Nicolo Machiavelli (14691527). Il principe (1513) precondiii pentru ca principele sa poata preveni decaderea statului pe care l conduce: 1.

. Sa menina caracterul regimului (stato) existent. 2. Sa nu sufere o pierdere teritoriala termenul stato folosit pentru a desemna teritoriul guvernat de un suveran. 3. Sa pastreze controlul asupra structurilor de putere si a instituiilor de guvernare din regnum sau civitas stato desemneaza si instituiile de guvernare si de exercitare a puterii. Dintre toii scriitorii de cari de sfaturi, Machiavelli n Il Principe exprima cea mai constata voina de a distinge instituiile din lo stato de cei care le conduc. El considera ca stati au propriile lor fundamente si vorbeste de fiecare stato n parte ca avnd propriile legi, obiceiuri si rnduieli. Ca atare, el vorbeste despre lo stato ca despre un agent capabil, printre altele, sa aleaga anumite cursuri de aciune si sa apeleze, n vremuri de criza, la loialitatea cetaenilor sai. Asta nseamna, dupacum ne lamureste n chip limpede Machiavelli, ca ceea ce discuta el n Il Principe nu e doar despre cum trebuie sa se comporte principii, ci si despre arta guvernarii (dello stato) si despre cose di stato sau afaceri de stat. Printre prescripiile machiavelliene privind buna guvernare era aceea ca statul sa fie mereu pregatit de razboi, pentru a-si asigura existena si pentru a-si mari puterea prin cuceriri. Thomas Hobbes (15881679). Este iniiatorul unei gndiri politice rationale, ntemeiate pe interes. Dezvolta ideea ca raional poate fi doar un stat construit pe baza intereselor individuale. n Leviathan (1651), Hobbes si imagineaza situaia prestatala a unei condiii umane lipsita de constrngeri sociale, dominata de dreptul celui mai puternic. n stare de natura, oamenii sunt constrnsi la bellum omnium contra omnes. Pentru a depasi condiiile insuportabile ale unei astfel de existene, oamenii ncheie un contract social si si desemneaza un suveran a carui sarcina de capati este sa vegheze la sigurana supusilor sai. n acest scop, suveranul este singurul ndrituit sa exercite violena si sa pedepseasca ncalcarile contractului social. n ceea ce priveste relaiile internaionale ale statelor, Hobbes a facut o analogie ntre relaiile dintre state si relaiile dintre indivizi n starea pre-statala. n relaiile dintre state, razboiul nu este un fapt necesar, dar unul posibil La nceput disciplina de Relaii Internaionale a fost nglobat n domenii de cercetare mai largi, a cror influen se manifest si astzi (istoria relaiilor diplomatice subsumat studiului istoriei politice; dreptul internaional; economia politic internaional etc.) Desprinderea de aceste orientri tradiionale, extrem de utile pentru studiul sectorial al domeniului si constituirea disciplinei de Relaii internaionale s-a realizat prin afirmarea autonomiei sale de cercetare n interiorul Stiinei Politice. Hans Morgenthau, cel care formula chiar domeniul noii discipline, afirma c Relaiile Internaionale se ocup cu studiul raporturilor de putere dintre actorii interna ionali. Aseznd n centrul preocuprilor conceptul de putere, n toate accepiunile lui -ca putere-for, putere-influen, cu raportrile sale inerente la concepte precum cele de autoritate, legitimitate sau suveranitate. Relaiile Internaionale se subsumeaz domeniului mai larg al Stiinei Politice ce reprezinta genul proxim al noiunii. Diferenta specific e reprezentat de studiul raporturilor dintre actorii internaionali, raporturi ce au o realitate epistemic aparte. Cu alte cuvinte, nu putem asimila analiza puterii n Relaiile Internaionale cu celelalte abordri din Stiina Politic, respectiv cu cercetarea raporturilor de putere dintre forele politice interne. Dupa ali autori1, prin relaii internaionale nelegem disciplina care studiaz interaciunile dintre state si, ntr-un sens mai larg, funcionarea sistemului internaional ca ntreg. u-se de la problemele rzboiului si ale pcii aflate la inceput n centrul preocuprilor sale si ajungnd s cuprind toate formele de interaciune social care scap unei voine supreme ce reglementeaz pe un teritoriu dat, adic statului2 . Teoria Relaiilor Internaionale reprezint una din ramurile acestui domeniu al disciplinei de Relaii Internaionale. O mprire mai degrab tradiional a preocuprilor din cadrul Relaiilor Internaionale cuprinde urmtoarele subdomenii3: Teoria Relaiilor Internaionale (viznd construirea abordrilor intelectuale specifice de natur a oferi o nelegere ct mai profund a fenomenelor studiate), Istoria Relaiilor Internaionale (pentru evoluia n timp a politicii mondiale), Dreptul Internaional Studiile de Securitate (unde sunt cuprinse mai ales cercetrile legate de supravieuirea statelor si comunitilor), Analiza de Politic Extern Studiile Strategice (aspectele militare ale politicului, cu accent pe factorul nuclear) si Economia Politic Internaional (care urmreste evoluia schimburilor ce traverseaz frontierele)

