3D pentru unde plane are expresia:
( ) ( ) t z K y K x K cos k A j A i A ) t , z , y , x ( y
z y x z y x
+ + + + (IV. 1)
sau
( )
( ) t z K y K X K cos A ) t , z ( y
t z K y K X K cos A ) t , x ( y
z y x z
z y x x
+ +
+ +
(IV. 2)
Vectorul de und are mrimea K si directia paralel la directia de propagare a undei.
Undele plane nu pot fi produse direct deoarece sursa de oscilatii ar trebui s fie plan si
infinit ceea ce nu se poate realiza.
De aceea, se consider c pot fi obtinute din unde sferice ntr-o zon deprtat n spatiu
fat de sursa de oscilatii, adic la distant suficient de deprtat de surs undele sferice devin
unde plane.
112
Unde sferice. Dac geometria sursei de oscilatie este punctiform sau sferic atunci
suprafetele (fronturile) de und sunt sfere concentrice iar undele poart denumirea de unde
sferice. n acest caz perturbatia se propag n toate directiile de la surs, razele de und sunt
drepte radiale care ies din sursa de oscilatie n toate directiile. (Fig. IV. 2)


Tipul de und sferic are ca model matematic n 3D expresia:
( ) t r K cos
r
A
) t , r ( y
r
(IV. 3)
unde:
r este distanta radial de la surs;
K
r
este vector de und dup directia radial.
La o distant destul de mare de sursa de oscilatii, razele de und au valori mari, curbura
suprafetelor se micsoreaz, adic fronturile de und au o curbur mic si pot fi considerate ca
fronturi de und plan; undele sferice se transform n unde plane. Att undele plane ct si cele
sferice sunt de volum, adic perturbatia se propag n ntreg mediul elastic.

Moduri de propagare a undelor elastice
Modurile de propagare se definesc n functie de dou directii: directia de oscilatie a
particulelor materiale si directia de propagare a undelor elastice. n aceast consideratie,
distingem urmtoarele moduri de propagare:
- modul de propagare longitudinal (unde longitudinale);
- modul de propagare transversal (unde transversale);
- modul de propagare la suprafat (unde de suprafat);
- modul undelor de plac.
Modul de propagare longitudinal
Directia de oscilatie a particulelor materiale este paralel cu directia de propagare a
undelor. n Fig. IV. 3, este reprezentat schematic procesul de propagare a unei unde
113
longitudinale. La momentul initial (t=0) cnd perturbatia este absent toate particulele
mediului elastic ocup pozitii de echilibru egal deprtate ntre ele. O perturbatie cu viteza v
aplicat particulei din punctul O, dup un timp t=T/4, se va gsi la o distant egal cu
amplitudinea oscilatiei A. n acest moment viteza particulei este nul si sub actiunea fortelor
elastice dintre particule, acestea vor cpta o acceleratie ndreptat spre pozitia de echilibru. n
acelasi moment particula din O
1
, aflat n pozitia de echilibru va avea viteza v, iar dup un
timp t=T/2 particula din O va reveni n pozitia de echilibru cu viteza v ns de sens contrar. Tot
n acest timp T/2 particula din O
1
va avea elongatia maxim A, iar particula din O
2
aflat n
echilibru va avea viteza v. Dup un timp 3T/4 particula din O va avea elongatia maxim A,
particula din O
1
va fi n pozitia de echilibru, particula din O
2
va avea elongatia maxim A iar
particula din O
3
va primi viteza v. Dup un timp egal cu o perioad t=T, particula din O va
ajunge din nou n pozitie de echilibru si procesul de propagare se repet.


Analiznd n fiecare moment pozitia particulelor se observ c acestea prezint cnd o
rarefiere cnd o comprimare, adic se poate afirma c undele longitudinale sunt constituite din
comprimri si dilatri succesive ale mediului elastic.
Deci, ceea ce se propag prin unde elastice este faza de oscilatie iar particulele
mediului oscileaz numai n jurul pozitiei lor de echilibru cu o elongatie maxim A. Undele
longitudinale se pot propaga prin solide, lichide sau gaze.

Modul de propagare transversal
Este modul n care directia de oscilatie a particulelor este perpendicular pe directia de
propagare a undelor. Figura IV. 4 reprezint schematic procesul de propagare a undei
transversale. Aparitia unei perturbatii de jos n sus, face ca la momentul t=0 particula din O s
capete o vitez v. Pentru momentele de timp urmtoare t=T/2, t=3T/4, t=T, procesul de
114
oscilatie si de propagare este acelasi ca la undele longitudinale numai c deplasarea (oscilatia)
particulelor are loc pe vertical de jos n sus sau de sus n jos, iar directia de propagare a
undelor este pe orizontal.
Modul de propagare transversal se propag numai n solide si nu n fluide, deoarece
fortele elastice dintre particule sunt foarte slabe iar perturbatia aprut ntr-un loc al mediului
se transmite prin mpingeri succesive.



Mai sugestiv, aceste moduri de propagare sunt reprezentate n Fig. IV. 5 a pentru unde
longitudinale si n Fig. IV. 5 b pentru unde transversale.


115
Undele longitudinale si transversale prin proprietatea lor de a se propaga prin ntreg
mediul elastic sunt definite ca unde de volum.
Unde de suprafat (unde Rayleigh) sunt undele care se propag la suprafata mediului
elastic fr a ptrunde n interiorul lui. Se admite c energia perturbatiei este concentrat pe o
adncime de numai o lungime de und de la suprafata mediului. Aceste unde dau o miscare
compus particulelor de la suprafata mediului constituit din unde longitudinale si unde
transversale. n acelasi moment, la aparitia perturbatiei particulele descriu si o traiectorie
eliptic, mai nti o elips dextrogir iar apoi levogir n raport cu direc eliptic, mai nti o
elips dextrogir iar apoi levogir n raport cu directia de propagare a undei elastice. Undele de
suprafat sunt unde bidimensionale si atenuarea lor este mult mai mic dect a undelor de
volum. (Fig. IV. 6)

Unde de plac (undeLamb) sunt unde care apar n plci n locul undelor transversale,
cnd grosimea plcii este comparabil cu lungimea de und a undelor elastice. Particulele
mediului descriu o miscare eliptic ntr-un plan perpendicular pe directia de propagare a
frontului de und si apar n plci sub forma a dou unde simetrice si asimetrice. Detectarea
undelor Lamb este dificil deoarece undele reflectate n plac cad nclinat pe suprafata
acesteia, deplasarea fiind functie de unghiul de incident si de frecvent.
Modurile de propagare descrise mai sus sunt cele mai frecvente moduri care apar n
examinarea nedistruciv a materialelor.
116

IV. 3. Caracteristicile undelor elastice
Spatiul (mediul elastic) din jurul sursei de oscilatii strbtut de unde elastice se numeste
cmp de unde, iar dac este vorba de unde sonore definim cmpul sonor sau cmp acustic. n
propagarea lor printr-un mediu elastic, undele elastice se caracterizeaz prin frecvent, vitez
de propagare si lungime de und.
Frecventa notat f, reprezint numrul de oscilatii pe secund. Unitatea de msur
este Hz (hertz) si prezint ca multipli: 1KHz=10
3
Hz; 1 MHz=10
6
Hz; 1GHz=10
9
Hz.
n functie de frecvent undele elastice se clasific n:
- unde infrasonore (infrasunetele) avnd frecvente cuprinse ntre 0 si 20 Hz (0<f<20
Hz). Aceste unde se afl sub limita intervalului audibil, nu sunt percepute de ctre
organul auditiv al omului; sunt sesizabile prin efectele secundare pe care le produc.
- unde sonore (sunete) cuprinse ntre 20 Hz si 20.000 Hz (20 Hz<f<20 KHz), produc
senzatia nedureroas de sunet; reprezint intervalul de audibilitate al omului.
- undele ultrasonore (ultrasunetele) avnd frecventa cuprins ntre 20 KHz si 600
MHz (20 KHz <f<600 MHz) produc senzatia de durere asupra organului auditiv
uman.
- undele hipersonore (hipersunetele) avnd frecventa cuprins ntre 600 MHz si 100
GHz (1 GHz=10
9
Hz).
Limita superioar a frecventei este determinat de performantele tehnice ale aparaturii
de producere a ultrasunetelor (surse).

