OGORUL DOMNULUI VOLUMUL XXxXv ISTORIA BIBLICA LA LUMINA CERCETARILOR SI DESCOPERIRILOR CELOR MAI NOUA NOUL TESTAMENT TOMUL AL CINCILEA altainité de Profesorut A. P. LOPUHIN TRADUCERE de NICODIM Patrlachul Romaniet EDITIE ILUSTRATA BucuRestt TiPOGRATIA ITARTILOR BISERICE$TI—STRADA PRINCIPATELL-UNITE NR, 60 1946PREDOSLOVIE. Cu tomul de fata incepem Noul Testament al Istoriei Biblice. Nu ne vom apuca s4 spunem caté vreme nesa cerut aceasté edifie si caté munca, pentrucd vremea este dar dela Dumnezeu, iar munca este datoria noastra. Dar uiténduene acum inapoi, noi nu pulem decat s&i mulfamim ful Dumnezeu sl oamenilor de bine, cd aceast& edijie am isbutit a o aduce la sfarsit. Negresit, rezultatul de iaj{ nu corespunde nici pe departe acelei idei, care s'a purtat pe dinaintea ochilor nostri, cand ea, incoltind{n mintea noastra inca in periodul fericitei noastre tinereje, a fost desmere dat& si legitimatS de noi tn inima in curgere de aprozpe doud decenii. Realitatea In totdeauna e mai inferioard decat idealul. La realizarea ideei s’au intalnit nu pufine imprejurari grele gi Impovaratoare, care, mai ales in vederea caracterului lor nease teptat, ar fi putut sé sdrobeasc& spiritul si s& Intrerupa energia, dac& viata aspré, care din copiidrie nesa deprins cu tot felul de necazuri, n’ar fi intdrit in moi acel spirit de abnegatiune, care neea dat putere s& suportém toate pand Ja fine, in speranta, ca tugdciunea 1a Dumnezeu s! stujba pentru rege nu se perd. SI acum, terminand aceasta opera a noastr8, noi dorim numai un singur jucru, ca tofi citilorli nostri, si cei bine dispusi, si cei dusmanosi', sé se refere citre dansa cu acel duh crestinesc de indulgenta si sincerltate, care este conditia prima s+ indispensas bild de pretulre dreapt& a muncii altuia. In alcdtuirea acestor doud tomuri, ca si a celorlaite patru, noi nesam folosit liber de studiile celor mai buni bibleisti moe dernl si sub forma de suplemente am tnserat in Iraducere (nu putine modific&ri sl complectari) cunoscuta oper& a bibleistului francez F, Vigourou: ,Nou! Testament si cele mai nou descos periri arheologice*, in care cititorii pot gasi o multime de date uimitoare pentru combaterea atentatelor criticei negative la dems 1, Vai, n'am scdpat nicl de unil ca acegtia, desi in genere, cum cere drepletes 18 ipunem, de partea noastré s'au aralat alata stmpatte #1 aprobare din toate pasilie ca tzume dela ef am primit acea Incurajare gt tarle, fara de care nu era niet de cugetat 3 reasem 1 sfarst bun o lucrare aga de mare,4 nitatea Istoric& a c&rjilor Noulul Testament’. La sfargitul carfli e anexaté o indicatiune vast pentru toata istoria Biblicd atat a Noului, cat sia Vechiulu! Testament, si deasemenea o hart& geograficd, care ne d& posibilitatea s& ne insusim cat mai bine detalitle din mersu! istoric al evenimentelor. Deci, cu Dumnezeu {nainte? Intentiunea noastra a fost s& dim societatli noastre culte o astfel de carte, in care ea, cunoscand Intr’o expunere accesibild pentru tofi?), cele mai bune rezultate ale cercetarilor si descoper ririlor biblicosapologetice cele mai noua, ar putea g&si pentru sine sprijinul cuventt {n lupta cu rationalismul si negatiunea, ce dau navala la noi din toate parfile, si si se int&reascd tn convinges rea, cd orce furtuniar starnt spiritul necredintei Moderne, acesta e neputincios de a zdruncina stanca cea neclintit’, pe care se reazem& adevérul etern al Sf. Scripturi. Pe cat am putut izbuti a realiza aceasta intentiune, nu al e dat noud sd judecdm; dar noi ne mangaem cu credinta dulce, cd JudecdtoruleRasplatitor, in nesfarsita Indurare si indulgent& catre neputinfa noastrd, si ins tentiunile cele bune le pretueste. A. L. S. Peterzburg. tt Tunie, 1894 \, Nous propriu ne apartine sicdtulren urmaloarelor capitole din suplementes Il, IX, AX-VxN, 2. Pentru acetogl critics, cérora Mt e insuficient Ingugl marturia cariii. consider#m ch nue de prisos $4 Je deci. rém Inienitonat. c3 nam seris-o nicldecum pentru spectaligtit savanil, pentru care s'er fi cerut cu totul sft meiod, ci pentru acet public larg cult, care anume mat ales se poartd de vantut dferitelor doctrine W de acees are nevoe mat ales deo brana duhovniceasca sdndtoass, 31 totus! nu are pulinta s& glo scoatd din cercer tarile special guiniitice, grele 1a citire $1 seci.CARTEA INTAIA. Dela Nasterea lui Hristos pana fa botezul Domnului.Le tncepur are Cuvantil fb Cuvantul era Dumnezew 51 Cuvantel ea (deur cup. &o. toen tt, 14, CaP. I. INTRUPAREA? LU! DUMNEZEU — CUVANTUL. ZEMISLIREA SF. IOAN: INAINTE:MERGATORUL. ntreaga Istorie a neamului omenesc se invarteste imprefurui a dou’ evenimente dintre cele mai mart: c&derea tn p&cat si rascumpérarea. Pri« mul dintr’insele s’a petrecut atunci, cand ae nume omul, cdlcdnd- porunca lui Dumnezeu, s'a otravit pe sine si toaté natura sa cu fruce tele p&catulut gi ale mortii, aplicand pecetea hestearsd a pacatuiul pe tvata viata {storicd a omenirei Vechiului Testament, si ea perzind din sine izvorul adevdratei vieti duhovnicesti, a trait numai cu n&dejdea fn raéscumpéararea. viitoare, fagdduitS omului indaté dupa cdderea in pacat. Rascumpararea, cum ea s’a lmurit treptat intr'o serie intreag& de fagaduinte si de prorocii, trebuia s& d&rame imparatla pacatulul, si a morfli, ce se instaurase pe pdmant $i s& restaureze din nou impératia harului, perdut candva, ca izvor al adevdratei vieyi duhovnicesti. Dar restabilirea izvorulu! perdut de adevaraté viata, instaurarea viefii in locul morfil, echivala cu crearea a unei noui vieti pe paméant, si r&scumpararea din aceasta cauzé, a putut sd se sdvarsasc& iar&si numa{ prin acel cuvant Dumnezeesc, prin care se sdvarsise Ja tnceput si Insusi creafiunea lumii. De aceea, dup& cum autorul carfei facerea a Vechiulul testament, sf. Proroc8 Moise, a tnceput istorisirea sa despre facerea lumii cu semnifle cativele cuvinte ,la inceput“, asa si autorul facerei Noului Tess tament, sf. Evanghelist loan a inceput istorisirea sa despre rase cumparare cu aceleasi cuvinte ,la inceput* ca s& arate, ca acel Cuvant Dumnezeesc care avea si regenereze neamul omenesc cel cazut, este Cuvantul cel dela inceput, Acela tnsugi, care inainte de fiinta vremeinic’ era la Dumnezeu si care insusi era Dumnezeu. ,El era la inceput !a Dumnezeu. Toate printr'Insul s'au facut si fara de Dansul nimic nu s’a facut". Dar Ei nu este numai causa cregrei a toat& faptura, ci este totodata izvorul vietil. alntr'Insul era viata, si viafa era lumina oamenilor“. Omenirea c3zutS, care prin ciderea sa in p&cat pierzind adevarata viata, o putea gsi iaré numai in acest Cuvant Dumnezeesc gi aceasté viafé adev&rat& singuré putea deveni acea lumina, care putea sé jumineze omului dela moarte spre viaté. Pentru a da omeniret pacdtoase putinga sd se impartdgascd din acest izvor de viata, »Cuvantul s'a fcut trup si a locuit cu noi, piln de har si de _adevar; si nol, ~ adaogé evanghelistul, ~ am vazut slava Lui, sliva ca a unulsa nascut din Tatai*. Precum la inceputul tuturor lucrurilor s’a s&vargit taina nepatrunsd de minte a creatiunil jumit, asa ja plinirea vremilor s'a savarsit o tain& tot atat de nepatrunsé a intruparii lui Dumnezeu ~ Cuvantul. ,$i cu adee varat, ~ sf. apostol Pavei, ~ mare este taina crestinatatit, Dum» nezeu s’a ar&tat in trup, s'a justificat prin Duhul, a fost vazut de ingeri, s'a propoveduit inwe popoara, a fost primit in lume gi s'a in&ifat intru slava" ({ Tim. Ill, 16). Anume aceasta mare tain& a cregtindtajei alc3tueste obiectul Istorie! Biblice a Noului Testament. Intruparea Jui Dumnezeu ~ Cuvdntul s’a sdvarsit Ja plinirea vremitor“, cand omenirea p&c&toasa tsi sAcdtuise cu totul puteriie moralosduhovnicesti si ajunsese la convingerea constientd sau inconstienta, cd viafa mai departe in asemenea stare e imposie bild si c& trebue s& vind de undeva izbavirea. Si ea a venit de sus sia fost insotits de evenimente, care fusese prezise de prox roct, ca niste semne, dupa care se putea cunoaste vremea ards tarii Mantuitorului lumii. Unul din semrele principale, cum prezisese prorocul Maleahi, trebuia s& serveascd argtarea unui prevestitor sau inger, care trebuia s& preg&teascd calea lui Mesta celui indeobste asteptat'). Acest prevestitor a fost sf. loan Inaintes 1 Maleahi, 10, {1 lata Eu trimi pe Ingerul Meu 31 el va pregait calea ineintes Mea"; 1 faras! Maleah. Il, 5; ,latS Eu vot trimite fa vo! pe lie prorocul inatate de sosizea zilet Domaulul®.9 mergatorul, si prin vestirea conceptiei si nasteref fui s& si incepe istoria biblicd a Noului Testament (Luc. 1, 5-25). in timpul domniei fui Irod cel Mare tn Iudeea, tn unul din orasele preotesti nu departe de lerusalim, anume in orasul ludei sau luta'), tréia o pereche eviavioas’ si anume preotul Zaharta cu sofia sa Elisaveta. In situatia preojiei iudaice din timpul captis vitali babilonice se produsese o schimbare esentiali. Adevérat, ca gsi inainte, inc’ de pe vremea lui David, preotii se imparteau in ,dejurnii* regulate, care s&varsiau cu randul slujbele la templu, dar preotia nu mai avea insemnatatea dinainte. Insusi templu nu mai avea In ef lucrurile sfinte de alt§ dat3, de oarece intr’insul nu mai era sicriul legii, nu mai erau tablele legii, precum nu se mai arata nici stralucirea tainicd a iui Dumnezeu, care céndva cerceta templu lui Solomon. In capul preotilor, ca si mai trainte, st&tea arhiereul, dar aceast& vrednicie plerduse demult ins’mna+ tatea sa de alta dat’, de oare ce multi arhierei {si patase cinul for prin rivalltati nedemne, prin intrigi lumesti, prin viata des gart, prin setea dupa avutii si prin alergarea dupa interese curat fumesti, si politice. Sub Irod cel Mare arhiereii devenisera simple instrumente a scopurilor politice, se puneau si se depuneau dup& capriciul regelui si se tarau {njositor Imaintea autoritatilor lumesti. Dar perzindussi [mportanfa lor duhovniceasc&, arhiereil cu atat mai mare ravna tindeau s& ocupe situatie sociald cu atat mal avantajoasa, si repede imprejurul arhiereului se aic&tuta un tntreg partid de preofi principali, careesi punea de problema principals a vietii lor, dea nu perde cinwl arhieresc din cercul for, si daca trebula s& obtind asta chiar si prin bani si dupa aceea s& {ind toat& preofimea si poporul supus siesi. Aceast& ,aristrocratie preos fasci“ care consta in mare parte din saduchei, ce nu credeau nicl macar tn viata viitoare, era o noud dovada a faptului, pana la ce grad de decddere sub raport religiososmoral ajunsese por porul ales. Din fericlre pentru ef aceast& aristrocratle prezenta un cerc putin numeros, iar aldturea de dansul exista o enorma multime de preoti inferiori, care, stand la o parte de agitafiile Politice, tsi indepiineau modest datoria ior preofascaé, mangain+ dusse cu naddejdea, ca tn curand va veni Izbavitorul fagaduit, Care va restabili vrednicia sfinjeniei calcate in picioare. De oare 1, Parerlle cercetétortlor sunt impdrjite tn aceasid privingd. Unil consider’ orogul fut Zeharla Hebronul, far unil, ca de exempiu Didon, socot tocuinta dreptulu! Zeharta tn Anl-Carim (vechtul Corem, cale de doud ceasuri dete lecusalim. lisus Navi, XV, 59). Vezs Didon, Jesus Christ. tom, Il, pag. 419, suptement D.10 ce preotia rémasese ereditara, deaceea era foarte numeroasa. Dupa mérturia lui losif Flavie, numaru! preofilor in acest timp ajungea pandla 20.000 de oameni, cifrd foarte mare pentru po» poru! judeu, si desi ei trdiau tn 15 orase, destinate lor prin lege, totusi ef se puteau vedea necontenit pe ulifile lerusalimului, cand asistau necontenit !a datoria slujbei lor. Multimea cea mai mare din ei erau saraci, de oare ce poporulera tare sgarcit la aducerea de prinoase; veniturile obisnuite constau din jertfe si mai ales din desatine sau zeciuiele, si afard de