Creditul Def: increderea pe care o persoana fizica sau juridica, numita creditor o acorda altei persoane numite debitor

si careia ii ofera in present cu imprumut bani sau alte valori materiale cu conditia de a le restitui mai tarziu in valori monetare echivalente + un AGIO numit dobanda si la o data determinate numita scadenta se numeste credit. Sursele de formare ale creditului sunt: A. Depozitele bancare constituite ca urmare a eliberarii temporare de capital banesc in procesul economic. Cauzele eliberarii temporare de capital banesc tin de urmatorele imprejurimi: 1. modul de circulatie a capitaluli fix: in intervalul de timp corespunzator procesului de amortizare(de la uzura partiala a capitalului fix) si pana la inlocuirea completa a capitalului fix se constitue o suma temporara susceptibila de a fi folosita in creditare. 2.diferenta in timp intre momentul vanzarii produselor finite si cel al cumpararii materiilor prime 3.diferenta in timp intre momentul vanzarii produselor finite si plata salariilor 4.rezervarea unei parti din profit pentru dezvoltare B.Veniturile rentierilor C.Veniturile si economiile banesti ale populatiei D.Emisiunea monetare a Bancii Centrale Formele creditului: A.Credit comercial: acela pe care si-l acorda agentii economici in momentul vanzarii, cumpararii marfurilor sub forma amanarii platilor. In plan juridic creditul comercial isi gaseste expresia in asa numitele efecte de comert (polite, bilete de ordin, etc.) B.Creditul bancar apare ca un sistem de relatiii intre bancile comerciale si agentii economici si in cadrul carora mijloacele banesti, aflate temporar disponibile in conturile bancare, dimpreuna cu disponibilitatile sistemul financiar bancar, devin surse de creditare. C.Creditul de consum consta in vanzarea cu plata in rate catre populatie a unuir unuri de folosinta indelungata (masina, aragaz) D.Creditul public este contractat de catre stat prin lansarea unor titluri de imprumut (obligatiuni, bonuri de tezaur) si consta intr-o forma de mobilizare a unor mijloace banesti la bugetul statului in scoperull acoperirii unor cheltuili neprevazute/prevazute. (Statul se imprumuta). E.Dupa obiectul contractat avem: credit de productie, credit de consum, etc. F. Dupa natura garantiei sunt: credite reale-garantate cu valori reale, credite ipotecare (garantate cu ipoteca asupra unui bun imobil) si credit personal (acordat 100%p pe baza increderii, cum ar fi de exemplu oamenii de afaceri cunoscuti) G.Dupa termenul de rambursare sunt credite pe termin scurt de pana la un an, termin mijlociu intre 1 si 5 ani, si credit pe termen lung peste 5 ani. H.Credit fara dobanda Bani Au aparut din cele mai vechi timpuri. Prima forma a banilor: monede pretioase moneda divizata moneda metalica banii de hartie care la inceput era convertibila trecerea de la moneda convertibila la moneda neconvertibila. Din `44 pana in ziua de azi dolarul joaca un rol important. Formele si functiile banilor a)Banii ca masura a valorii.

