DREPT PENAL CURS I 6.10.2005 TEMA I : Introducere in studiul DREPTULUI PENAL 1.

Generalitati privind Dreptul Penal EXPRESIA: DREPT PENAL Pentru specialistii in domeniu are o dubla acceptiune: pe de o parte defineste dreptul penal ca o ramura a sistemului de drept din Romania, iar pe de alta parte defineste stiinta dreptului penal ca una din ramurile stiintelor juridice care studiaza dreptul penal. Expresia drept penal , ca ramura a sistemului de drept se raporteaza la ansamblul normelor si institutiilor dreptului penal privite in evolutia lor dealungul istoriei societatii. Expresia drept penal, ca stiinta, se raporteaza la conceptiile, ideile si teoriile privitoare la dreptul penal ca ramura a dreptului. Stiinta drept penal formeaza doctrina dreptului penal. DEFINITIA : DREPTULUI PENAL DREPTUL PENAL reprezinta fascicolul de norme juridice care reglementeaza relatiile de aparare sociala prin interzicerea ca infractiuni sub sanctiuni specifice denumite pedepse, a actiunilor sau a inactiunilor periculoase pentru valorile sociale in scopul apararii acestor valori, fie prin prevenirea savarsirii infractiunilor, fie prin aplicarea pedepselor persoanelor care savarsesc. Din aceasta definitie rezulta ca dreptul penal intruneste toate trasaturile caracteristice ale unei ramuri de drept. TRASATURI : are obiect de reglementare propriu (relatii de aparare sociala), are un procedeu sui generis de reglementare juridica, are un scop specific si un mod original de reglementare juridica pentru

realizarea scopului (prevenirea).

Ca ramura a dreptului, dreptul penal are : un obiect de reglementare numai al sau, si o categorie de relatii sociale pe care le reglementeaza in exclusivitate. SCOPUL reglementarii juridico-penale, a relatiilor sociale este apararea sistemului de valori pe care se intemeiaza societatea. Acest scop este atins prin doua modalitati : preintampinarea faptelor savarsite ca infractiuni, prin constrangere, aplicarea sanctiunilor prevazute pentru savarsirea faptelor socialmente periculoase. OBIECTUL DREPTULUI PENAL este format de o categorie aparte de relatii sociale pe care le numim relatii de aparare sociala. Relatiile de aparare sociala se realizeaza intre membrii societatii obiectiv si independent de vointa lor, ca o conditie de sine qua non, ca a insasi existentei si a normalei functionari a societatii. Functionarea normala a unei societati nu poate fi conceputa fara respectarea de catre membrii sai a unor valori cum sunt : viata, integritatea corporala, libertatea si alte atribute ale persoanei fizice, linistea si securitatea publica. Pentru respectarea acestor valori, membrii societatii intra in mod necesar, independent de vointa lor in relatii specifice de aparare sociala. In cadrul acestor relatii, membrii societatii au indatorirea de a nu vatama sau pune in pericol, prin faptele lor, valorile sociale ai caror titulari sunt. Societatea insasi sau ceilalti membrii ai acesteia si de a se bucura la randul lor ca titulari ai unor astfel de valori de aceiasi atitudine din partea celorlalti membrii ai societatii. Respectarea indatoririlor de conduita din partea membrilor sai asigura existenta si functionarea normala a societatii si face ca relatiile de aparare sociala sa imbrace forma unor relatii de cooperare intre oameni la realizarea ordinii sociale. Daca unii membrii ai societatii nu se conformeaza normelor si savarsesc fapte prin care se pune in pericol sau se vatama valori sociale, aceiasi necesitate obiectiva, face sa se nasca, cu privire la valorile vatamate, sau periclitate relatiile de conflict intre titularii acestor valori si cei care au savarsit faptele vatamatoare sau periculoase. Solutionarea conflictelor generate si restabilirea relatiilor de aparare sociala incalcate, constituie o necesitate vitala pentru societate. De la aparitia statului si dreptului relatiile de aparare sociala, fie de conformare, fie de conflict au constituit si continua sa fie si in prezent obiect de reglementare pentru dreptul penal, care prevede prin normele sale faptele interzise ca infractiuni si pedepsele ce urmeaza a le aplica.

Reglementarea juridico-penala a relatiilor de aparare sociala are un anumit specific. Aceasta se face prin prevederea in normele incriminatoare a faptelor, actiunii sau inactiunii si a conditiilor in care acestea sunt interzise ca infractiune, si a pedepselor ce urmeaza sa se aplice in cazul savarsirii de infractiune. Marea majoritate a normelor dreptului penal sunt prohibitive (obligatia de a nu face, de a se abtine de la comiterea faptei interzise) nu se poate deroga de la acestea. Sunt si o serie de alte norme opuse acestora : onerative ( a se obliga sa faca ceva prin hotarare, ordonanta, ex.: neplata pensiei infractiune) NECESITATEA DREPTULUI PENAL este data de : necesitatea apararii unor valori sociale importante existenta fenomenului infractional si necesitatea luptei impotriva acestuia necesitatea reglementarii juridice a actiunii de aparare a valorilor sociale. EVOLUTIA ISTORICA A DREPTULUI PENAL Relatiile de aparare sociala in perioada prestatala : Relatiile de aparare sociala au aparut odata cu societatea omeneasca si au cunoscut dealungul istoriei forma de cooperare- convietuire, cat si forma de conflict. In perioada prestatala, faptele indreptate spre valorile sociale existente, atrageau reactia din partea victimei care imbraca forma razbunarii. In acea perioada grupurile sociale au sustinut nevoia limitarii reactiei victimei unei agresiuni, astfel ca prima forma cunoscuta in istorie, delimitare a razbunarii totale principiul talionului exprimat prin formula ochi pentru ochi, dinte pentru dinte . Atunci a fost un progres extraordinar. Regula talionului a fost inlocuita cu regula de compozitie. Compozitia intelegerea intervenita intre partile in conflict in baza careia victima primea o indemnizatie pentru raul suferit. Cu timpul compozitia a trecut la stat, aparand statul. Intelegerea se facea intre ei, iar plata era primita de stat. CARACTER DE DREPT PENAL. Dreptul penal are un caracter autonom. Caracter de drept public prin specificul raporturilor juridice, care le reglementeaza ca urmare, dreptului penal reglementeaza relatiile sociale de putere, in care una din parti este statul ca reprezentant al puterii publice. Dreptul penal are caracter unitar. SCOPUL SI SARCINILE DREPTULUI PENAL. Scopul dreptului penal consta in apararea impotriva infractiunilor, a valorilor sociale proprii, in care functioneaza, rezulta din art.1 din Codul Penal Legea penala apara impotriva infractiunilor Romania, suveranitatea, independenta, persoana, integritatea, proprietatea, etc.