asta aristocratia preoteasc& r&pea far& mild si acea parte sdrdcdcioasd de prinoase, ce li se mai cuvenea. In asemenea stare de lucruri nuei de mirare, c& cea mai mare parte a preofimei inferioare nu se distingea prin o cultura inalt8, cu atat mai muit, cd ritualismul extrem de des« voltat trebuia sé répeasca cu totul atenfiunea lor, nedand putinta unei vieti independente a spiritului. Dar in imprejurarile date aceasta a fost spre bine. Cultura acelui timp era imbibat& de otreva Indoelil sau chiar a deplinei necredinte, cum se observa mai ales la saduchei, sau de bucvalismul fara sufiet, inc& si mai primejdios, impreunat cu trufia nemarginitaé a pretinsei cuviosti, cum se petrecea asta cu fariseii, si deaceea adevarata cucernicie se putea pdstra anume in ace) mediu, unde se p&stra mai mult sau mal pujin modestia, care trdia cu sfintele tradifii st cu age teptarile poporulul. Nu se stie, ce situatie ocupa propriu preotut Zaharia, dar dup& toaie semnele el era om modest sub toate raporturile. El traia in unul din oraseie cele mai mici preotesti, departe de zgomotul marilor migc&ri politice, ce se petreceau in fume, si ducdnd o viata linistité si tihnits, adunand tn sufletul stu acea bog&tie mare religiosommoral’, singura care si poate servi de temeiie a fericirei. Femeea sa Elisabeta deasemenea se pogora din neamul sacru preotesc, si In realitate, ei amandoi Isi trageau genealogia lor dla Aaron. Dupa viata lor ei raspundeau in totul cerinfei inatte a credintei lor si tegif lor, de oare ce ei amandoi erau drepfi inaintea lui Dumnezeu, purtandurse dupa toate poruncile si réndueteie Domnului féré meteahna" (Luc. |, 6). Dar nici aceast& cuviosie inaintea lui Dumnezeu, care instar urase pacea in sufletul lor, nu putea s& indbuse fn inima lor o inttistare tainic3, caresi apdésa pe ei pe améandoi. Slavitul for neam, care daduse slujitori lui Dumnezeu in curgere de aproape 1500 ani, era expus primejdiei unei conteniri totale, de oare ce ei amandoi erau b&trani, si totusi pan& acum nu aveau copii. Se stie, ce nenorocire si rusine era pentru femeea biblicd, stareit plclune. Pentru inldturarea ei multe femei varsase potop de lacrimt sl cu rug&clune inflacdraté alergau la Dumnezeu pentru a le ridica asemenea ocar& (Fac. XXX, 1-2; Reg. |. 11). Nasterea pruncului se considera ca o deosebita binecuvantare dela Dums nezeu, care adeverea cd numele taldlui lui ,nu se va sterge din Israit* si ,nu va dispare dintre frafii !ui* (Denter. XXV, 6; Rut. IV, 10). La popoarele vechi, in genere era puternic& dorinta de urmasi, dar la poporul cel ales impreund cu asta se unea si dorinta suprema, ca macar prin urmasi sé se uneasc&é cu Mesia cel asteptat. In vederea tuturor acestora se poate Intelege cat de mare era intristarea eviaviosilor Zaharia si Etisaveta. Anil treceau unii dupa alti, si rug&ciunile cu lacrimi ferbinfi ale lor, ca s& li se daruiascd copii ramaneau oare cum neascultate. Dar cand anii Vederea lerusaiimutut modern. inaintati facuse pe perechea cea eviavioasd si piard’ orce nae dejde de implinire a inflacdratet dorinje a inimii lor, ea se Imes plini dupa planul randult de Dumnezeu si in imprejurari neo= bisnuite. Dup& indatoririle slujbei sale, Zaharia trebuia la anumite date s4 vind fa Ierusalim pentru slujba sa preojeascé. El facea parte din dejurnea lui Avia si cand veni randul acestei dejurne, el pleca [a orasul sfant. lerusalimul acestui timp prezenta o fafa deja cu totul alta, decaét ceeace era el in timpul trecut de dinaintea roe bief babilonene. Peste dansul irecuse multe furtunl istorice, Nes gresit, el st&tea tot pe ace! munie istoric, era tmpresurat tot de acele localitati istorice si sfinte pentru popor, dar in sine el pres zinta un orag cu totul nou, construit pe cenusa lerusalimului anterior, desi deja reusise sd se invechiasc& din nou. El datora12 cateva zidurl, deasupra cdrora se tnaljau turle si intre dansele se remarca turnul Antonia, care serveste de principala paz&i a noilor cuceritori p&gani ai orasului sacru, a romanilor. Acest turn era chiar tn preajma templului, care, ca si inainte, continua s& serveascd de centru nu numai orasului, ci si a toata fara, ba tnc& nu numai a Palestinei, ci, se poate spune, a tuturor {&rilor, unde locuiau iudeii risipirii. In capul poporului st&tea un uzure pator al tronului lui David, neiubitde el, Irod zis cel Mare, care, simjind dependenta sa de romani, se tara tnaintea lor pana intru atata, incat pentru a placea lor, nesocotind sentimentele supusilor s&h cel putin a cele! mai bune parfi din ei, introduse in Jerusalim Institujiile pagane romane, pan si teatrele lor. Si pentrucas& inabuse murmurul poporului si totodata pentru a satisface setea sa de constructie, el in acelas timp construl din nou templul sérdcdcios de pana atuncea zidit cu mijloacele s8r&cacioese ale poporului ia intoarcerea din robia babi- lonica, si ridic& cu adevdrat un templu maret, core alcdtuia unlucru de admiratie pentru straini. Condus de gandu! trufas s& in'reacd pe So* lomon, Irod nu cruf& nici osteneald, nici bani. Pe mii de carute cir& platr& ; zece mil de lucratori sub conducerea a o mie de preoti ostenir& la construirea lui, si cu ajuterul celor mai buni artisti si arhitecti a fost creat un templu, care uimea prin miéarefia si frumusejea sa. Nu degeaba s’a alcdtuit proverbul iudeu, ca ,,clne n’a vazut tempful lui Irod, acela nu stie ce-i frumosul", Aproape de curfile si pridvoarele templului se ingréma&deau gloate de oamenii cei mai diferiti. Aicea erau elinisti, sositi la sanctuarul national, se poate zice din toate unghiurile fumil; Galilieni cu temperamentul lor aprins si cu graiul lor suigeneris; iudei cin oragele si satele inconjuratoare gi lerusalimieni spilcui{i; preoti si leviti in hainele for albe; farisei vajnici si cu pasul fudul cu hainele Jor iargi in poafe, cu ciucurii legivifi si cu filateriile