Sociologia migratiilor si identitatea europeana

Prof. Dr. A. Staiculescu Dobre Andra Catalina Master G.A.P.E anul I Universitatea Ovidius, Facultatea de Drept si Stiinte Administrati

Migratia populatiei din mediul rural, in Romania

Intro

In 1930, populatia Romaniei intregite era de 18 milioane locuitori, 80% dintre acestia avand domiciliul in mediul rural, si doar 20% in mediul urban. La momentul respectiv, Bucurestiul avea o populatie de 0,6 milioane persoane, Cluj, Iasi si Galati aproximativ 100.000, iar Timisoara 91.000. Odata cu industrializarea fortata initiata de comunisti, populatia urbana a crescut spectaculos: 5,9 milioane persoane in 1960, 7,5 milioane in 1970, 10,2 milioane in 1980, si 12,3 milioane in 1989, detalii alaturat, click pe grafic pentru marire. Interesant este insa faptul ca populatia rurala nu a scazut, mentinandu-se in jurul valorii de 12 milioane intre 1948 si 1980, pentru a ajunge apoi la 10,8 milioane in 1989. Dupa cum se poate observa si pe grafic, punctul de echilibru a fost atins in anul 1985, moment in numarul locuitorilor din mediul rural a fost egal cu cel al locuitorilor din mediul urban. Potrivit unor proiectii realizate de ONU, in 2030, 68% din populatia tarii va locui in orase, iar pana in 2050, procentul va ajunge la 77%.

1. Cauze

Experienta unor tari care au trecut prin situatii similar cu cea prin care va trece Romania ne permite sa mentionam pericolul unor procese migrationale de amploare. Declinul invatamantului rural, generarea unui somaj agricol de proportii si aparitia unor viitoare suburbii de mizerie par fenomene indepartate, fara legatura intre ele. In multe tari s-a dovedit insa ca aceste fenomene sunt corelate si nu avem nevoie credem ca Romania ar putea urma un alt drum in aceasta privinta. Agricultura romaneasca orientatat in buna parte pre subzisenta si slab dotata tehnic continua sa fie foarte intensive in forta de munca. Acesta situatie nu poate continua multa vreme, decat cu riscul eliminarii agriculturii romanesti nu numai de pe piata internationala pe care a pierdut mult fata de ponderea pe care o detinea inainte de 1990, dar chiar si de pe piata interna. In agricultura romaneasca sunt deja vizibile unele procese de concentrare a proprietatilor agricole, de industrializare a proceselor de productie si in general de modernizare a exploatatiilor. Aceste procese se vor accelera in urma aplicatiilor unor facilitate fiscal interne pentru investitiile in productia agricola si agro-turistica si acordarea de credite in conditii preferentiale de catre banca mondiala. Daca investitorii din mediul rural nu vor putea mobilize capitalurile necesare modernizarii agriculturii, o vor face investitorii din alte sectoare de activitate, migratia capitalurilor spre agricultura putand devein atractiva. Concentrarea proprietatii in agricultura si modernizarea tehnologiilor de productie vor avea ca efecte sigure cresterea productivitatii muncii, cresterea randamentului si in mod corelat, reducerea volumului de munca umana manuala. Necesarul de forta de munca va scadea rapid. Cei care nu vor avea locuri de munca in agricultura sau in agro-turism nu vor putea migra spre alte sectoare de activitate, intrucat au un nivel redus de scolarizare si de calificare si este aproape sigur ca nu vor aparea sectoare de activitate neagricole care sa aiba nevoie masiva de forta de munca necalificata. Se contureaza deci probabilitatea unui somaj de mari proportii in mediul rural. Tara noastra s-a confruntat pana in prezent doar cu formele urbane si industriale ale somajului. Chiar daca exista un somaj real in mediul rural, acesta nu este luat in considerare atat in timp cat exista refugiu in agricultura de subzistenta. In cazul unui somer industrial, care este lipsit de venituri, nu are din ce trai; un somer agricol care dispune de o mica exploatatie agricola are totusi minime resurse de trai, in acest caz el nefiind considerat somer. In conditiile precaritatii fondurilor pentru protectie sociala, este firesc ca statul sa le dirijeze spre alte categorii sociale aflate in cea mai mare nevoie si sa ignore somerii agricoli.