Viteza de propagare notat v, reprezint viteza de propagare a undelor elastice prin
material.
Dup caracterul vitezei de propagare a undei elastice se disting:
- unde nedispersive la care viteza undei ntr-un mediu omogen si izotrop este
constant pentru toate lungimile de und din grupul respectiv de unde.
Undele sonore n aer, si n general n fluide sunt unde nedispersive.
- unde dispersive la care viteza de propagare depinde de lungimea de und sau de
frecvent. n cazul propagrii unui grup de unde, fiecare und monocromatic din
grup va avea viteza sa proprie de propagare numit vitez de faz, asa nct
fenomenul de propagare este dispersiv, fenomen manifestat la solide anizotrope.
117
Lungimea de und, notat , reprezint distanta msurat pe raz ntre dou puncte
consecutive care prezint aceeasi faz de oscilatie. Aceast distant variaz cu frecventa si
cuviteza de propagare a undelor elastice prin material:
f
v
vT
Existenta lungimii de und arat c unda elastic este periodic n timp, adic:
( )
1
]
1

,
_

v
x
T t sin A
v
x
t sin A (IV. 4)
de unde

,
_

,
_

2
v
x
T t
v
x
t
iar prin deschiderea parantezelor:
+ 2
v
x
T t
v
x
t

2
T 2 T (IV. 5)

si periodic n spatiu, adic:

,
_

,
_

v
x
t sin A
v
x
t sin A (IV. 6)
de unde
+

,
_

,
_

2
v
x
t
v
x
t
cu
+

2
v v
x
t
v
x
t
adic:
vT
f
v
f 2
v 2 v 2
2
v

(IV. 7)

unde v este viteza de propagare a undei elastice.

Numrul de und reprezint numrul de lungimi de und cuprins pe o distant de
2, adic:
v v
f 2
vT
2 2
K

(IV. 8)
118

Vectorial, numrul de und

K (sau vectorul de und) se defineste prin relatia:

n K K (IV. 9)
unde

n - este vectorul unitate orientat n sensul propagrii undei elastice, normal pe suprafata
de und n punctul atins de und.
Faza undei elastice defineste argumentul (unghiul) functiei trigonometrice armonice
care descrie elongatia undei, de forma:

,
_

v
x
t ) t , x ( (IV. 10)
Dac n expresia sursei de oscilatie exist si faz initial constant
0
, atunci expresia
fazei undei elastice este:
0
v
x
t ) t , x ( +

,
_

(IV. 11)
dac propagarea undei se face dup directia OX.
Dac unda elastic se propag n sensul versorului

n dus din punctul P (Fig. IV.7)

atunci un punct oarecare P ) r (

cu vectorul de pozitie

r de pe aceeasi suprafat de

und va avea aceeasi faz si aceeasi elongatie la un moment dat cu cea din punctul P(x), adic:
) P ( ) ' P ( (IV. 12)

sau

,
_

v
x
t ) t , x ( ) t , r (
119
dar din figura IV. 7 se observ c:

n r cos r x (IV. 13)
si deci:
vT
n r 2
t
v
n r
t
v
x
t t , r

,
_

sau

,
_

r K t
n r 2
t t , r (IV. 14)

unde

n
2
K - vector de und.
n procesul de propagare a undelor plane, suprafetele de und sunt suprafete de faz
constant si deci:
ct r K t



sau dup axa OX, avem:
ct Kx t (IV. 15)

Se defineste viteza de faz ca fiind viteza de propagare a fazei cu relatia:
dt
dx
v
f
(IV. 16)

iar din conditia constantei fazei se obtine:
0 Kdx dt (IV. 17)

sau
v
f
v
T 2 T
2
K dt
dx
v
f
f

(IV. 18)

deci viteza de faz a unei unde plane monocromatice este egal cu viteza undei.
Din conditia invariantei fazei aplicat pentru un moment t+dt ntr-un punct x+dx,
obtinem:
120

( ) ( ) ( ) Kdx Kx dt t dx x K dt t dt t , dx x + + + + +

iar dup aranjarea termenilor:
( ) ( ) Kdx dt Kx t dt t , dx x + + +

sau
( ) ( ) ( ) ( ) t , x dt dt t , x dt Kv dt t , x dt t , dx x
f
+ + + +

deci:
( ) ( ) t , x dt t , dx x + + (IV. 19)

care explic invarianta undei plane monocromatice.

IV. 4. Ecuatia diferential a undelor elastice

Considerm ecuatia undei plane de forma general:

,
_

,
_

,
_

r n K t sin A r K t sin A t , r (IV. 20)

care se propag ntr-un mediu elastic omogen si izotrop ntr-o directie oarecare.
Expresia

r n este produs scalar avnd coordonatele

+ + r n z n y n x n
z y x
(IV. 21)

cu 1 n n n n
2
z
2
y
2
x
2
+ + si

+ + k z j y i x r
Vom efectua derivatele partiale de ordinul 1 si 2 ale acestei functii

,
_

t , r n raport cu
vectorul

r si cu timpul t.
Vom obtine:
121

,
_

,
_

,
_

,
_

,
_

,
_

,
_

,
_

2 2
2
2
2
z
2 2
z
2
2
2
z
2
y
2 2
y
2
2
2
y
2
x
2 2
x
2
2
2
x
r n K t sin A
t
r n K t cos A
t
n K r n K t sin n AK
z
r n K t cos AKn
z
n K r n K t sin n AK
y
r n K t cos AKn
y
n K r n K t sin n AK
x
r n K t cos AKn
x


Adunnd derivatele de ordinul doi pentru coordonate obtinem:

( ) + +

2 2
z
2
y
2
x
2
2
2
2
2
2
2
K n n n K
z y x
(IV. 22)
deoarece: 1 n n n
2
z
2
y
2
x
+ + .
Din derivata partial temporal functia are relatia:
2
2
2
t
1

(IV. 23)
si introdus n expresia (IV. 19) se obtine:
0
t
K
z y x
2
2
2
2
2
2
2
2
2

,
_

(IV. 24)
dar cum
v
1 K

, se obtine n final:
0
t v
1
z y x
2
2
2 2
2
2
2
2
2

(IV. 25)

122
care reprezint ecuatia diferential a undelor elastice dup coordonate.
Folosind operatorul lui Laplace :
2
2
2
2
2
2
z y x

se obtine:
0
t v
1
2
2
2

(IV. 26)
unde
K
v

este viteza de propagare a undei elastice.