true fas asezate la iveala, $i saducheii delica{i, cu manierele lor fine, manifestandu-s! necredina lor prin surdsuri ironice la vederea eviaviei de fajad&“@ fariseilor, protivnicii for; iar prin curtile exterioare se ingramddeau si paganii, atrasi de simul simplei curiozita{i pentru cultul iudaic. Mulfi din aceasté multime felurita veneau aicea s& se roage, altii s8 aduca jertfe sau s&-primeasc& curafire, iar altii simplu ca s& se vada cu prietenti si cunoscutii lor, si s& sfatueascd despre lucrurile refigioase si despre altele, in colonadele cele largi, care imprejmuiau templul, sau chiar pe chestiuni judecdtoresti, care se rezolvau in una din inc&perile templului de c&tre Sinedriu. In curtea paganilor sau in porticile13 el, sedeau cu lazlle lor schimbatorii de bani, cari pentru o plats fixat8, schimbau orce moneda straina pe siclif sacri, singurli care se primeau [a templu. Tot aicea se vindeau gi diferite animale si paseri, care se ing&duia de lege pentru jertfe, si in genere tot felul de lucruri, necesare fa slujbd, iar !a pridvoarele si zidurile templului se ingréma&deau saracii si diferiti ciungi, care cereau pomand. In aceasté mulfime {mpestrijat& ici - colea se ardtau i membrii de al aristocratiei preojesti luxos imbr&cati, sau pasind vajnic unii dia cunoscufii c&rturari si legisti, dupé care urmau invafaceli lor dornici de imitatie. Acesti crturari sambéta si in sarbatori esau pe terasa templului, ca sd predice poporului legea sau s& rdspunda la Intrebirile, ce li se punea relativ de diferite subtilitati ale cazuisticei iudaice fegis‘e. Insfargit se injelege, c& erau aicea si astfel de persoane, care, fiind Insuflejite de sentis mente religioso-morale mai alese, veneau ja sanctuarul national, ca sub umbra lui s& se dedee ja cuget8ri asupra soartei trecute gi viitoare a poporului si sd se roage pentru vinirea cat mai degrabé a ,Mangaerei fui Israil“, care trebuia si restabileascd din nou slava disparuté a poporului celui ales. ~ In una din zilele de toamna dreptul Zaharia, strecurandusse prin aceast& multime, se indrept& spre incdperea pregatita pentru dansul fa templu. In ziua urmatoare disdedimtneafi se incepea dejurnea lui de slujire preoteasca, si el trebui si se pregateascd pentru asta. Portile masive ale templului se deschisera si prin orag rdsund intreltul sunet al trambitelor de argint, prin care preofii vesteau momentul aducerei jertfelor de dimineata. Poporul in gloate dese se {ndreptd spre templu, unde preofii tsi tmparteau intre dansii complicatele indatoriri ale slujbelor de peste zi. Actul cu deo:ebire solemn al slujbei sfinte era timaerea cu indltare de Tugaciune pentru poporul, ce st&tea in pridvor $1 in curte, sf pentru savarsirea ei preotul se alegea printr'un sor} deosebit, de- oare ce acest act se considera ataét de sfant, incat savarsirea fui se oferea fiec&rui preot numai odat& in an. Fericitul, cd tuia fi c&dea acest sor{, se numea ,bogatyl“ (probabil din causa c& se ldsa la dispozitia lui bog&tia darurilor duhovnicesti supes rioare, si deasemenea si un cunoscut avantaj la impéartirea venis turilor) siel devenea persoana principala, asupra cdruia de preferint& se concentra atentiunea intregulu! popor adunat. De data aceasta sorjul fericit a cézut pe dreptul Zaharia. Nu e greu de tnchipuit starea dreptutui batran, cand lui pentru prima gsi pentru ultima rshelm, The Life and Times of Jesus the Messlah, tom. 1, p. 114{4 ord tn via fi c¥zu fericirea s& sdvargascd cel mai sfant act al sfintel slujbe, care era accesibil pentru un preot, si inc& tn ne« mijlocita apropiere de sfanta sfintelor. O agitatie sfanta il cuprinse, si el cu tremur de inimd incepu sd se pregdéteascd pentru marea slujba Ca ajutoare i se dadura doi preofi, din care unul cu eviavie Indep&rté dela jertfelnic tot ceeace puluse remanea dela slujba precedenta si, indljind rugaciune, se retrase; celalalt aduse carbuni aprinsi, fi puse pe altarul taméierii si deasemenea, indlfind rugaciune, se dep&rté, asa ci in sanctuar rémase nue mai preotul slujitor. Intre acestea, in templu raésun& sunetul puternic al trambijei de argint, care, purténduese chiar peste cuprinsul curtilor lui, dédea de stire poporului tnceputul slujbei sfinte. Preotul slujitor Zaharia, cu cddemifa de aur in mani, se apropié cu evlavie de altarul tAméerei. loia, el std inaintea perdelel, care desparja de dansui Sfanta Sfintelor. La dreapta lui se afla masa panilor punerii inainte, la stanga se afla sfegnicul cel de aur, care revarsa asupra lui razele luminii tainic scanteind, iar ehiar dinaintea lui se afla insusi jertlelnicul tamderei cu carbunii apringi pe dansul. Aflanduse intr’un loc asa de sfant, In prezenta tainicé a lui Dumnezeu, dreptul Zaharia, fara sé vrea se umpiu de simul unei neobignuite evlavii, céruia corespundea si tot pos porul ce stétea in pridvor si se aprofundase inir'o tacere evias vioasa. La semnalul dat preotul arunca tamdaia pe carbunii aprinsi giun stalp de fum bine mirositor il cuprinse si pe el insugi gi sanctuarul, simbolizand rugéciunea pentru poporul ce se ruga si Pentru tot israeiul. Rugdciunea in asemenea imprejurare se ndica pentru ertarea p&catelor poporului, a insesi preotului slujitor sia familiei [ui. Dar ca om drept si fara tndoialé asemenea multor aitor adevdrat israiliti, ,agteptand Mangéerea tui Israii* gi ,asteps tand izbavirea* (Luca, Il, 25,'58), Zaharia putu s& adaoge la asta si rugdciunea, ca s& se implineascé cat mai repede nddejdea agteptata a lui Israil, gi si vie Mesia Cel vestit de proroci'). Si cand el Inalja aceasta rugdciune, in care nu se poate s& nu se fi amestecat si doringa tainicd a inimii lui de ai se darui urmast, deodatd i se ar&t4 Ingerul Domaului. Aceasta fu ceva cu totul neobisnuit, Chiar nici in tradijie nu se afia nici cea mai mic&d amintire, ca mai inainte candva Ingerul Domnului sd se fi aratat 