Istoric si logic vorbind, aceasta este prima si una dintre cele mai importante functie a banilor. De fapt ei au aparut in principal tocmai pentru a exprima valoarea bunurilor si serviciilor. Realizarea acestei functii se face abstract, pe calea gandirii, nu e nevoie de prezenta fizica a banilor alaturi de marfa a carei valoare o exprima. Ceea ce trebuie sa facem este sa transformam cu mintea, cu ajutorul unei unitatii de masura numita etalon ,valoarea in pret. Din acest punct de vedere pretul nu e altceva decat expresia in bani a valorii. Fixarea uniatii de masura a etalonului tine de particulartatile fiecarei tari. Istoric vorbind s-au cunoscut etalonul marfa, metal (aur, argint), valutar (dolar, lira, euro, etc.) In conditiile etalonului aur unitatea de masura era data de o cantata de aur fixate prin de dezicia autoritatii politice. 1 leu = 0.148112 gr. aur 1$ = 0.88867 gr. aur 1 lira = 2.132 gr aur. 1 rubla = 0.987 gr aur In 1976 aurul a fost demonetizat, el isi incteaza functiile banesti si devine o marfa. Moneda nu se mai raporteaza la aur, puterea ei de cumparare fiind in relatii direct proportionale cu calitatea si cantitatea bunurilor de pe piata si invers proportioanala cu numarul ei in circulatie. In conditiile convertibilitatii puterea de cumpararea monedei se stabileste pe piata dupa raportul cunoscut cerere-ofera. Convertibilitatea = insusirea legala a unei modene de a se schimba pe o alta in mod liber pe piata ori vanzare/cumparare in sensul ca nu exista nici o restrictie cu privire la suma de preschimbat, scopul schimbului si calitatea celui care efectueaza operatiunea. Pentru o tara convertibilitatea monedei sale natioanale este de dorit gratie avantajelor pe care le ofera, astfel, prin convertibilitate tara se deschide exteriorului, se creeaza premizele determinarii reale a eficientei comertului exterior, cursul valutar ca si valoarea monedei sunt puse pe baze economice. Pe aceste teme produsele tarii intra in competitie directa cu cele similare din straintate. Exista convertibilitatea totala (cand cele 3 restrictii nu exista) si partiala (cand exista una dintre ele). b)Banii ca mijloc de circulatie Initial functia de mijloc de circulatia au indeplinit-o banii aur: deprecierea, uzura, exodul, furtul au facut ca ulterior ei sa fie inlocuiti cu bani din metal ordinar greu de transport si manuit, care la randul lor au fost inlocuiti cu bani simbol (de hartie) care aveau la inceput inscrisa pe ei caloarea aurului pe care-l reprezentau. Odata cu demonetizarea aurului, banii de hartie circula in baza increderii pe care le-o confera cursul fortat (obligatia impusa de catre autoritatea politica prin Banca Centrala de Emisiune de a primi bancnota fara nici o restrictie, fara pretentia de a fi preschimbat in aur plus aceea de a o pastra in mod corespunzator). Cantitatea totala de bani necesara economiei este in relatie direct proportioanala cu viteza de deplasare a unitatii monetare. K(Cantitatea totala)=P*Q(prt * cantitate)/v( viteza de deplasare) c) Banii de credit Au aparut ca urmare a multiplicarii operatiunilor de schimb. Repetabilitatea actelor de comert intre aceeasi parteneri a condus finalmente la un climat de incredere bazat pe bonitatea certa a pertenerilor si in care schimbul nu se mai realizeaza in formula clasica cunoscuta marfa contra bani ci marfa contra incredere. Increderea se traduce aic intr-un angajament necesar si care intra in posesia vanzatorului. Acest inscris se numeste trata sau cambie. Posesirul unei cambii are la dispozitie 3 variante de actiune: 1)asteapta scadenta, cand se prezinta la banca

platitoare si incaseaza o suma egala cu valoarea nominala a cambiei.2)scanteaza cambia: nu asteapta scadenta, se prezinta inainte de termen la banca platitoare si primeste o suma mai mica decat valoarea nominala a cambiei cu o diferenta calculate dupa rata la zi a dobanzii ca un fel de penalizare pentru timpul neasteptat;3)andoseaza cambia: isi srie numele pe verso angajandu-se din parte-i fata de un alt agent economic, vanzator, fata de care el este acum comparator si pentru care nu are bani de plata deoarece la randu-i nu a fost platit in aceasta forma(cu bani). Reandosare este atunci cand se ajunge la criza. d) Banii de cont (moneda scripturala) Operatiuni fara numerar, doar in scripte au existat inca din cele mai vechi timpuri. In economia moderna, moneda scripturala detine pierderea in ansamblul masei monetare Explicatia tine de operativitatea pe care o asigura schimburilor ca sa profite de asa ceva, cel care detine o suma de bani o poate depune la banca care-I deschide