In momentul in care somajul agricol v-a deveni cronic, el nu va mai putea fi insa trecut cu vederea.Somerii agricoli vor exercita o puternica asupra fondurilor de protectie sociala. Sarcina sustinerii unui numar mare de someri agricoli va deveni atat de grea, incat ea nu va putea fi suportata, chiar si in conditiile unor cresteri substantiale a fondurilor mobilizate in acest scop, somajul rural devenind nu doar o problema periferica a mediului rural ci si o problema grava a intregii societati. Experienta unor tari care au trecut prin situatii similar cu cea prin care va trece Romania ne permite sa mentionam pericolul unor procese migrationale de amploare. Declinul invatamantului rural, generarea unui somaj agricol de proportii si aparitia unor viitoare suburbii de mizerie par fenomene indepartate, fara legatura intre ele. In multe tari s-a dovedit insa ca aceste fenomene sunt corelate si nu avem nevoie credem ca Romania ar putea urma un alt drum in aceasta privinta. Somerii agricoli, cu un nivel scazut de scolarizare si de calificare, lipsiti de mijloace de trai in mediul rural, vor fi tentati sa migreze spre marile zone urbane, unde au impresia ca este concentrata bogatia si ar putea gasi mai usor posibilitatea de supravietuire. Fara sanse de a dobandi o locuinta decenta in oras, se vor aseza la marginea acestora, in adaposturi improvizate, lipsite de dotarile edilitare minimale, constituind adevarate centuri suburbane de mizerie.Aceste valuri de migratii din mediul rural nu vor putea fi assimilate de centrele urbane, nu vor putea fi urbanizate. Factorii care fac imposibila o asemenea asimilare sunt evidenti: migrantii rurali sunt neasimilabili deoarece au nivel scazut de scolarizare si calificare, absenta locurilor de munca, incompatibilitati de modele curturale, numar prea mare de nou-sositi pentru a putea fi asimilat de un nucleuurban care, in unele situatii, nici el nu este complet urbanizat. Aici nu e vorba de o incompatibilitate intre modelele cultural urbane si cele rurale, ci de faptul ca locuitorii suburbiilor de mizerie nu sunt de fapt nici urbani, nici rurali, ei combina elemente apartinand ambelor modele culturale si creeaza o adevarata subcultura de mahala, orientate de alte valori si norme decat ale societati inglobate. Deja unele orase din Romania se confrunta cu probleme serioase generate de cartierele periferice. Mai grav este faptul ca subcultura de mahala isi gaseste cai de incurajare si promovare prin unele mijloace de comunicare de masa sau prin informatii muzicale. Daca problemele sociale si cultural provocate de populatia relative urbanizata sunt atat de grave, fiind greu de rezolvat, cu atat mai greu de rezolvat vor fi cele provocate de o mare de migrant rurali neintegrabili. Experientele altor tari arata ca locuitorii suburbiilor de mizerie traiesc din mici expediente, din activitati ilicite sau din infractiuni, reprezentand o amenintare permanenta pentru centrele urbane. Asanarea lor s-a dovedit peste tot a fi o operatie foarte dificila. O data instalata intr-o suburbia, mizeria se autoreproduce. Copii semianalfabetilor vor fi in mod sigur analfabeti, neputand fi scolarizati pentru ca din punct de vedere administrative nu exista: nu au domiciliul

legal, iar de multe ori nu au nici acte de identitate.Fondurile private sau publice care se aloca nu rezolva situatia lor pentru ca saracia si mizeria sunt structurale si nu conjucturale. Este mai putin costisitor din punct de vedere economic, social si politic ca aparitia acestor suburbii sa fie prevenita, decat sa se actioneze mai tarziu pentru remedierea problemelor pe care le genereaza. Scaderea motivatiei de a invata este un proces general, care se manifesesta in majoritatea tarilor lumii. Cauzele lui au fost insuficinet analizate. Trebuie sa recunoastem ca tot mai multi copii sunt tot mai putini motivati sa invete, iar in familiile si scolile raman relativ pasive la acest semnal de alarma. In mod obisnuit, saracia este asociata cu subeducatia sau cu analfabetismul. Aparent, acest factor nu ar trebui sa aiba o influenta notabila in conditiitle in care invatamantul in general este gratuit. Statul, prin bugetele nationale, sau locale, acopera o parte importanta a cheltuielilor institutionale de scolarizare, insa in unele sate, chiar si aceste cheltuieli sunt efectuate cu greu. Intr-o comunitate cu populatie saraca si bugetul local este sarac. Multe primarii nu dispun de sumele de bani necesare pentru acoperirea cheltuielilor mentinere a scolii.

In acest tabel se pune in evidenta procentul din PIB pe care Roamania il aloca cheltuielilor cu educatia si care este media din Uniunea Europeana, pentru aceeasi cauza.

