1

Cuprins:
ntroducere I Metode de determinare a duritii apei

1.1Determinarea duritii temporare a apei prin titrare

1.1.1 DETERMINAREA DURITTII TEMPORARE 1.2 DETERMINAREA DURITTII SI MINERALIZARII TOTALE A APEI II Efectele duritii apei III Dedurizarea apei IV Metode de laborator utilizate in dezinfectia apei

Bibliografie

ntroducere
Apa este un factor indispensabil organismului uman. nc din cele mai vechi timpuri asezarile umane au fost de-a lungul raurilor sau pe malul marilor.Necesarul zilnic de apa al omului este aproximativ de 1.5-2 litri consumata ca atare ,dar pentru curatenia corporala omul foloseste zilnic aproximativ 40litri de apa.Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca optim pentru acoperirea acestor nevoi ,este necesar o cantitate de 100 litri in 24 ore. Apa folosita de om trebuie sa intruneasca anumite proprietati organoleptice fizice si chimice.Aceste proprietati pot fi determinate cu ajutorul analizei fizico-chimice a apei.In acest sens , unele determinari se fac la locul de recoltare ,astfel:

determinarile organoleptice (gust,miros ),determinarea temperaturii, fixarea oxigenului dizolvat si a hidrogenuluisulfurat ,determinarea clorului rezidual,a bioxidului de carbon liber si agresiv,determinarea de Ph. determinarea turbiditatii, a suspensiilor,determinarea reziduului,determinarea fosfatilor a oxidabilitatii a formelor de azot,determinarea fierului, a durabilitatii temporare ,a manganului. Determinarea alcalinitatii si aciditatii,determinarea duritatii totale a calciului si magneziului,determinarea fluorului.

Proprietatile organoleptice ale apei sunt reprezentate de acele caracteristici care impresioneaza organele noastre de simt,adica gustul si mirosul apei. Gustul apei este dat de continutul in substante chimice si in preimul rand de sarurile minerale si de gazele dizolvate (oxigenul si bioxidul de carbon).Excesul sau carenta unora dintre aceste componente poate imprima apei un gust neplacut(fad ,salciu,amar,dulceag). Mirosul apei este legat de asemenea de prezenta in exces a unor elemente naturale sau provenite prin purificarea apei,ca si din unele transformari la care sunt supuse in apa anumite substante chimice mai ales poluante. Atat gustul cat si mirosul apei, desi au ca principala caracteristica un mare grad de subiectivitate ,totusi au din punct de vedere sanitar,o valoare deosebita.In primul rand influienta lor asupra utilizarii apei este hotaratoare ,poate duce la excluderea folosirii apei respective.Gustul si mirosul apei pot servi si ca indicatori de poluare a apei. Apa potabila nu trebuie sa aiba miros caracteristic si trebuie sa aiba un gust placut.In caz contrar apa poate prezenta subtante poluante care sunt daunatoare sanatatii.Prezenta substantelor poluante in apa poat fi evidentiate prin culoare apei.Chiar si temperatura apei poate fi un indicator indirect de poluare ,mai ales pentru apele subterane ,unde se stie ca temperatura este constanta.Varitia acestei
3

temperaturi insa ,paralel cu variatia temperaturii aerului ,indica existenta unei comunicari cu exteriorul si deci posibilitatea de patrundere in sursa de apa a poluantilor din afara. Astazi exista o preocupare continua la nivel national si mondial de inbunatatire continua a calitatii apei potabile.In unele tari din vestul Europei se urmaresc 45 de indicatori referitor la calitatea apei ,iar normele Comisiei Economice Europene (C.E.C.)aprobate in 1980,recomanda urmarirea continua a 62 de caracteristici ale apei potabile. Planul mondial de supraveghere a calitatii apelor face parte din Sistemul mondial de supraveghere a mediului inconjurator (G.E.M.S.)initiat prin Prgramul Natiunilor Unite, prevede urmarirea calitatii apelor prin trei categorii de parametri: a)parametri de baza-temperatura -pH -conductibilitate -oxigen dizolvat -colibacili b)parametri indicatori ai poluarii persistente: -cadmiu -mercur -compusi organo-halogenati -compusi organo metalici -uleiuri minerale c)parametri obtionali: -carbon organic total -consum biochimic de oxigen -metale grele -arsenic -bor
4