un cont trecand suma respectiva in creditul acestuia. Daca titularalul contului retrage total sau partial banii, banca conseamneaza operatiunea respectiva in debitul contului. Asupra sunei depuse titularul poate dispune in orice moment daca contul este la vedere si numai dupa expirarea unei anumite perioade de timp determinate daca depozitul este la termen. Stingerea obligatiilor de plata prin trecerea sumelor dintr-un cont in altul se numeste VIRAMENT. Tehnica viramentului recurge la urmatoarele instrumente: 1)Ordinul de plata este un inscris ce re nevoia de a declansa operatiunea de transfer a unei sume determinate din contul titularului la ordinul acestuia in alt cont. 2)Cecul este un inscris prin care titularul unui cont numit TRAGATOR da ordin bancii la care-si tine contul numit TRAS sa plateasca o suma oarecare fie in moneda, fie prin inscrierea sumeti respective in alt cont. Functionarea cecului implica anumite riscuri legate de pierdere, fals, inexistenta unui sold pozitiv la banca trasa de unde imposibilitatea onorarii platii. 3)Avizul de prelevare este un instrument utilizat de actre acei debitori care au de platit la date certe si stabile anumite sume datorate unor furnizori de servicii: gaz, electricitate, telefon. 4)Compensatia este un mod de stingere a obligatiunilor dintre doua parti care sunt concomitant debitorul si creditorul. e) Banii ca mijloc de tezaurizare si rezerva Tezaurizarea are sens si motivatie in conditiile banilor adevarati, a banilor aur, care odata cu trecerea timpului isi conserva sau chiar maresc valoarea. In cu totul alti termini se pune problema in conditiile banilor symbol, a banilor hartie. Aici tezaurizarea nu-si gaseste logica. Pentru a adduce profit si a spori mereu banii de hartie trebuie investiti mereu. Pe de alta parte lipsa convertibilitatii banilor in aur nu mai atrage obliatia Bancii Centrale de Emisiune de a constitui o rezerva de aur. Cu toate acestea Bancile Centrale detin in tezurul lor aur pentru nevoie deosebite si situatii limita. In acelasi timp Bancile au insa oblgatia de a constitui o rezerva baneasca necesara pentru a asigura fluiditatea masei monetare din circulatie. f) Bani universali In afara de functiile interne, banii servesc si pentru stingerea obligatiilor de plata pe plan international.( vorbim aici de bani cu recunoastere internationala valuta). In acest context de foarte multe ori e necesara prezeta fizica a banilor. In anumite circumstante pentru stingerea obligatiilor dintre tari se uzeaza sistemul de clearing(un system de compensare globala centralizata a tuturor angajamentelor unei tari fata de o alta sau altele). Recurg de obicei la un asemenea system tari slab dezvoltate care isi procura cu greutate valuta necesara stingerii obligatiilor. (Africa, America Latina )

Inflatia I. Def: Inflatia este un fenomen patologic macroeconomic concretizat intr-o crestere anormala, permanenta, neuniforma, cumulative a preturilor. La suprafata lucrurilor ea se prezinta ca un dezechilibru intre cantitatea de bani existenta in circulatie, pe de o parte, si suma calorica a bunurilor si serviciilor, pe de alta parte, aceleasi valori isi gasesc expresia in prt printr-o cantitate tot mai mare de moneda. Ca urmare preturile cresc, moneda se depreciaza, capitalurile se devalorizeaza, nivelul de trai scade. Fenomen anormal: inflatie inseamna o crestere efectiv anormala a preturilor. Este o crestere soc foarte puternica a acestora. Aceasta inseamna implicit sa raportam cresterea la un system de referenta, la un prag socotit normal, acceptabil. In present pragul este de 4-5%. - Cresterea permanenta. E vorba de o crestere continua si nu conjuncturala, determinate de factori intamplatori, aleatori. - Neuniforma: cresterea preturilor nu afecteaza in aceeasi masura taote bunurile si serviciile. Cu toate acestea se poate calcula un indice general de crestere a preturilor care san e dea masura inflatiei pentru anul respectiv. I=venitul national1/venitul national2 * 100 sau Pib1/Pib2 - crestere cumulativa: inflatia este un fenomen cumulative in sensul ca o crestere prezenta se ofera drept baza pentru o crestere viitoare (fenomenul bulgarelui de zapada). Clasficare: 1)Dupa ordinal de marime avem: a) o inflatie zisa taratoare sau blanda, situate la limita pragului de 5-6% b) --||-- deschisa, 10% c) --||-- galopanta 15% 2)Dupa modul de manifestare si locul in care se produce: a) inflatie a abundentei: se produce in tarile dezvoltate economic, cresterea preturilor are aici de obicei cause monetare, plusul de bani se raporteaza la o canitate mare de bunuri si servicii b) inflatie a penuriei( a lipsei): caracteristica tarilor slab dezvoltate. Aici nu avem de-aface cu un plus de bani in sine ci cu o acuta lipsa de marfuri -> cresterea preturilor e datorata aici de o oferta insuficienta. II. Cauzele inflatiei: deosebim in principiu: 1) cause profunde ce tin de intimitatea mecanismului economic in ansamblu si 2)cause nemijlocite( observabile). 