Ultima noapte de dragoste,

intaia noapte de razboi

C. Petrescu
- cele 2 experiente -

Primul capitol (La Piatra Craiului, in munte...), are, chiar si prin titlu, un rol
esential in plasarea actiunii intr-un timp si spatiu bine definite, evidentierea perspectivei
narative si conturarea unor repere de la care va porni epicul. Scena discutiei de la popota
accentueaza, prin indignarea lui Gheorghidiu, incapacitatea de a accepta mediocritatea
celor din jurul sau, totodata oferind o perspectiva initiala asupra ideilor sale despre iubire,
ce sunt surprinse in capitolele ulterioare.
Al doilea capitol incepe ex-abrupto, prin intermediul unei fraze ce sintetizeaza
caracterul relatiei dintre Gheorghidiu si Ela (Eram insurat de 2 ani si jumatate cu o
colega de la universitate si banuiam ca ma insala.). Astfel, incepe sa planeze suspiciunea
asupra universului sufletesc al protagonistului, transformand paranteza retrospectiva intr-
o monografie a indoielii.
Prima etapa a iubirii il pune pe Gheorghidiu in postura de a vedea iubirea ca pe o
experienta absoluta (Lipsit de orice talent in lumea asta muritoare, fara sa cred in
Dumnezeu, nu as fi putut realiza si am incercat-o decat intr-o dragoste absoluta.).
Iubirea se fundamenteaza pe orgoliul protagonistului de a se sti iubit de una dintre cele
mai frumoase studente.
A doua etapa, cea de dupa casatorie, surprinde cristalizarea sentimentului. Un factor
important in schimbarea relatiilor dintre cei doi este mostenirea unchiului Tache, moment
care coincide cu apogeul iubirii, insa care precede schimbarea Elei, care adopta caracterul
femeii de societate, amatoare de petreceri, stanjenita de neatentiile sotului cu privire la
imbracaminte, Gheorghidiu apreciind schimbarea doar din punctul de vedere al
experientei de cunoastere. Incet, viata cuplului devine o serie de despartiri si impacari,
semnificativa fiind secventa excursiei la Odobesti, cand, prin intermediul analizei,
Gheorghidiu isi formeaza o imagine a degradarii, atat a Elei, cat si a relatiei lor. Sfarsitul
relatiei aduce resemnarea, despartirea totala si definitiva fiind singurul mod de a incheia
relatia, acesta daruindu-i Elei casele de la Constanta, bani, "absolut tot ce e in casa, de la
obiecte de pret la carti de la lucruri personale, la amintiri. Adica tot trecutul".
Experienta razboiului se dovedeste pentru Gheorghidiu net mai profunda decat cea
a iubirii. Conturata sub forma unui jurnal de campanie, realitatea razboiului devine pentru
protagonist o experienta definitiva, in care fiecare e singur in fata mortii si toti actorii
sunt dezumanizati, readusi la primatul instinctului (nu mai e nimic omenesc in noi.).
Un exemplu elocvent este situatia din capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu,
in care teama de moarte este accentuata prin numeroase imagini auditive. Astfel, C.
Petrescu nu reda razboiul ca un creator de eroi, ci ii arata latura grotesca si tragica.