Primul ajutor in caz de...

toxiinfectii alimentare

Mai mult de jumatate dintre romani asociaza sarbatorile cu mese bogate in preparate traditionale. Daca alimentele ar fi consumate cu masura, nu ar fi nicio problema, insa multe persoane, mai ales cele care au tinut post, fac abuz fara sa se gandeasca la consecinte. Din acest motiv, medicii atrag atentia asupra cantitatii, dar si calitatii produselor consumate, intrucat va puteti pricopsi cu o toxiinfectie alimentara. Principalele semne: starea de voma si diareea Simptomatologia poate diferi de la o persoana la alta, in functie de organism si imunitate. Principalele semne ale toxiinfectiilor alimentare, cunoscute si sub numele de gastroenterocolite acute, sunt durerile abdominale, greata si starile de voma. In unele cazuri, poate fi afectat si colonul, astfel ca pot aparea scaune diareice. Alte semne sunt febra, frisoanele, iar boala poate inainta pana la pierderea cunostintei. In cazul toxiinfectiilor alimentare, bolnavul pierde electroliti (sodiu-potasiu) si, astfel, se deshidrateaza. Cu cat intoxicatia este mai grava, cu atat simptomele sunt mai accentuate. Este bine sa aveti grija si la vestimentatie, deoarece schimbarile climatice pot favoriza aparitia bolii. Atentie la termenele de valabilitate! Principalele cauze ale acestei boli sunt alimentele alterate, insa poate fi provocata si de fructele si legumele nespalate ori de mainile murdare. Mare atentie si la apa, deoarece favorizeaza transmiterea rapida a bacteriilor, si nu uitati sa verificati termenele de valabilitate ale produselor. Incercati, pe cat posibil, sa nu recongelati alimentele, intrucat inlesnesc inmultirea microbilor si aparitia toxiinfectiei. Medicii va sfatuiesc sa fiti atenti la conserve, la preparatele pe baza de oua (maioneze, creme), lactate si derivatele acestora (frisca) sau la preparatele din carne consumate in diverse localuri. Riscul de gastroenterocolita acuta este crescut la urmatoarele categorii: copii, varstnici, persoane care sufera de alte afectiuni si cele care au imunitatea scazuta. La un cardiac, spre exemplu, boala se agraveaza mult mai repede din cauza efectelor secundare ale afectiunii majore. Tratamentul la domiciliu este simptomatic Toxiinfectiile alimentare se trateaza in functie de gravitate. La domiciliu, medicatia este simptomatica, adica in functie de simptomele pe care le prezinta persoana in cauza. De exemplu, pentru varasturi sunt recomandate medicamentele antiemetice, pentru febra cele antitermice, pentru colici abdominale sunt indicate antispasticele etc. Daca starea se inrautateste, persoanele sensibile trebuie sa apeleze la cel mai apropiat serviciu de urgenta. Hidratati-va corespunzator! In situatia in care pacientul prezinta stari de greata si varsaturi, este indicat sa se hidrateze corespunzator. Astfel, trebuie sa consume aproximativ 2 litri de lichid pe zi. Dupa ce starea de

sanatate se amelioreaza, pacientul poate consuma un iaurt sau putin orez fiert. In situatia in care va simtiti rau, dar nu puteti elimina substantele toxice din organism, puteti prepara un ceai din plante, de preferat sunatoare, 6 linguri la 1 litru de apa. Dupa ce se raceste, amestecati-l cu 4 lingurite de sare. Va ajuta la evacuarea toxinelor. In caz de diaree, este recomandat sa beti 1 litru de ceai simplu, fara sare. Daca simptomele toxiinfectiei alimentare nu se amelioreaza dupa repaus la pat si tratament dupa maximum doua zile, chemati de urgenta echipajele de salvare.