1) Cauzele profunde: - dereglarea mecanismului cerere-oferta ( atat a raportului in sine cat si a fiecarei componente in parte); - dereglari sectoriale, regionale, disproportii intre ramuri si sectoare de activitate, disproportii in alocara factorilor de productie. Toate acestea au drept consecinta fie o supradimensionare a cererii care conduce la inflatia prin cerere, fie o oferta deficitara care conduce la inflatia prin oferta. Inflatia prin cerere: excesul de cerere in mod normal nu reprezinta o cauza directa a inflatiei, cresterea cererii are intotdeauna efecte stimulatice si pt cresterea productiei; numai cand plusul de cerere sau plusul de cereri nu-I mai corespund si un plus de oferta pe masura putem vorbi de o inflatie indusa pe aceasta cale. Excesul de cerere fara acoperire poate fi privat sau public. - excesul de cerere privat poate avea urmatoarele cause: - posibilitatea de a trai in dezeconomii prin dezvoltarea excesiva a creditului de consum ( a vanzarilor in rate ); detezaurizarea (dezeconomisirea) = scoti bani de la banca; determinat cel mai adesea de factori conjuncturali de natura economica, sociala, politica, factori care conduc la instabilitate, la criza si finalmente la neincrederea in moneda; - o crestere excesiva a salariilor fara acoperire in bunuri si servicii; - explozie demografica.

excesul de cerere publica poate proveni din: -> cheltuieli militare in exces; - finantarea necontrolata a unor investitii publice sub deficit bugetar. Oferta deficitara( inflatia prin oferta) poate fi cauzata de: - inapetitul pt munca; - dificultati organizatorice; - capacitate de productie insuficiente sau subutilizate; - conditii climaterice nefavorabile; - fenomene politice negative; - reducerea importurilor sau imposibilitatea realizarii lor din lipsa de devize(valuta); - repunerea la termen in functiune a investitiilor; schimbarui structurale bruste in economie. 2) Cauzele nemijlocite(de suprafata) conduc la inflatia monetara si la inflatia prin costuri. Inflatia monetara: cei care explica inflatia pornind de la moneda considera ca ridicarea preturilor se datoreaza unui exces de masa monetara in raport cu valoarea bunurilos si serviciilor, exces pornind din: - emisiunea propriu-zisa in exces de moneda( faci bani prea multi); - crearea de moneda scripturala in exces; - cresterea vitzei de rotatie a banilor( ce legatura are cu inflatia -> la examen); - un exces de valute internationale care se adauga excesului de moneda nationala ca urmare a vagabondajului fara control a unor capitaluri. Inflatia prn costuri: este explicate prin cresterea presiunii pe care un cost marit o exercita asupra preturilor. La randui cresterea costului se poate dotaro: -cresterea preturilor la materii prime, materiale, energii, combustibil, interne, externe. Atunci cand presiunea asupra costurilor vine dinspre pretul unei maerii prime, materale, din import, vorbim de o inflatie importata; - o politica salariala nefondata pe criterii economici, - cheltuieli publiciare in exces. III. Consecintele inflatiei A) Consecinte asupra consumului, economisiriii si investitiilor Depreciind moneda, inflatia schiimba comportamentul individual in actul de consum cat si in cel al economisirii. Astfel in calitate de consummator, agentul economic accelereza ritmul achizitiilor, plasandu-si bani fie in bunuri de folosinta indelungata, fie in valori refugiu(aur, opera de arta). Procesul de economizare sufera la radu-i atat ca nivel cat si ca structura. De principiu inflatia descurajeaza economisirea incitand subiectii economici sa cheltuiasca , nu sa economiseasca. Pe fondul unei cresteri permanente a preturilor prefera satisfactiile prezente celor viitoare, neavand certitudinea ca economisirea unei parti din venitul actual le va aduca in viitor satisfactii. Acest gen de judecata, de arbitraj, produce mutatii si in structura economisrii, capata pondere economisirea pe termen scurt si cu character speculativ, in detrimentul celui pe termen lung. B)Consecinte asupra gestiunii firmelor Deprecierea monetare indusa de inflatii, conduce la devalorizarea capitalului si de consecinta la denaturerea semnificatiei. In plus erodarea capitalurilor incita la rate de