-sodiu -cianuri -uleiuri -streptococi In toate tarile dezvoltate controlul poluarii apelor constituie o preocupare permanenta,deoarece calitatea apei contribuie la sanatatea natiunilor. In tara noastra ca in toate tarile lumii ,exista legi speciale in lupta impotriva poluarii apelor .La Stokholm in anul 1972 a fost prima conferinta mondiala pentru protectia mediului inconjurator iar ONU a lansat Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator,prin care s-au initiat o serie de actiuni pentru ameliorarea situatiei existente si promovarea calitatii apei inclusiv a celei din mari si oceane. Contradictia dintre tarile bogate si cele sarace se reflecta in acest element vital al vietii si dezvoltarii care este apa ,aducand decalajul si asa enorm intre bogati si saraci.Dupa statistici recente in tarile sarace 3 din 5 persoane au acces la apa potabila ,75%dintre locuitori nedispunand de instalatii sanitare cu minim de igiena. Astfel s-a constatat ca datorita consumului de apa nepotabila ,in tarile sarace mor anual circa 15 milioane de copii in varsta de pana la 5 ani.De aceea O.N.U. conchide ca principala preocupare a societatii in prezent si in viitor va trebui sa fie reprezentata de evitarea sau limitarea poluarii apei ca prima actiune de mentinere a actualelor surse naturale ale omenirii. Ph-ului apei Ph-ul apelor variaza putin fata de ph-ul neutru datorita prezentei CO2 ,bicarbonatilor si carbonatilor.apele dure au ph-ul mai ridicat comparativ cu apele moi.ph-ul apelor rezidualepoate fi acid sau alcalin si constituie o cauza a perturbarii echilibrului biologic al bazinului receptor, impiedicand desfasurarea normala a procesului de autopurificare. Pentru determinarea ph-ului apei se folosesc metode colorimetrice sielectrorimetice. Duritatea apei Duritatea apei este data de prezenta tuturor cationilor din apa in afara de cationii metalelor alcaline. Deoarece ionii de calciu si magneziu se gasesc in apa in cantitate mult mai mare fata de ceilalti cationi, determinarea duritatii va consta din determinarea concentratiei acestor ioni. Apele dure sunt neplacute la gust; la fierberea apei sarurile in exces se depun pe vase, cazane, conducte si/sau impiedica o buna fierbere a legumelor; cu sapunul dau saruri insolubile fiind
5

neeconomice. Apele moi sunt incriminate de producerea unor afectiuni cardiovasculare. Duritatea apei este de doua feluri: duritate temporara sau carbonata, data de bicarbonatii de calciu si magneziu prezenti in apa si duritatea permanenta sau necarbonata data de celelalte saruri de calciu si magneziu (azotati, sulfati, cloruri, fosfati etc). Suma celor doua duritati formeaza duritatea totala . Duritatea excesiva a apei are implicatii de ordin economic. Conventional , duritatea se exprima in grade de duritate care pot fi grade germane (1 grad = 10 mg CaO) sau grade franceze (1 grad = 10 mg CaCO3). La noi in tara,exprimarea duritatii se face in grade germane. Deficitul de oxigen din apa Deficitul de oxigen este diferenta dintre cantitatea de oxigen dizolvata in apa in conditii de saturatie si cantitatea de oxigen gasita in proba de apa analizata. El are mare importantai n caractizareas anitara a unei ape; cu cat deficitul de oxigen este mai mare cu atat nivelul poluarii apei este mai crescut si pericolul pentru sanatatea consumatorilor mai ridicat.