IV. 6. Mrimi caracteristice undelor elastice
IV. 6. 1. Viteza undelor longitudinale ntr-un mediu elastic solid finit

S considerm o bar elastic (corp solid)omogen si izotrop caracterizat prin
modulul de elasticitate longitudinal (modulul lui Young) E, de densitate n absenta perturbatiei
(a undei elastice)
0
si de sectiune transversal S
0
n aceleasi conditii.
Aplicnd legea lui Hooke:
0 0
E
S
F
l
l
(IV. 27)
cu notatiile
0
S
F
- ca fiind tensiunea elastic, iar
0
l
l
- ca fiind deformarea, obtinem:
E (IV. 28)
sau dup axa OX:
) t , x (
x
E ) t , x (

(IV. 29)
unde (x, t) este definit n expresia (IV. 17).
Se delimiteaz din volumul barei un element infinitezimal de mas dm si de volum dV,
considerate n stare perturbat datorit undei elastice n directia OX. n noua stare perturbat,
densitatea devine , sectiunea transversal S, iar tensiunea elastic se modific cu d. n acest
caz forta rezultant elementar care actioneaz asupra elementului infinitezimal considerat se
exprim astfel:
Sd dF
si n cazul unor perturbatii mici:

123
d S dF
0
(IV. 30)
Din principiul al II-lea al dinamicii:
dm
t
adm dF
2
2

(IV. 31)
cu
dx S dV dm
0 0 0

Considerm o comprimare a perturbatiei si atunci:
dx S
t
d S
0 0
2
2
0

dx
t
d
2
2
0

dar cum dx
x
d

atunci:
2
2
0
t
x

(IV. 32)
Din legea lui Hooke scris mai sus:
2
2
t
E
x

(IV. 33)
si nlocuind, se obtine:
2
2
0
2
t
x
E

sau
0
t
E
x
2
2
0
2
2

(IV. 34)
Comparnd aceast relatia cu ecuatia diferential a undelor elastice (IV. 23) obtinem
expresia vitezei undelor longitudinale ntr-un mediu elastic solid finit.
0
f
E
v

(IV. 35)
Relatia arat c viteza de propagare a undelor longitudinale depinde numai de cei doi
parametri caracteristici mediului elastic solid si anume de modulul de elasticitate E si de
densitatea mediului.
124

IV. 6. 2. Energia undelor elastice
O und care se propag printr-un mediu elastic posed o energie care este
nmagazinat sub form de energie cinetic a particulelor mediului elastic (Wc) si de energie
potential a cmpului fortelor elastice (Wp).
Astfel, lucrul mecanic al fortelor elastice defineste energia potential:


2
Ky
dy K dy F Wp
2
y e
(IV. 36)
unde K constanta elastic a mediului, y deformatia absolut, iar Fe=-Ky forta elastic.
Se defineste densitatea de energie ca fiind energia total raportat la unitatea de volum
a mediului elastic n starea neperturbat.

0 0 0
V
Wp
Wp ;
V
Wc
Wc ;
V
W
W
sau:
2
u
V 2
u V
V 2
u m
V
Wc
Wc ;
2
u m
Wc
2
0
0
2
0 0
0
2
0
0
2
0

(IV. 37)
si pentru densitatea de energie potential:
0
2
V 2
Wp
Wp ;
2
Ky
Wp
Din legea lui Hooke
0 0
y
E E
S
F
l l
l

sau
v
u y
;
S
F
cu E
0

l

unde u este viteza particulelor mediului, iar v viteza longitudinal de propagare a undelor
elastice.
tiind
2
0
0
0
EV ES
K
l
l
iar
0
y l atunci
2
E
V 2
EV
2
Ky
Wp
2
0
2
0
2
0
0
2

l
l
dar cum
0
2
E
v

atunci:
125
2
u
v
u
2
v
Wp
2
0
2
2
0
2

(IV. 38)
Deci densitatea momentan de energie total este:

2
0
2
0
2
0
u
2
u
2
u
Wp Wc W

+ (IV. 39)

dar ecuatia undei ) Kx t sin( A y - dup directia de propagare si viteza
) Kx t cos( A y u
.
, deci densitatea de energie total este de forma:
) Kx t ( cos A W
2 2 2
0
(IV. 40)
Densitatea medie de energie total se obtine prin integrarea pe o perioad a densittii
momentane, adic:

0
2 2 2
2
max 0
2 2
0
T
0
2 2 2
0
T
0
T
0
2
2 2
0
A f 2
2
u
T
A
dt
2
) Kx t ( cos 1
T
A
dt ) Kx t ( cos
T
A
dt ) t ( W
T
1
W

(IV. 41)

adic densitatea medie a energiei totale este direct proportional cu ptratul frecventei (f
2
) si cu
ptratul amplitudinii (A
2
).

IV. 6. 3. Fluxul de energie al undei elastice
Fluxul de energie al undei elastice reprezint energia care traverseaz n directia
normal o suprafat dat n unitatea de timp, adic:
dt
dW

sau dW=WdV=WdS dl=WdS v dt, deci:

S d v W (IV. 42)

IV. 6. 4. Intensitatea undei elastice
- reprezint energia care traverseaz n directie normal unitatea de suprafat n
unitatea de timp
Wv
dS
d
dSdt
dW
i

126

sau

) Kx t ( cos vA v u i
2 2 2
0
2
0
(IV. 43)
care reprezint valoarea intensittii momentane a undei.

IV. 6. 5. Intensitatea medie a undei elastice

Intensitatea medie reprezint valoarea medie a intensittii momentane a undei, adic:

T
0
2
max 0
2 2
0
2 2
0
T
0
T
0
T
0
2 2 2
0
2
0
2
vu
2
vA
dt
2
) Kx t ( 2 cos 1
T
vA
dt ) Kx t ( cos vA
T
1
dt vu
T
1
dt ) t ( i
T
1
I


deci intensitatea medie este:
2 2
0
2 2
max 0
vA f 2 vu
2
1
I (IV. 44)

IV. 7. Principiul lui Huygens

n propagarea undelor printr-un mediu elastic apar diferite fenomene care pot fi
explicate prin aplicarea unor anumite metode. n acest context, principiul lui Huygens ofer o
metod experimental pentru constructia suprafetelor de und si explicarea fenomenelor care
apar la suprafata de separatie dintre dou medii elastice diferite.

Demonstratie
Se consider o surs punctiform de oscilatii S (ca fiind surs primar (Fig. IV. 8)).
Aceast surs este cuprins n interiorul unei suprafete nchise .

Enunt
Undele care se propag n afara unei suprafete nchise care cuprinde n interiorul ei si
sursa S sunt identice ca efect cu undele care s-ar obtine prin suprimarea sursei primare S si
nlocuirea ei printr-o multitudine de surse secundare (elementare) uniform repartizate pe
suprafata .
127
Adic, se poate considera c toate punctele mediului elastic care se gsesc situate pe o
suprafat de und pot produce unde ca si sursa primar, devenind astfel surse secundare de
oscilatii (se admite c toate sursele secundare produc acelasi efect ca si sursa primar).
(Fig. IV. 9)




Constructia unei suprafete de und

- Unde sferice. S considerm o surs primar S care emite ntr-un mediu elastic
omogen si izotrop unde sferice. Punctele materiale ale mediului situate pe o suprafat de und

1
, notate cu s
1
, s
2
, s
3
, . Pot fi considerate ca surse secundare care emit unde ale cror
suprafete de und sunt tot sfere concentrice ca si sursele secundare. Dup un anumit timp de la
producerea oscilatiilor de ctre aceste surse secundare, undele se vor gsi la aceeasi distant
fat de centrul secundar respectiv. Dac se cunosc toate aceste puncte se obtine o nfsurtoare
a unui numr infinit de aceste sfere; apare astfel o nou suprafat de und
2
, sferic si
concentric cu
1
. Deci principiul lui Huygens prezint o metod de constructie a suprafetelor
de und.