Primul ajutor in caz de infarct miocardic

Afectiunile cardiovasculare se mentin pe locul 1 in ceea ce priveste mortalitatea, depasind cu mult numarul bolnavilor de cancer. V-ati gandit insa cum ati reactiona in cazul in care o persoana apropiata ar face un stop cardiac in preajma dumneavoastra? In primul rand, este important sa va pastrati calmul, sa chemati ajutoare imediat si, pana la sosirea acestora, sa incepeti sa-i acordati primul ajutor. Durerea toracica este cel mai frecvent simptom. Cand se produce un infarct, inseamna ca miocardul nu mai este hranit, iar celulele sale incep sa moara. In majoritatea cazurilor, persoanele afectate mor la 3-4 ore de la incident daca nu sunt ajutate. De aceea, este important sa recunoasteti simptomele stopului cardiac. Cel mai frecvent semn este durerea toracica, ce poate iradia spre umar, baza gatului sau spate. Aceasta este foarte intensa si dureaza peste 10-15 minute. Poate fi insotita de transpiratii reci si fenomene digestive precum: greata, varsaturi, dureri epigastrice, dar si de ameteli, respiratii scurte si frecvente, batai de inima rapide sau neregulate. Sunt insa si cazuri in care victima simte ca nu are aer sau prezinta tulburari de ritm. Dati-i bolnavului sa mestece o tableta de aspirina Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti dupa identificarea simptomelor este sa anuntati medicul. Apoi, tineti cont de cateva reguli de prim ajutor. Daca bolnavul este constient, sfatuiti-l sa intrerupa orice efort fizic, ajutati-l sa se aseze si dati-i sa mestece o tableta de aspirina in timp ce chemati ambulanta. Evaluati-i functiile vitale ... In cazul in care victima este inconstienta, evaluati functiile vitale si incepeti manevrele de resuscitare cardio-respiratorie. Indepartati cravata si alte accesorii care pot determina compresia cailor respiratorii, urmariti bolnavul timp de 5 secunde pentru a vedea daca respira si verificati-i pulsul. Asezati-l in decupit dorsal (culcat pe spate) pe o suprafata dura, cu capul usor ridicat spre umeri (eventual introduceti un rulou din material moale sub gat), pentru ca limba si tesuturile moi sa nu il impiedice sa respire. ... apoi incepeti manevrele de resuscitare In situatia in care pacientul nu respira, dar are puls, ridicati-i barbia, deschideti-i putin gura si dupa ce inspirati adanc lipiti-va buzele de gura lui si expirati. Atentie: respiratia corect aplicata trebuie sa ridice toracele bolnavului. Repetati manevra cam de 10 ori intr-un minut si indepartati-va de bolnav imediat dupa insuflarea aerului, avand grija sa verificati pulsul dupa fiecare zece respiratii. Daca pacientul nu are nici puls, nici respiratie, faceti doar doua respiratii gura la gura, apoi incepeti masajul cardiac intr-un ritm alert. Dupa 15 compresii, ridicati-i barbia, realizati doua respiratii si continuati asa. Masajul cardiac realizat gresit poate inrautati starea

Masajul cardiac facut gresit poate inrautati starea bolnavului. Asadar, pentru a fi siguri ca executati corect exercitiul, identificati sternul (capul pieptului) si, cu degetul mijlociu plasat in acest loc, asezati prima mana peste cealalta si intrepatrundeti degetele pentru a va asigura ca presiunea nu este aplicata pe coaste. Ingenuncheati langa pacient si apasati cu toata puterea, astfel incat sternul sa coboare 4-5 centimetri. Manevra trebuie sa fie regulata si neintrerupta. In cazul nefericit in care bolnavul se afla singur, este bine sa cheme ajutoare si sa incerce sa-si pastreze calmul pana la sosirea acestora. El poate stimula si oxigena sangele care circula spre inima daca tuseste cu putere. Reprezentantii American Heart Association (Asociatia Americana de Cardiologie) au descoperit de curand ca este mult mai important sa se inceapa orice manevra de resuscitare direct cu masajul cardiac, deoarece se considera ca sangele inca mai are oxigen si trebuie sa ajunga neaparat la creier. Nu este insa gresit nici sa procedam dupa metoda clasica prezentata mai sus.

