Sunteți pe pagina 1din 5

CUM S-AU UNIT MARAMURESUL CU TARA

Istorii putin stiute

CUM S-AU UNIT MARAMURESUL CU TARA


Cristina Tineghe, Ana-Felicia Diaconu

Vechi leagan de cultura si civilizatie romneasca, tara Maramuresului, locul de bastina al voievozilor Dragos si Bogdan, este cuprins ntre muntii vulcanici din gurpa nordica a lantului carpatic (tibles, Guti, Oas), masivul Rodnei si Muntii Maramuresului. tara Maramuresului reprezinta una din cele mai mari depresiuni intracarpatice, cu o suprafata de aproape 10 000 km2. Abrodarea problemei Maramuresului istoric n contextul creat de organizarea lumii dupa primul razboi mondial prin Conferinta de Pace de la Paris a adus n atentia opiniei publice romnesti o serie de realitati pna atunci neglijate. Punerea n discutie a frontierei de nord-vest a Romniei a condus si la elaborarea unor ample memorii de catre autoritatile locale din Maramures, menite sa aduca la cunostinta pozitia acestora n ceea ce priveste trasarea noilor granite. Prin Tratatul de Alianta ncheiat la 4/17 august 1916 la Bucuresti ntre Romnia si Marea Britanie, Franta, Rusia si Italia, mai exact n conformitate cu articolul 4 din tratat, frontiera nord-vestica a tarii se fixa pe talvegul Tisei, astfel nct n componenta statului romn intra doar o treime din vechiul comitat Maramures. La baza acestei decizii politice credem ca au stat argumente de ordin etnic, datele statistice din momentul respectiv indicnd preponderenta elementului rutean n defavoarea celui romnesc n Maramuresul de la nord de Tisa, dar mai ales necunoasterea sau omiterea realitatilor de ordin istoric, economic etc. specifice tarii Maramuresului. Caracterul secret al tratatului, prevazut prin articolul 7, a mpiedicat opinia publica sa aiba cunostinta de respectiva prevedere. Telegrame catre Bratianu Rezolutia Adunarii Nationale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 stipula chiar din articolul 1 ca: "Adunarea Nationala a tuturor romnilor din Transilvania, Banat si tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor ndreptatiti la Alba Iulia, 1 decembrie 1918, decreteaza unirea acelor romni si a tuturor teritoriilor locuite de dnsii cu Romnia". La baza respectivei prevederi se afla principiul nationalitatilor. Atunci cnd Stefan Cicio-Pop si-a terminat cuvntarea strignd: "Traiasca Romnia Mare de la Nistru si pna la Tisa!", maramuresenii prezenti au protestat afirmnd ca ei nu au venit la Alba Iulia pentru a pune hotar pe Tisa, ci au venit ca sa mpinga hotarul

pna la granita Galitiei, ca Romnia sa cuprinda ntre hotarele ei si Maramuresului romnesc de peste Tisa. La acestea Stefan Cicio-Pop a dat lamuriri, declarnd ca expresia "pna la Tisa" se refera numai la tinuturile dinspre Ungaria si ca tinuturile romnesti dinspre Galitia, desi situate dincolo de Tisa, vor apartine Romniei, subliniindu-si convingerea cu strigatul: "Traiasca Romnia Mare de la Nistru si pna dincolo de Tisa!". Dezideratele sustinute de maramureseni la Alba Iulia nu au fost urmate de catre diplomatii romni prezenti la Conferinta de Pace de la Paris. Astfel, Ion I. C. Bratianu si Nicolae Misu, expunnd la 31 ianuarie 1 februarie 1919 revendicarile teritoriale ale Romniei, pastreaza, n ceea ce priveste hotarul de miazanoapte, frontiera trasata n 1916. Aceasta situatie a ncurajat Cehoslovacia sa solicite la 13 februarie 1919 ncorporarea "tarii locuite de rutenii din Ungaria", desi Cehoslovacia, din perspectiva istorica, nu avea nici un drept asupra acestor teritorii, mai ales n ceea ce priveste Maramuresul istoric. Cererea Cehoslovaciei a fost acceptata la lucrarile Conferintei de Pace si s-a materializat prin trasarea unei linii de frontiera care atribuia statului cehoslovac teritoriul rutenilor din zona subcarpatica. In acesl stadiu al negocierilor, contextul international se complica prin declansarea de catre Ungaria (unde n octombrie 1918 se instaurase puterea sovietelor, a ofensivei care viza recucerirea teritoriului romnesc pierdut si jonctiunea cu trupele bolsevice din Ucraina si Rusia. Actiunea a obligat armata romna sa contraatace. Victoriile acesteia sunt mentionate clar n telegramele trimise lui Ion I. C. Bratianu aflat n Conferinta de la Paris: "La dreapta am atins (Huszt, limita etnografica"; "Am luat Satmarul, de asemenea limita etnografica". Continutul acestora reda nu numai avansarea armatei romne, ci si limita geografica stabilita n functie de preponderenta populatiei romnesti vizata de aceasta. Imposibilitatea armatei cehe de a face fata ifensivei maghiare si propunerea facuta Romniei de a ocupa Rutenia si partea de miazazi a Galitiei, pentru a asigura legatura ntre armata polona si cea romna, cooroborate cu dorinta de a bloca orice comunicare directa ntre ucraineni si rusii bolsevici, a determinat depasirea Tisei si ocuparea ntregii zone subcarpatice, inclusiv a Maramuresului de la nord de Tisa. Memorii La 3 august 1919 nsa se comunica Romniei frontiera cu Cehoslovacia, trasa de Consiliul Suprem al Puterilor Aliate si Asociate, care mentinea cursul Tisei ca linie de frontiera, dar numai pe o portiune delimitata astfel: "de la un punct comun celor trei frontiere ale Romniei, Galkitiei si Cehoslovaciei o linie orientata sensibil catre vestsud-vest prelungita printr-o linie care atinge rul Tisa la nord de confluentul acestuia rul Viseu, apoi continua spre vest talvegul Tisei pna ntr-un punct la cca. 9 km vest de Apsa de Jos..., o linie care sa ntlneasca si sa urmeze linia de despartire a apelor ntre Tisa si Tur". Recunoasterea pe plan international a acesteia a fost confirmata prin semnarea la 10 septembrie 1919, la Saint-Germaine en Laye, Tratatului de pace cu Austria, care n articolul 53 stipula: "Austria recunoaste, precum au facut-o deja Puterile Aliate si Asociate, deplina independenta a statului cehoslovac care va cuprinde si teritoriul autonom al rutenilor de la sudul Carpatilor".