1) »Vegnicule Dumnezeu, strigd el catre lehova, preaslavit 34 lie numete Tay, 41 38 be sfinjeasca e] 10 fumea asta, pe care ai creates Tu dupa bunavoinja Ta! Prelungeascase Qsupra noasira tmpératla Tay S4 vie rdscumpararea; s& vie la no) Mesia cel doit’, Vezi S. Vigneacoy, ,Sfantut loan lnainte mergatorul", p. 17,18 unui simplu preot in timpul sdvarsirel jertfei t&méerii, desi erau Cunoscute dou& cazuri de ardtare a Ingerului arhiereilor in marea 2i a indurdrei, si anume lui Simon cel drept gi lui Ismail, fiul lui Elisel. Nusi de mirare, c& ,Zaharia, vazindu-l s’a turburat si fricd a c&zut peste dansul*. Dar acesta era un vestitor bun, Arhanghelul Gavriil, care ayea s& comunice dreptului Zeharia vestea care trebuia s& serveasc& de amanet bucuriei si pentru dansul, si Pentru eviavioasa Elisaveta, pentru tot Israilul si pentru toatd omenirea. Sosise timpul tmplinirii rugSciunilor infl&cdrate ale lui Zaharia gi a tuturor celor de un gand cu dansul. Curand trebuia s& vie Mesia si dreptul preot se va invrednici de marea cinste s& fie ruda cu El chiar si dupa trup: ful i se va naste un fiu, care insusi va pregati calea Mantuitorului lumii. ,Ei va fi nazareu, fu va bea vin, nici sichera, $i se va umplea de Duhul Sfant chiar din pantecele mamei sale; si pe multi din fii tui israil if va ine toarce la Domnul Dumnezeul lor. Si va merge inaintea Lui cu duhul si puterea lui flie, ca si intoarcd inimife p&rintilor catre copii, si celor neascultatori chipul cugetarii celor drepti, pentru a prezenta Domnutui un popor pregatit* (Luca, 1, 13-17). in mare nedumerire Zaharia ascult& grajurile misteriosului binevestitor. Graiurife acestea erau cu totul neasteptate $i imbucurdtoare, ca inima tremuranda a preotului s& fie tn stare s& le primeasc& deodata, cu ataét mai vartos fafa de constiin{a, c& el si femeea fui Sunt deja impovarati de ani. Oscliand intre credin{& si indoiala, isi exprima el cu teama dorinta, ca bunavestire sd fie adeveritd prin vre un semn vazut, capabil sal conving’, c& toafé vedenia asta nu este o ssmpid amagire a simtului agitat. ,,Pe ce voi cue noaste eu asta? ~ Intreaba Zaharia nedumerit. ~ Caci eu sunt batran si femeea mea inaintatd in vrasta". Atunci ingerul fi spuse: »Eu sunt Gavriil, celce stau inaintea lui Dumnezeu si sunt trimis SA vorbésc cu tine $i s&{i binevestesc aceasta. $i jata, tu nu vei grai gi nu vei avea putinja sa vorbesti pana tn ziua aceea, cand se va {mplini aceasta, pentru c& n’ai crezut cuvintelor mele, care se vor implini la yremea lor“. Apoi ingerul s’a facut nevazut, si numai fumul de témae tn valuri dese ravarsa miros pldcut ia sanctuar, Uimit de toate acestea, batranul stétea in uimire muta, si fu pana tnteu atata cufundat in cugetarea la cele ce se petres cusera, incat uitd c& afara il astepta muljimea inchinatorllor. Pos Porului, aceasta Intarziere neobisnuité in sanctuar deasemenea i se paru banuitoare, si multi se mirau de aceasta, far unii probabil se si temeau, sd nu se fl intamplat ceva batranului preot in templu.16 Dar iat&, insfarsit, muft asteptatul b&tran esi din templu, ca s& ocupe Joc pe treptele ce duceau dela pridvor la curtea preotilor, care stand in rand dup& cin, fi asteptau s& dea binecuvdntarea solemna poporului, care binecuvantare de reguld preceda jertfele zilel. Ocupand focui s&u, Zaharia voi sa rosteascd binecuvantarea, dar abia atunci simfi, cd asupra lui deja se implinise cuvintele arhanghelului sifusese lovit de muyenie. Poporul privea gi se mira. B&nuiala, c& preotului i s'a intamplat. ceva acum deveni limpede pentru tofi, sl Zaharia se Incerc& s& explice asta cumva prin semne. Primind dela preotul respectat de tof} binecuvantarea mut, poporul se imprastid prin oras, ducdnd cu sine si raspandind istorisirea despre acest eveniment neobignuit, pe care multi il Infeleser& exact anume in acel injeles, cé Zaharia ,a avut vedenie in tempiu*. Lovit de mufenie, Zaharia nu conteni slujbele sale preofesti si a raémas Ja templu pana la terminarea dejurnei sale, numai dupa trecerea séptimanei de rand, adec& pana in sdmbita urmatoare, cand se Incepea o nous dejurne. Apot se intoarse din Ierusalim in orasul sdu natal si aduse vestea muté, dar plind de bucurie dragalasei sale Elisabeta. Spre marea bucurie a fericitei perechi, fag&duinta arhanghelu- lui nu tntarzie a se {mplin{. Elisabeta concepu'), dar timp de cinci juni desmerda tainic fn inima sa aceasté mare bucurie pentru dansa si repeta cu entuziasm: ,Asa mi-a facut mie Domnul in ziua aceasta, In care a privit spre mine, ca sd ridice dela mine ocara dintre oameni*. Astfel, marea taind se apropia de implinirea ei. t) Biserica ortodoxd sdrbétoresie acest eveniment la 23 Septembrie.CAPITOLUL Ti BUNA VESTIRE A PREASFINTEI FECIOARE MARIA SI NASTEREA SF. {OAN INAINTEMERGATORUL and drepjii Zaharla si Elisabgta, trdind in c&suta lor pagnicd, num&reu cu bucurie siptimanile si zilele cei apropiau de Implinirea fagaduintei date lor, la nord, cam la 180 de chilometri dela dansii, In micu! or&sel Nazeret, se sdvarsi alta tain& inc& si mai mare, incd si mai imbucuratoare si totodataé inc’ si mai infricogata. In acest ordse] trdia ruda Elisabetei, tanara fectoara Maris. Aceasta era rodu! sfant al multor rugaciuni cu lacr&mi ale lui [oachim si ale Anei, o pereche tot asa de sfanta, ca si Za= harla si Ellsabeta. Aceast& pereche se pogora din vechlu! neam regesc al lui David. Propriu loachim se trgea din tribul lui luda si avea de strabun pe regele David, iar Ana era fiica cea mai mic& a preotului Matihan din neemul lui Aaron. Sfanta pee reche trdia in belsug, pentrucd loachim era om begat si asemes nea strabunilor poporului israifit, avea multe tuume. Dar nu bos a18 gatia, cl inalta eviavie distingea aceasté familie Intre celelalte st © facea vrednic’ de mila lui Dumnezeu. Tradifia ne arat& cu deosebire una din trdsdturile, care mérturlseste, in ce