Primul ajutor in caz de... hemoragii

Sangele este un tip de tesut sub forma lichida, care sta la baza sistemului circulator. Cu ajutorul inimii si vaselor de sange, el transporta substantele necesare si oxigenul. Sangele circula astfel intr-un circuit inchis, iar intreruperea acestuia prin sectionarea unui vas de sange duce la aparitia hemoragiilor. Exista mai multe tipuri de hemoragii, ce depind de localizare. O prima clasificare, la nivel general, se face in functie de hemoragiile externe, care presupun scurgerea sangelui in afara organismului, si hemoragiile interne, care inseamna pierderi in interiorul organismului. Cum recunoastem hemoragiile externe? Hemoragiile externe sunt, desigur, evidente. Este insa important sa stabilim la nivelul carui vas de sange s-a produs leziunea. Astfel, putem recunoaste o hemoragie arteriala in conditiile in care avem o scurgere de sange de culoare rosu intens, care tasneste intr-un jet discontinuu, in ritmul batailor inimii. In hemoragiile venoase, sangele are o culoare inchisa si o curgere lina, fara discontinuitati. Atunci cand leziunea apare la nivelul capilarelor, sangele are o cantitate si o intensitate mult mai redusa si se observa uniform pe toata suprafata ranii. Hemoragiile interne sunt oprite frecvent prin interventie chirurgicala Hemoragiile interne pot fi sesizate daca pacientul acuza: ameteala, cresterea numarului de batai ale inimii, intensificarea respiratiei, pulsul slab, scaderea tensiunii arteriale. Mai mult, bolnavul este palid, apar tulburari in exprimare, are transpiratii reci si acuza o senzatie constanta de sete. Ceea ce face uneori ca hemoragiile externe sa fie mai putin grave decat cele interne este faptul ca primele pot fi localizate usor si se pot lua masuri rapide pentru stoparea lor. In cazul hemoragiilor interne, localizarea este foarte dificila si oprirea sangerarii presupune de cele mai multe ori o interventie chirurgicala. In functie de volumul de sange pierdut, putem vorbi de hemoragie: mica (se pierd mai putin de 500 ml sange), medie (se pierd 500-1000 ml sange), mare (se pierd 1000-1500 ml sange), masiva (se pierd peste 1500 ml sange). Exista si hemoragii cronice in care pierderea de sange se face pe parcursul mai multor zile si saptamani. Acestea sunt de multe ori asimptomatice in prima perioada a declansarii.

Oprirea sangerarilor prin hemostaza naturala In termeni medicali, oprirea hemoragiei poarta numele de hemostaza. Aceasta se poate realiza fie in mod natural, prin capacitatea sangelui de a se coagula la contactul cu aerul si mediul extern, fie artificial. Hemostaza naturala se poate realiza insa numai in cazul hemoragiilor de mici dimensiuni care, de regula, nu sunt o amenintare pentru viata individului. In aceste cazuri, pentru a grabi procesul de oprire a sangerarii, este suficienta aplicarea unei comprese pe leziune, fixata intr-un bandaj mai strans. Oprirea sangerarilor prin hemostaza artificiala In multe situatii, oprirea hemoragiei trebuie realizata artificial, de urgenta, pana la ajungerea echipajelor de salvare. Cum se realizeaza acest lucru? In primul rand, victima trebuie asezata in pozitie de repaus, in pozitia lateral, in niciun caz pe spate. Partea corpului la nivelul careia se manifesta hemoragia trebuie pozitionata mai sus decat restul corpului. Prin compresie, trebuie sa se realizeze o blocare a vasului de sange lezat. O astfel de manevra nu duce la vindecarea leziunii, ci doar asigura supravietuirea victimei pana la sosirea echipajelor specilizate. Compresia se poate realiza prin folosirea degetului, pentru a crea presiune (acesta se mentine doar o scurta perioada de timp), prin folosirea pansamentului compresiv (daca nu exista comprese sterile se poate utiliza orice fel de bucata de material curata) sau cu ajutorul garoului (un cordon elastic care se leaga strans in sesnul in care curge sangele). In organismul uman se afla aproximativ 70-80 ml de sange pe kilogram. Astfel, o persoana care cantareste 70-80 kg, va avea in organism 5-6 l de sange. La aceeasi greutate, barbatii au cu 1 l mai mult decat femeile.

Primul ajutor in caz de nastere

De cele mai multe ori, momentul nasterii este programat si gandit pana in cele mai mici detalii. Tot de cele mai multe ori insa lucrurile se sustrag planificarilor, iar nasterea se poate declansa neprevazut. Travaliul se declanseaza frecvent in momentele in care te astepti mai putin. Cu toate acestea, exista anumite semne care il anunta si care pot persista cateva zile sau chiar saptamani inainte ca travaliul sa inceapa. Acestea pot consta in: dureri de spate; crampe abdominale; simptome asemanatoare celor premenstruale (iritabilitate, agitatie); nevoia de a-ti pregati cuibul (faci curatenie prin camera copilului, aranjezi lucrusoare etc.); scaune dese si moi sau, dimpotriva, constipatie; mictiuni frecvente; pozitia ortostatica si mersul devin dificile; respiratie usurata; secretii sangviolente, mucoase (eliminarea dopului gelatinos).

