se insereau in categoria brosurilor, dar cele mai multe erau situate intre brosuri si ziar.

Aceste occasionnales, au trecut granita, putand fi intalnite si in Italia aceluiasi timp sub denumirea de gazette, cuvant care deriva de la substantivul gazetta care nu inseamna gazeta ci moneda mica, acesta fiind banutul care era dat drept contravaloare a publicatiei. Mai tarziu, in Franta vor apare cu un caracter popular, asa numitele canards, care insemnau zvonuri, adica stiri mincinoase. In fapt, acelea erau foi de scandal, in general aduceau la cunostinta cititorului stiri reale dar si inchipuite care se adresau sensibilitatii si puterii de a imaginatie a marelui public (efecte exagerate ale unor cutremure sau intamplari cu personaje misterioase). Era vorba de exploatarea pasiunii omului pentru senztional. De aceea toate crimele, faptele de razboi, epifaniile, figurau frecvent in aceste foi, si inca in capul listei. Din acele vremuri dateaza expresia canard care desemneaza si astazi o stire neadevarata. In urma cu mai bine de un deceniu, Maurice Leverne publica o antologie a acestor documente de scandal. Vis--vis de aceste stiri, se fac comentarii dezvaluind atitudinea contemporana. In aceasta perioada, occasionnalele si celelalte publicatii, au trebuit sa indure cenzura, o cenzura mult mai aspra decat oricand. Au fost cazuri cand gazetarii lor au fost condamnati la moarte pentru delicte de presa. Istoria presei retine mai multe nume: Nicolo Franco, spanzurat din ordin papal pentru ca a publicat comentarii critice la adresa desfraului familiei nobiliare Fornese (Victor Visineanu Istoria presei romanesti). Viata publica intre timp in marile orase ale lumii va da semne ca un materie de informatii ar fi nevoie de cu totul altceva, poate de publicatii mai mari, mai bine organizate. In occident, presa periodica nu va aparea imediat dupa ivirea tiparului asa cum era de asteptat, ea va apare insa dupa un secol si jumatate de la inventia lui Guttenberg (inceputul secolului al XVII-lea) timp in care presa periodica a fost precedata de o veritabila inflorire a scrierilor informative. Se poate aprecia ca inventia tiparului a preluat o mare parte din sarcina copistilor sau a unor tipografi cum a fost Laurens Janszoon din Olanda care in 1420, folosind litere din lemn, a tiparit gramatici ale latinii elementare dar si alte lucrari cum ar fi Biblia. In aceasta perioada, revolutiile industriale din Franta, Anglia si Germania au determinat perfectionarea tiparului concomitent cu tehnica producerii hartiei si a cernelei tipografice. Intr-un cuvant, lumea se pregatea pentru o noua era, cea cu adevarat a lui Guttenberg, despre inventia acestuia Marshal McLuhan afirma ca odata cu Guttenberg, Europa intra intr-o faza tehnologica a programului, faza in care schimbarea insasi devine norma arhitepala a vietii sociale. 2. Primele periodice in Europa

Intaile periodice sunt socotite de mai toti specialistii a fi almanahurile derivate din calendarele imprimate la Mainz. Mai concret, primul almanah cunoscut a fost cel tiparit in Franta anului 1486. intre periodice amintim: Relation (Strasbourg, 1609), La Gazette (Franta, 1631), I successe del mondo (Parma, 1645). Isi facusera aparitia saptamanale ca cele din Madrid, Viena, Petersburg dar si Londra. Un asemenea periodic apare in aceste vremi (1650-1700) la Timisoara, si anume publicatia Temesvarer Nabrichten. Intre primii ziaristi, lumea presei l-a retinut pe Theophraste Renaudot (1563-1653), redactorul periodicului La Gazette. El avea sa fie considerat in timp parintele ziaristilor francezi si unul din parintii presei mondiale. Acest Theophraste s-a nascut la Montpellier. El va scriein primul numar un adevarat crez jurnalistic: Bucurati-va deci dupa voie de aceasta libertate franceza , si fiecare sa poata zice cu indrazneala ca el ar fi scos asta si ar fi schimbat pe cealalta, ca ar fi putut-o face si mai bine eu sunt de acord. Intr-un singur domeniu nu voi ceda in fata nimanui, in cautarea adevarului. Acest fapt prefigureaza datoria jurnalistului de a cauta si a scrie in orice timp numai si numai adevarul, indiferent de numele celui care il trag de maneca. Intr-o stampa de epoca, profilui publicatiei La Gazette era infatisat printr-o alegorie deosebit de sugestiva. Ea infatisa ziarul in cauza intr-o sala de tribunal, intr-o rochie alba, cu chip de femeie. Dar pe rochia gazetei sunt brodate perechi de ochi, de urechi si de limbi omenesti precum si reprezeintari ale adevarului nud. Pe postul de grefier in stampa respectiva, la o masa se afla Theophraste care simbolizeaza intransigenta. Gravura de jur imprejur inscrie zeci de catrene de genul: eu colind peste tot in acest univers, sceptrul meu face sa domneasca proza si versurile si pentru tronul meu este prea mic. Febra periodicelor cuprinde in acel timp si lumina slava la Sankt Petersburg. Tarul Petru cel Mare, fascinat de occident, fondeaza in 1703 propriul sau ziar, conturand si prin aceasta personalitatea sa de reformator al Rusiei, de adevarat spirit enciclopedist in istoria Rusiei, tara care avea sa dea lumii una dintre cele mai mari literaturi si culturi. In vremea periodicelor europene se naste un evantai al scrierilor publiciste.