masur& toaté viata for era patruns& de spiritul iubirei respectoase catre Dumnezeu si al milei de cei sdraci. Ei pe fiecare anosebeau doud treimi din veniturile lor, din care o treime o jertfeau templului, iar pe ceialalt3 o imp&rteau Ja sdraci. Dar cu toaté aceasta feris cire de dinafara, inima lor, ca si inima dreptilor Zaharia si Eli« sabeta, era chinuité de o tristefé tainic’, de oarece ei nu aveau copii. Mult si cu inflac&rare se rugasera ei, ca Dumnezeu s& desiege starpiciunea lor, dar se implinise deja cincizeci de ani dela c&satoria lor, si totusi ef nu aveau inca copii. Aceast& dos tinté a venirif cat mai curand tn fume a lui Mesia, comuné tus turor dreptilor Vechiului Testament, si totodata trista convingere, ca din pricina rerodirei lor, vor fi lipsiti de n&dejdea de a se apropia’ prin urmagii lor de Acela, Care era asteptarea lui Israil, le pricinuia o {ntristare cu atét mai mare, cu cat nadejdea lor, in vederea varstei tnatntate, se intuneca tot mai mult, si-asupra sufletului lor tot mai mult ap&sa povara dispretulul oamenilor. Intr’o Smprejurare, acest dispre{ se exprim& cu deosebire de pus ternic, aga ca din pricina intristaril inima lui loachim era parecd sa se sfarame. Dar totodatd aceast’ imprejurare servi ca punct de intoarcere in viata fui, de oarece chiar In acest moment se aprinse jar nddejdea demult stansa. In una din marele s&rbatori dreptul logchim, ca tmplinitor exact al fegii, veni impreuna cu concetafenii sai la templul din lerusalim, cu gandui s& aduca, dupa obiceiul sau, jertfé Domnului. El o prezentd cu toata c&ldura sentimentului siu de respect; dar care nu fu mahe nirea lui, cand un oare care Ruvim incepu s& o resping& cu dispref, zicand: ,pentruce tu Inaintea altora doresti s& aduci das rurile tale lui Dumnezeu? Tu esti nevrednic de aceasta, ca un neroditor“. Acest reprog fl lovt mai tare ca ascufigul unet sabii {n inimd, gi lui ii veni gandul strivitor, c& si in realitate el pros babil este asa de p&cdtos, Incat merita ocara poporulul. Cu adanc& intristare in inim& parasi el templul si se aprofund’ Intr'o rugds ciune cu lacrimi, in care-si varsé toaté am&raciunea, care umplea suffetul lui. Vestea despre asta ajunse si pana Ja Ana, si ea dee asemenea pidnse nemangaiaté si se rug’ Domnului. Aceste la» crami necontenite sfasiau si inimile tuturor vecinilor lor, si la o mare sarbatoare la Ana veni slujnica sa ludit si cu duiogie din inima ii zise: ,Mult ai s&ti sfasii tu sufietul? Acum nu e bine{9 s& te tntristezl, pentrucd a sosit marea zl a Domnului*. Eviavioasa Ana gasi In aceste cuvinte oare care mangdere pentru sine, tm: br8c& hainele de sérbatoare si pela ceasurile noud esi in gradina. Acolo ea sezu sub un pom de Laur si se ruga incetisor tui Dumnezeu: ,Dumnezeule al p&rintilor mei, ~ soptea ea; ~ bines cuvinteazd«m& sl auzi plangerea mea, cum ai auzit tu pe Sara gi ai binecuvantateo prin daruirea ca fiu pe Isac“. Cugetand astfel rug&tor, ea cdut& spre ceriu si vazu in ramurile pomului un cuib de vrable. Acest simbol al nasterii de fii iarasi se reflect’ apasde tor In inima sa, si ea, oftand, zise: ,Vai mie, Vai mie, celeia ce n’am copii? Vai, eu m'am nascut, ca s&§ devin ocara gi dispre{ printre fiii lui Israii. Cui m& pot eu asdmana? Nu paserilor ce+ rului, pentruca ele au copilasi; nu dobitoacelor necuvantatoare, de oare ce si ele aduc rod inaintea Domnului; nu fapturilor din ape, pentru c& si acelea aduc rod la vremea lor si Te binecuvine teazi pe Tine, Doamne?* Cand ea era cu totul absorbitd de asee menea ‘cugetari triste, deodat’ ap&ru fnaintea ei un inger sie spuse, cd ea va naste un copil. Aceasta veste in astfel de impre+ jurare neobisnuité o utmi asa de tare, incaét ea esciam3: ,Cum e via Domnui Dumnezeu, asa copilul se va naste din mine, fie de genu! femenin sau masculin, eu tl fagéduesc Domnulul, si el va sluji Lui in toate zilele vietii lui‘. Aceasté veste de bucurie Ana nu intarzié s& o comunice bare batului sau, care intre acestea se retrésese din pricina intristarei tn pustie si acolo petrecea in mijlo« cui turmelor sale. Et amandoi na» d&jduiau cu toata increderea in fagSduinga lui Dumnezeu, se ume plur& de bucurie, si vestea inge= tului se fmplini la vremea et Vrabit de Palestina pentru ei; de oare ce in adevar Ana nascu o fiicd, cdria i se puse numele Marla’). Ca rod sfant‘al unor rua%ciuni cu multe lacrimi, Marla a fost consacrata Tul Dumnezeu, si cand”ea tmplini trei ani, a fost iatrodusd la templul din lerusalim, unde i se si d&du locuinta In una din cladirile sfinte, alipite de templu. In templu focuiau nu }) Sarbdtoarea nagterel Maice! Domnulu) este la & Septembrie.20 Pufln! cameni evlaviosl, care se consacrase slujirll dumnezeesti. La iudei era in genere obiceiul de a se consacra primli nascuti fui Dumnezeu atat cei de parte barbateasca, cat si cei de parte femeeascé, si unii din acesti consacrafi se aduceau acolo la tems plu pana la o varsté mai maturd. Intre dangii era o clas de oas meni, cunoscuti sub denumirea de nazorei, care prezenta ceva in genul monahitor din timpurile noui. Intrarea in bisericd a Preas sfintei Néscdtoarei de Dumnezeu, a avut loc intr'o imprejurare solemna. Cand drepjii loachim si Ana se apropiar& cu filca lor consacraté de templu, atunci intru intimpinarea lor a esit cu cantare preotii care slujau in frunte cu Insusi arhiereul acelui fericit timp‘). Punand pe micuta lor flicd pe prima treapta a scarei templului, eviavioasa Ana se adresd c&tre dansa cu cus vintele entuziaste: ,Mergi, fiica mea, la Acela, Care tesa daruit mie? Mergi, Chivot sfintit, cdtre multmilostivul Stapan! Mergl, usa viefii, catre milostivul Datdtor de bunatati? Mergi, sicriul Cus vantului, in templu! Domnuluj! Intra in biserica lui Dumnezeu, bucuria si veselia lumii!