amortizare accelerate, ceea ce incarca costurile si implicit preturile. Pe de alta parte inflatia favorizeaza debitorii. Ei isi vor plati aceleasi datorii cu bani din ce in ce mai mici Ca atare firma e tentata sa se indatoreze. Iar de aici consecinte negative:1) o datorie masiva, odata constatata, poate sa conduca la scaderea cursuli actiunilor respectivei firme la bursa, 2) se dezvolta excesiv creditul bancar, care autointretine inflatia. C)Consecinte asupra venitului. Cei mai afectati sunt cei cu venituri mici si fixe. Semnificativ este si faptul ca ce care suporta in mor direct inflatia sunt cei aflati la capat de frum in calitate de consummator. Intermediarii se pot apara transferand sarcina inflatiei asupra preturilor pe care le practca. Consumatorul ultimo nu are aceasta posibilitate. D)Consecinte pe piata fortei de munca La nivelul anilor `60-`70 se accepta idea ca inflatia este pretul pentru fericirea de a ocupa un
-

loc de munca. Incepand cu aniii `70 economia lumii s-a confruntat cu fenomenul stagflatie(concomitent inflatiei+somaj+stagnarea economiei). A fost ocazie de a constata ca inflatia in sine poate fi o solutie amagitoare pe termen scurt, producand chiar o crestere inflationista dar cu grad de consecinte pe termen lung, inclusive pe planul folosirii fortei de munca. IV. Remedii: A)Restabilirea echilibrului cerere-oferta prin: 1)sustinerea ofertei, inlaturand toate cauzele care au condus la scaderea productiei; 2)actionand asupra cererii prin amanarea cererii, inghetarea salariilor, incurajarea economiilor prin dobanzi mari la depuneri, cresterea fiscalitatilor, ofertarea unori bunuri de folosinta indelungata si reducerea creditelor acordate firmelor prin cresterea ratei dobanzii B)Actionand asupra cauzelor monetare prin : 1) deflatie:recuderea cantiatiii de moneda din circulatii prin interventia Bancii Centrale. Are si efecte negative cum ar fi scumpirea creditului si franarea cresterii economice. 2) revalorizarea: aducerea pe calea legii a modei nationale la cursul initial avut inainte de inflatie. Ea se constituie intr-o masura antiinflationistam prin aceea ca stabileste increderea in moneda. Are si efecte negative: scumpeste exportul si de aici reducerea posibilitatilor de a procura valuta si ca urmare reducerea importului.3)devalorizarea: adaptarea legala a cursului official la cursul pietii. Are ca effect pozitiv faptul ca ieftineste exportul. C)Masuri contra inflatiei prin costuri: gasirea de inlocuitori la materiale prime scumpe; o politica salariala fondata numai pe critetii economice;- o politica de venit net care sa incadreze castigurile economice si veniturile statului in limite rezonabile pentru ei, dar si suportabile de societate; -blocarea preturilor in conditiile unei inflatii explozive. Somajul Def. Somajul = neocuparea in forme si grade diferite a fortei de munca active. 1.In ansamblul factorilor de productie, omul cu forta sa de munca ocupa un loc central. De aici importanta folosirii cat mai deplin a acestei resurse. Ce inseamna acest lucrul, a fost si a ramas o intrebare si preocupare constante de-a lungul timpului. Incercand sa ofere un raspuns unei astfel de intrebari, economistul si denograful francez Alfred S. nota ca folosirea deplina inseamna ca in fiecare moment orice individ doritor sa munceasca sa poate gasi un loc de munca si acesta in apropierea domiciliului, in munca ce-I convine si de o maniera permanenta. Suprapunerea perfecta intre dorintele indivizilor si ceeea ce poate oferi economia siteaza def. lui Alfred S. la nivelul unui ideal. Practica a dovedit ca putem vorbi e pace sociala si echilibru in conditiile unei ocupari maxime 95-96%. O coincidenta totala intre nr de oameni in mod potential buni de munca si nr de locuri de munca e o intamplare. Intelegerea corecta a fenomenului presupune explicarea prealabila a urmatoarelor: 1)somerul=persoana inscrisa la Institutul Natioanal de incadrari; 2) rata somajului= procentul de neocupati, 3)piata muncii= locul de confruntare gandit in spatiu, timp, pe total sip e structura a ofertei de munca cu cererea de munca; 4)cererea de munca=vine din partea economiei si inseamna assamblul numarului de ore si corespunzator a personajului de o anumita calificare necesar pentru realizarea tuturor serviciilor de care are nevoie societatea la un moment dat in conditii date de organizare si dotare tehinica a productiei;5) oferta de munca=vine din partea factorului subiectiv si inseamna numarul total de ore de munca si corespunzator al locurilor de munca care in mod potential pot fi ocupate de populatia active a unei tari.

