ILUMINISMUL Iluminismul este o replic la adresa barocului, care ncearc s nlture dogmele religioase i s infiltreze luminarea maselor pe baza

experienei proprii. Iluminismul a pretins eliberarea fiinei umane de sub tutela sa auto-indus. Tutela este incapacitatea fiinei umane de a-i folosi abilitile cognitive n lipsa instruciunilor de la o alt persoan. Aceast tutel este auto-indus atunci cnd cauza sa nu rezid n absena raiunii, ci n absena hotrrii i a curajului de a lua hotrri fr instruciuni de la o alt persoan. Sapere aude! "Avei curajul de a v folosi propriul sim al raiunii!" acesta este motto-ul Iluminismului (Immanuel Kant). Acesta este termenul aplicat curentului de gndire din Europa i America secolului al XVIII-lea. Evenimentele tiinifice i intelectuale din secolul al XVII-lea descoperirile lui Isaac Newton, raionalismul lui Ren Descartes, scepticismul lui Pierre Bayle, panteismul lui Benedict de Spinoza i empirismul lui Francis Bacon i John Locke au promovat credina n legile naturale i n ordinea universal, precum i ncrederea n raiunea fiinei umane i n abilitile inovatoare ale acesteia care au reuit s influeneze ntreaga societate a secolului al XVIII-lea. Au existat multe i diverse curente de gndire, ns numai o serie de idei pot fi caracterizate drept ptrunztoare i dominante. O abordare raional i tiinific a aspectelor religioase (conform vechii teorii i divergene pe tema adevrului dublu), a problemelor de ordin social, politic i economic a promovat o viziune secular asupra lumii i o orientare general ctre progres i perfecionare. Principalii promotori ai acestor concepte au fost filosofii, care au popularizat i promulgat ideile noi pentru publicul larg. Aceti "profei" ai Iluminismului aveau o serie de atitudini de baz comune. Avnd o credin n raiune care era de nezdruncinat, au cutat s descopere principii valabil universale care s guverneze umanitatea, natura i societatea, i s acioneze n baza acestora. Au atacat n diverse feluri autoritatea de ordin religios i tiinific, dogmatismul, intolerana, cenzura, precum i constrngerile economice i sociale. Considerau c statul este instrumentul adecvat i raional al progresului. Raionalismul extrem i scepticismul epocii au condus n mod firesc la deism; aceleai caliti au avut un rol important n determinarea reaciei de mai trziu a romantismului. Curent ideologic i cultural: promovarea raionalismului, caracter laic, antireligios, anticlerical, combaterea fanatismului i a dogmelor, rspndirea culturii n popor, literatura preocupat de problemele sociale i morale; Teme i motive: monarhul luminat , contractul social , emanciparea poporului prin cultur; Genuri i specii: liric, epic (povestire, nuvel, roman), dramatic (tragedie, comedie); Opere reprezentative: Pierre Beaumarchais - Brbierul din Sevilia Daniel Defoe - Robinson Crusoe Henry Fielding - Tom Jones Carlo Goldoni Gondolierul Louis de Montesquieu Scrisori Persane Jean-Jacques Rousseau Noua Eloiz Jonathan Swift Cltoriile lui Gulliver Franois Voltaire - Candid