Sarcinile dreptului penal : - prevenirea savarsirii de infractiuni, - asigurarea cadrului legal de realizare a functiei de aparare sociala desfasurata de organele componente. - asigura dezvoltarea noilor valori si relatii sociale. LEGATURILE DREPTULUI PENAL CU ALTE RAMURI ALE DREPTULUI. Legaturile dreptului penal cu cel constitutional Constitutia, cu dreptul civil ocrotind relatiile patrimoniale cu dreptul muncii, cu dreptul executional penal si penitenciar. Studiu : pag. 1-36 Infractiunea

DREPT PENAL Curs 10 15.12.2005 CAUZELE CARE EXCLUD INFRACTIUNEA O fapt prevzut de legea penal (viol, omor, furt) nu poate constitui infraciune dac nu prezint trsturile eseniale prevzute n art. 17 din Codul penal. Viaa a demonstrat c exist unele stri sau situatii sau mprejurari care fac ca o fapt prevzut de legea penal, svrit n prezenta lor, dei prezint n aparen trsturi eseniale ale infraciunii, s nu se realizeze deloc sau s nu se realizeze n mod eficient vreuna dintre ele, i deci s nu constituie infraciune. Legiuitorul stabileste infraciunea, dar i cauzele n virtutea crora o fapt nu constituie infractiune. Cauzele care nlatura caracterul penal al faptelor se clasific dupa cum urmeaza: I. Dup criteriul trsturilor eseniale ale infraciunii: 1. cauze care privesc pericolul social 2. cauze care privesc vinovia 3. cauze care se refera la prevederea faptei n legea penal. 1. Cauzele care privesc pericolul social Cea mai importanta dintre acestea este fapta prevzut de legea penal care nu prezint pericolul social al vreunei infraciuni prevzute n art. 18, Cod penal (De studiat acasa Art. 18, Cod penal) 2. Cauzele care privesc vinovia Sunt stri, situatii, cazuri sau mprejurari anume prevazute de legea penal care, nlturnd sau paraliznd contiina, vointa sau libertatea de actiune a persoanei care svrete o fapt prevzut de legea penal, nlatur vinovaia acesteia si, prin aceasta, caracterul penal al faptei. Aceste cauze sunt reglementate detaliat n Codul penal care le consacr ntreg capitolul V din titlul II al Partii generale rezervat institutiei infraciunii, respectiv n art. 44-51. Cauzele care privesc vinovia sunt urmatoarele: legitima aparare, starea de necesitate, constrangerea fizica, constrangerea morala, cazul fortuit, iresponsabilitatea, starea de beie complet, minoritatea fptuitorului i eroarea de fapt.

Aceste cauze nlatura caracterul penal al faptei, prin lipsa vinoviei. (Toate aceste cauze se bazeaza pe un singur element: lipsa vinoviei). 3. Cauzele care se refera la prevederea faptei n legea penal. Sunt stri, situatii, cazuri sau mprejurari n care o fapta, dei prezinta aparent celelalte trasaturi esentiale ale infractiunii, nu este totusi prevzut n legea penal n modul n care trebuie sa aiba loc aceasta prevedere pentru ca fapta s constituie infraciune sau nu mai este prevzut de legea penal ori ii lipseste una dintre conditiile cerute de legea penal pentru ca fapta sa constituie o anume infractiune. II. Dupa sfera de incidenta a cauzelor 1. Cauze generale care nltur caracterul penal al faptei Sunt prevazute prin norme generale de drept penal.
o

De exemplu, abrogarea incriminarii prevzut n art. 12, al. 1, Cod penal sau cauzele care exclud vinovia prevzute n art. 44-51, Cod penal. De asemenea, cand lipseste una dintre conditiile prevzute de lege, se considera ca fapta nu este prevzut de legea penal.