- Unde plane
n acest caz, suprafetele de und sunt suprafete plane. Sursa primar S trebuie s fie o
surs finit de generare a undelor plane (Fig. IV. 10). Suprafetele de und sunt plane paralele
ntre ele (
1

2
). La unde plane, razele de und sunt mereu perpendiculare la suprafata de
und.
128


IV. 7. 1. Aplicatii ale principiului lui Hugens
Difractia undelor.
Difractia undelor reprezint fenomenul fizic de ocolire aparent a unui obstacol de ctre
unda elastic. Este fenomenul de abatere a undelor de la propagarea lor rectilinie fie la
marginea obstacolelor fie la obstacolele care au practicate deschideri de tipul fantelor ale cror
dimensiuni sunt comparabile cu lungimea de und a undelor care se propag.
S considerm o surs de oscilatii S care emite unde sferice si s asezm n calea
acestor unde un obstacol, un ecran prevzut cu o fant (Fig. IV. 11).



129
Dac deschiderea fantei AB este suficient de mare (AB>>) se observ experimental c
undele se propag prin deschidere mentinndu-si n continuare caracterul de unde sferice cu
centrul n sursa S.
n ipoteza, unei propagri rectilinii a undelor, n spatele ecranului ar trebui s existe o
regiune de umbr, cu exceptia regiunii limitat de razele SA si SB. n realitate, datorit
caracterului de unde sferice si dup ecran al undelor, se observ c undele ptrund si n
regiunea umbrei geometrice ceea ce demonstreaz c undele ocolesc marginile fantei.
Dac ns deschiderea fantei AB<, iar sursa de oscilatii S este de unde plane, atunci ar
trebui ca dup ecran, regiunea de umbr s fie mult mai accentuat.
ns n realitate, n spatele ecranului apar unde sferice, concentrice cu centrul n
deschiderea fantei. Acest fenomen are explicatie n principiul lui Huygens, adic deschiderea
(AB<) devine o surs secundar de oscilatii care transmite si extinde procesul ondulatoriu n
toat regiunea din spatele ecranului; astfel, va dispare regiunea de umbr din spatele ecranului.

IV. 7. 2. Fenomene care apar la suprafata de separatie dintre dou medii elastice diferite
O und care n propagarea sa ntlneste o suprafat de separatie poate suferi: 1) o
abatere de la directia initial ns rmnnd n acelasi mediu elastic(reflexie); 2) o abatere de la
directia initial (incident) si trecnd n cel de-al doilea mediu elastic (refractie).

Reflexia undelor
S considerm o suprafat de separatie XX ntre dou medii elastice 1 si 2 diferite
(Fig. IV. 12). Pe aceast suprafat XX cade o und plan format din trei raze paralele 1, 2, 3
care ating n aceeasi ordine suprafata de separatie. Razele extreme ating suprafata de separatie
XX n punctele A si B. Suprafata de und a razelor reflectate se obtine cu ajutorul
principiului lui Huygens; astfel punctul A se obtine prin construirea sferei cu centrul n punctul
A avnd raza egal cu distanta BB, ceea ce nseamn c n timp ce raza din B ajunge n B,
raza din A reflectndu-se ajunge n A cu aceeasi vitez de propagare.

130
Dac timpul de propagare al undei pe distanta AA (t
AA
) este egal cu t
BB
(adic
t
AA
=t
BB
) rezult:
' AA ' BB
' AA ' BB

dar prin proiectie
r sin ' AB ' AA si i sin ' AB ' BB
deci:
r sin ' AB i sin ' AB
si deci sini=sinr: sau

r i (IV. 45)

Legile reflexiei
- raza incident, normal si raza reflectat sunt situate n acelasi plan
- unghiul de incident (i) si unghiul de reflexie (r) sunt egali (

r i ).
n consideratia numerelor de und pentru cele dou raze avem:
r r i i
2
Kr si
2
Ki

dar cum sunt n acelasi mediu
I
=
r
si deci
r i
K K

iar proiectiile lor pe suprafata de separatie:
r sin K r
2
cos K K
i sin K i
2
cos K K
r r ' rAB
i i ' iAB

,
_

,
_

dar cum :sin i=sin r si K
I
=K
r
rezult c si proiectiile lor sunt egale:
' rAB ' iAB
K K
sau

n K n K
r i
(IV. 46)

Refractia undelor
Refractia undelor reprezint fenomenul de schimbare a directiei de propagare a undelor
elastice la suprafata de separatie dintre dou medii elastice diferite. Pentru aceasta, s
considerm o suprafat de separatie XX dintre dou medii elastice diferite (1) si (2),
131
omogene si izotrope cu vitezele de propagare a undelor elastice v
1
si respectiv v
2
(v
1
>v
2
) (Fig.
IV. 13)




Undele plane reprezentate prin razele SA; SB; SC, cad pe suprafata de separatie XX n
punctele A, B, C sub un unghi de incident . Conform principiului lui Huygens, punctele
materiale A, B, C pot fi considerate ca surse secundare de oscilatii si care emit unde n mediul
(2), cu schimbarea directiei de propagare si cu viteza v
2
. Toate punctele materiale din cadrul
sistemului incident de unde plane S care sunt n concordant de faz cu punctul A se afl
situate pe suprafata plan de und AD din mediul (1). Identic, suprafata plan de und pe care
se afl punctul C este planul CD situat n ntregime n mediul (2). Deoarece, AD si CD sunt
suprafete de und ale aceluiasi sistem de unde S fiind doar situate geometric n medii diferite,
rezult c timpul necesar propagrii undelor de la D la C n mediul (1) este acelasi cu timpul
necesar propagrii undelor de la A la D n mediul (2), adic t
DC
=t
AD
.
Geometric, putem scrie:
' AD 2 DC 1
t v ' AD ; t v DC

si
AC
' DA
' r sin ACD sin ;
AC
DC
i

sin CAD sin

rezult c:
n
v
v
' DA
DC
' DA
AC
AC
DC
' r sin
i sin
2
1


deci:
132
ct n
v
v
' r sin
i sin
2
1
(IV. 47)

- raportul dintre sinusul unghiului de incident I si sinusul unghiului de refractie ' r

este un
numr constant pentru mediile date, egal cu raportul vitezelor de propagare a undelor n cele
dou medii sau cu indicele de refractie n.
Experimental, s-a constatat c planul razelor incidente nu se modific la trecerea undei
dintr-un mediu elastic n alt mediu elastic.

Legile refractiei undei
- raza incident, normal si raza refractat se afl n acelasi plan;
- raportul n
v
v
' r sin
i sin
2
1


Discutii
- dac v
1
>v
2
n>1; i>r razele refractate se apropie de normal;
- dac v
1
<v
2
n<1; i<r razele refractate se ndeprteaz de normal.