I Metode de determinare a duritii apei

Duritatea apei reprezint proprietatea imprimat acesteia de coninutul total de sruri solubile de calciu i magneziu. In funcie de natura acestor sruri se deosebesc dou tipuri de duriti:

Duritate temporar Duritate permanent

Duritatea apei este determinat de concentraia srurilor de calciu si magneziu din ap. O ap se numete dur, atunci cnd conine multe sruri de calciu (mai ales sub form de carbonat sau sulfat de calciu) i de magneziu. Bicarbonaii de calciu i magneziu care confer apei reacie alcalin alctuiesc duritatea temporara sau duritatea carbonailor (KH) iar clorurile i sulfaii de calciu si magneziu alctuiesc duritatea permanent. Prin nsumarea celor doua duriti rezult duritatea total (GH). Duritatea total influeneaz direct creterea petilor, plantelor i a microorganismelor. Duritatea total a apei se msoar n grade de duritate, existnd 3 sisteme de notare: german, francez i englez. n acvaristic cel mai frecvent utilizat este gradul de duritate german (dGH), care exprim cantitatea de sruri de calciu i magneziu dizolvate ntr-un litru de ap, iar 1dGH = 10 mg CaO. Corespondenta dintre gradul de duritate german i francez este urmtoarea: 1 german = 1,78 francez si 1 francez = 0,56 german Dup gradul de duritate, apele se pot clasifica astfel: foarte moi ntre 0 4 dGH moi ntre 4 8 dGH mijloci ntre 8 12 dGH moderat de dure 12 18 dGH dure 18 30 dGH foarte dure peste 30 dGH Pentru msurarea duritii, n acvaristic se pot utiliza testele existente n comer, acestea fiind foarte uor de utilizat, de obicei prin numrarea picturilor necesare pentru virarea de la o culoare la alta culoare.

1.1 DETERMINAREA DURITTII TEMPORARE

Duritatea temporar (dt) se determin prin titrare cu acid clorhidric 0.1 N n prezent de indicator metilorange. Au loc urmtoarele reactii: Mod de lucru - se msoar 100ml ap de la robinet si se introduc ntr-un vas conic; - se pun 2-3 picturi de metilorange; - se titreaz (se adaug, cu atentie, mililitru cu mililitru dintr-o biureta) cu solutie 0.1 n HCl pn la virarea ( modificarea culorii) indicatorului de la galben pai la portocaliu; - se ncalzeste proba pn la fierbere pentru eliminarea CO2; - se raceste proba; - dac solutia revine la culoarea galben se titreaz n continuare cu HCl pn la portocaliu;

1.1.1 Determinarea duritii temporare a apei prin titrare

U n i i d i n t r e c e i ma i c u n o s c u i i n d i c i c h i mi c i c a r e s e r e f e r l a n a t u r a i c a n t i t a t e a diferitelor substane chimice pe care le conine apa natural sunt duritatea, aciditatea ialcalinitatea. Valorile lor trebuie cunoscute iar unele substane chimice trebuie ndeprtatenainte de folosirea apei ca ap potabil sau n diferite domenii industriale ca ap industrial(diferite instalaiide nclzire a apei). Duritatea total, n o t a t d T, reprezint coninutul total de ionii de calciu (Ca +2) i magneziu (Mg+2)existen i n ap sau abur sruri solubile.Coninutul de ioni de calciu i magneziu pot fi sub form de:c a r b o n a i a c i z i s a u b i c a r b o n a i , C a ( H C O 3)2 i M g ( H C O 3)2, c e c o n f e r duritatea temporar(dtp) sau carbonatic. Se numete temporar deoarece dispare la nclzireaa p e i ( t > 6 0 C) i reprezint coninutul n ioni de calciu i magneziu corespunztor coninutului de carbonai acizi de calciu i magneziu din ap. Carbonaii acizi setransform n carbonai neutri sau hidroxizi greu solubili:Ca(HCO3)2 CaCO3+ CO2+H2OMg(HCO3)2 MgCO3+ CO2+H2OMgCO3+H2O Mg(OH)2+ CO2alte sruri solubile de calciu i magneziu (sulfai, cloruri, azotai), stabile termic, ceconfer duritate permanent(d p) sau necarbonic i reprezint coninutul de ioni decalciu i magneziu corespunztor altor sruri de calciu i de magneziu n afar decarbonaii acizi. Aceste sruri precipit numai cnd produsul lor de solubilitate este depit.dT= dtp+ dtp .Ionii de calciu i de magneziu exist n ap datorit disocierii srurilor menionate.Mai exist i noiunea de duritate rezidual,notat d r, care reprezint duritatea total dupaplicarea unui procedeu de tratare.Duritatea apei se msoar n grade de duritate (germane, engleze,
8