“ Intreg acest mediu méret insufleti pe mititica pana intru atdta, c& ea singura se urcd pe toate treptele, in tempiu fu primité de arhjereu gi s'a educat la tempiu tmpres und cu alte ucenife. La templu Preasfanta Maria a trait pan& la varsta de paispres zece ani, si tot timpul Ira petrecut in rugaciunt; intervalele intre acestea ea le consacra lucrului manual. Ea invata fa perfectle cititul si scrisul, de care s'a st folosit pentru a cunoaste legea Domnului. Distingandusse dela natura cu talente inalte, ea invata cu plécere, citea adesa sf. Scriptur& si cugeta la cele citite. Intelepciunea ei mira pe tofi. Din lucru manual ea se otupa cu torsul inului si a lanii, iubea s{ coase cu méatasuri, cu deosebire haine si vestminte care apartineau slujbelor preoesti, si in toate acestea era foarte iscusit’. Arta sa ea a doveditso mai tarziu prin aceea, c& pregdtea pentru Domnul lisus Hristos litoane nu cue sute, ci fesute de sus pana jos, atét de frumoase, incat rastigni« torii nu indr&znira sé sfasie litonul cu care fusese {mbracat Mantuitorul atuncea, ci hot&rara s& arunce sor}, ca si cada tntreg unuia din ej. Intre acestea dreptii loachim gsi Ana, fericiti prin o nastere aga de miraculoas& a unei fiice, cu pacea In suflet isi inchelar& calatoria lor paméanteascd si se aldturaré Ja strabunii Jor. Maria 4. Dupd traditfe, acest arhlereu era Zaharia, identificat de uni! taté! lu! foan Bote: ratorul, dey! aceasta dentificare tntampind mart diffcultait.21 rémase singuré Ja templu, dar in starea sa de orfana fs‘ gasi mangéere In devotamentul plin de iubire a rudeniei sate Elisa. beta, sotia dreptului Zeharia, In casa cSrora ea, dupa toad pr, babifitatea, nu odata a fost si a stat ca oaspete. Dar ieté peniru dansa sosi acea etate, care dupa fege se socotea periodul maiow ratului, si dup& obiceiul predominant ea trebuia sd se marite. De oarece ea, gi tn puterea consacratiunel Domnului, si dupa predis+ pozitia sa personald prefera sé raman& nec&sdtorita, dar {mire als tele la iudet nu erau instilutiuni, care ar fi putut asigura sigu: ranta si fecioria tinerei fete, apoi arhiereul si preofii, dupa o deos sebita indicare a lui Dumnezeu, hotdrara s& 0 logodeasc& cu o rudd a sa, un b&trén eviavios, care descinzind, ca si ea, din neas mul vechiu regesc al lui David, dupa insesi anit sii si dupa tn rudire, si incd $i mal mult dupa pietatea sa, putea fi cel mai bun pazitor al fecioriei ei'). Acesta era losif, dupa meserie tamplar, care focuia in Nazaret. De oare ce acolo dup& loachim st Ana ramasese probabil cas&, trecuté de mostenlre Mariel, apol ei se mutara acolo in oragul lor natal, unde, dupa logodirea cu dreptul losif, isi duceau o viata finistita si pioas& Educat& din pruncie la templu sub influenta binefac3toare a necontenitelor lui slujbe sfinte si simbolice, dela nastere pregatit’ s& slujeascé de vas cu totul curat marei taine, tanara fecioar& si in Nazaret fu cu totul devotaté implinicci votului sdu siefi petrecea timpul in rugacfuni neadormite si in cilirea cuvantului iui Dumnezeu. Asemenea tus turor oamenilor credinciosi din poporul ales, ea orcand sosea timpul jerfei de diminea{%, se retragea in camera sa deosebita si s& deda tainic Ja rug&ciune. In unul din aceste momente s’a $i petrecut un mare eveniment. in luna a sasea dupa tainica descoperire, facut Zehariei tn templu, cand Preasfanta Fecioara staétea singura la rugaciune sau citea din sf. Scriptura, in camera ei aparu acelas arhanghel Gavrlil sli zise: ,Bucur&ete cea pliné de dar?! Domnul este cu tine; Bines cuvantata esti tu Intre femei?* Aparitia ceresculul binevestitor In 1) Unni dim cet mat nol cercetstor! dovedesc. 8 Losif nu era nicldecum batran, cl simplu om plos 4 feciorelnic, care se tinea riguros de randuelele esellor arcetic!. Dar aceasta parere stain tmponcigare cu traditia clard s! bincdeterminald, core gla gasit expresia to aga mari autoritat, ca Origen, Grigorie de Nisa, Gucadeaur, Epilante, Cirll de Alexane 4 re. gl deaceea nu poate sd aibé alt Injeles, decal o presupunere rasieaya. Le Comus Le Vie, p. 147, Vert deasemenea Lecanu, Histuire de le S, Vierge, 1882, p. 126-127.22 cinz-a el dzoszb't&, sl Incd tocmai tn ceasul rugaclunil fireste c& a trebuit sé o turbure, si ea incepu s& cugete In sine ce fel de salutare este asta. Si ingerul ti spuse: ,Nu te teme, Marie, c& ai aflat har la Dumnezeu. Si iatd vei concepe in pdantece, si vet naste un Fiu, sist vel pune nus meie [isus. El va fi mare sise va chema Fiu! iui Dumnezeu, sist va da Domnul Dumnezeu tronul lui David, tat8! Siu; si va domni peste casa lui lacov tn veci, si 2 impdrdtla Lui nu va avea sfarsit’. —srremorul busericel Bunavestire Cuvinte slavite, marete, pline de din Nezaret. bucurie, dar totodata gi nepa= trunse? Doar ea era fecioard din fag&duint&, st cuvintele vestitos tului se par protivnice naturel si nep&trunse pentru mintea ome neascd. ,Cum va fi aceasta“ - zise Maria c&tre inger, ~ .cand eu nu stiu de barbat“. Aceasta nu era indoiala, de care nu era capabiid inima sincer crezdtoare a Mariei, ci numai o nedumerire a minfli ei simple omenesti. Atunci ingerul fi r8spunse: ,Duhul Sfant va veni peste tine, si puterea Celui preatnalt te va umbri; pentru aceea gi sfantul ce se va naste se va chema Fiul fui Dumnezeu“, c& ta Dumnezeu nus nimica cu neputinta, si ca dor vada despre asta ingerul arata, c3 Eifsabeta, ruda ei, cunoscuta deja tuturor ca stearpa, a conceput fiu acum, la batranetele ei, si era acum luna a sasa de cdnd i se facuse aceasta. Aceste cur vinte c&zur& in suftetul Mariei, ca niste raze luminoase de viat& d&tatoare, si luminar& toaté nedumerirea inimei sale celei fecios resli. Plind de credinfé in m&reata comunicare, preasfanta Maria Indep&rté dela sine toate socotelele omenesti, sl toat& puterea credintei si a n&dejdei sale in Dumnezeu se exprima tn raspunsul sdu catre inger: ,lati, roaba Domnuluit Sami fie mie dup& cur vantul taul* Si s’a dus tngerul dela dansa'). Primind o veste atat de