Investete n oameni !

FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 2013 Axa prioritar 3 ,,Creterea adaptabilitii lucrtorilor i a ntreprinderilor Domeniul major de intervenie 3.1 Promovarea culturii antreprenoriale Numrul de identificare al contractului: POSDRU/92/3.1/S/50933 Titlul proiectului: Centru pentru Promovarea Antreprenoriatului n Domeniul Dezvoltrii Durabile 1.08.2010-31.07.2013

ETICA IN AFACERI

Martie 1993. Jurnalistul Kevin Carter se afla in vizita de lucru pe campul foametei din partea de sud a Sudanului. Un copil se afla in agonie, tarandu-se cu ultimele forte pe pamantul uscat de seceta. Jurnalistul scoate aparatul foto, potriveste lentila si face fotografia vietii lui. Fotografia care, in 1994, ii aduce premiul Pulitzer, cea mai ravnita distinctie in randul oamenilor din presa. In poza apare un copil firav, cazut la pamant din cauza foamei. Copilul cu ultimele forte incearca sa isi salveze viata. Se tragea cu coatele pe pamant spre tabara unde ar putea primi hrana si ingrijire, cel mai probabil spre tabara Natiunilor Unite din Sudan, aflata la un kilometru departare. Salvarea insa este prea departe, iar moartea il pandeste. Un vultur coboara la mica distanta de copil si asteapta moartea acestuia, pentru a se putea hrani cu lesul lui. Poza este cunoscuta sub numele de Stricken child crawling towards a food camp (Copil lovit de foame tarandu-se spre o tabara cu mancare). Fotografia a fost apreciata, dar criticile au fost si mai numeroase. Rapus de remuscarea de a nu-si fi ajutat subiectul, Carter s-a sinucis la numai trei luni dupa ce a fost premiat cu Pulitzer. Din cazul prezentat anterior se nasc mai multe intrebari la care, fiecare in parte, va trebui sa ne raspundem la un moment dat: Cat trebuie sa fim profesionisti si cat trebuie sa fim umani in meseria de jurnalist? Sau pentru a fi un bun jurnalist trebuie sa renuntam la partea umana? Este etic ce a facutKevinCarter?Sauestemoral? Bineinteles ca au fost voci care au sarit in ajutorul lui Carter. Jurnalistul sud-african, Joao Silva, care l-a insotit pe Kevin Carter in Sudan, a prezentat evenimentele intr-o alta lumina. Potrivit lui Silva, ei au mers in Sudan cu avionul Natiunilor Unite. Misiunea acestora era de a imparti pachete cu mancare. In timp ce se facea distributia, cei doi jurnalisti au profitat de timp si au inceput sa faca poze. Silva a povestit ca Kevin era extrem de socat pentru ca era pentru prima data in fata imaginii foametei. Impins de acest sentiment, Carter a inceput sa-I fotografieze pe copiii infometati. In cazul celebrei fotografii, Silva spune ca mamele isi lasau copiii in urma pentru cateva minute pentru a-si primi pachetele cu mancare. In plus, el a adaugat ca Dumnezeu i-a zambit lui Carter. Langa micuta lasata pentru scurt timp in urma de mama ei a coborat un vultur. Carter a fost abil si l-a imortalizat intr-o ipostaza socanta, dar vulturul a zburat la scurt timp. Ulterior, Carter avea sa relateze ca a asteptat aproape 20 de minute cu aparatul la ochi, sperand zadarnic ca vulturul isi va ridica aripile, pentru un efect mai dramatic. In cele din urma a apasat pe declansator, a alungat pasarea si s-a asezat sub un copac, fumand, plangand si vorbind cu Dumnezeu. Nici el, nici altcineva nu stie ce s-a intamplat cu copilul; cert este insa ca fotograful nu

l-a ajutat. Revenind la intrebarile expuse mai sus. Cat trebuie sa fim umani si cat trebuie sa fim profesionisti? Paul Martin Lester scrie in cartea sa Fotojurnalismul O Abordare Etica, in capitolul opt