Pe langa celelalte costuri, scolarizarea implica si o serie de costuri familiale. Sunt comunitati in care familiile nu dispun de resurse necesare suportarii acestor cheltuieli. Gospodariile agricole sunt, in buna parte, centrate pe autosubzistenta. Produsele obtinute din exploatarea pamantului sau din cresterea animalelor sunt folosite in principal pentru autoconsum din acest punct de vedere, starea de saracie extrema este mai putin prezenta in mediul rural comparativ cu unele categorii foarte sarace de populatie urbana.Chiar si cand exista excedente in productia agricola, aceasta este valorificata greu, preturile fiind neatractive, sistemele de achizitii fiind deficitare, existand nesiguranta in ceea ce priveste posibilitatea de desfacere a produselor agricole. Acesti factori fac ca veniturile banesti ale multor familii rurale sa fie foarte reduse si

insuficiente pentru acoperirea nevoilor vitaleale familiei sau pentru plata taxelor si impozitelor. Scolarizarea copiilor este astfel sacrificata. Influenta saraciei devine si mai vizibila o data cu intrarea copiilor in invatamantul liceal. In ultimele trei decenii, ideea ca accesul la liceu sau la facultate nu mai sunt accesibile unui elev mediu, cu atat mai putin slab a capatat forma. Promovarea cu insistenta a ideii ca accesul in liceu si in universitate nu este posibil sau are sanse minime fara meditatii a ajuns un element de descurajare a aspiratiilor familiilor sarace in ceea ce priveste continuarea studiilor de catre copiii lor. Aceasta situatie se regaseste la nivelul tuturor categoriilor sociale care traiesc in conditii de saracie.

In acest tabel se evidentiaza faptul ca elevii din mediu rural au un acces limitat la tehnologie si la informatie

Comparativ cu mediul rural actual, mediul urban si neagricol are mai multe sanse de dezvoltare. In unele domenii de activitatesi in unele zone urbane, semnele unei noi evolutii sunt deja vizibile. Daca situatia economica si educationala din mediul rural se perpetueaza sau se degradeaza, decalajele existente intre cele doua medii se vor agrava. Democratia are ca principiu consubstantial asigurarea echitatii sociale. Declinul invatamantului rural, cu fenomenele grave care ii sunt asociate, va conduce la cresterea inechitatii sociale. In mod practic, se va putea considera ca, cel putin in privinta accesului la educatie, populatia rurala este discriminata sau marginalizata.

In acest tabel se observ gradul mic de promovabilitate al elevilor din mediul rural in comparatie cu elevii din mediul urban

2.Efecte In migrarea de la sat la oras, oamenii sufera de cele mai multe ori un soc cultural o experienta afectiva intensa generata de tulburarea identitatii si de schimbarea brusca a mediului de viata. Din punct de verere afectiv, acest tip de soc poate danastere unor disfunctii precum depresia sau tulburarile de anxietate. Pentru a se adapta in noul context, omul venit de la sat trebuie sa adopte noi valori si sa renunte la altele vechi, insa aceasta schimbare nu se produce in anumite contexte socio-politice. Cred ca migratia masiva din perioada comunista a avut efecte psihologice diferite fata de cele din perioada precomunsim. Inainte de regimul totalitar, taranii care se mutau in oras erau nevoiti sa se adapteze intr-un mediu urban specific, populat cu oameni pur urbani. Insa in perioada 1960-1990 migratiile masive au generat un efect de ruralizare a oraselor pe plan social, iar cei care veneau de la sat nu mai intrau intr-un mediu total urban.Astfel, socul cultural nu a fost atat de mare, pentru ca cei veniti din rural erau inconjurati in mare parte de persoane provenite din acelasi mediu. Problema nu consta in faptul ca cei din rural au un alt mod de viata si o alta mentalitate, ci in faptul ca nu s-au adaptat la mediul social urban, pentru ca acesta era fragmentat si slabit. Echilibrul socio-psihologic urban a fost dereglat, iar efectele concrete ale acestor migratii masive se vor vedea cel mai bine la a treia generatie a celor proveniti din rural. Faptul ca in Romania valorile traditionale sunt inca dominante este dat de doi factori: aproape jumatate din populatia tarii traieste in mediul rural si milioanele de migranti in urban nu si-au schimbat structura valorica pentru ca nu a fost necesar. Migrantii de la sat au simtit un soc legat de confort (cum ar fi apa calda si prezenta baii in fiecare apartament), nu neaparat un soc socio-cultural. Astfel, orasele din Romania sunt caracterizate de un etnocentrism amplu: Noi suntem mai buni decat ceilalti, indiferent de categoria sociala sau de mediul de provenienta. Cred ca afectele dominante sunt dispretul si mania.