2. Cauze speciale care nltur caracterul penal al faptei Sunt reglementate:

Fie prin norme generale de drept penal, cu ar fi de exemplu lipsa dublei incriminari, reglementata de art. 6, al.1, Cod penal Fie prin norme speciale. De exemplu, constrangerea la darea de mit

III. Cauze reale i cauze personale care inlatura caracterul penal al faptei 1. Cauzele reale Sunt de natura obiectiva si produc efecte asupra tuturor participantilor la svrirea infraciunii. In aceasta categorie intra cauzele care privesc existenta pericolului social i a prevederii faptei n legea penal. 2. Cauzele personale Sunt de natura subiectiva si produc efecte numai fata de persoanele asupra carora se constata ca au actionat. CAUZELE CARE EXCLUD VINOVATIA 1. Legitima aparare

Legitima aparare este apararea pe care o persoana o realizeaza, prin svrirea unei fapte prevzute de legea penal, pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, impotriva altei persoane sau impotriva unui interes public fapta care pune in pericol grav persoana si drepturile celui atacat ori interesul public. Din dispozitiile art. 44, Cod penal, rezulta ca existenta legitimei aparari presupune, pe de o parte, conditii ce trebuie indeplinite pentru atac, iar, pe de alta parte, conditii pentru aparare. Institutia legitimei aparari a suferit doua modificari: prin Legea nr. 169/18.04.2002, art. 44 cu pivire la legitima aparare a fost completat cu un nou alineat alineatul 2 care prevede: se prezuma ca este in stare de legitima aparare si acela care svrete fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane, prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit ori delimitat prin semne de marcare Ultima completare - ori delimitat prin semne de marcare s-a adus art. 44, al. 2 prin Legea nr. 247/2005, privind reforma in domeniul proprietatii si justitiei. Conditiile referitoare la atac:
o

Atacul sa fie material. Aceasta conditie presupune ca atacul sa fie realizat prin mijloace fizice, concrete care sa primejduiasca fizic valoarea impotriva careia este indreptat respectivul atac (de ex. cu un cutit, un par, un pistol etc.). Atacul sa fie imediat. Este considerat imediat atacul care poate produce pentru valoarea vizata ( viata) un pericol actual sau cand pericolul este pe punctul de a se ivi ori s-a ivit deja. Celelalte conditii vor fi studiate din manual!!!

Legitima aparare si conventia europeana a drepturilor omului (CEDO) CEDO enenta o lista a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Din studiul acestei liste rezulta ca, in conceptia Conventiei, drepturile si libertatile fundamnetale pot fi de doua categorii, si anume: a. drepturi intangibile sau primordiale. Potrivit art. 15, paragraful 2 din CEDO, constituie drepturi intangibile urmatoarele: o dreptul la viata o dreptul de a nu fi supus torturii, unor tratamente inumane sau degradante o dreptul de a nu fi sclav ori de a nu fi supus unei munci fortate o dreptul de a nu se aplica fata de o persoana o lege in mod retroactiv o dreptul de a nu fi judecat de doua ori pentru aceeasi fapta

. b. drepturi tangibile ( drepturi ale persoanei umane, prevazute de CEDO) care, in anumite situatii pot fi paralizate fie prin neaplicarea lor temporara sau totala, fie prin restrangerea lor. Exceptii prevazute de CEDO: moartea nu poate fi provocata cuiva in mod intentionat decat numai in cazul executarii unei sentinte capitale pronuntata de un tribunal si numai in cazul cand infractiunea este sanctionata cu o astfel de pedeapsa Potrivit paragrafului 2, se accepta moartea cauzata in anumite situatii cum ar fi, de exemplu, situatia in care moartea a devenit absolut necesara pentru a se asigura apararea unei persoane contra unei violente ilegale. 2. Starea de necesitate Este starea in care se afla o persoana care e nevoita sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala, pentru a salva, de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau snatatea sa ori a altei persoane sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc. ( De exemplu, distrugerile necesare facute de pompieri, in exercitarea profesiei in caz de incendiu, pentru a salva vieti, bunuri, pentru a limita extinderea incendiului etc.) In cazul starii de necesitate, trebuie indeplinite urmatoarele conditii: a) - conditii privind pericolul care creeaza starea de necesitate:
o o o

Sa existe un pericol iminent Pericolul iminent sa ameninte viata, integritatea corporala a unei persoane, un bun important al acesteia sau un interes obstesc Pericolul trebuie sa fie inevitabil. Prin aceasta se intelege ca pericolul nu putea fi inlaturat altfel decat prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.

b) o alta categorie de conditii presupune ca:

Actiunea sa fie necesara pentru salvarea de la pericol a valorilor mentionate (viata, integritatea corporala, bunuri importante etc.) Prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, sa nu se cauzeze urmari vadit mai grave decat acelea care s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat Fapta sa nu fie savarsita de catre o persoana care avea obligatia de a infrunta pericolul.

3. Constrangerea fizica si constrangerea morala Constrangerea fizica mai este cunoscuta si sub denumirea de forta majora si reprezinta constrangerea pe care o forta careia nu i se poate rezista o exercita asupra

energiei fizice a unei persoane, in asa fel incat aceasta energie, scapand de sub controlul constiintei si vointei persoanei constranse care fie ca este imobilizata si prin urmare este impiedicata sa actioneze, fie ca este pusa in miscare impotriva vointei ei se manifesta printr-o fapta prevazuta de legea penala. Conditiile constrangerii fizice:

Sa existe o actiune de constrangere asupra fizicului unei persoane Persoana supusa constrangerii fizice sa nu poata opune rezistenta eficienta fortei coercitive Fapta savarsita sub presiunea constrangerii fizice trebuie sa fie neaparat o fapta prevazuta de legea penala

Constrangerea morala denumita si amenintare este constrangerea sau presiunea exercitata de o persoana asupra psihicului unei alte persoane, in asa fel incat persoana constransa, aflata sub imperiul unei temeri grave de producere a raului cu care e amenintata, nemaiavand posibilitatea sa-si determine si sa-si dirijeze in mod liber vointa, savarseste o fapta prevazuta de legea penala. ( Exemplul clasic: atacurile de la casele de schimb valutar) Conditiile constrangerii morale:

Sa existe o actiune de constrangere savarsita de o persoana asupra psihicului unei alte persoane, prin amenintarea cu producerea unui rau important. Prin amenintare sa se creeze un pericol grav pentu persoana amenintata sau pentru o alta persoana, in cazul in care nu s-ar ceda amenintarii si nu s-ar savarsi fapta prevazuta de legea penala. Pericolul cu care este amenintata persoana trebuie sa fie de asa natura incat el sa nu poata fi inlaturat altfel decat prin savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala.