americane...= in mE/L (miliechivaleni/litru de ap). n Romnia se folosete gradul de duritate german (d).1d reprezint un coninut de sruri solubile de calciu i magneziu,echivalent cu 10mg CaO/litru de ap.CaO este ales convenional ca substan de referin, pentru calcul. Elnu exist ca atare n apa dur. Pentru exprimarea duritii apei nd, coninutul srurilor solubile menionate se transform prin calcul stoechiometric n CaO. Determinarea duritii apei are la baz metoda titrimetric. Aceasta foloseste reacia de complexare a ionilor de Ca si Mg cu sarea disodic a acidului etilendinamo-tetraacetic (EDTA), la pH aproximativ 10, n prezena indicatorului eriocrom negru T.

1.2

DETERMINAREA DURITTII SI MINERALIZARII TOTALE A APEI

Duritatea totala reprezinta cantitatea totala de ioni de calciu si magneziu prezenti in apa, sub forma de saruri solubile (in principal sub forma de bicarbonati). Acestia, prin descompunere, duc la aparitia carbonatilor respectivi, care sunt compusi greu solubili si precipita. Una dintre substantele absolut indispensabile pentru viat, pentru orice ramur de activitate economic si care intervine n majoritatea proceselor fizico chimice, este apa. n natur apele nu sunt constituite din ap pur ci sunt de fapt diferite solutii diluate. Astfel n apele subterane si de suprafat predomin srurile pe care apa le dizolv din componentii mineralogici cu care vine n contact, iar n apele de precipitatie atmosferic sunt prezente gazele pe care le dizolv din aer. Continutul de gaze este diferit, ca si natura gazelor dizolvate. Apa de ploaie contine cantitti variabile de CO2, H2S, SO2, etc. n zonele industriale unde continutul de CO2 este mai mare si nsotit de cantitati variabile de SO2 si NO2 apele au un caracter acid (H2CO3, H2SO4, HNO3) prin urmare au un caracter foarte agresiv. Astfel puterea de solubilizare a apelor cu continut de H2CO3 este foarte mare fat de rocile si mineralele cu care vine n contact, conducnd la formarea unor ape cu continut bogat n bicarbonati din care cel mai nociv este bicarbonatul de calciu si magneziu care confer apelor asa-numita duritate temporar. n practic utilizarea apei poate lua diferite directii: ap potabil, ap de cazane si generatori de abur, ap tehnologic. Apele potabile pentru a putea fi utilizate n acest scop trebuie s ndeplineasc o seam de conditii numite indici de solubilitate, care fixeaz continutul admis al
9

microorganismelor, suspensiilor, srurilor solubile, pH-ului, substantelor organice. Apele industriale se mpart n: - ape de fabricatie utilizate ca materie prim sau auxiliar n industrie; - ape de alimentare a caznelor de aburi. n mod conventional duritatea se exprim n grade de duritate (n grade de duritate (d). n Romnia se utilizeaz gradul de duritate german care reprezint un continut de sruri de calciu si magneziu echivalent cu mg CaO la 1000 mL de ap. Relatia dintre diferite grade de duritate (german, francez, englez) este prezentat n urmtorul tabel. 1 grad german, d 10 mg CaO/dm3 1.79 f 1.25 e 0.375 mval 1 grad francez, f 10 mg CaCO3/dm3 0.70 e 0.1 mval 0.56 d 1 grad englez, e 14.3 mg CaCO3/dm3 0.80 d 1.45 f 0.285 mval 1 mval 28 mg CaO/dm3 2.8 d 5 f 3.5 e Se deosebesc urmtoare tipuri de duritate a apei: - duritatea temporar (dt), determinat de prezenta bicarbonatilor de calciu si magneziu. Acesti compusi sunt termic instabili, descompunndu-se la nclzire, n carbonatii corespunztori care au produse de solubilitate mai mici si se depun, conform reactiilor: - duritate permanent (dp), conferit de sulfati, cloruri, azotati de calciu si magneziu, care persist n ap si dup fierbere. - duritate total (dT) egal cu suma duritatilor temporar si permanent. Valoarea duritatii totale permite urmtoare clasificarea a apelor, important pentru utilizrile industriale: - ape foarte moi, cu duritate sub1 d - ape moi, cu duritate 4 5 d - ape mijlocii, cu duritate 8 12 d - ape dure, cu duritate 12 30 d - ape foarte dure, cu duritate peste 30 d