Forma vectorial cu ajutorul numerelor de und K
1
si K
2
. Numrul de und incident K
I

(K
1
) si refractat K
r
(K
2
) sunt:
2
2 2
r
1
1 1
i
K
v
2
K
K
v
2
K

iar :
1
AC 1
K
K
i sin si
2
AC 2
K
K
r sin
de unde
r sin v
i sin v
r sin
i sin v
v r sin K
i sin K
K
K
1
2 2
1 2
1
AC 2
AC 1

Dar din legea refractiei:
V
2
sini=v
1
sinr
Rezult
133
AC 2 AC 1
AC 2
AC 1
K K 1
K
K

adic K
1
sini=K
2
sinr
sau vectorial

n K n K
2 1
(IV. 48)

care cuprinde ambele legi ale refractiei undelor.

IV. 8. Efectul Doppler

Efectul Doppler const n modificarea frecventei receptorului n raport cu frecventa
sursei cnd sursa si receptorul se gsesc n miscare relativ. Miscrile celor dou sisteme, sursa
S si receptorul R fiind efectuate n spatiu, exist dou componente ale vitezelor de propagare,
una longitudinal si una transversal pentru cele dou sisteme. n acustic, efectul Doppler este
obtinut numai de componentele longitudinale ale vitezelor de propagare sursa S si receptor R
deci este un efect Doppler longitudinal.
Demonstratie
Considerm c vectorii vitez sunt orientati unul spre cellalt. Notm u
1
si u
2
vitezele
sursei sonore S si a receptorului (observator) R; v
s
viteza de propagare a undei (viteza
sunetului) (Fig. IV. 14).


Presupunem c pozitia sursei sonore n momentul emiterii primului maxim al elongatiei
sunetului este n S iar pozitia receptorului n momentul receptiei primului maxim este n R.
Sursa sonor va emite urmtorul maxim dup un timp egal cu o perioad T; n acest
timp sursa se deplaseaz pe distanta SS pn n punctul S cu viteza u
1
. Receptorul va auzi al
doilea maxim ntr-o nou pozitie R deplasat cu viteza u
2
si n perioada T nregistrat de
receptor.
134
Prima oscilatie (maxim) pleac din S la timpul t si ntlneste receptorul n R dup
timpul:
S
1
v
SR
t t + (IV. 49)

Urmtoarea oscilatie (urmtorul maxim) emis de sursa sonor dup o perioad T, adic la
timpul t+T, va pleca din S unde ajunge ntre timp sursa si va atinge receptorul n R la timpul:
S
2
v
' R ' S
T t t + + (IV. 50)

La receptor (observator), perioada de receptie T este dat de:
S S S
1 2
v
SR ' R ' S
T
v
SR
t
v
' R ' S
T t t t ' T

+ + +
Din grafic se observ:
( ) ( ) T U T U ' RR ' SS SR ' R ' S R ' R ' SS SR ' R ' S
2 1
+ +
Deci
s
2
s
1
v
T u
v
T u
T ' T
sau
2 s
1 s
s
1
s
2
u v
u v
T ' T
v
u
1 T
v
u
1 ' T

,
_

,
_

+ (IV. 51)
sau n functie de frecvente
1 s
2 s '
a
u v
u v
f f

+
(IV. 52)
unde f este frecventa de emisie, iar f frecventa de receptie. Dac cele dou sisteme sursa
sonor si receptorul se deprteaz, atunci:
1 s
2 s '
a
u v
u v
f f
+

(IV. 53)
deci n general:
1 s
2 s '
a
u v
u v
f f
m
t
(IV. 54)
Discutii
- dac sursa sonor este fix (repaus) u
1
=0
135
f ' f
v
u v
f ' f
s
2 s
>
+

- dac receptorul este fix (repaus) u
2
=0
f ' f
u v
v
f ' f
1 s
s
>

- dac sursa este fix iar receptorul se departeaz:
f ' f
v
u v
f ' f
s
2 s
<

- la viteze mici u
1
si u
2
<<v
s
1
v
u
1
v
u
s
2
s
2
<<
s
1
s
2
1 s
2 s
v
u
1
v
u
1
f
u v
u v
f ' f

+

dar

,
_

,
_

+
+

s
1
s
2
s
1
s
1
v
u
1
v
u 1
f ' f
v
u
1
v
u
1
1

,
_

,
_

+
+

,
_

+ + +
s
12
s
2 1
2
s
1 2
s
1
s
2
v
u
1 f
v
u u
1 f
v
u u
v
u
v
u
1 f ' f
deorece 1
v
u u
2
s
2 1
<< viteza u
12
=u
relativ
, deci:

,
_

+
s
rel
v
u
1 f ' f


IV. 9. Interferenta undelor elastice

Este fenomenul dup care ntr-un anumit punct din spatiu (cmpul de unde) se
suprapune efectul a dou sau mai multe unde elastice diferite (surse diferite). Microscopic,
fenomenul const n solicitarea particulelor mediului de a efectua simultan mai multe miscri
oscilatorii; regula de compunere a acestor miscri, adic a pozitiilor (elongatiilor) a vitezelor, a
acceleratiilor, care este principiul superpozitiei, dup care elongatia rezultant este suma
fazorial a elongatiilor componente care se produc separat si independent una de alta.
136
Interferenta conduce la un fenomen stationar n timp si spatiu dac oscilatiile care se compun
au aceeasi frecvent si o diferenta de faz constant.
Sursele si undele elastice care prezint aceeasi frecvent si o diferent de faz constant
sunt numite surse (unde) coerente.
Se consider dou surse coerente s
1
si s
2
care produc unde elastice care se propag prin
spatiu si se ntlnesc n punctul P, la distantele x
1
si x
2
(Fig. IV. 15)


Fig. IV. 15

Elongatiile celor dou unde sunt de forma:
) Kx t sin( A ) t x ( y
) Kx t sin( A ) t x ( y
2 2 2 2
1 1 1 1




cu
v v
2 2
K

numr de und
Dac elongatiile n punctul P sunt coliniare atunci elongatia rezultant este suma
componentelor adic:
2 1
y y y + (IV. 55)

y=A
1
sin(t-Kx
1
)+A
2
sin (t-Kx
2
)
y(x, t)=A sin (t-Kx) (IV. 56)

unde
+ + cos A A 2 A A A
2 1
2
2
2
1


S1
S2
P
x1
x2
137
cu =
1
-
2
=t-Kx
1
-t+Kx
2
=K(x
2
-x
1
)=Kx
sau

x 2
unde - diferenta de faz si x diferenta de drum
n acest mod

+ +
x 2
cos A A 2 A A A
2 1
2
2
2
1


Determinarea valorii maxime
Dac n 2 cos 1
x 2
cos +

Sau

n 2
x 2
atunci
n x (IV. 57)

Deci amplitudinea rezultant este maxim dac diferenta de drum x este un multiplu
ntreg n de . Astfel A
max
=A
1
+A
2

Determinarea valorii minime:
+

) 1 n 2 cos( 1
x 2
cos

sau
2
) 1 n 2 (
x ) 1 n 2 (
x 2 +
+

(IV. 58)

si valoarea minim a amplitudinii este
2 1 min
A A A
IV.9 Caz particular - Unde stationare

Reprezint o suprapunere pe aceeasi directie a undei incidente cu unda reflectat
(indirect) de la un obstacol. Cele dou unde au amplitudini egale n consideratia unui mediu
elastic si a unui obstacol ideal. Unda reflectat sufer fenomenul de reflexie cu o faz
modificat si de sens invers unde incidente (directe)
Se consider o surs S, un obstacol O si undele incident (Fig.IV.16)