4. Cazul fortuit Caracteristic cazului fortuit este faptul ca actiunea sau inactiunea unei persoane produce un rezultat socialmente periculos, neprevazut, datorita faptului ca intra in concurs cu o imprejurarea fortutita, imprevizibila care produce de fapt acel rezultat. Conditiile cazului fortuit:

Actiunea sau inactiunea unei persoane sa fi produs un rezultat socialmente periculos, neprevazut, datorita faptului ca a intrat in concurs cu o forta straina de constiinta sau de vointa sa. Existenta unei imprejurari care sa determine producerea rezultatului si care sa nu fi putu fi prevazuta Fapta care a dus la rezultatul socialmente periculos sa fie o fapta prevazuta de legea penala.

Urmatoarele cauze vor fi studiate din manual: 5. 6. 7. 8. Iresponsabilitatea Starea de beie complet Minoritatea fptuitorului Eroarea de fapt

CURS 11 DREPT PENAL

UNITATEA DE INFRACTIUNE

Problema unitatii de infractiune si a pluralitatii de infractiune se pune in plan ........... dreptul penal atunci cand un faptuitor savarseste un cpmplex de acte sau activitati infractionale si trebuie sa se stabileasca de acel complex de acte sau activitati, constitue o singura infractiune sau mai multe. Baza sau criteriul de evaluare in vederea stabilirii unitatii / pluritatii de infractiune il constitue continutul infractiunii. Tinandu-se seama de acest criteriu spunem ca exista unitate de infractiune atunci cand activitatea / complexul de activitati desfasurate de faptuitor identificandu-se continutul unei singure infractiuni si ca exista pluralitate atunci cand in acea activitate / complex de activitati identificandu-se continutul mai multor infractiuni. De complexul de acte / activitati pe care il evaluam nu este opera de personala atunci nu se mai pune problema unitatii / pluralitatii de infractiune. Tinandu-se seama de realitate in teoria dreptul penal se face distinctie intre unitatea naturala de infractiune ( care se bazeaza pe unitatea faptei care constituie elementul principal infractional ) unitatea legala care este o creatie a legaturii de baza a unei pluralitati de fapte. In cadrul unitatii nationale se face distictie intre trei tipuri definite de unitatea infractionala in functie de natura actiunilor / inactiunilor care constitue elementele naturale ale infractiunii : a) infractiune simpla b) infractiune continua c) infractiune de durata In cadrul unitatii legale in teoria dreptului penal se disting 4 tipuri de unitate infractionala legala : a) infractiune complexa b) infractiune continuata c) infractiune progresiva d) infractiune de obicei

Unitatea naturala de infractiune A) infractiunea simpla este infractiunea a carui element material consta intr-o activitate unica / dintr-un fapt simplu, adica dintr-o actiune / inactiune momentana care produce rezultatul tipic al infractiunii. Activitatile infractionale caracterizeaza ................. simple poate consta fie dintr-un singur act, fie din mai multe acte ( uciderea unei persoane prin numeroase lovituri de cutit ). Multiple acte de executare se integreaza in chip natural in activitatea infractiunii unice si constituie elementul material al infractiunii astfel incat nu se pune in discutie unicitatea obiectului juridic al infractiunii, a subiectului pasiv si a revolutiei psihice, actele multiple ca se fie infractiune simpla trebuie sa fie savarsite intr-o succesiune neintrerupta in plan subiectului si naturii si cu .............. B) infractiune continua este infractiunea a carui element material consta intr-o actiune sai inactiune continua, dureaza in .............................., chiar dupa momentul consumarii pana cand inceteaza activitatea infractiunii care reprezinta momentul epuizarii. Data savarsirii infractiunii continue! Infractiunea continua se considera savarsita in momentul incetarii ............infractiunii oricat ar fi durata ..... In functie de acest moment se determine legea penala aplicata in cazul respectiv. - curge termenul de prescriptie - se ia in calcul incidenta unui singur act de gratiere Identificarea infractiunii continue in legea penala Legea penala in vigoare nu cuprinde dispozitii speciale privitoare la infractiunea continua, singurele referiri fiind cele din art 22 alin 2, privitoare la momentul din care incepe sa curga termenul de prescriptie al raspunderii penale. In dispozitiile din partea speciala a codului penal sunt prevazute relativ numeroase infractiuni care sunt prin natura lor continue. Pentru identificarea acestor infractiuni se recomanda in teoria dreptului penal in pricipiu un criteriu formal si anume natura actiunii indicate de verbum regens prin care este desemnat in continutul infractiunii elementului material. Daca verbum regens indica o actiune de durata, cum ar fi retinerea, detinerea, ramanerea, conducerea autovehicului, purtarea rezulta ca infractuinea este continua. Criteriul este exact, dar el trebuie completat cu analiza atenta in fiecare caz a actiunii sau inactiunii care constitue elementul material al infractiuniii . Retinand drept infractiune continua pe aceea al carui element material prin insasi natura sa nu se poate realiza decat prin durata actiunii sau inactiunii respective. C) infractiunea de durata. Printre tipurile de unitate naturala de infractuine este mentionata in litaratura de specialitate si asa numita infractiune deviata. Este desemnata prin acea infractiune care este saversita fie prin deviarea loviturii datorata greselii faptuitorului de la obictul sau persoana impotriva careia fusese indreptata la un alt obiect sau la o alta persoana fie prin indreptarea actiunii datorita erorii faptuitorului asupra altei persoane sau asupra altui obiect decat acela pe care faptuitorul vroia sa-l vatame sau sa-l puna in pericol. Din aceasta desfasurare rezulta ca infractiunea de durata se poate savarsi in doua situatii distincte : 1. in cazul devierii loviturii datorata greselii faptuitorului asupra unui alt obiect sau persoana. Aceasta modalitate a infractiunii deviate este cunoscuta in doctrina : " aberratio ictus ". 2. datorila erorii faptuitorului care savarseste fapta asupra unui obiect sau persoana cu totul altele decat cele vrute de acesta. ( " error in perrsonam " ).