REALISMUL - reprezentani: Raymond Aron, Edward Hallett Carr, Robert Gilpin, John Herz, George Kennan, Henry Kissinger, Stephen Krasner, Hans Morgenthau, Susan Strange, Kenneth Waltz; - separ relaiile internaionale de arena realitilor politice interne din fiecare stat; obiectivul realismului politic este aprarea integritii teritoriale i independenei politice prin respectarea i aplicarea balansului de putere; balansul de putere reprezint un vector important pentru predicia comportamentului statelor din arena internaional; gruparea statelor se face astfel nct s se poat evita preoponderena de putere a unora sau unuia; pus n aplicare, realismul are la baz capacitatea militar a unui stat precum i potena tiinificului; realismul relaiilor internaionale prezint dou forme de exprimare: - realitii consider c sistemul internaional este anarhic, iar relaiile internaionale pot fi cel mai bine nelese prin descifrarea modului n care puterea este distribuit ntre state, n ciuda egalitii legale formale, distribuia inegal a puterii nseamn c arena relaiilor internaionale este o form a politicii de putere" (power politics) Relaiile internaionale reprezint un domeniu al necesitii (statele trebuie s obin putere pentru a supravieui ntr -un mediu competitiv) i al continuitii n timp; cnd realitii analizeaz schimbarea n sistemul relaiilor internaionale, ei se concentreaz asupra schimbrilor echilibrului de putere dintre state i tind s nu in cont de posibilitatea unei schimbri fun damentale n dinamica sistemului; adepii acestei teorii subscriu acestor ipoteze de baz cnd exploreaz urmtoarele probleme: o sursele principale ale stabilitii i instabilitii n sistemul relaiilor internaionale; o perceperea echilibrului de putere real i dezirabil ntre state; o comportamentul marilor puteri unele fa de celelalte i fa de statele mai slabe;

o sursele i dinamica schimbrilor contemporane n echilibrul de putere. Raymond Aron: nascut la Paris n 1905 (1905-1983); a urmat cursurile de la Ecole Normale Superieure; n domeniul relaiilor internaionale, Aron este cunoscut prin lucrarea Paix et guerre (1966); n ceea ce privete studiul relaiilor internaionale, Aron a fost inspirat de lucrrile lui Hobbes i Clausewitz, mprtind viziunea realist cu privire la existena unei diferene fundamentale ntre relaiile interne i internaionale; potrivit autorului menionat, politica extern este constituit din comportamentul diplomatico -strategic, iar relaiile internaionale se desfoar n umbra rzboiului, care devine o legitimare a violenei pentru asigurarea scopurilor tuturor statelor; n Paix et guerre, Aron definete relaiile internaionale ca fiind: relaii ntre uniti politice care pretind fiecare dreptul de a -i face singure dreptate i de a fi singurul arbitru n privina deciziei de a lupta sau de a nu lupta; statele, ca actori ai scenei internaionale, se influeneaz unele pe altele, n funcie de: epocile istorice, constrngerile materiale ale spaiului (geografia), populaia (demografia), resursele (economia), factorii morali, teoria internaional avnd drept scop mbinarea celor trei categorii. Raymond Aron, Paix et guerre entre les nations n sensul cel mai general, puterea reprezint capacitatea de a face, de a produce sau de a distruge; puterea (unui stat) e condiionat de dezvoltare, ntemeindu-se pe determinani clasici: suprafa, numr de locuitori, for armat; o dat cu revoluia industrial, raportul internaional al forelor, ierarhia puterilor a fost determinat de indicatorii economici, puterea fiind un proces cantitativ (msurabil printr -o cretere pe o anumit perioad de timp a unui agent macroeconomic), dar i calitativ : o Indicatori de putere indici sintetici se calculeaz dnd fiecrui criteriu o anumit pondere: populaie 25% producia de crbuni 20% producia de font 10% producia de gru 25% comerul total (intern i extern) 20% Raymond Aron definete marea putere ca fiind acel stat capabil n anumite mprejurimi s modifice voina indivizilor, grupurilor sau statelor, stpnind toate gradele de influences politics i de power politics;