10

II Efectele duritii apei

Duritatea este o proprietate care influeneaz o serie de alte proprieti fizicochimice ale apei i soluiilor sale, cum ar fluiditatea,vscozitatea dinamic, tensiunea superficial, temperatura de solidificare i de fierbere. Valoarea acestor mrimi contribuie la producerea unor efecte fizice i chimice care determin evoluia unor procese naturale, biologice i tehnologice. O valoare neadecvat a duritii apei poate duce la evoluii nefavorabile ale unor procese sau la producerea unor deteriorri ale mediului natural, ambiental sau chiar a unor agregate, maini i utilaje. Din acest motiv controlul duritii apei prin metodele de dedurizare sau de durizare are o mare nsemntate practic.

11

III Dedurizarea apei

Duritatea apei este : Dtemp - duritatea temporara se datoreaza carbonatilor acizi de calciu si magneziu dizolvati in apa ; Dp - duritatea permanenta se datoreaza celorlalte saruri de calciu si magneziu aflate in apa ( cloruri, sulfati, azotati etc. ) ; Dtot duritatea totala este suma dintre Dtemp si Dp . Ea se exprima in garde . Un grad de duritatea (german) corespunde unei conatitati de 10 mg CaO la 1 L apa . Apa dura este nedorita. Ea nu face spuma cu sapunul ( nu spala bine ) , nu fierbe bine alimentele . Apa dura depunde pe peretii cazanelor de aburi cu o crusta de saruri care impiedica transmiterea normala a caldurii . Prin fisurarea acestei cruste , apa din cazan poate ajunge in contact cu peretii supraincalziti ai acestuia , produncandu-se o evaporare rapida urmata de o crestere a presiunii , existand pericolul exploziei cazanului. In natura , duritatea apelor variaza in limite largi . Apa de ploaie are duritatea 0,515 , apa din rauri 4-14 . Unele ape calcaroase pot avea o duritate de pana la 60 . Apele cu duritatea peste 30 sunt considerate foarte dure . Dedurizarea apei se poate face prin mai multe metode : Prin fierberea apei , caronatii acizi se transforma in carbonati neutri , insolubili , care pot fi indepartati prin filtrare ; Suritatea permanenta se indeparteaza prin adaugare de carbonat de sodiu sau var in apa dura : CaSO4 + Na2Co3 = CaCo3 + Na2So4 MgSo4 + Ca(OH)2 = CaSo4 + Mg(OH)2

12

IV Metode de laborator utilizate in dezinfectia apei

Poluarea microbiana a apei are drept consecinte transmiterea hidrica a unei mare numar de boli infectioase , de cele mai multe ori cu caracter epidemic. In vederea inlaturarii acestui pericol, s-au elaborat diferite metode de reducere a germenilor ca, sedimentarea simpla sau dupa prealabila coagulare, filtrare prin nisip, pamant cu infuzorii, antracit, microstrecurare etc., toate insa cu eficienta limitata . Dezinfectia apei se poate realiza atat prin mijloace fizice ca utilizarea radiatiilor ultraviolete, a ultrasunetelor, a radiatiilor ionizate, fierberea distilarea, filtrarea apei etc. ,cat si prin mijloace chimice, ca folosirea clorului si a compusilor sai (substante clorigene ), ozonului, argintului, bromului, iodului, permanganatului si alte asemenea substante. Mijloacele chimice de dezinfectare a apei trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditi pentru a fi corespunzatoare: -sa fie eficiente, adica sa aduca apa la conditiile de potabilitate; -sa nu modifice calitatile apei si in primul rind cele organoleptice; -sa nu lase in apa substante cu actiune nociva asupra consumatorilor; -sa fie usor de manipulat, sa nu prezinte pericol pentru cei care le manipuleaza; -sa fie cat mai economice. Cea mai utilizata metoda este folosirea clorului cunoscuta sub numele de clorurare(clorinare sau clorizare). Mecanismul de actiune se bazeaza pe proprietatea oxidanta a clorului , care in contact cu apa formeaza acidul hipocloros care in functie de ph se descompune in oxigen atomic sau ion hipoclorit : Cl2+H2O HOCl+HCl HOCl O+HCl sau HOCl ClO + H Mecanismul biologic consta in blocarea unor enzime bacteriene cu precadere cele sulfhidrice, si distrugerea germenilor. In general bacteriile care au echipament enzimatic mai dezvoltat sunt mai sensibile decat virusurile. Eficienta dezinfectiei nu depinde numai de numarul si felul germenilor din apa ci si de alte conditii dintre care unele tin de clor iar altele de calitatea apei.
13