Unitatea legala de infractiune Infractiunea continuata Prin infractiune continuata se intelege infractiunea care se realizeaza prin savarsirea de catre aceeasi persoana la intervale de timp diferite, insa in realizarea aceleiasi rezolutiuni infractionale a unor actiuni sau inactiuni care ptrezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni. Pentru a exista unitate de infractiune in cazul infractiunii continuate trebuie indeplinite urmatoarele conditii : - pluritatea de inactiune sau actiune sa constitue fiecare in parte elementul material al aceleiasi infractiuni - unitatea de subiect activ - unitatea de rezolutie infractionala Data savarsiruii infractiunii continuate! Este comsiderata data la care infractiunea a fost epuizata, respectiv data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni infractionale. Toate actiunile juridice sunt legate de data epuizarii. Termenul de prescripie curge de la data saversirii ultimei inactiuni sai actiuni. De la aceasta data se socoteste savarsirea infractiunii ei si de aceea in raport cu aceasta data se determina legea penala incindenta sai incidenta unei legi de amnistie, in sensul ca daca ultima actiune sau inactiune s-a savarsit sub legea noua acesta este incidenta, iar daca s-a savarsit dupa un act de clementa aceasta numai este incident in cauza. Daca faptuitorul a onceput actiunea ionfractionala pe cand era minor, dar ultima infractiune a savarsit-o dupa ce a devenit major, el raspunde ca major pentru intreaga actiune infractionala. Locul savarsirii infractiunii continuate poate fi terotiriul tarii noastre, pe o nava sau aeronava.

DREPT PENAL CURS 12 INFRACTUINEA CONTINUATA STARE DE AGRAVARE A PEDEPSEI - prin natura sa plurala, infractiunea continuata prezinta un grup de pericol social mai ridicat in coparatie cu aceeasi infractiune comisa o singura data - in mod corespunzator si infractorul care persevereaza in savarsirea acestei pluralitati de fapte dovedeste un grup de periculozitate sporit - este firesc ca infractiunea continuata sa poata atrage atuni cand este cazul o pedeapsa mai grea - pentru infractiunea continuata legea nu prevede o pedeapsa anume fiindca toate infractiunile din legislatia noastra penala pot fi savarsite in forma continuata - pentru a asigura sanctionarea corespunzatoare a infractiunii continuate legea prevede anumite reguli cu caracter general cu privire la aplicarea pedepsei pentru infractiunea savarsita in aceasta forma. Aceste reguli sunt cuprinse in art 42, 43 din codul penal in vigoare PEDEAPSA PENTRU INFRACTIUNEA CONTINUATA Prima reglementare arata conform art 42 ca in cazul infractiunii continuate se aplica pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita la care se poate adauga un spor potrivit dispozitiilor de la concursul de infractiuni. ................. pentru stabilirea pedepsei pentru aceeasi infractiune, instanta porneste de la ........ de pedeapsa prevazuta pentru infractinuea savarsita. Cum agravarea pedepsei pentru infractiunea continuata este facultativa instanta poate sa aplice infractiunea continuata savarsind o pedeapsa cuprinsa intre ......... prin de lege pentru infractiunea savarsita de faptuitor. RECALCULAREA PEDEPSEI PENTRU INFRACTIUNEA CONTINUATA Realitatea a demonstrat ca pot fi situatii in care un infractor sa fie judecat si condamnat pentru o infractiune continuata stabilind in sarcina acestuia, spre exemplu numai 2 actiuni sau inactiuni infractionale ce au compus infractiunea continuata, pentru care il judeca si ii aplica pedeapsa. Este posibil insa ca la data judecarii si condamnarii instanta sa nu stie ca nu esista si alte infractiuni. Infractiunea complexa este acea infractiune care cuprinde in continutul sau fie ca elemen constitutiv, fie ca elemen circumstantial agravant o actiune sau inactiune care contituie

