Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi de Camil Petrescu

Camil Petrescu ilustreaza estetica autenticitatii in studiile teoretice (,,De ce nu

avem roman?,1927 ;,,Noua structura si opera lui Marcel Proust 935’’) si in
romanele sale (,,Ultima noapte de dragoste , intaia noapte de razboi’’,1930 ;,,Patul
lui Procust’’,1933)

Camil Petrescu teoretizeaza in literature noastra romanul modern de tip proustian

si respinge romanul de tip traditional,considerand ca prin relatarea naratorului
omniscient se confunda ,,o propunere de realitate’’ cu realitatea insasi.Pentru a
evita confuzia,Camil Petrescu formuleaza estetica autenticitatii in conferinta din
1935 ,,Noua structura si opera lui Marcel Proust’’ , ,,Sa nu descriu decat ceea ce
vad,ceea ce aud,ceea ce gandesc eu [..] Eu nu pot vorbi onest decat la persoana
intai’’

Textul narativ este structurat in doua parti precizate in titlu,care indica temele
romanului si,in acelasi timp,cele doua experiente fundamentale de cunoastere
traite de protagonist:dragostea si razboiul.Daca prima parte reprezinta
rememorarea iubirii matrimoniale esuate dintre Stefan Gheorghidiu si Ela,partea a
doua,construita sub forma jurnalului de campanie al lui Gheorghidiu,urmareste
experienta de pe front,in timpul Primului Razboi Mondial. Prima parte este in
intregie fictinala ,in timp ce a doua valorifica jurnalul de campanile al autorului,
ceea ce confera autenticitatea textului.

Romanul debuteaza printr-un artificiu compositional: actiunea primului capitol, ,,La

Piatra Cariului , in munte’’ , este posterioara intamplarilor relatate in restul ,,Cartii
I ‘’. Capitolul scoate in evident cele doua planuri temporal din discursul narativ
:timpul nararii (prezentul frontului) si timpul narat (trecutul povestii de iubire).In
primavara lui 1916,in timpul unei concentrari pe Valea Prahovei, Gheorghidiu asista
la popota ofiterilor la o discutie despre dragoste si fidelitate, pornind de la un
fapt divers aflat din presa : un barbat care si-a ucis sotia infidela a fost achitat la
tribunal. Acesta discutie declanseaza memoria afectiva a protagonistului,
trezindu-i amintirile legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela.
Tocmai ca la Proust,un eveniment exterior (aici,discutia de la popota) declanseaza
rememorarea unor intamplari sau stari traite intr-un timp trecut,dar spre
deoasebire de Proust,care povesteste evenimentele in mod spontan,in cartea lui
Camil Petrescu evenimentele din trecut sunt ordonate cronologic si analizate in
mod lucid.

Chiar daca este vorba despre un roman modern,in incipit sunt fixate cu precizie
realista coordonatele spatio-temporale:,,In primavara anului 1916,ca sublocotenent
proaspat, intaia data concentrate,luasem parte,cu un regiment de infanterie din
capital, la fortificarea Vaii Prahovei,intre Busteni si Predeal’’.In schimb,finalul
deschis lasa loc de interpretarilor multiple,asa cum se intampla in general in proza
de analiza psihologica.Astfel,Gheorghidiu,oboist sa mai caute certitudini si sa se
mai indoiasca, se simte detasat de tot ceea ce il legase de Ela si hotaraste sa o
paraseasca ,sa-i lase ,,tot trecutul’’.

Spre deosebire de romanele traditionale , in care conflictul este exterior ,in

romanul lui Camil Petrescu ,apare conflictul interior,din constiinta personajului
narator,Stefan Gheorghidiu,care traieste stari si sentimente contradictorii fata
de sotia sa,Ela. Acest conflict interior este generat de raporturile pe care
protragonistul le are cu realitatea inconjuratoare.Principalul motiv al rupturii
dintre Stefan si sotia sa este implicarea Elei in lumea moderna,pe care eroul o
dispretuieste.Asadar,conflictul interior se produce din cauza diferentei dintre
aspiratiile lui Gheorghidiu si realitatea lumii inconjuratoare.

Romanul este scris la persoana intai ,sub forma unei confesiuni a personajului
principal,Stefan Gheorghidiu,care traieste doua experiente fundamentale:iubirea
si razboiul.Relatarea la persoana intai confera autenticitatea si caracter subiectiv
textului.

Prin formula narativa abordeaza in ,,Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de

razboi’’,Camil Petrescu schimba viziunea asupra unei teme,precum iubirea si
razboiul,din literatura traditional.

Asemenea scriitorilor inovatori de la inceputul secolului XX-lea ,Camil Petrescu ,ca

si Liviu Rebreanu,polomizeaza cu romanul traditional de razboi,demitizeaza
imaginea eroica,idilizata a frontului si infatiseaza,din prespectiva combatantului
,situatiile absurd produse de o strategie incompetent,senimentul de frica
excebrat,ororile si efectele razboiului.