Cum se declanseaza travaliul? Exista mai multe teorii legate de declansarea travaliului, dar la momentul actual nu se cunosc cu exactitate cauzele acestuia. Exista doua modalitati prin care travaliul se poate declansa: 1. Ruperea membranelor Aceasta se poate intampla fie spontan, ca o izbucnire, fie mai lent, prin scurgerea de cantitati mici de lichid amniotic, in special la miscari bruste. Notati-va momentul in care observati acest lucru, culoarea lichidului, mirosul, cantitatea si sunati medicul. In mod normal, acesta ar trebui sa fie clar, eventual cu focoane albe de la stratul de grasime cu care este acoperit bebelusul, fara un miros specific. Daca observati ca lichidul amniotic este colorat in rosu (sange) sau verzui (primul scaun al bebelusului), va trebui sa mentionati acest lucru medicului, deoarece pot reprezenta semne de suferinta fetala. In 80-90% din cazuri, gravida intra in travaliu natural in urmatoarele 24 de ore de la ruperea membranelor. Daca pana atunci nu incep contractiile, se trece la declansarea artificiala a travaliului. 2. Contractii cu caracter progresiv Declansarea travaliului prin ruperea spontana a membranelor apare in doar 10% dintre cazuri. De cele mai multe ori, travaliul se declanseaza prin aparitia contractiilor cu caracter progresiv. Acestea pot fi descrise ca si crampe situate in abdomenul inferior, asemanatoare crampelor menstruale, dureri de spate, presiune pelvina inconfortabila. Ele sunt regulate si au tendinta de a creste in intensitate, durata si frecventa. Contractiile pot aparea la inceput la intervale de 7-30 de minute, cu durata de 30-40 de secunde, pentru ca, la sfarsitul travaliului, sa ajunga la distanta de 1-2 minute si durata de 60-90 de secunde. Sfaturi inainte de nastere Veti petrece probabil mult timp intrebandu-va daca a inceput sau nu travaliul. Astfel, incepeti o prima monitorizare a contractiilor. Va puteti nota ora la care a inceput contractia, cate secunde dureaza, cate minute au trecut de la inceputul contractiei precedente, pentru a va putea da seama daca este sau nu vorba de un travaliu. Apoi, va puteti odihni, mai ales daca este noapte, pentru ca aveti nevoie de energie pentru a face fata nasterii. Puteti face un dus prelungit, manca si bea alimente usor de digerat (supa, un iaurt, fructe, bauturi dulci neacidulate). Fiti calma, echilibrata si nu va agitati pentru ca, daca incepeti travaliul cu bine, aveti mari sanse sa il terminati la fel. Va ajuta sa aveti pe cineva alaturi (sotul, mama, prieteni), care sa transmita incredere. Concentrati-va atentia asupra unor ganduri sau imagini linistitoare, inspirati profund in timp ce numarati pana la patru si expirati lent pe gura in timp ce numarati pana la sase. Schimbati pozitia, plimbati-va, puteti chiar urca si cobori cateva scari, pentru ca toate acestea ajuta la coborarea bebelusului si la scurtarea travaliului. Pozitia culcata poate accentua durerea contractiilor si incetini travaliul. Veti observa la un moment dat ca aceste contractii devin mai dureroase. Daca se repeta la intervale de 5-6 minute, dureaza 1 minut si sunt instalate de aproximativ 1 ora (regula 511), fiti sigura ca este momentul sa anuntati medicul si sa porniti spre spital.