138


y
1
= A
0
sin (t - kx ) (IV.59)

si reflectat de obstacolul O,

y
2
= A
0
sin (t + kx + )

iar rezultanta n punctul P este:

y = y
1
+y
2
= A
0
sin (t - kx) + A
0
sin (t + kx + )

Folosim un artificiu de calcul, adic:

y A t kx t kx +

_
,
+

_
,

1
]
1
+ +

_
,
+ +

_
,

1
]
1

'

0
2 2 2 2
sin sin

sau
y A t kx t kx t kx
t kx A t kx
+

_
,
+

_
,
+

_
,
+

_
,

'

+ +

_
,
+

_
,
+
+

_
,
+

_
,

_
,
+

_
,

0
0
2 2 2 2 2 2
2 2
2
2 2
sin cos cos sin sin cos
cos sin sin cos

sau ( ) y x t A x t , ( ) sin +

_
,


2
(IV. 60)

cu A x A kx ( ) cos +

_
,
2
2
0

Amplitudinea undei stationare A(x) este constant n timp si de aceea se numeste und
stationar si trece prin valori extreme ,maxime si minime.
Valori maxime (A
max
) cnd: cos cos kx +

_
,
+

2
1 n adic kx n +

2
si
x
n
k k


2
cu k
2

si n - numr ntreg. Deci x

n n

2 2 2 2 4


139
Distanta dintre dou maxime succesive ale amplitudinii undei stationare este:

x n n + + ( ) 1
2 4 2 4 2

( ( IV. 61) 61)

Punctele n care amplitudinea undei stationare este maxim si n care particulele mediului se
afl n stare de oscilatie maxim se numesc ventre; distanta dintre dou ventre succesive este
egal cu /2 iar diferenta de faz este de radiani.

Valori minime (A
min
)
Dac amplitudinea undei stationare este minim atunci cos kx +

_
,

2
0 sau
( ) cos 2 1
2
n +

si ( ) kx n + +

2
2 1
2
sau
( ) kx n + 2 1
2 2

cu
( ) ( )
x
k k
n

+

+

2 1
2 2
2 1
2 2 4

sau


( )
x
n

2 1
4 4

Distanta dintre dou minime este:

( ) ( ) ( ) x n n + + + + 2 1 1
4 4
2 1
4 4 2

(IV. 62)

Punctele n care amplitudinea undei stationare este minim se numesc noduri iar particulele
mediului se afl n repaus (nu oscileaz); distanta dintre dou noduri succesive este /2 iar
diferenta de faz este radiani.
Distanta dintre un ventru si un nod este:
x

2

unde
( ) + 2 1
2
2
2 2
n n


sau
140
x

2 2 4
(IV. 63)

Reprezentarea grafic a undelor incident si reflectat, cu ventre si noduri este ilustrat n
figura IV.17.
Discutii
n ventre, particulele mediului
oscileaz cu elongatia maxim y
max
=
2A
0
iar n noduri particulele sunt n
repaus permanent. ntre dou noduri
succesive particulele mediului
oscileaz n faz si n acelasi sens. La
trecerea printr-un nod oscilatia si
amplitudinea si schimb sensul iar
faza oscilatiei este de radiani.

IV.10 Atenuarea undelor elastice

Atenuarea reprezint feno-menul de
miscare a intensittii si amplitudinii undei n
urma interactiei cu mediul elastic. La baza
acestui proces stau dou mecanisme
principale: mprstierea si absorbtia undelor
(sau energiei) care apar la interactiunea undei
cu mediul elastic.
Considerm o und plan care
se propag ntr-un mediu elastic omogen si
izotrop n directia axei Ox (Fig.IV.18). Fie A
0
amplitudinea undei la intrarea n mediu la
punctul x = 0. La distanta x, amplitudinea este A(x) iar ntr-o grosime dx, amplitudinea este
dA , adic la distanta x + dx , amplitudinea este A+dA. Astfel variatia amplitudinii dA n
functie de grosimea dx este dat de relatia:
dA = - A(x) dx (IV. 64)
unde este coeficientul de atenuare al amplitudinii. Putem scrie :



141

dA
A x
dx
( )
si integrnd , obtinem:
ln A(x) = -x + C . Punnd conditiile la limit , x = 0 ln A(0) = C, iar n final se obtine

ln
A
A
x
0
sau

A A e
x

(IV.65)

amplitudinea scade exponential cu distanta. Se defineste grosimea de njumttire a unui mediu
elastic d
1/2
ca fiind distanta pentru care amplitudinea scade la jumtate (A
0
/2), adic


A
A e
d
0
0
2
1
2

si deci d
1
2
2 0 693

ln ,

(IV.66)

Intensitatea undei elastice este proportional cu A
2
si n acest caz :

A x A x e
x 2
0
2 2
( ) ( )

de unde intensitatea este:

I x I e
x
( )

0
2
(IV.67)
Coeficientul de atenuare depinde de propriettile undei elastice prin care se propag unda.

IV.11 Dispersia undelor elastice

Dispersia este fenomenul prin care fiecrei frecvente de oscilatie i corespunde n
acelasi mediu elastic o vitez de propagare sau o lungime de und. Efectul dispersiei asupra
propagrii unei miscri oscilatorii ntr-un mediu elastic dispersiv poate fi demonstrat astfel: s
considerm dou sisteme de unde si din fiecare s lum cte o component sinusoidal de
amplitudini egale A si care s se propage de-a lungul aceleasi directii Ox. Fie
1
si v
1
,
lungimea de und si viteza de propagare a sistemului de unde al primei componente si
2
si v
2

aceleasi mrimi pentru cea de-a doua component din cellalt sistem de unde. Considerm
2
>

1
si v
2
> v
1
(Fig.IV.19)
142
n cazul propagrii dup Ox numai a primei componente (unda 1) atunci elongatiile
particulelor materiale de pe directia Ox sunt reprezentate n figur prin linia plin, iar n
cazul propagrii numai componentei o doua (unda2), elongatiile sunt reprezentate n figur
prin linia punctat.
La propagarea simultan a celor dou unde elongatiile particulelor materiale de pe
directia Ox vor fi date de sumele algebrice ale elongatiilor locale reprezentate de ambele
sinusoide la un moment dat t; apare o elongatie rezultant. Fenomenul se desfsoar ca si cum
de-alungul directiei Ox se propag un nou sistem de unde cu lungimi de und cuprinse ntre
1

si
2
si cu amplitudini care variaz periodic pentru acelasi loc, ntre 0 si 2A.
Ansamblul undelor cuprinse ntre dou puncte de amplitudine rezultant nul se
numeste grup de unde. Cmpul de unde se deplaseaz dup Ox n timp spre dreapta datorit
diferentei dintre cele dou viteze de propagare v
1
si v
2
ale undelor componente.Astfel putem
spune c grupul de unde se deplaseaz avnd o vitez proprie , constant si diferit de vitezele
undelor componente (v
1
,v
2
). Aceast vitez poart denumirea de vitez de grup v
g
iar vitezele
componentelor (v
1
,v
2
) se numesc viteze de faz deoarece ele caracterizeaz deplasarea
suprafetelor de und, adic a suprafetelor de faz egal. Determinarea relatiilor dintre viteza de
grup , viteza de faz si lungimea de und se face aplicnd metodele analitic sau grafic.
Metoda analitic
Considerm c grupul de unde este alctuit din dou unde elastice monocromaticce cu
pulsatiile
1
si
2
si numere de und k
1
si k
2
, care se propag n sensul pozitiv al axei Ox. La
momentul t, fazele celor dou unde sunt:


143



1 1 1
2 2 2

t k x
t k x
(IV.68)

Maximul amplitudinii rezultante este cnd
1
=
2
sau
1
t - k
1
x =
2
t - k
2
x . Dup un
timp dt, maximul amplitudinii rezultante se deplaseaz cu viteza de grup v
g
pe o distant mic
dx = v
g
dt iar n aceast nou pozitie a grupului de unde fazele celor dou unde sunt tot egale.


