PREROGATIVA DE COMPETENTA

1) 2) 3) 4) 5) cazurile de prerogare de competenta sunt: Conexitatea Indivizibilitatea Chestiunile prealabile Schimbarea incadrarii juridice sau a calificarii faptei Disjungerea = operatiunea inversa reunirii cauzelor / despartirea cauzelor = sa dispune cand este in interesul unei mai bune judecari a cauzei 6) Autocontrolul competentei - exceptiile de necompetenta sunt: a) exceptia teritoriala poate fi invocata pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante de judecata b) dupa calitatea persoanei - exceptiile de necompetenta pot fi ridicate oricand pana la pronuntarea unei hotarari definitive - exceptiile de necompetenta pot fi ridicate de procurori, de oricare dintre parti sau puse in discutia partilor din oficiu - in situatia in care instanta de judecata constata ca nu este competenta sa judece cauza, se dezinvesteste si dispune declinarea de competenta printr-o hotarare in care se arata motivele declinarii si instanta competenta - in cursul urmaririi penale, declinarea de competenta se dispune prin ordonanta - ca urmare a declinarii se pot ivi conflicte de competenta datorate sesizarii simultane sau succesive cu judecarea aceleiasi cauze - aceste conflicte pot fi pozitive cand doua sau mai multe instante se declara competente sa judece cauza, sau negative cand intantele se declara necompetente sa judece

REMEDIILE PROCESUALE - sunt: incompatibilitatea, abtinerea, refuzarea si stramutarea 1) Incompatibilitatea - este un remediu procesual care constituie un impediment pentru subiectul oficial de a participa la judecarea unei cauze 2) Abtinerea - este un remediu procesual prin care cel aflat in incompatibilitate cere sa nu participe la procesul penal si, conform legii, da o declaratie in acest sens - persoana incompatibila este obligata sa declare, dupa caz, presedintelui instantei, procurorului care supravegheaza cercetarea penalasau procurorului ierarhic superior ca se abtine de a participa la procesul penal cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abtinerii - declaratia de abtinere poate fi scrisa sau orala si trebuie sa contina descrierea motivului pentru care se solicita abtinerea - declaratia de abtinere se face de indata ce persoana obligata la aceasta a luat cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate 3) Refuzarea - in cazul in care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, aceasta poate fi refuzata atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, de oricare dintre parti, de indata ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate - abtinerea sau refuzarea se solutioneaza de un alt complet, in sedinta secreta, fara participarea celui care se abtine ori este refuzat 4) Stramutarea - este institutia prin care se investeste o alta instanta decat cea competenta sa solutioneze acea cauza deoarece sunt suspiciuni ca instanta de judecata competenta este impartiala - competenta de a dispune stramutarea revine Inaltei Curti de Casatie si Justitie care, dupa aprecierea temeiniciei motivelor de stramutare, daca apreciaza ca prin stramutare se asigura desfasurarea normala a procesului, stramuta judecarea cauzei de la instanta competenta la o alta instanta egala in grad - poate fi ceruta de partea interesata, de procuror sau de ministrul justitiei

ACTIUNILE - reprezinta modalitatea prin care conflictul de drept este solutionat de organele judiciare - in cadrul procesului penal avem 2 tipuri de actiuni: 1) ACTIUNEA PENALA - are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanei care a savarsit o infractiune - este o actiune de stat, adica se desfasoara prin subiectii oficiali ai statului - este obligatorie, adica este pusa in miscare din oficiu, legea stabilind, cu caracter de exceptie, situatiile in care actiunea penala nu este exercitata de organele statului - este indisponibila, in sensul ca, odata inceputa, isi urmeaza cursul pana la finalizare - este indivizibila, extinzandu-se asupra tuturor participantilor - este personala pentru ca poate fi exercitata numai impotriva anumitor persoane, adica cele care au comis infractiunea - este autonoma, de sine-statatoare, nedepinzand de alta actiunea - are 3 faze: - punerea in miscare a actiunii penale - exercitarea actiunii penale - stingerea actiunii penale a) Punerea in miscare a actiunii penale - reprezinta inceperea activitatii de tragere la raspundere penala a persoanei care a comis infractiunea - dupa punerea in miscare a actiunii penale, invinuitul dobandeste calitatea de inculpat
-

pentru ca actiunea sa fie pusa in miscare trebuie ca: invinuitul sa fie cunoscut, sa fie inceputa urmarirea penala si sa existe probe de vinovatie competenta de a pune in miscare actiunea penala revine procurorului in faza de urmarire penala poate dispune oricand inculparea daca sunt intrunite conditiile enumerate aceasta se poate dispune ca urmare a propunerii organelor de cercetare penala care intocmesc un referat sau din initiativa procurorului punerea in miscare a actiunii penale se dispune prin ordonanta, in cursul efectuarii actelor de urmarire penala sau la finalizarea urmaririi penale cand procurorul intocmeste rechizitoriul prin care dispune atat punerea in miscare a actiunii penale, cat si trimiterea in judecata a inculpatului in faza de judecata, procurorul pune in miscare actiunea penala prin declaratie orala in fata instantei de judecata daca se cere extinderea judecatii cu privire la alte persoane si alte fapte

b) Exercitarea actiunii penale - dupa punerea in miscare a actiunii penale se efectueaza toate actele procesuale pentru judecarea inculpatului, a atabilirii vinovatiei si a condamnarii in vederea realizarii scopului procesului penal, ceea ce inseamna exercitarea actiunii penale - in ceea ce priveste impiedicarea punerii in miscare a actiunii penale, sunt situatii in care actiunea penala nu poate fi pusa in miscare datorita unor cauze prevazute expres de legiuitor - aceste cauze sunt prevazute de art. 10, literele a-j din Codul de procedura penala c) Stingerea actiunii penale - actiunea penala poate fi stinsa numai de catre procurer sau judecator - organele de cercetare penala pot numai sa propuna o astfel de solutie - in cursul urmaririi penale, procurorul, la propunerea organelor de cercetare penala sau din oficiu, dispune: Clasarea : cand nu exista invinuit in cauza Scoaterea de sub urmarirea penala: in cazurile prevazute de art. 10, literele a-e din Codul de procedura penala Incetarea urmaririi penale: in cazurile prevazute de art. 10, literele f-h si j din Codul de procedura penala, cand exista invinuit sau inculpat in cauza
-

in cursul judecatii instanta poate pronunta: Achitarea: in cazurile prevazute in art. 10 literele a-e din Codul de procedura penala Incetarea procesului penal: in cazurile prevazute in art. 10, literele f-j din Codul de procedura penala