Primul ajutor in caz de deshidratare

Caldura poate avea efecte grave asupra organismului: arsuri solare, edeme, crampe musculare, deshidratare si insolatie. Vara este in aceste conditii o sursa de pericol. Aflati cum prevenim deshidratarea, cum o recunoastem si care sunt masurile pe care le luam in caz de urgenta. In ultima perioada, este din ce in ce mai mediatizat mesajul Pentru mentinerea sanatatii, consumati zilnic minimum 2 l de apa". Ei bine, aceasta idee, oricare ar fi formele pe care le imbraca, nu este un mit care se perpetueaza fara o baza medicala clara. Privarea organismului de necesarul de apa afecteaza in timp sanatatea individului si poate aduce consecinte iremediabile. Pe termen scurt, deshidratarea intensa poate duce la intrarea in stare de soc. Simptomele acestui dezechilibru isi pot face simtita prezenta la orice varsta. Mai vulnerabili sunt insa copiii si batranii, care trebuie tinuti sub observatie. Deshidratarea ca urgenta medicala Pe timp de vara, organismul este mult mai predispus la deshidratare. Transpiratia abundenta, ca efect al incercarii corpului de a se termoregla, duce la pierderea rapida a apei. Cu alte cuvinte, deshidratarea apare in urma unor expuneri de lunga durata la temperaturi crescute si in medii cu umiditate inalta. Cum o recunoastem? O persoana deshidratata prezinta tegumente flasce, uscate sau din contra, transpiratii abundente, aspect palid al tegumentelor, stare generala de slabiciune, ameteli, dureri de cap, greata, varsaturi, absenta nevoii de urinare sau urinarea in cantitati foarte reduse (urina concentrata, inchisa la culoare, acida). De asemenea, poate prezenta crampe musculare, scaderea tensiunii, senzatia de gura uscata si tahicardie. Dincolo de simptomele fizice, se observa modificari si la nivelul comportamentului celui deshidratat. Acesta se concentreaza mai greu, este irascibil si are o stare generala de iritare si nervozitate. Cum acordam primul ajutor? Deshidratarea poate avea efecte foarte grave asupra organismului daca nu se iau masuri de urgenta. O persoana care prezinta simptomele de mai sus trebuie sa fie in primul rand adusa intr-un mediu cu o temperatura normala, departe de sursa producatoare de caldura. Ea trebuie asezata culcat, cu picioarele pozitionate mai sus decat corpul. Primul pas in combaterea deshidratarii este, desigur, consumul de apa (aproximativ 2 l in urmatoarele 3-4 ore). Se poate apela la solutii de apa cu sare (o lingurita la un pahar), asimilate treptat, in cantitati mici. In incercarea de echilibrare a temperaturii corporale, aplicati comprese reci la nivelul intregului corp. In cazurile grave in care victima isi pierde cunostinta sau prezinta vomismente, trebuie asezata culcat, in pozitia lateral. Chemarea serviciilor medicale de urgenta este absolut necesara. In urma internarii, pacientul va continua hidratarea intravenoasa. Caldura nu este singura cauza a deshidratarii. Pierderea cantitatii necesare de apa din organism poate aparea in urma varsaturilor, diareei, transpiratiei abundente sau a unui efort fizic exagerat. In aceste cazuri, tratamentul de urgenta al afectiunii sau intreruperea imediata a activitatii fizice sunt primii pasi catre readucerea starii de echilibru. Sa prevenim deshidratarea! Cel mai important sfat este consumul de apa cel putin 2 l pe zi. Incurajati copiii sa bea apa (cel putin 8 pahare pe zi) sau, in cazul celor cu varste foarte mici, asigurati-va ca micutul este hranit cu o cantitate suficienta de lapte. Consumati cantitati mai mari de apa daca desfasurati activitati fizice intense. Evitati bauturile diuretice (cafeaua, bauturile pe baza de cofeina, alcoolul) care faciliteaza

eliminarea apei din organism. Daca practicati activitati in medii foarte calduroase, alegeti o vestimentatie lejera, din materiale naturale. Efectele pe termen lung ale deshidratarii Deshidratarea cronica, sau cu alte cuvinte privarea organismului de cantitatea necesara de apa, are in timp grave efecte asupra organismului. In linii mari, hidratarea insuficienta se manifesta printro lipsa de energie, tendinta de a obosi repede si stare generala de epuizare inca de la inceputul zilei. Persoanele care consuma in mod constant cantitati mici de apa sunt predispuse la afectiuni digestive (ulcer, dureri de stomac, constipatie, balonare constanta indiferent de alimentatie), dereglari de tensiune (alternanta tensiunii mari cu cea scazuta), afectiuni respiratorii, kilograme in plus, afectiuni dermatologice si ale rinichilor (pietre la rinichi, infectii urinare frecvente).