Iluminismul romnesc se identific n mare msur cu coala Ardelean i cu reverberaiile ei transcarpatine. Acest iluminism a stat n serviciul idealului naional, la a crui fundamentare a contribuit hotrtor, prin demersul la istorie, la istoria limbii i a poporului. Iluminismul romnesc va recurge, la rndul su, la argumentele istorice n favorea unor revendicri politice. coala Ardelean a pus n micare un amplu proces de afirmare naional i cultural a romnilor din Transilvania n a doua jumatate a secolului al XVIII-lea i la nceputul secolului al XIX -lea. Crturarii acestui curent au adus argumente tiinifice pentru afirmarea drepturilor romnilor din Transilvania. Activitatea lor tiinific s-a manifestat pe mai multe planuri: istoric, lingvistic, filosofic, literar. nvmntul a contribuit i el la rspndirea ideilor iluministe. Academiile domneti, ntemeiate n ara Romneasc au reprezentat ntr-adevar un nsemnat focar de cultur al Rsritului ortodox. O alt form de manifestare a spiritului iluminist a fost interesul pentru tiprirea de cri. S-au tiprit de ctre romni cri n romnete, n grecete, latinete, slav, etc. Procentul de carte laic a crescut necontenit, n dauna subiectelor religioase. Printr-un jurnal de cltorie rspndete idei iluministe i Dinicu Golescu, luminatul boier muntean, care n nsemnare a cltoriei mele, surprinde contrastele dintre civilizaia rilor vizitate i realitile triste din patria sa. Cea mai reprezentativ oper realizat n spirit iluminist este epopeea eroicomic iganiada de I.Budai-Deleanu. n ara Romneasc i n Moldova, Chesarie Rmniceanul i Leon Gheuca rspndiser idei iluministe datorate lecturilor din raionalitii francezi i, n special, din Enciclopedia lui Diderot. Una dintre operele ce apartin Iluminismului romanesc este iganiada de I.Budai-Deleanu si a fost considerata o epopee. Termenul de epopee vine din fr. epopee, gr. epopoia. Se defineste, potrivit "Dictionarului de termeni literari", ca naratiune in versuri a unor fapte eroice intamplate in imprejurari miraculoase. Epopeea este una dintre cele mai vechi specii literare, oferind o viziune larga, totala, epopeica asupra lumii la care se refera. Epopeea apare in Grecia Antica si e preluata de cultura latina.Cele mai cunoscute sunt: "Eliada si Odiseea" de Homer si "Eneida" scrisa de Vergiliu. "Tiganiada" este creatia literara caracteristica iluminismului romanesc .Desi redactata in doua variante ea nu ajunge sa fie publicata decat in 1925. Ion Budai-Deleanu gaseste punctul de plecare al "Tiganiadei" in lucrarea "Batra homiamahia" ("Lupta broastelor cu soarecii") de Tasso, in "Don Quijote de la Mancha" a lui Cervantes si in "Orlando furioso" de Aristo. Tiganiada este o epopee cu bogate elemente alegorice, cu o actiune sustinuta de evenimente eterogene, desfasurate pe planuri multiple. De aceea, de la evenimentul istoric real se face adesea foarte usor saltul intr-o lume imaginara. Alternanta de evenimente si personaje se conjuga in permanenta cu mutatia viziunii asupra lumii. Prezenta alegoriei ii permite scriitorului sa opereze cu un anumit transfer de planuri dintr-o relitate in alta ceea ce duce la amplificarea fortei satirice din acest poem epic de idei.

AsadarTiganiada este o alegorie cu cheie, ale carei sensuri se impun sa fie explicate. Prezenta planului real si a planului fictiv permite sa fie aplicat principiul despre constructia in suprafata si in adancime. Titlul este unul alegoric creat dupa modelul marilor epopei ("Iliada", "Odiseea", "Eneida"). Acesta ne trimite la personajul central al operei si anume la etnia tiganilor . Titlul este unul alegoric deoarece sub intruchiparea tiganilor, Ion BudaiDeleanu ascunde ascunde aspiratiile iluministe ale romanilor din Ardeal. Din punct de vedere compozitional "Tiganiada" sau "Tabara tiganilor"este alcatuita din 12 cantece compuse de cantaretul Leonachi Ghianeu si imbogatita "cu multe insemnari si luari aminte, critice istorice, filosofice, filologice si gramatice de catre Mitru Perea si alti mai multi in anul 1800". O astfel de structura isi dovedeste modernitatea datorita multitudinii de voci naratoriale. Personajele care comenteaza evenimentele in subsolul paginii devin voci naratoriale de sine statatoare. Ele nu explica ceva ci au rolul de a crea o opera in opera. Actiunea se desfasoara in Muntenia lui Vlad Tepes. Exista in text cateva motive specific iluministe. Povestirea spusa de Parpangel tiganilor despre calatoria sa in rai este impanzita de elemente specifice neamului tiganesc cel mai important fiind mancarea. Aspectele relevante pentru descrierea taramului infatisat de Parpangel sunt: situarea geografica "intre cer si pamant", clima zile senine, ceriul limpede, fara nouri", "vantucele dragalase, line", "nu e vara zadufoasa, nici iarna cu ger, nici toamna rece, ci tot primavara mangaioasa", relieful "campuri cu flori osebite", "dealuri si coaste de cas, de branmza, de slanina" , "muntii si stancele gurguiate tot de zahar, stafide, smochine", "rauri de lapte dulce pe vale", flora si fauna "rodii in loc de arburi si copace", "in loc de nisip si tarana/ Tot graunta de aur iei in mana", "struguri, vin". In descrierea acestui rai Parpangel porneste de la formele de relief, clima si vegetatia intalnite in lumea reala si le transforma idealizandu-le intr-un rai tiganesc. In acest rai al tiganilor totul trimite le o abundenta de bucate semn ca tiganilor nu le este data munca ci lenea si ospatul. Eul epic este cel care povesteste niste intamplari reale sau imaginare. Vocea naratoriala a acestua se identifica cu persoana a III-a singular. Eul epic care stie tot despre personaje si intamplarile prin care acestea vor trece se numeste narator omniscient si omniprezent (sau narator creditabil). Eul epic necreditabil este acel eu epic care din diverse mative deformeaza lumea prezenta astfel incat el nu mai poate fi crezut de catre cititor. Parpangel este un astfel de narator necreditabil. Acest erou este actor al intamplarii povestite si totodata si narator. Vocea naratoriala se identifica cu cea a personajului si prezentarea se face la persoana I. Intitulata "poemation eroi-comico-satiric", "Tiganiada" se dovededeste a fi o alegorie ce intrupeaza nazuintele de veacuri ale romanilor ardeleni. Esenta acesteia o reprezinta democratia fara fond. In incercarea lor de a-si gasi o forma dre organizare statala, tiganii dovedesc lipsa adecvarii la fondul lor originar acela de populatie omada fara posibilitatea de a se aseza intr-un loc.

