Dania traie?te ntr-o lume abstracta, inaccesibila, ?i realitatea o deziluzioneaza . O ntmplare ma va face mai explicit. A trebuit sa plece la Bra?

ov pentru doua zil e. Binen?eles, despar?irea ntre noi, la telefon, s-a facut cu multa triste?e. Nici cnd, prin spa?iu, n-au plutit cuvinte mai tragice. De la Bra?ov, Dania nu mi-a te lefonat, caci n-a putut ramne deloc singura". S-a ntors, cu trenul cel dinti posibil . La ntoarcere (Mady mi-a povestit, erau mpreuna), trepida ca sa ajunga mai repede . La fiecare sta?ie ntreba : Voi putea oare sa-l vad astazi ?" Ceea ce era destul de complicat. Seara putea sa ma primeasca, caci se gasea singura, dar era prea tr ziu. Nu ?tia daca o sa ma gaseasca acasa cnd o sa ma cheme la telefon, ?i nici da ca telefonul meu va fi liber, ca sa-mi vorbeasca. A?teptare nfrigurata de fiecare moment. Imediat ce am fost chemat, am plecat la casa ei, fara sa ?in seama daca eram mbracat bine sau barbierit. Am gasit-o a?teptndu-ma la fereastra, de nerabda re, niciodata nu mi-a mai aparut att de frenetica. Dar nen?elegerea cre?tea ntre no i pe fiecare clipa. Gndea probabil, chiar daca nu era lucida de acest gnd : Numai a sta e?ti tu ?" mi dam seama de ora trzie ?i voiam sa plec. Dania ma re?inea, dar p arca numai pentru ca ?tia ca trebuie sa ma re?ie. Gndisem : singurul mijloc de ami ?ine prestigiul n ochii Daniei e de a nu apare deloc. Puteam sa ma mul?umesc c u att de pu?in ? ?i ct timp ar fi durat starea ei de a?teptare a mea ? Pricepeam c a-i produsesem o deziluzie. Nu din cauza mea, orict de pu?ina ncredere a? fi avut n mine; din cauza structurii ei, care nu suporta realitatea. Eram ru?inat de ce n ensemnat i aparusem. Aveam un gnd consolator: poate ca era obosita.