Pentru cei veniti din mediul rural, timpul capata brusc o alta importanta; la sat, acesta nu este masurat si nici nu este atat de pretios precum in orase, desi poate importanta timpului a fost antrenata indirect prin nevoia de respectare a programului scolii satului. Acesta este unul din

socurile culturale pe care cei veniti de la sat il simt, lucru valabil si in migratiile postcomuniste. Se explica cele doua mecanisme de adaptare implicate insocul cultural: Primul ar putea fi aclimatizarea:sporirea importantei valorilor usor de atins sau mentinut si scaderea, tot in cadrul ierarhiei valorice, a celor care sunt inhibate sau imposibil de indeplinit sau mentinut. De exemplu, gradul de libertate redus a avut ca effect diminuarea initiativei, creativitatii si a responsabilitatii. Un al doile ar fi compensarea: amplificarea acelor nevoi care corespund valorii ce poate indepli o anumita nevoie. De exemplu, lipsurile financiare si nedreptatea sociala au ca efect sporirea importantei unor valori precum bogatia/bunastarea (valori materialiste) sau a ordinii sociale. Schimbarea raportului dintre om si natura, laicizarea activitatii agricole intensificarea raporturilor cu restul societatii, au provocat distaritia anumitor credinte, superstitii si a unei bogate literaturi populare cu acest subiect. Centrarea pe familie si pe comunitatea locala isi reduce forta.Modurile de gandire specifice colectivitatilor rurale traditionale sunt inlocuite cu moduri de gandire caracteristice societatii urbane sau suburbane. Comportamentele sunt orientate dupa valori si norme cosmopolite, din acest motiv viata in marile orase seamana de la o tara la alta. Societatea urbana este fragmentata in numeroase grupuri aflate in relatii de segregare, competitie sau chiar conflict. Fiind organizari sociale foarte complexe , orasele sunt organizare pe baza sistemului de vot , unanimitatea din mediul taranesc nemaifiind posibila. Comportamentele sunt orientate dupa o diversitate de norme si valori si numai putine norme sunt acceptate de intreaba populatie. Reglementarea vietii sociale se face prin legi si dispozitii scrise care se schimba sau se modifica intr-un ritm foarte rapid. Viata din mediul urban este complicata, satisfacerea nevoilor individuale depinzand de raporturile cu o multitudine de institutii, organizatii si asociatii. Relatiile sociale sunt slabe, desi densitatea populatiei este mare. Orasenii se cunosc putin intre ei; cand se raporteaza unii la altii o fac doar printr-un fragment al personalitatii lor. Vecinatatile sunt slabe, mai ales in marile blocuri de locuinte. Familiile care locuiesc sunt orientate dupa valori si norme cosmopolite. Reglementarea vietii sociale se face prin legi si dispozitii scrise care se schimba sau se modifica intr-un ritm rapid. Modurile de gandire specific oraselor sunt predominat individualiste si cosmopolite. Raportarea la comunitate este redusa sau nula. Sunt valorizate performantele profesionale, educationale si intelectuale si se pune accent pe drepturi si libertatile individului. Inovarea economica, culturala sau politica este este elementul central al vietii urbane si norma cu

acceptarea sociala cea mai larga. Competitia si concurenta sunt considerate elemente esentiale ale supravietuirii in aceasta lume dinamica. Daca am incerca sa identificam modurile de gandire din spatiul actual romanesc, am considera o stare confuza si contradictorie: coexistenta mai multor moduri de gandire, unele chiar total opuse, fara ca vreunul dintre ele sa fie dominat. Asistam la o incercare de revitalizare a modurilor de gandire specific societatilor taranesti, la o redimensiune a modurilor urbane prin incercarea unei sinteze intre cosmopolit europenism si traditionalism romanesc, la deruta si reculul modului de gandire comunist, la afirmarea agresiva a modului de gandire si comportamentare suburban. Populatia provenita din mediul rural, care a ales sa migreze spre centrele urbane, are de suferit, fiind nevoita sa se adapteze noilor reguli de viata, sa copieze comportamentele cosmopolite, altfel riscand sa fie marginalizata. Dupa parerea mea nu toti reusesc sa fie asimilati datorita mai multir factori: gradul de educatie, de civilizatie, accesul la informatie.

Bibliografie
Ioan Mihailescu Sociologie Generala Concepte fundamentale si studii de caz ed. Polirom Septimiu Chelcea - Psihosociologie Teorii, Cercetari, Aplicatii, ed. Polirom Cosima Rughinis Explcatia sociologica, ed. Polirom http://epp.eurostat.ec.europa.eu http://www.insse.ro