Fracturile platoului tibial

Aceste fracturi sunt grave datorit caracterului lor articular, care poate afecta stabilitatea si mobilitatea genunchiului. Tratamentul este dificil, deoarece fragmentele osoase sunt adesea moi, spongioase, dificil de fixat. Anatomie Extremitatea superioar a tibiei este format din dou tuberoziti, plasate n consol fa de diafiz. Acest lucru le expune fracturrii n momentul unui traumatism violent, cnd forele se transmit platoului tibial prin intermediul condililor femurali. Faa superioar este compus din cele dou platouri, concave n plan frontal. Platoul extern este covex antero-posterior. ntre platouri se afla masivul spinelor tibiale pe care se inser cele dou ligamente incruciate, ce formeaz pivotul central. Structura trabecular a osului spongios este mai dens sub platoul medial i prezint o zon mai puin rezistent n partea anterioar a platoului lateral, loc n care se produc majoritatea fracturilor. Congruena femuro-tibiala este imperfect. Ea este ameliorat prin meniscurile semicirculare care impreun cu un puternic aparat capsuloligamentar periferic i central confer genunchiului normal o bun stabilitate. Cnd acest complex ligamentar este tensionat n poziie de extensie maxim a genunchiului, epifiza proximal a tibiei este foarte vulnerabil la traumatisme. Clasificare :Leziunile anatomice elementare sunt: 1. Fractur-separare, n care un traiect vertical detaeaz o parte din suprafaa articular, asemntoare cu o achie (B1). 2. Fractur-tasare, n care condilul femural nfund o zon a platoului lateral, aceasta avnd aspectul unui mozaic format din mai multe fragmente osteo-cartilaginoase (B2). 3. Fracturile mixte sunt cele mai frecvente i asociaz un fragment separat ce se deplaseaz lateral cu o zon tasat situat n vecinatatea spinelor tibiale (B3).

B. fracturi articulare pariale, C. fracturi articulare totale. Leziunile descrise formeaz fracturile unituberozitare , cele mai frecvente fiind ale tuberozitii laterale (60% cazuri). Fracturile bituberozitare (30% cazuri) asociaz o fractur diafizo-epifizara cu o fractur epifizar articular. Ele pot fi simple (n T,V,Y C1, C2) sau complexe, asociind o fractur articular mixt a unei tuberoziti, cu un traiect diafizo-epifizar (C3). Tratament chirurgical Are doua obiective: reducerea exact a fragmentelor pentru a restabili suprafaa articular de rularealunecare i refacerea unghiului dintre suprafaa articular i axul diafizei (90 grade), garanie a stabilitii genunchiului i a ncrcrii simetrice a celor dou platouri. Reeducarea incepe a doua zi dupa operatie cind piciorul se afla pe atele. La inceput se executa contractii izometrice pentru cvadriceps care se vor repeta de 5-6 ori la fiecare ora, pina cind muschiul devine suficient de puternic. In acest moment se fac ridicari ale membrului inferior cu atela cu tot. Daca tratamentul a fost bine efectuat, dupa 10-15 zile se obtine o musculatura buna si se poate trece la mers. In exercitiile de mers se va urmari: a) ca piciorul sa fie intins din genunchi, in faza de sprijin anterior; b) sa se corecteze tendinta de leganare laterala provocata de teama de a calca pe piciorul operat; c) sa se corecteze inclinarea trunchiului tinind bratul din partea piciorului operat in sus pe linga cap; Dupa 30 zile de la operatie, mersul trebuie sa fie corectat, intirzierile fiind de multe ori provocate de graba de a merge cu un picior insuficient pregatit si dureros.

PRINCIPIILE SI OBIECTIVELE TRATAMENTULUI BFT

Kinetoterapia postoperatorie isi propune ca obiectiv primordial reducerea deficitului functional, pentru a permite pacientului recastigarea maximei independente: 1. Combaterea durerii : - Refacerea echilibrului muscular : in prima etapa se lucreaza pentru tonifierea musculaturii prin metode obisnuite de izometrie si exercitii cu rezistenta progresiva. - In a doua etapa se practica exercitii de coordonare si refacere a echilibrului senzitivo-motor. 2.Refacerea mobilitatii articulare ; 3.Refacerea boltii plantare; 4.Refacerea alinierii piciorului ; Pentru optimizarea rezultatelor reeducarii functionale este necesara implicarea activa a pacientului in desfasurarea activitatii de recuperare postoperatorie.. Kinetoterapia postoperatorie nu va interesa doar segmentul operat ci se va adresa intregului aparat locomotor. Gimnastica medicala 1)exercitii de flexie a piciorului, 2)extensie a piciorului, 3)circumductie, 4)exercitii cu bicicleta ergometrica,cu laba piciorului fixata pe pedala, 5)exercitii de polikineto-recuperare, 6)flexie plantara si dorsala cu contrarezistenta, 7)abductie a piciorului, 8)exercitii de apucare a unei vergele de lemn cu degetele piciorului,9) exercitii de apucare a unui prosop intins pe o suprafata neteda, 10)mers pe varfuri inainte si inapoi, 11)exercitii de mers incrucisat , 12) mers pe loc, intre doua bare paralele. Tratament prin hidro-termoterapie : -hidroterapie -dusul cu aburi, dusul masaj, baia kinetoterapeutica, baia cu masaj. -termoterapie- comprese cu aburi, impachetari cu parafina,onctiunea cu namol. Masajul terapeutic se executa prin cumularea unei serii de manevre ce se adreseaza la inceput musculaturii coapsei si gambei urmind incalzirea zonei prin cresterea circulatiei sanguine locale.Uneori este necesar sa se insiste asupra acestor regiuni datorita procesului de hipotrofie musculara ce poate apare in timpul imobilizarii post operator. Asupra acestor regiuni ce se aplica manevrele de netezire si framintare, care au rol tonifiant major, contribuind la recuperare. Dupa aceea se trece la masajul propriu-zis al articulatiei genunchiului. Maseurul se va orienta asupra capsului ligamentare care uneste cele trei oase: femurul, tibia si rotul.Se incepe cu manevrele de introducere tinind genunchiul bolnav in flexie si netezind de la articulatia genunchiului in sus spre muschiul cvadriceps care in afectiunile articulare ale genunchiului prezinta aproape intotdeauna o atrofie pronuntata. In continuare se trece la frictiune in sus, in jos, lateral sau circular. Electroterapie In primele stadii postoperator, aplicarea unor proceduri de electroterapie antiinflamatorie si antalgica, sunt destul de greu de realizat, din punct de vedere tehnic, desi se dovedesc a fi foarte utile. Pentru stimularea electrica a muschilor din regiunea in care s-a efectuat interventia chirurgicala, se folosesc : - Curenti de joasa frecventa : 2) Curent Diadinamic 3) TENS foarte bun in cicatricile postoperatorii dureroase 4) Trabert - Magnetodiaflux ce foloseste campuri electromagnetice generate de curenti de joasa frecventa, are efecte foarte bune post fracturi. - Curenti de medie frecventa sub forma interferentiala, cu efect excitomotor in profunzime.