m&reat& si tainicd, Preasfanta Fecioar& simi o nebiruit{ nevoe s& impartasascé aceasta bucurie cu cineva din cei mai scumpi inimif saie. Dreptul losif, nici dup& anil sai, 1) Locut bunei vestirt s'a eternizat in Nazaret prin o mareata blserfcd, In cuprinsul girl se pastresté modesta foculaj’ a Malcet Domnutut, Inseriptia de aur tluminaté de candele pururee nestanse, giisueste solemn: Hic verbum caro fult (atcea Cuvantul sa - facut trup). Bisertca aparfine unel monastiri tattoe.23 nici dupa situatia sa, nu putea fi persoana, cu care ea ar fi putut imparfi bucuria sa tainic&. Mai potrivit pentru dansa era s& ims parti aceast’ bucurie cu batraéna sa rudenie Elisabeta, care si insusi primise o asemenea bucurie si care a fost pentru ea a doua mamé& In timpul educatiei sale la temptu. SI iatd, ea imediat se pregati si plecd la drum. Drumul nu era scurt, dar greu de strébalut, ci se cereau trei sau patru zile de cal&torie prinir’o localitate muntoas&. Dar tnaripata de nepatrunsa sa bucurie, ea se duse pe jos si strab&tu toaté distanta ce o desparta de luta si, intrand tn casa rudeniei sate, cunoscutd ej, saluté cu entuziasm gi sruta pe Elisabeta. Aceasti neasteptaté aparitie a Mariei si salutarea ei plind de entuziasm miré pe Etisabeta, si indaté a sditat pruncul in pantecele ei, si Elisabeta se umplu de Duhul Sfant, sl esclam& cu glas mare, si zise: ,Binecuvantatd esti tu Intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui t&u? Si de unde mie ctnstea.aceasta, ca si vie maica Domnului meu la mine? ca iat, cénd glasul salutarii tale a ajuns la urechile mele, a s<at pruncul cu bucurie tn pantecele meu. Si ferlce de ceeace a crezut, pentru c4 se vor Implini celece [ s'au spus ei dela Domnul*. Inca si mai bucuraté de aceast& salutare, Maria tsi exprima entuzlasmul inimii sale sfinte $i curate In mareafa cantare, care, alc&tuind oare cum o urzalé din cele mai binecuvéntate sentinfe ale Vechiului Testas ment, araté cat de adanc cunostea si Intelegea sf. Scriptura. Sia zis Maria: ,Mareste sufletul meu pe Domnul si s'a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mantuitcorul Meu, ci a cautat spre smerenia roabei sale, c& iat de acum mA vor fericl toate neamurile“'), Ea proslaveste pe Domnul s&u, supundndu-se In totul vointei Lui si preac marind slava ful prin o recunostinfA entuziast& si prin devotament. Duhul ei, plin de o recunostinféa nemarginits, ajunse intr’o stare de entuziasm sub Inrdurirea tndur&rei Mantuitorului Dumnezeu spre dansa. Ea, smerita fiicd a poporulut, mugurul depéartat al unui neam vestit céndva, mireasa unui tamplar, s’a invrednicit unei cinste mari si negr&it de sldvite. ,C& mica facut mie mérire cel Puternic; sfant este numele Lui; si mila Lui e din neam in neam spre ceice se tem de Dansui“?). Plin& de constiinta de méretia sa neobisnuitd, de viitoarea sa slavd universala, preasfanta Maria, asa de minunat slavita in smerenia sa, cu o incredere pioasd prezice situatia sa In viitor. In sine insusi ea nu este alt& ceva, decat o unealté a Proniei dumnezeesti. Dar sica o unealta 1) Compara: Pa, XXXIU, 3, XXXIV 9 1 Reg. Hl, 1, Fac. XXX, 13, 2) Compara Ps. LXX, 10; CXXV, 2-3, CX, 9; Cll, 17.24 aleas’ de Dumnezeu, ea ocupa o situa{ie din cele mal inalte ntre cele mai bune alese si devinea acea us&, pe care trebuia s& se arate Mesia in lume. ,Ar&tatea puterea bratului S&u sia ristpit pe cei mandrii cu cugetele inimii lor; pogoratea pe cei puternici de pe scaun si a ridicat pe cei smeriti. Pe cei fiimanzi ica umplut de bundtati, iar pe cei bogati isa scos afard deserti*’). In aceste cus vinte s'a exprimat ideea predominanté a Evangheliei, c& smcrenia este izvorul celel mai mari puleri si bogatii. Dumnezeu n’are nes voe de concursul nostru [a {mplinirea operelor sale. Omui trebue s& se smereasc’, s& recunoascé nimihnicia sa, ca s& se facd pl&cut lul Dumnezeu, Méandrii farisei, puternicli s1 bogatii Jumif acesteea, Irod, Cesarul, au fost fepadati, iar smerita Fecioara a lui Israif s'a {nvrednicit de cinstea ca s& fie oblectul unei deosebite proslaviri fn ceruri si pe p&mant. Mandria, tiranta, si bogd{la sicau Incheiat tmparatia lor. Dumnezeu ii va lep&da, ca si rasplateascd cu jubirea sa, cu sfintenia Sa, cu fumina slavei Sete, smerenia, supunerea blandé, sdracia. Acest adevar acum se recunoaste tntotul de Israil, In acel timp, cand vrasmasii tui Dumnezeu sunt dobe« rati, el primeste Implinirea fagdduinjelor, dat& strSmosilor. ,Primitea pe Israil, pruncul S3u, aducanduesi aminte de mila, cum a grait parintilor nostri, lui Avraam si semintiel lui pand fn veac’). In aceast{ m&reafé cantare a Preasfintei Maril s'a exprimat in totul intreaga fiinja a vietii ei duhovnicesti, si ce sl&vité rever latie a dispozifiei launtrice se manifesta in aceste cuvinte entu: ziaste. Dup& exterior fecioara Maria oare cum nu se deosebea de celelatte fecioare, care apar in istoria poporului ales. Si cu toate acestea ce izvor de cele mai {nalte sentimente se ascundea sub exterjoru! ei modest si smerit, Din aceast& cantare se vede, c& Preasfanta Meria s'a nutrit in tinereté cu minunatele sertinte ale c&rtitor sfinte; inima ei a trait cu amintirile despre slavitele femei ate Vechiului Testament, si cand ea a trebuit si exprime tot focul entuziasnatei sate inimi, ca recunoslin,3 cdtre Dumnezeu, ea s'a folosit de ideile for, de exprisiuniie ior, care evident nee contenit umpleau sufletui sdu. Entwziesmul sau sfant era aga de mare, tncat ea chiar nu vorbea, ci canta. Limba evreeasca si In genere este foarte prtrivita pentru aceasta trecere pe nesimfitele dela forma prozaica ia forma poetic’. Sufietul semit, sub 0 pros funda impresiune a vre unui eveniment izbitor, fara sfortari deo» sebite trece dela vorbirea obigsnuité la imn si treptat se Inalta 751 Ps. CXL 7. XL By Ps. XXIX, 4) XCVI, 12, Mih. VI, 20) Luc. J, 47 = 55, 1) 4 Paral, th 2) Comp.