prin ea insasi o fapta prevazuta de codul penal . In continutul unic al infractiunii complexe se regasesc comprimate continuturile a doua sau mai multor infractiuni ( ex: talharia ). FORME ALE INFRACTIUNII COMPLEXE Exista 2 forme : - infractiunea complexa ca infractiune tip este realizata de legiuitor prin includerea in continutul sau va element constitutiv a unei actiuni sau inactiuni ce constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala ( art 160, 163, 211, 239 etc. ). - infractiunea complexa ca varianta agravanta contine in continutul sau agravant / calificat o fapta care este prevazuta de lege ca infractiune de sine - statatoare. Legislatia noastra penala cunoaste astfel de infractiuni care in configuratia lor tipica sunt infractiuni simple, dar care in variantele lor agravante / calificate ........ infractiuni complexe. MODALITATI : - in forma sa tipica aceasta cunoaste 2 modalitati: a) situatia in care infractiune complexa in forma tipica este creata prin reunirea in continutul infractiunii comlexe a doua sau mai multor infractiuni de sine-statatoare ( ex: talharia este furt si violenta , amenintari ). b) situatia in care infractiunea complexa in forma tipica absoarbe in continutul sau ca element material o actiune sau inactiune care prin ea insasi constituie o infractiune. Infractiunea complexa in forma agravanta cuprinde 2 modalitati : a) situatia in care infractiunea absorbita, ca element circumstantial al infractiunii absorbante este o consecinta a savarsirii faptei ce constituie elementul material al infractiunii b) situatia in care infractiunea absorbita se afla in conexitate etiologica sau consecventionala cu infractiunea tipica. STRUCTURA Infractiunea complexa ............ rezultatul ............. in continutul unei infractiuni unice a dopua sau mai multor infractiuni este firesc ca ea sa fie caracterizata structura complexa. Complexitatea structurii infractiunii complexe este data tocmai de comprimarea in continutul ei a altor infractiuni care se regasesc in infractiunea complexa prin elemntul constitutiv, astfel : - in ce priveste elementul material al infractiunii complexe, in acesta regasim elementul material al infractiunii absorbite - in ce priveste latura subiectiba a infractiunii complexe, aceasta se caracterizeaza prin ........., sub forma ............ , fapt fondat constient de legatura dintre infractiunea savarsita si actiunea de intentie in savarsirea lor. - in ce priveste obiectul juridic al infractiunii complexe, acesta este de regula dublu sau triplu in sensul ca unul este principal vizat prin savarsirea infractiunii complexe, iar altul adiacent vizat prin savarsirea infractiunii absorbite. ............ A INFRACTIUNII COMPLEXE : - infractiunea complexa este o infractiune unica, momentana - infractiunile absorbite in infractiunea complexa isi pierd complexitatea autonomia infractionala si produc efecte juridice numai in cadrul infractiunii complexe. Daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, infractiunile absorbite isi pastreaza autonomia infractionala initiala. - infractiunile absorbite nu pot cadea separat sub incidenta unor eventuale acte de clementa, ci numai ca infractiune complexa - infractiunea complexa se consuma in momentul savarsirii infractiunii complexe complete a activitatii ( intreaga activitate infractionala ce constituie elementul material ).

Pedeapsa pentru infractiunea complexa Spre deosebire de infractiunea continuata, aceasta nu constituie o cauza de agravare sau de modificare in vreun fel a pedepsei, aceasta urmand sa se aplice pentru infractiunea complexa savarsita. Complexitatea naturala Este data de absortia in chip natural in continutul unei infractiuni a elementului material caracteristic altei infractiuni. In aceasta situatie este vorba de o infractiune simpla care cuprinde in elementul sau material si elementul natural al unei alte infractiuni. In ciuda complexitatii naturale infractiunea mai grava nu devine o infractiune complexa ci ramane o infractiune simpla. De exemplu infractiunea de omor cuprinde in ea in mod natural elementul infractiunii de vatamare corporala. Distinctia privitoare la complexitatea naturala prezinta interes practic deoarece in cazul in care nu se poate retine in sarcina faptuitorului infractiunea mai grava, acesta urmeaza sa raspunda pentru infractiunea mai putin grava. INFRACTIUNEA PROGRESIVA Tinandu-se seama de specificul infractiunii progresive se considera ca momentul consumarii acesteia coincide cu momentul epuizarii rezultatului, momentul ulterior savarsirii faptei juridice determinanat de incetarea oricarei evolutii a rezultatului.. Calificarea infractiunii si incadrarea juridica a faptei se vor face in raport de acest ultim rezultat si de aceea in cazul infractiunii progresive pentru calificarea juridica corecta a faptei savarsite trebuie sa se astepte epuizarea rezultatului INFRACTIUNEA DE OBICEI Este numita de obicei sau de obisnuinta acea infractiune ce se savarseste prin repetararea faptei incriminate de un numar de ori suficient de mare pentru ca din aceasta repetare sa rezulte ca faptuitorul desfasoara activitate infractionala respectiv de obicei, din obisnuinta ca indeletnicire. Daca din savarsirea faptei sau faptelor respective nu rezulta obisnuinta, fapta nu constituie infractiune. Infractiunea de obicei este o infractiune unica, o unitate legala creata de legiuitor printr-o pluralitate de fapte ce corespund prin trasaturile lor, faptei incriminate, dar care nu constituie infractiuni decat daca se savarsesc repetat si in numar suficient pentru a constitui un obicei sau o obisnuinta a faptuitorului. Luate izolat faptele nu constituie infractiuni, in schimb ele se integreaza in infractiunea unica de obicei, chiar daca se savarsesc dupa atingerea momentului consumarii. In cazul infractiunii de obicei pe langa momentul consumarii infractiunii identificam si un moment al identificarii faptei. Infractiunea de obicei este o forma atipica mai mult ca perfecta a infractiunii, in sensul ca si ea se prelungeste in timp dupa ce a atins momentul consumarii ingloband in continuare in continutul sau noile repetari ale faptei. In felul acesta apare si in cazul infractiunii de obicei un moment al epuizarii faptei, moment de care sunt legate toate consecintele juridice, legate in mod normal de momentul consumarii. Acest moment al consumarii este marcat de savarsirea ultimei repetari,oricare ar fi cauza care a curmat activitatea infractionala. In raport cu aceasta data se determina legea penala aplicabila, incidentaunor eventuale acte de clementa de la data ultimei repetari. Tot de la aceasta data incepe sa curga si termenul de prescriptie a raspunderii penale.