A soma inseamna deci potrivit statisticii a nu lucra in mod official. Inactivitatea poate fi rezultanta vointei individuale sau dimpotriva a nu lucra poate inseamna acea situatie in care cel doritor si apt de munca nu gaseste un loc disponibil din motive indepndente de vointa sa. In consencinta somajul este voluntar si involuntar. In scrirea variatelor forme de somaj la una din cele doua mari rubirici, nu e o chestiune simpla. Aceasta deoarece exista intre ele multe pcunte de contact sau de interferenta care le fac greu departajabile. 1) Somajul voluntar: a)genul de somaj tranzitoriu (frictional) apare si e specific acelor economii in care forta munca manifeste predispozitie pentru a schimba frecvent locul de munca fie pentru a-si imbunatati nivelul de trai, fie pentru a cunoaste alt mediu. Dezechilibre temporare intre cererea si oferta de munca apar des in cazul tinerlor si al femeilor. Spre exemplu reducerea ratei de activati in cazul tinerlor paote fi datorata fie prelungirii voluntare a perioadei de studio, fie amanarii voluntare a datei incadrarii in munca pana cand se gaseste un loc de munca corespunzator exigentelor.Somajul diplomelor poate fi considerat voluntar. Nu la fel stau lucrurile cand posesorul unei diplomei vrea dar nu poate ocupa un loc de munca pentru ca la finalul studiilor diploma nu are acoperire. Intr-o maniera similara este cazul si femeilor neanganjate in munca, dar ocupate fie cu menajul, fie cu cresterea si educatia copiilor. DPDV statistic aceste persoane sunt trecute la someri. Daca timpul folosit de o femeie in gospodarie neremunerat este socotit neocupare, obiectiv privind lucrurile este vorba de un somaj apparent, daca insa procesul de crestere si edcutatie a copiilor s-a incheiat, iar femeia doreste sa se angajeze sin u gasesteun loc de munca, somajul apparent se transforma intr-un somaj deghizat dar real. Comportamentul feminism in fata deciziei de a se incadra sau nu, deinde si de alte imprejurari. De exemplu constul de oportunitate explica in multe situatii de ce femeile adulte prefera sa ramana acasa in loc sa se angajeze; diferenta dintre venitul posibil de dobandit prn angajare si ceea ce se economiseste ocumpandu-se de gospodarie si creste copiilor este putin tententa. b) in categoria somajul voluntar se poate include si cel indus de indemnizatia de somaj. Explicabila si motivata social indemnizatia de somaj are un effect contradictoriu. Se constrata ca somajul voluntary este cu atat mai mare cu cat aceasta indemnizatie este mai consistenta. O marire relative redusa a acestei indemnizatii incita la a gasi rapid un loc de munca, dupa cum o suma mare reduce gradul de intesitate al cautarii. Din aceasta imprejurare rezulta necesitatea stabilirii unui nivel optim al indemnizatiei. Nivelul optim depinde de contextual istoric sau national. Somajul la negru este un effect nedorit al indemnizatiei de somaj. El deseamneaza acea realitate in care un individ inscris in statisticile oficiale ca somer si care primeste indemnzatia de somaj, presteaza in acelasi timp o activitate remunerate (pentru care primeste salariu). Avem de-a face aici cu un somaj de tip parazit, care pe langa evaziunea fiscala provocata greveaza nejustificat si improductiv bugetul de stat. In aceasta exceptie a somajului la negru, somajul voluntary nu reprezinta un rau in sine si nici o calamitate sociala. Reflectand unei economii (societati) care in mod dynamic isi cauta criteriile cele mai eficiente de alocare a resurselor, somajul voluntary apare ca un fel de rau necesar, acceptat si socoit firesc, natural. Natural cu sensul ca a nu munci, tine de firescul lucrurilor 3-5% se constata a fi rezultanta influentei elementelor de spontaneitate ale economiei.