Apa este un compus cu rol primordial in natura, industrie, agricultura, constructii etc. In natura apa are o importanta biologica deosebita reprezentind baza structurala si functionala a fiintelor vii. Ploaia acida Definitie: Ploaia acida este o forma de poluare atat a aerului cat si a apei definita ca fiind orice tip de precipitatie ce are un nivel al aciditatii mai ridicat decat cel al unei precipitatii nepoluate. In general, pH-ul de 5,6 a fost folosit drept baza de referinta in identificarea ploii acide, desi aceasta valoare nu a fost acceptata de multi cu usurinta. Interesant este faptul cas 5,6 este valoarea pH-ului dioxidului de carbon in raport cu apa distilata. Deci, orice precipitatie care are o valoare a pHului mai mica decat 5,6 este considerata precipitatie acida. Din ce cauza apare ploaia acida? Una din principalele cauze ale ploii acide este dioxidul de sulf (SO2). Sursele naturale ce emit acest gaz sunt vulcanii si planctonul dar principala sursa ramane arderea combustibililor fosili, cum sunt carbunele si petrolul responsabili pentru aproximativ jumatate din emisiile dioxidului de sulf de pe suprafata globului. Cand sulful este prezent in combustibil, din reactia lui cu oxigenul rezulta dioxid de sulf Acesta reactioneaza cu apa si formeaza acidul sulfuric (H2SO4). Nu toata cantitatea de dioxid de sulf se transforma in acid sulfuric. De fapt, o mare parte poate pluti in atmosfera pentru ca apoi sa se intoarca in aceeasi stare pe pamant. Reactiile cele mai posibile sunt: 1) 2SO2 + O2= 2SO3 SO3 + H2O= H2SO4 2) OH + SO2(+M)= OHSO2(+M) OH este produs de catre fotodescompunerea ozonului Alte gaze ce contribuie la formarea ploii acide sunt : oxizi de azot (NOx), dioxidul de carbon (CO2) si clorul (Cl2). Sursele de oxizi de azot sunt mai ales centralele energetice si gazele de esapament. Ca si dioxidul de sulf, acesti oxizi de azot se imprastie in atmosfera si se transforma in acid azotic. Reactiile care au loc sunt catalizate in norii foarte poluati in prezenta fierului, magneziului, amoniacului si a perhidrolului. In cazul NO2 avem reactiile: OH + NO2 2(+M) -cea mai importanta reactie 1. 2NO2(g) + H2
+

+ NO3- + NO214

+ 2. NO(g) + NO2(g) + H2 + 2NO2+ 3. 3NO2(g) + H2 + 2NO3- + NO(g) Aceste reactii sunt limitate din cauza dependentei lor fata de presiunea NO 2 prezent in atmosfera si de solubilitatea scazuta a NOx