1
(t + dt) - k
1
(x + dx) =
2
(t + dt) - k
2
(x + dx)


1
t +
1
dt - k
1
x - k
1
dx =
2
t +
2
dt - k
2
x - k
2
dx
sau (k
2
- k
1
)dx = (
2
-
1
)dt , dar cum v
dx
dt k k k
g

2 1
2 1

sau
v
d
dk
g


(IV.69)
iar viteza de faz
v
k


de unde = vk si deci


( )
v
d
dk
d v k
dk
k
dv
dk
v
dk
dt
v k
dv
dk
g
+ +
,

fcnd un artificiu de calcul rezult:
v v k
dv
d
d
dk
g
+

de unde ( )
d
dk
d
dk k
d
dk
k
k

_
,

2
2
2
2
1
2
2
rezult n final relatia dintre viteza de
grup v
g
si viteza de faz v:
v v
dv
d
v
dv
d
g
+

_
,

2
2
2

, formula lui Rayleigh (IV.70)

Aceast formul este valabil si pentru grupuri formate din mai multe unde cu conditia ca
frecventele s difere n intervale mici n medii omogene si izotrope.
Mediu anizotrop
Se mentine conditia egalittii fazelor n spatiu si timp dar pozitia
r
r si numrul de und
r
k sunt tridimensionale. Propagarea unui astfel de grup de unde se face cu amplitudinea
rezultant maxim si localizat ntr-un punct numit centrul grupului.
144
Expresia fazei a unei unde elastice din grup la momentul t si punctul
r
r este:
= t -
r
k
r
r
iar n centrul grupului de unde , unde amplitudinea este maxim, fazele undelor coincid si
d 0
dt + t d -
r
r d
r
k -
r
k d
r
r = 0

dar t = ct si
r
r = ct atunci t d -
r
r d
r
k = 0 . La momentul imediat ulterior t + dt si pentru un
punct
r
r + d
r
r al centrului de unde, avem:

(t + dt)d - (
r
r + d
r
r )d
r
k = 0 sau t d + dt d -
r
r d
r
k - d
r
r d
r
k = 0
cu dt d - d
r
r d
r
k = 0
Dar la definirea vitezei de grup v
g
am gsit c

v
dx
dt
dr
dt
g

r
sau v
d
dk
g

r
r

cu d
r
r = v
g
dt si d v dk
g
r
r
de unde rezult
dr
v
v dk dr dk
g
g
r
r
r
r

Deci pentru mediu anizotrop cu = (
r
k) = (k
x
, k
y
, k
z
) si v v i v j v k
g gx gy gz
+ +
r r r

rezult d
k
dk
k
dk
k
dk
x
x
y
y
z
z

+ + si
r
r
v dk v dk v dk v dk
g gx x gy y gz z
+ +
Cum d = v
g
d
r
k atunci pe proiectie rezult:

k
dk
k
dk
k
dk v dk v dk v dk
x
x
y
y
z
z gx x gy y gz z
+ + + +
iar prin identificare se obtine:

v
k k k
gx
x
gy
y
gz
z

; ; ; v v sau


r
r r
v grad
g
k k
(IV.71)
dar cum grad
k
i
k
j
k
k
k
x y z
r
r r r
+ +

145

Caz particular - mediu izotrop
Directia este Ox :
r r
k k i
x
si v
k
gx

; rezult v
d
dk
g


iar viteza de faz este
v
k

Metoda grafic
Se reprezint grafic v = f(); se admite c aceast dependent este redat de o curb
monoton cresctoare (Fig.IV.20)
Tangenta la curb n punctul P intersecteaz
axa vitezei v() n punctul P. Figura arat c
ordonata punctului P este chiar viteza de grup
(v
g
) ca fiind o vitez constant, caracteristic
ntregului grup de unde elastice. Conform
figurii putem scrie:
( ) ( ) ( ) v v PP v tg v
dv
d
g

'

unde v() este viteza iar tg
dv
d

. Deci

v v
dv
d
g

(IV.72)

se obtine si prin aceast metod grafic (formula lui Rayleigh) ntre viteza de grup (v
g
) si cea
de faz v().
Discutii
- Dispersie normal
Dac
dv
d
> 0 atunci din formula lui Rayleigh, v
g
< v. Viteza de faz v creste ca si
cresterea lui , adic undele lungi se propag mai repede dect cele scurte , avnd ca rezultat o
destrmare a grupului de unde, deoarece undele scurte rmn n urma celor lungi.
- Dispersia anormal

146
Dac
dv
d
< 0 atunci v
g
> v si v v
dv
d
v
g
+ >

. Viteza de faz scade cu cresterea lui

(lungimea de und); undele scurte se propag mai repede dect cele lungi iar grupul se
destram .
- Mediu nedispersiv (absenta dispersiei)
Dac
dv
d
0 atunci v
g
= v, grupul nu se destram , rmne constant n timp.

IV.12 Analiza Fourier a unei miscri periodice

Miscarea sinusoidal
descris n acest capitol, reprezint
un caz particular al miscrii
periodice sau oscilatorii. Tratarea
matematic a miscrii periodice se
bazeaz pe teorema lui Fourier
(1768 - 1830), dup care orice
functie periodic poate fi
descompus ntr-o serie de functii
armonice sinusoidale de amplitudini si faze diferite, ordonate n sensul cresterii frecventei
astfel nct frecventele armonicelor sunt multipli ntregi ai frecventei fundamentale.
Necesitatea practic a descompunerii unei functii periodice este elocvent la analiza
unui sunet compus unde trebuie s se cunoasc structura sa intern dup frecventa si
amplitudinea sunetelor pure componente.
Conform teoriei lui Fourier, o miscare periodic oarecare de perioad T este descris de
functia (Fig.IV.21)
x = f(t) (IV.73)
continu n intervalul t si t + T si care poate fi reprezentat printr-o serie cu termeni
trigonometrici de forma:

x = f(t) =A
0
+ (A
1
cost + B
1
sin t ) + (A
2
cos2t + B
2
sin2t) + + (A
n
cos nt + B
n
sin nt )
(IV.74)

sau folosind reprezentarea restrns , se poate scrie:

147
( ) x f t A n t B n t
n n
n
n
+

( ) cos sin
0
(IV.75)
O astfel de expresie este cunoscut sub denumirea de serie Fourier, unde frecventa este
fundamental iar 2 , 3, , n sunt armonici. n expresia de mai sus se observ c intervin
o serie de constante (coeficienti) A
0
, A
1
, A
2
, , A
n
si B
1
, B
2
, B
3
, , B
n
, n care constanta A
0

reprezint termenul de ordinul zero, iar numrul n reprezint ordinul miscrii oscilatorii
armonice (periodice) sau ordinul armonicei. Termenul de ordinul nti, A
1
cost + B
1
sin t,
are frecventa minim, f
1
, apoi urmeaz termenul de ordinul doi, A
2
cos2t + B
2
sin2t, care are
frecventa f
2
= 2f
1
, ca n final s obtinem termenul de ordinul n, A
n
cos nt + B
n
sin nt cu
frecventa f
n
= nf
1
= n/2.
Determinarea coeficientului A
0