Jongland cu jurnalism si umanism , ca un fotojurnalist este o combinatie intre un profesionist calculat, detasat, si un cetatean sensibil, implicat. O mama care plange moartea fiicei sale nu este doar o imagine care trebuie focalizata, o poza care trebuie imprimata, o fotografie care trebuie publicata. Durerea mamei este o lectie de umanitate. Daca fotojurnalistul produce o fotografie fara a se gandi deloc la tragedia acesteia, lectia s-a pierdut. Dar daca fotografului ii pasa, fotografia devine mai umana si face cititorii partasi la durere, iar fotojurnalismul isi atinge astfel cel mai inalt potential. Citind aceste paragrafe si gandindu-ne la efectul pozei lui Carter asupra publicului, am putea crede ca jurnalistul a fost profund afectat de imagine. Atunci de ce a intors spatele copilului aflat in suferinta? Poate pentru ca functiona dupa teoria conform careia un bun jurnalist nu intervine in desfasurarea lucrurilor, pentru ca rolul lui este acela de a reda realitatea, nu de a o modifica. Prin urmare, calea aleasa de Carter a fost calea etica. Darcat de morale au fost faptele lui? Ei bine, morala i-ar fi dictat sa ajute copilul in prag de moarte, sa-l ia in brate, sa-I dea o mana de ajutor. Sau macar sa alunge vulturul. Constiinta reporterului s-a trezit insa mai tarziu, iar reactia lui a fost tragica. Poate ca viata lui Carter ar fi avut un curs cu totul diferit daca, dupa ce facea fotografia, nu intorcea spatele, ci salva copilul. Multe voci au fost impotriva acestei solutii, argumentand ca fetita era oricum intr-o stare mult prea grava pentru a fi fost ajutata. Incercarea nu ar fi stricat nimanui insa, iar profesionalismul reporterului cu siguranta nu ar fi fost pus la indoiala. Deasemenea este stiut ca pentru a atinge un scop trebuie sa urmezi niste pasi, sa pasesti treapta cu treapta pe scara propriei evolutii. Nu stii niciodata unde vei ajunge facand lucruri dar nu vei ajunge nicaieri nefacand nimic. Fotografia in general nu se face cu rea credinta. Fotografia este o arta care ca orice arta se afla sub semnul bunei credinte. Cum poti sa acuzi un adept al unei arte de rele intentii? Cu toate acestea rezultatul final, cum este si acest caz se intampla sa fie privit cu ochi rai si judecat aspru. Altii, in apararea jurnalistului care a decis sa-si curme viata din vina remuscarilor, au spus ca salvarea acelei fetite ar fi putut la fel de bine pusa in discutie. Altfel spus, de ce acel copil, cand erau sute de astfel de cazuri? Cum ar fi putut alege Carter sa salveze acel copil si nu altul? Cine ii dadea lui aceasta putere? Raspunsul? Normele de convietuire in societate te impiedica sa-ti pui astfel de intrebari. Morala nu te lasa sa intorci spatele unui copil suferind sau sa invoci profesionalismul. In plus am putea vorbi despre specificul acestei slujbe, a carei reusita si performante depind de surprinderea unor momente si imagini incredibile. Mai mult, detinerea unui aparat de fotografiat performant care il pune in postura privilegiata de a se alege cu ceva, in speta cu o imagine unica. Cui ii pasa daca tu ai fost martorul unui accident sau al unei tragedii daca nu o poti dovedi ?! Camera te face mai credibil si mai respectabil pentru ca poti insira dovezi concrete, imagini, nu vorbe. Si atunci, cei mai multi profita si trec peste normele de moralitate sau etica. Sunt vinovati moral, dar asta nu se amendeaza contraventional sau penal. Si atunci foarte multi profita si surprind imagini senzationale, trecand peste pornirile firesti de umanitate sau se lasa purtati de dorinta de a obtine un rezultat remarcabil si aprecierea celor care vad produsul, uitand de fapt ca uman, moral dar si etic momentul ar fi trebuit tratat diferit. Tot despre cazul nefericitului Carter, Susan Sontag scria in cartea sa Despre fotografie (On Photography): Desi aparatul foto este o statie de observare, actul fotografierii este mai mult decat observatie pasiva. Precum voyeurismul sexual, el reprezinta un act de incurajare, cel putin tacita, adesea explicita, ca orice se intampla, sa mearga inainte. Sa faci o fotografie inseamna sa te intereseze lucrurile asa cum sunt, in starea lor neschimbata (cel putin atata cat sa faci o fotografie buna), sa fii in complicitate cu orice face un subiect interesant, demn a fi fotografiat inclusiv, cand este de interes, durerea sau nefericirea altuia. Fotografia este esentialmente un act de non-

interventie. Parte din oroarea unor asemenea mostre memorabile ale fotojurnalismului contemporan, precum imaginea calugarului vietnamez intinzand mana dupa canistra cu benzina, sau gherila bengaleza injunghiind cu baioneta un banuit de colaborationism, vine din intelegerea a cat de plauzibil a devenit pentru fotograf, in situatia in care are de ales intre o fotografie si o viata, sa aleaga fotografia. Persoana care intervine nu mai poate inregistra; persoana care inregistreaza nu poate interveni. Regizorul Dan Krauss, realizatorul filmului multipremiat Moartea lui Kevin Carter: Victima a Clubului Bang Bang (The Death of Kevin Carter: Casualty of the Bang Bang Club) 2005 a spus intr-un interviu acordat HBO Documentary Films ca Multi fotografi sunt capabili sa-si utilizeze aparatul ca pe un scut emotional care sa-i protejeze de lucrurile la care sunt martori. Insa Kevin era la fel de sensibil emotional precum era filmul din aparat, la imaginile pe care le vedea. Totusi, meseria se poate face la fel de bine si daca esti totodata om, pentru a nu te transforma in victima tocmai a fotografiei care te face nemuritor. Din pacate insa, fuga dupa subiecte ne transforma in persone crude uneori. Pentru exclusivitate, pentru a ne impresiona publicul facem lucruri pe care in timpul nostru liber nici n-am concepe ca le poate face cineva. Un exemplu in acest sens ar fi cazul femeii care si-a dat foc in fata primariei din Ploiesti in urma cu cativa ani. In jurul ei roiau jurnalistii, cu camere de luat vederi, insetati de nevoia unui subiect tare. Cand a fost cuprinsa de flacari, niciunul dintre operatori nu a lasat camera la o parte. Au stat neclintiti in fata tortei vii pentru a obtine imagini cat mai bune. A fost etic. E oare moral? Ne putem detasa de partea umana in timpul serviciului? Sa luam un alt caz. Un avion se prabuseste. Mor oameni. Autoritatile nu fac publice numele victimelor, dar le dau lista sub embargou jurnalistilor. O echipa merge la usa uneia dintre victime si-I da familiei vestea in direct. A meritat oare socul familiei pentru exclusivitatea si audienta? Profesia de jurnalist este una care te pune in fata celor mai multe alegeri intre etica si morala. Nu exista insa un raspuns general valabil. Pot alege sa fiu o persoana morala, dar pot fi sanctionata pentru ca stirea a intrat in exclusivitate la concurenta. Pot alege sa fiu etic, dar ma mai pot privi in oglinda a doua zi? Trebuie sa cautam intotdeauna calea de mijloc. Ea exista cu siguranta!