Consecintele ploii acide: Ploaia acida a fost inca de acum cateva decenii o problema ecologica majora. Pana de curand, se cunoateau putine lucruri despre aceasta. S-au facut multe studii pentru a determina cauzele chimice ale producerii poluarii acide, oamenii de stiinta emitand cateva teorii pentru a explica acest fenomen. Doar recent s-au descoperit toate efectele pe care ploaia acida le poate avea: .Efect asupra lacurilor si ecosistemelor acvatice Unul dintre efectele directe pe care le produce ploaia acida este acela asupra lacurilor si ecosistemelor acvatice. Ploaia acida care ajunge pe pamint spala ingrasamintele chimice si alte substante toxice conducandu-le in lacuri.Acest lucru duce la scaderea pH-ului apei lacurilor cu efecte nocive asupra faunei si florei . n Muntii Adirondack din SUA, o patrime din lacuri si iazuri sunt acidice, si multe dintre ele si-au pierdut deja pestii. Toate raurile majore ale Norvegiei au fost scuturate de ploaia acida, reducand drastic populatia de somon si pastrav. Efect asupra padurilor si solurilor Efectul ploii acide asupra copacilor constituie o problema majora. Se pare ca cele mai afectate sunt padurile de conifere. Acidul reactioneaza cu substantele nutritive necesare copacilor, cum sunt calciul, magneziul, potasiul, ceea ce ingreuneaza hranirea lor. Aceasta face ca arborii sa fie mai susceptibili la alte fenomene: nu mai pot rezista vantului sau greutatii zapezii. Ploaia acida face sa le cada frunzele, iar copacii afectati au o culoare palida, anormala. Efect asupra atmosferei Unii dintre constituentii poluarii acide sunt sulfati, nitrati, hidrocarburi si ozon. Acestia exista in aer sub forma de particule uscate si contribuie la formarea cetii, micsorand vizibilitatea. Acest lucru este foarte grav, mai ales in cazul pilotarii avioanelor. Ceata acida intervine si in cazul circulatiei luminii solare spre pamint si inapoi. In Arctica, aceasta afecteaza cresterea lichenilor, hrana a multor animale precum renii. Efect asupra arhitecturii Particulele acide se depun pe cladiri si statui, provocand coroziunea lor. De exemplu, Capitoliul din Ottawa se dezintegreaza din cauza excesului de dioxid de sulf din atmosfera. La contactul cu acidul, calcarul si marmura se transforma intr-o
15

substanta moale numita gips, ceea ce explica coroziunea cladirilor si statuilor. Parthenon-ul din Atena, Grecia, cat si Taj Mahal-ul din Agra, India se deterioreaza datorita ploii acide. In plus, podurile, caile ferate, avioanele au de suferit, astfel incat se cheltuiesc tot mai multi bani pentru repararea stricaciunilor produse de ploaia acida.

Efect asupra oamenilor Printre cele mai serioase probleme provocate de poluarea acida, se numara problemele respiratorii. Dioxidul de sulf si oxizii de azot provoaca probleme respiratorii precum astm, tuse, dureri de cap, iritari ale ochilor, nasului si gatului. O problema indirecta o reprezinta metalele toxice care, dizolvate in apa, ajung apoi in fructe, plante, tesuturile animalelor, care sunt consumate de om. Chiar daca aceste substante nu afecteaza animalele, ele pot fi daunatoare pentru om.Metale precum mercurul sau aluminiul se acumuleaza in organismul uman provocand diferite afectiuni chiar si moartea. Cum putem preveni aceasta catastrofa? Cea mai buna metoda mpotriva ploii acide este prin reducerea cantitatii de dioxid de sulf si a oxizilor de azot emanati de centrale, de autovehiculele motorizate si de fabrici. Reducerea emisiilor de SO2 se poate face: -inaintea combustiei prin curatarea carbunelui de materialul inert ce contine FeS2.

16

-in timpul combustiei prin amestecarea in benzina a unei solutii de calcar pisat ce poate reduce emisiile de SO2 . Aceasta reactioneaza cu dioxidul de sulf si reduce emisiile cu peste 90 %. -dupa combustie prin desulfurarea umeda a gazelor Reducerea emisiilor de NOx se poate face: -in timpul arderii prin supraincalzirea aerului inaite de ardere -dupa ardere printr-uns istem catalitic de reducere Cea mai simpla metoda de a reduce din aceste emanatii este folosirea in cantitati mai mici a energiei provenita din combustibilii fosili. Fiecare, personal, poate ajuta. De fiecare data cand un consumator cumpara un dispozitiv de micsorare a energiei, adauga izolare la casa sau ia autobuzul pana la serviciu, automat el/ea conserva energie si ca urmare lupta mpotriva ploii acide

17

Bibliografie
www.britannica.com www.utexas.edu www.soton.ac.uk www.nature.nps.gov/natnet/ard/ www.epa.gov

18