Pentru determinarea coeficientului A
0
se multiplic ambele prti ale expresiei (IV.71) cu dt si
apoi se integreaz pe un interval egal cu o perioad T corespunztoare oscilatiei fundamentale.
Prin integrare toti termenii n sinus si cosinus se anuleaz, rmnnd numai coeficientul A
0

(termenul constant). Astfel putem scrie:
xdt f t dt A dt A dt A T
T T T T
0 0
0
0
0
0
0
( ) (IV.76)
de unde rezult c:
( ) A
T
f t dt
T
x t dt
T T
0
0 0
1 1


( ) (IV.77)

Fiind cunoscut expresia functiei periodice x = f(t), se poate determina coeficientul A
0

Determinarea coeficientilor A
n

Se multiplic ambele prti ale expresiei (IV.72) cu termenul cos nt si apoi se integreaz pe o
perioad T. Se otine:

x n t dt f t n t dt A n t n t d B n t n t dt
T
n n
T
n
cos ( ) cos cos cos sin cos
0 0
1

1
]
1
1

0
T
0
T


Dar cum ntr-o perioad sin cos n t n t dt
T

0
= 0, atunci termenul lui A
n
se poate scrie sub
forma:

148
cos
cos
2
1 2
2 2
n t dt
n t
dt
T

0
T

+
, deoarece

1
2
2
1
2
1
2
2
1
4
4 0
0
cos sin sin n t dt
n
n T
n
n
T

.

n final, rezult, pentru coeficientii A
n
, expresia:

( ) A
T
x t dt f t dt cos n
n


2
cos n =
2
T
t dt
0
T
(IV.78)

Determinarea coeficientilor B
n

Mersul calculului matematic este identic cu cel pentru determinarea coeficientilor A
n
, numai c
aici se vor multiplica ambele prti ale expresiei (IV.72) cu termenul sin nt, iar apoi se
integreaz pe o perioad T. Se obtine:

x sin n f t
T
t dt n t dt = A n t sin n t dt + B sin n t dt sin n t dt
0
T
n n
T
n=1

1
]
1
1

( ) sin cos
0 0


cum, cos sin n t n tdt
T

0
0, iar sin sin sin
cos
n t n tdt n tdt
n t
dt
T
T T T

0
2
0 0
1 2
2 2
.

n acest caz, coeficientii B
n
au expresia:

( ) B
T
f t
n
o
T

2
sin n t dt (IV.79)

Observatie
Pentru determinarea coeficientilor A
n
si B
n
sumarea are loc numai pe intervalul n = 1 la
deoarece indicile n = 0 a fost deja folosit pentru determinarea coeficientului A
0
.
Prin aceast modalitate s-au putut determina toti coeficientii A
0
, A
n
, B
n
ai seriei
Fourier, care reprezint o serie convergent. Dificulttile de calcul ale coeficientilor Fourier
149
depind de natura si complexitatea functiei f(t). Cum , seria Fourier, am artat c este o serie
convergent, coeficientii A
n
si B
n
devin tot mai mici cu cresterea frecventei. Aceast
convergent poate fi mai rapid si un numr redus de termeni poate aproxima convenabil de
bine functia f(t) sau poate fi mai lent si atunci sunt luati n considerare un numr mai mare de
termeni.
n acustic, se manifest o convergent rapid a functiilor sau sunetelor compuse iar
numrul de termeni ai dezvoltrii Fourier pentru sunete este limitat si de propriettile urechii
umane, n sensul c la un rang mai mare armonicele respective se situeaz sub pragul minim de
audibilitate.
Dac functia compus f(t) prezint anumite proprietti de simetrie, atunci unii
coeficienti ai seriei Fourier se anuleaz. Astfel dac functia f(t) este simetric n raport cu axa
Ox, atunci toti termenii n sinus sunt nuli deoarece:
sin nt = - sin (-nt)
iar dac functia este simetric n raport cu originea axelor de coordonate, atunci termenii n
cosinus sunt nuli, deoarece:
cos nt = cos (-nt)
Metoda Fourier este util nu numai pentru a analiza curbe periodice dar si pe cele
neperiodice. n acest caz, curba se ntinde de la - la + si putem presupune c, acest interval
acoper o perioad. Diferenta esential dintre acest caz si cel studiat mai nainte este c n loc
de a analiza curba sub forma unui spectru discret de frecvente , 2, 3, . n, va trebui s-o
analizm sub forma unui spectru continu de
frecvente. Amplitudinea corespunztoare fiecrei
frecvente este dat printr-o functie de numit
transformata Fourier a curbei analizate.
Exemplu
Considerm o curb care este descris de
ecuatia x = A sin
0
t ntr-un interval de timp t
1
si t
2

si nul n rest. (Fig.IV.22) . Ca aplicatie aceasta
corespunde unui corp care primeste un impuls si
ncepe s oscileze la t = t
1
si se opreste din miscarea oscilatorie la t = t
2
.
Pentru anularea curbei la t < t
1
si la t > t
2
trebuie s adugm alte frecvente astfel nct
seria Fourier rezultant s fie nul n afara intervalului de timp. Fizic un impuls limitat este
compus din mai multe frecvente cu toate c sursa de oscilatie are o singur frecvent bine

150
definit. Se arat c profilul amplitudinii considerat ca o functie de ( sau transformat
Fourier ) care corespunde impulsului este dat de o functie de forma:
( )
( )
( )
f t A
t

1
]
1
1
1
1
4
1
2
1
2
0
0

sin



unde t = t
2
- t
1
. Acest profil de amplitudine este artat n figura IV.23.
Pentru =
0
rezult ( ) f t A
0
1
4
. Cum numrtorul fractiei dinte paranteze nu
este niciodat mai mare dect 1, cnd diferenta -
0
creste n valoare absolut , valoarea
functiei f() descreste de o manier oscilatorie. Intervalul de valori pentru care f() > 50%
din valoarea sa pentru =
0
corespunde conditiei:

( )
1
2 2
0 0




< < <

t
t
sau -
t


Deasemeni, dac punem

2
t
, concluzionm c singurele frecvente ale cror amplitudini
sunt apreciabile sunt cele studiate n intervalul n jurul lui
0
, dat de :
t 2
care arat c dac intervalul de timp este mic atunci intervalul de frecvente este mare
(principiul nedeterminrii al lui Heisenberg) pentru a reprezenta cu precizie impulsul.

151
Aplicatie
Sunet sinusoidal pur sau n
general o und plan monocromatic
infinit n timp si spatiu care se exprim
matematic prin ecuatia x = Asin
0
t iar
spectrul su este reprezentat printr-un
singur segment corespunztor frecventei
sunetului
0
. (Fig.IV.24)
Pentru o portiune finit a undei
monocromatice limitat n timp si spatiu x , spectrul este reprezentat printr-o curb continu
centrat pe frecventa
0
a undei monocromatice infinite. (vezi figura IV.23)

152