Japonia context istorico- politico-economic:

Inainte de razboi, Japonia deja este intr-un conflict, anume cel cu China. Armata Kwantung ocupase Manciuria in 1931 si crease acolo un stat satelit, controlat de un guvern-marioneta. In acelasi an Japonia bombardeaza Shanghai, urmand ca in 1937 sa izbucneasca al doilea razboi Sino-Japonez, conflictul desfasurandu-se la scara mai mica pana in 1945. Dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Japonia este devastata. In toate marile orase (cu exceptia lui Kyooto), industria si transportul fusesera puternic afectate. O perioada de foamete a continuat pentru cativa ani. Ca urmare a infrangerii suferite, Japonia pierde toate teritoriile obtinute dupa 1894. Mai mult decat atat, insulele Kurile sunt ocupate de Uniunea Sovietica, iar insulele Ryukyu, incluzand Okinawa, trec sub controlul SUA. Totusi, Okinawa este returnata Japoniei mai tarziu, in 1972. Japonia este devastata si pe plan militar, avand loc de asemenea procese pentru crime de razboi. Peste 500 de ofiteri se sinucid chiar dupa ce Japonia capituleaza, multe alte sute sunt executati in cadrul proceselor. Imparatul Shoowa (sau Hirohito, cum este acesta numit in afara) nu este considerat criminal de razboi. Controlul si reabilitarea statului au fost obiectivele urmarite de fortele aliate ocupante. Operatiunea s-a desfasurat intre 1945 si 1952, in principal condusa de catre SUA, avand-ul ca si comandant suprem pe generalul Douglas A. MacArthur. Initial se dorise impartirea Japoniei intre statele aliate, cum se facuse si in cazul Germaniei, insa planul se schimba. Nu se stie exact de ce, insa unele teorii spun ca din cauza neincrederii lui Truman cu privire la Uniunea Sovietica si a unei incercari de oprire a expansiunii sovietice si in extremul orient, dupa conferinta de la Yalta. Acestuia i se da control direct asupra insulelor principale (Honshuu, Hokkaido,Shikoku si Kyuushuu), celelalte zone fiind impartite astfel: - Uniunea sovietica: Coreea de Nord (partial), Sakhalin si insulele Kurile - SUA: Coreea de Sud (partial), Okinawa, insulele Amami, insulele Ogasawara si teritoriile japoneze din Micronesia - China: Taiwan si Penghu La 6 septembrie, Truman aproba un document intitulat Politica postcapitulara initiala SUA pentru Japonia, acesta avand 2 obiective principale, eliminarea potentialului militar al Japoniei si transformarea Japoniei intr-o tara occidentalizata, pro-americana.

Principala problema este la inceput foametea, facandu-se investitii de miliarde de dolari in acest sens, problema continuand insa inca cativa ani. Politica ocupationista a constat in dezarmarea Japoniei (desi aceasta a fost des nevoita sa-si mareasca bugetul militar, din cauza presiunii comuniste din extremul orient), liberalizarea (intre 1947 si 1949 sunt cumparati aprox. 23 000 km2 (38% din suprafata arabila a Japoniei) la preturi f. mici de la detinatorii de pamant prin programul de reforma) si democratizarea (aducand o noua constitutie, inspirata in pp. din modelul american si al unor state europene, avand rolul de a reduce puterea imparatului, incercand sa-l reduca la un simbol, cum si este dealtfel astazi; de asemenea, se garantau mai multe drepturi femeilor). La 28 aprilie 1952, ocupatia se sfarseste, potrivit Tratatului de la San Francisco, prim-ministrul japonez Shigeru Yoshida si presedintele SUA Harry S. Truman semnand in aceeasi zi cu a semnarii Tratatului de Pace un acord ce permitea prezenta bazelor americane pe teritoriul japonez. De asemenea, in 1954 se infiinteaza Fortele de Aparare Japoneze, acompaniate de demonstratii in masa. Fragmentarea partidelor face ca, un an mai tarziu, Partidul Liberal si Partidul Democrat Japonez sa formeze Partidul Democrat-Liberal Japonez (Jiyu-Minshuto), ce detine puterea din 1955 pana in 1993. Membrii partidului erau oameni ce vazusera Japonia capituland si sub ocupatie. In 1960, Japonia semneaza Tratatul de Securitate Japonia-SUA, cu rolul de a intari relatiile cu occidentul in timpul Razboiului Rece. In aceasta perioada se doreste dublarea bugetului Japoniei doar intr-un deceniu, un mare rol avand-ul Partidul Democrat-Liberal. Acesta a castigat intotdeauna cam de 2 ori mai multe locuri parlamentare decat celelalte partide, fiind insa destul de stabil din punct de vedere politic. Aceasta stabilitate este adesea numita Miracolul economic japonez. PIB-ul tarii a crescut cu 9% intre 1956 si 1973 si chiar si dupa criza economica provocata de cresterea pretului uleiului in anii 70, PIB-ul creste in medie cu 4% pana in 1989. Cresterea economica este cauzata de cresterea populatiei, dar si de scaderea populatiei rurale. La acestea s-au adaugat putinta economiei de a sustine afaceri de amploare, pozitia Japoniei in Asia, avand acces la materii prime ieftine, relatiile economice cu alte tari, in special SUA, si mai ales dezvoltarea tehnologica.