Primul ajutor in caz de inec

Fiecare anotimp aduce o serie de pericole carora trebuie sa le acordam o atentie speciala. Daca iarna este sezonul fracturilor, vara este cunoscuta pentru intepaturile de insecte, insolatie si, nu in ultimul rand, inec. Inecul presupune privarea de oxigen a organismului si are drept cauza blocarea (umplerea in unele cazuri) cailor respiratorii cu apa sau orice alt tip de lichid. inecul poate avea in linii mari doua cauze. Pe de-o parte, inecul primitiv in care victima inhaleaza apa cat este inca in stare constienta, si inecul secundar, consecinta a unui eveniment limita: accident cardiac, crampe, traumatism cranian sau soc termic (hidrocutia). Cel din urma este provocat de inotul intr-o apa cu o temperatura mai rece decat cea a corpului (37 Celsius) si consta in oprirea cardiorespiratorie si edemul pulmonar. Daca nu se acorda primul ajutor in maximum 4-5 minute, victima poate deceda. Primul pas in caz de inec este indepartarea din apa. Ulterior, dupa eliberarea cailor respiratorii, se incepe respiratia artificiala. Care sunt mecanismele de producere a inecului? 1. Oprirea respiratiei poate avea loc din cauza spasmului reflex al laringelui, ca rezultat al patrunderii apei pana la coardele vocale. Desi plamanii nu sunt plini cu apa, are loc sufocarea. Acesta este numit inec uscat". La fel se intampla si in cazul acoperirii ermetice si puternice a gurii si nasului cu mana, dupa scufundarea in apa. Inotatorul isi pierde cunostinta si se scufunda. Incetarea batailor inimii are loc la scurt timp dupa oprirea respiratiei. Victima are in acest caz tegumentele palide, cu o nuanta spre albastru. 2. Inecul propriu-zis are loc din cauza umplerii cailor respiratorii cu apa. La scoaterea victimei din apa, tegumentele sunt cianotice (colorate vinetiu). 3. Inecul sincopal presupune oprirea concomitenta a respiratiei si inimii, in mod reflex, ca rezultat al scufundarii. La scoaterea victimei, in caile respiratorii nu se gaseste nicio picatura de apa. Tegumentele sunt palide, iar fenomenul poarta numele de moartea alba". Indepartarea victimei din apa: primul pas Indepartarea victimei din apa este primul pas in salvarea unei persoane de la inec. Salvatorul se va apropia prin spatele victimei si, apucand-o de par sau de subrat, o va trage la mal avand grija sa ii mentina capul deasupra apei. Uneori, situatia se poate complica daca victima este constienta. Sub panica momentului, in incercarea de supravietuire, ea se poate agata de salvator, facandu-i acestuia imposibila deplasarea. In astfel de cazuri, viata ambelor persoane este pusa in pericol. O solutie de eliberare este scufundarea in apa pentru cateva secunde. Daca victima si-a pierdut cunostinta, manevrele de respiratie artificiala sunt necesare inca inainte de iesirea din apa.

Acordarea primului ajutor Eliberarea cailor respiratorii presupune eliminarea lichidului restant dupa iesirea din apa, lichid responsabil de realizarea blocajului. Acest lucru se realizeaza prin asezarea victimei pe un plan solid, in pozitia lateral, de preferinta cu capul pozitionat mai jos decat picioarele. Daca respiratia este prezenta, victima se sterge cu un prosop uscat, se incalzeste si i se da de baut lichid fierbinte. Daca persoana este in stop cardiorespirator, se incepe executarea masajului cardiac si a respiratiei gura-lagura. In urma metodelor de resuscitare, chiar daca victima isi recapata cunostinta, mersul la medic este absolut necesar. Fiind tinut sub observatie, este prevenita aparitia inecului secundar, caracterizat prin edem pulmonar, insuficienta respiratorie, oprirea respiratiei si apoi a inimii. Importanta preventiei Uneori, apa se dovedeste a fi inselatoare chiar si pentru inotatorii experimentati. Nu va avantati in situatii dificile, mai ales daca nu sunteti foarte siguri pe abilitatile dumneavoastra. Supravegheati in permanenta copiii! Dupa o expunere indelungata la soare, nu va aruncati in apa cu capul inainte. Diferenta de temperatura poate duce la deces. In general, intrarea in apa se face treptat. Udati-va initial corpul pentru a-l obisnui cu noua temperatura. Nu uitati de zona cefei la nivelul careia se afla o serie de artere sensibile la modificarile de temperatura!