CURS 13 PLURALITATEA DE INFRACTIUN In intelesul sau, termenul de pluralitate de infraciuni desemneaza un grup de 2 sau mai multe infractiuni. Din punct de vedere juridic o pluralitate de infractiuni nu este relevanta decat daca intre cele 2 sau mai multe infraciuni savarsite exista o anumita legatura din care sa decurga si anumite consecinte juridice. Aceasta legatura poate fi :: - o legatura personala ( aceasta presupune ca toate infractiunile au fost savarsite de aceeasi persoana ) - o legatura reala , in sensul ca intre infractiunile ce alcatuiesc pluralitatea exista o legatura obiectiva de loc, de timp sau de cauzalitate. Legatura obiectiva dintre infractiuni o formeaza pluralitatea ......... in dreptul penal conexitate. In functie de natura legaturii reale dintre infractiuni in principui distingem urmatoarele forme de conexiune : - cronologica - presupune o legatura de timp intre infractiunile ce alcatuiesc pluralitatea, in sensul ca au fost savarsite in acelasi timp, simultan sau succesiv - topografica - aceasta presupune o legatura in spatiu intre infractiunile ce alcatuiesc pluralitatea, in sensul ca acestea au fost savarsite in acelasi loc - etiologica - aceasta reflecta o legatura de la cauza la efect intre infractiunile ce alcatuiesc pluralitatea, in sensul ca una dintre infractiunile savarsite a constituit mijloacele prin care a fost savarsita cealalta infractiune - consecventionala - aceasta presupune ca una dintre infractiuni a fost savarsita pentru a o ascunde pe cealalta. Prin pluralitate de infractiuni in sensul legii penale se intelege situatia in care un numar de 2 sau mai multe infractiuni sunt savarsite de aceeasi persoana, adica o pluralitate de infractiuni caracterizata prin legatura pesonala dintre infractiunea ce o alcatuieste. Doar aceasta pluralitate, unde exista o legatura pesonala intre infractiunea savarsita intereseaza dreptul penal in in planul raspunderii penale. In teoria dreptului penal sunt cunoscute mai multe forme de pluralitate de infractiuni si anume : - concursul de infractiuni - recidiva - pluralitatea intermediara

CONCURSUL DE INFRACTIUNI In teoria dreptului penal, concursul de infractiuni, ca forma a pluralitatii de infractiuni este definit ca fiind situatia in care aceeasi persoana savarseste 2 sau mai multe infractiuni inainte de a fi fost condamnata pentru vreuna din ele. Ceea ce caracterizeaza in esenta concursul de infractiuni este savarsirea a 2 sau mai multe infractiuni de catre aceeasi persoana si existenta unei condamnari definitorii pentru vreuna din infractiuni ce compun pluralitatea. Conditii generale de existenta a concursului de infractiuni

a) sa se fi savarsit 2 sau mai multe infractiuni oricare ar fi natura lor sau gravitatea - infractiunile pot atat fapt consumat cat si tentativa - nu intereseaza forma de vinovatie cu care sunt savarsite infractiunile concurente - de regula infractiunile ce alcatuiesc concursul sunt de natura diferita, caz in care concursul ......... eterogen b) infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoane - identitatea subiectului activ pentru infractiunile ca alcatuiesc concursul este esentiala - nu se cere pentru existenta concursului, ca faptuitorul sa savarseasca infractiuni, cele 2 sau mai multe in aceeasi calitate, contributia putand fi la unele de autor, la altele de instigator, iar la altele de complice - infractiunile savarsite de catre faptuitor pot fi realizate fie de el singur, fie in calitate de participant c) infractiunea sa fie savarsita inainte de condamnarea definitiva a faptuitorului pentru vreuna din ele d) infractiunile savarsite sau cel putin 2 din ele sa [poata fi supuse judecatii, adica sa poata atrage raspunderea penala a faptuitorului Formele concursului de infractiuni Concursul de infractiuni se prezinta in 2 forme diferite, dupa modul in care se savarsesc infractiunile concurente: I - concurs real sau material de infractiuni II - concurs ideal sau formal de infractiuni Aceste forme sunt prezentate si descrise in art. 33 lit. a si b din codul penal in vigoare. I - concursul real sau material de infractiuni Aceasta forma de concurs real se caracterizeaza prin imprejurarea ca cele 2 sau mai multe infractiuni care il alcatuiesc sunt savarsite prin 2 sau mai multe actiuni sau inactiuni distincte, adica prin tot atatea actiuni sau inactiuni care reprezinta conditia unei infractiuni de sine -statatoare. Concursul real de infractiuni se poate prezenta sub forma a duoa modalitati: - concurs simplu in situatia in care intre infractiunile svarsite nu exista legatura obiectiva - concursul de conexitate in situatia in care intre infractiunile savarsite exista o legatura obiectiva II - Cncursul ideal sau formal de infractiuni Exista atunci cand in actiunea sau inactiunea savarsita de o persoana datorta imprejurarilor in care ea a avut loc sau datorita urmarilor pe care le-a produs se gasesc realizate elementele constitutive a 2 sau mai multor infractiuni. Ceea ce caracterizeaza si diferentiaza concursul ideal de concursul real este imprejurarea ca cele 2 sau mai multe infractiuni care il compun sunt savarsite nu prin tot atatea actiuni sau inactiuni care in cazul concursului real, ci printr-o singura actiune sau inactiune in care sunt comprimate elementele constitutive, obiective si subiective ale acestor infractiuni. Pedeapsa in cazul concursului de infractiuni