Prezenta vocilor naratoriale aflate in subsolul paginii nu are rolul de a explica un eveniment ci de a imbogati textul. Numele din subsol sunt caracterizante, ceea ce spun personajele se regaseste in semnificatia numelor acestora creand astfel o opera in opera. Ion Budai-Deleanu se dovedeste a fi un creator modern care trece de limitele timpului sau.

Tiganiada 1. In prim-planul epopeii se afla o calatorie fabuloasa, tema fructificata deja in literatura universala. 2. Subiectul capata nuante insolite prin structuri folclorice autohtone: mituri, credinte, ritualuri. 3. Imaginea raiului sintetizeaza mentalitatile romanesti. 4. Opera schizoepica, Tiganiada aduna numeroase specii si motive. Domnitorul se hotaraste sa-i inaremeze pe tigani pentu a lupta impotriva turcilor deoarece dorea sa evite folosirea acestora ca iscoade. Pentru a-i convinge Vlad voda le promite o localitate numita Spateni unde acestia sa se organizeze intr-o formatiune statala. Tiganii se lasa greu convinsi, mai intai avand loc un sfat care are rolul de-ai evidentia caracterul eterogen si instabil. Mai intai tiganii sunt supusi unor probe de curaj. Vlad Tepes si armata lui se deghizeaza in turci fara a fi recunoscuti de tigani iar apoi pune in calea acestora carele cu bucate. La cele doua probe tiganii esueaza dovedind lipsa curajului si o pofta de mancare nemasurata. In schimbul intrarii in lupta Vlad Tepes le ofera ca recompensa localitatea Spateni plasata strategic intre Barbatesti si Inimoasa.Denumirea localitatilor este una evident parodica ea desemnand lipsa curajului si a tragerii de inima din partea tiganilor. Odata intrati in lupta tabara tiganilor este tulburata de interventia Satanei care o rapeste pe Romica, logodnica viteazului Parpangel. Pentru a-si regasi iubita acesta porneste intr-o cala torie initiatica la capatul careia trebuie sa dovedeasca faptul ca este apt de a se insura, de a-si intemeia o familie si de a conduce etnia tiganilor. Bineinteles ca aceasta calatorie este tot parodica. Parpangel este supus unor probe astfel trece printr-o padure vrajita si poposeste la un han care in mod miraculos se transforma dimineata intr-o balta cu broaste. Satana reuseste de fiecare data sa-l amageasca pe Parpangel. Dezamagit, eroul se hotaraste sa se intoarca in tabara tiganilor. Pe drum se intalneste cu viteazul Argineanu imbracat in armura vrajita si jac schimb de haine. Astfel Parpangel intra in lupta impotriva turcilor. Infricosati de vederea armurii si crezant ca este Argineanu turcii bat in retragere si toata aceasta aventura eroica se termina cu o banala cadere de pe cal a lui Parpangel.

Lesinat mai mult de frica eroul cala toreste in iad si in rai. Cand isi revine o regaseste pe Romica si fac nunta. La ospatul de nunta Parpangel povesteste tuturor tiganilor cele vazute in iad si in rai. Dupa acestea tiganii pornesc un sfat in vederea stabilirii formei de organizare statala. Nu reusesc din cauza naravurilor innascute ale acestora. Totul se incheie cu o dezbinare a tiganilor fiecare apucand pe o alta cale.