Hans Morgenthaulucrri principale: Scientific Man versus Power Politics, Politics Among Nilions: The Struggle for Power and Peacc, Alfred Knopf, Defence of the National Interest: A Critical Examination of American Foreign Policy - a fost supranumit papa relaiilor internaionale; evreu nscut n Germania (1904-1980), a studiat la Frankfurt i Munchen, specializndu-se n drept i diplomaie; a predat la nceputul anilor 30 (sec. XX) la Universitatea din Geneva, a lucrat i n Spania, prsind Europa pentru SUA, cnd Hitler i -a consolidat puterea n Germania; a predat la Brooklyn College, Universitatea din Kansas City, City College din New York, New School for Social Research din New York; a lucrat i pentru guvenul SUA (consultant pent ru planificare politic din cadrul Departamentului de Stat la sfritul anilor 40), apoi consilier la Pentagon (anii 60); - alturi de Kennan, Carr, Morgenthau este amintit ca unul dintre autorii care au ncercat s construiasc o teorie cuprinztoa re a politicii de putere pornind de la bazele filosofice ale principiilor realiste despre natura uman, esena politicii, echilibrul de putere i rolul eticii n politica extern; - ca teoretician al realismului, Morgenthau a devenit cunoscut la sfritul anilor 40 i nceputul anilor 50, dup publicarea lucrrii Scientific Man versus Power Politics (1946), lucrare ce reprezint cea mai sitematic expunere a unei filosofii realiste i constituie o critic incisiv a ceea ce el numea liberalismul raional; Morgenthau consider c ntreaga politic este o lupt pentru pu tere, deoarece ceea ce el numete omul politic este o creatur egoist prin natere; natura uman are trei dimensiuni biologic, raional i spiritual dei recunoate c cele trei se combin pentru a determina comportamentul uman, autorul se concentreaz asupra voinei de putere ca element caracteristic, principal al politicii; - analiza pe care o face Morgenthau politicii internaionale a relevat faptul c sperana de a o mblnzi prin dezermare sau stabilirea de corpuri parlamentare internaionale este un exemplu de naivitate; - pentru Morgenthau, teoria internaional are funcia de a descoperi condiiile de pace i de rzboi i, pe baza examinrii amnunite a istoriei, de a identifica tiparele lor de continuitate i schimbare; - lucrarea Politics Among Nations (1948) a rmas cea mai sistematic ncercare de a adopta principii realiste n construirea unei teorii empirice de politic internaional; dei a susinut c teoria sa este aplicabil tuturor statelo, Morgenthau s -a concentrat asupra celui mai puternic dintre ele, afirmnd c doar marile puteri determin caracterul politicii internaionale n fiecare perioad a istorie i; - pe baza interpretrii datelor istorice, Morgenthau a descoperit c toate politicile externe tind s se conformeze unuia dintr e urmtoarele trei tipare de activitate: meninerea echilibrului de putere, imperialismul i ceea ce el a numit politica prestigiului (impresionarea altor state cu mrimea puterii unui stat). LIBERALISMULreprezentani: Norman Angell, Charles Beitz, Michael Doyle, Francis Fukuyama, David Held, John Hobson, Stanley Hoffman, Richard Rosecrance, Woodrow Wilson, Alfred Zimmer; liberalii consider relaiile internaionale ca o posibil surs de progres i transformare teleologic; punnd libertatea individual mai presus de orice, considernd c statul se cuvine s fie oprit de la aciuni de natur a o submina. pe plan intern, puterea statului liberal constituional este limitat de rspunderea sa democratic fa de propriii ceteni , de nevoia de a respecta cerinele economiei de pia i normele de drept; liberalii consider c, n ciuda dificultilor pe care le presupu ne transferul acestor constrngeri la nivel internaional, ele trebuie instituite pentru a promova stabilitatea att n raporturil e dintre statele suverane, ct i n interiorul acestora

liberalismul (reprezentat de Norman Angell, Woodrow Wilson i Alfred Zimmern) a fost subapreciat i considerat o form de idealism sau utopism de ctre autoproclamaii realiti ai vremii. Lui; prbuirea Uniunii Sovietice, i deci a comunismului drept concurent global al capitalismu lui, le-a asigurat liberalilor contemporani, la sfritul secolului al XX-lea, prilejul de a afirma tradiia intelectual i importana liberalismului; dei unele tendin e contemporane par a confirma teoriile idealitilor", liberalismul trebuie s rspund la noi provocri, pe msur ce forele capitalismului global submineaz aparenta victorie a democraiei liberale, la sfritul Rzboiului Rece. n centrul abordrilor liberale se afl un concept de raionalitate care difer n mod clar de de conceptul realist. Realitii vd raionalitat ea ca o ncercare a actorilor individuali de a-i maximiza propriile interese pe termen scurt. Liberalii sunt de prere c actorii raionali sunt capabili de a renuna la interesele individuale pe termen scurt pentru a ncuraja bunstarea pe termen lung a comunitii de care aparin. Liberalii susin c prin comer cresc bogia, cooperarea i bunstarea global - fcnd conflictele puin probabile pe termen lung, deoarece guvernele nu vor dori s distrug nici un proces care contribuie la avuia rii lor.