Exista mai multe situatii : - sistemul cumulului aritmetic / totalizarii -sistemul absortiei. Acesta consta in obligarea condamnatului la executarea celei mai grele pedepse aplicate pt infrangerea savarsita - sistemul cumulului juridic / al contopirii pedepselor. Acesta vine sa impace a cu b si propune ca faptuitorul sa fie condamnat pentru infractiunea savarsita, sa se aplice pedeapsa cea mai grea si sa se aplice si un spor Sistemul sanctionator Codul penal in vigoare in sanctionarea concursului de infractiuni consacra sistemul cumulului jiridic. Regulile privitoare la stabilirea si aplicarea pedepsei pentru concursul de infractiuni ( art. 35 - cu privire la pedepsele principale ) Art. 34 - sistemul cumulului juridic prezent prin dispozitiile aliniatului 1 al acestui articol, ca in caz de concurs de infractiuni se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune in parte, iar dintre acestea se aplica pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporita in conditiile legii. Din analiza dispozitiilor legale rezulta ca ............................. a pedepsei in cazul concursului de infractiuni parcurge 2 etape sau trepte : - a) in prima etapa se stabileste pedeapsa concreta pentru fiecare infractiune in parte, ca si cand ar fi singura folosita in acest scop, criteriile generale si eventual criteriile speciale pentru .............. pedepsei. - b) in a doua etapa se stabileste pedeapsa pe care infractorul urmator sa o execute pentru toate infractiunile concurente. Este asa numita pedeapsa rezultanta. Instanta se opreste la pedeapsa cea mai grava - de baza. Potrivit dispozitiilor art 34, alin 1, litera a atunci cand s-a stabilit o pedeapsa cu detentiune pe viata sau una sau mai multe pedepse cu inchisoarea sau amenda se aplica detentiunea pe viata. Aplicarea pedepsei cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoarea Cand pentru infractiunile concurente s-au stabilit numai pedepse cu inchisoarea se aplica pedeapsa cea mai grea care poate fi sporita pana la maximul special, iar atunci cand nu este indestulator se poate adauga un spor de pana la 5 ani ( art 34 alin 1 litera b ). Aplicarea pedepselor numai cu amenda Cand a stabilit pedepse numai cu amenda se aplica amenda cea mai mare care daca este considerata suficienta este ........ ca atare, iar daca este considerata insuficienta, amenda este sporita, ......... pana la maximul special, iar daca nici acest maxim nu este indestulator sporul se poate mari peste maximul special cu pana la jumatate din acesta. .................... - pedeapsa cu inchisoarea si cu amenda - se aplica pedeapsa inchisorii la care in cazul in care o considera insuficienta poate adauga si o amenda in totalitate sau in parte. Sistemul aplicarii pedepsei atunci cand pentru infractiunile concurente s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoare si mai multe pedepse cu amenda => stabilirea pedepsei rezultata ca si cum ar fi stabilit pedepse numai cu inchisoarea, apoi stabilirea pedepsei => o amenda dupa reglementarile art 34 alin 1 litera c aplica pedeapsa => a inchisorii la care poate adauga pedeapsa => o amenda in totalitate sau in parte. Conform art 34 , altimul alineat, pedeapsa => ca urmare a dispozitiilor legale privind concursul de infractiuni nu trebuie sa depaseasca in nici un sistem totalul pedepselor stabilite de instanta pentru infractiunile concurente. RECIDIVA

Este o alta forma de pluralitate de infractiuni care consta din savarsirea din nou a unei infractiuni de catre o persoana care a fost condamnata definitiv pentru alta infractiune. Aceasta presupune 2 termene : - I - este format intotdeauna dintr-o condamnare definitiva la o pedeapsa privata de linbertate - II - este format intotdeauna din savarsirea din nou a unei infractiuni Modalitatile recidivei prevazute de codul penal in vigoare : acestea sunt reglementate prin dispozitiile art 37, 38, 39 din codul penal in vigoare. In aceste articole sunt reglementate trei modalitati principale: a) marea recidiva dupa condamnare b) marea recidiva dupa executare c) mica recidiva A) ......................... recidiva post - condamnatorie Conditiile privitoare la termenul recidivei dupa condamnare Potrivit art 37 alin 1 litera a exista recidiva mare dupa condamnare atunci cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat sau din nou o infractiune cu intentie inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este inchisoarea mai mare de un an. 1 - sa existe o hotarare definitiva de condamnare la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni. 2 - hotararea de condamnare sa fi fost pronuntata pentru o infractiune savarsita cu intentie. 3 - hotararea de condamnare sa ni fie dintre acelea de care potrivit legii nu se tine seama la stabilirea starii de recidiva. Potrivit art 38 cod penal la stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de : - infractiunea savarsita in timpul minoritatii - infractiunea savarsita din culpa - infractiuni amnistiate - discriminarea unei fapte - condamnarii pentru care a intervenit realitatea sau in prezumtia carora s-a implinit termenul de realitate Conditiile privitoare la al doilea termen al recidivei 1 - infractorul sa savarseasca din nou o infractiune cu intentie 2 - infractiunea savarsita cu intentie sa fie prevazuta de lege cu o pedeapsa mai mare de un an Starea de recidiva este o stare de agravare a pedepsei.