Refuzul lui Ion I. C. Bratianu de a semna acest tratat datorita unor clauze considerate de el inacceptabile pentru Romnia a dus la amnarea ratificarii de catre statul romn a acestui act international. Ragazul a fost folosit de oficialitatile romne, centrale si locale, pentru a pregati documentatia necesara care sa probeze dreptul asupra ntregului Maramures. Intre timp si n tara s-au conturat opinii privind problema Maramuresului. Astfel, printr-un memoriu ntocmit la Sibiu la 5 octombrie 1919 si adresat Ministerului de Razboi, prefectul judetului Maramures prezenta nmod obiectiv cauzele concrete care l-au determinat sa depaseasca granita impusa prin tratatul din 1916 si sa introduca administratia romneasca si la nord de Tisa. El pune accentul n special pe necesitatea mentinerii unei vieti economice care sa permita furnizarea produselor alimentare n zona si mentinerea functionalitatii mijloacelor de comunicatie, folosindu-se totodata de argumente de ordin istoric: "Judetul Maramures ntreg este un vechi leagan al romnului recunoscut de istorie n care valurile rutenesti venite din alte tari au ngropat o multime de elemente romnesti care asteapta sa fie renviate"; "Maramuresul prezinta nu numai o unitate geografica bine definita si foarte pronuntata, ci o unitate organica indivizibila". La 9 decembrie 1919 senatorii si deputatii din Maramures, Ugocea si Satu mare adresau guvernului un memoriu "nu numai n interesul local, ci si n interesul ntregii Romnii Mari si a ntregului neam romnesc", solicitnd ca granitele Maramuresului sa fie stabilite conform liniei de demarcatie trasate n luna iunie 1919 de catre Comandantul trupelor romne de comun acord cu Comandamentul trupelor cehoslovace. Cam n aceeasi perioada Alexandru Vaida-Voevod, ministru de stat n timpul guvernului Vaitoianu, nainteaza un raport documentat asupra Maramuresului, cernd toate comunele romnesti de peste Tisa mpreuna cu hotarele lor si propunnd p frontiera care ncepea la vst de teceu si continua pe culmea muntilor spre nord, viznd ncorporarea n granitele statului romn a plaselor Sighet, Tisa, Taras si jumatate din Teceu. Cea mai veche episcopie Concomitent cu aceste actiuni au avut loc si primele alegeri generale parlamentare libere la care a participat si populatia ntregului Maramures. Astfel, n primul Parlament al Romniei Mari au existat si ruteni care si-au exprimat dorinta de a se uni cu Romnia, fapt semnalat prin mai multe memorii adresate anterior regelui si Consiliului Dirigent. La 1 decembrie 1919 s-a constituit noul guvern condus de Alexandru Vaida-Voevod, care avea sa semneze tratatul de pace cu Austria, Romnia recunoscnd astfel ncorporarea Maramuresului de la nord de Tisa la statul cehoslovac. In acelasi timp nsa, presedintele Consiliului de Ministri au numit pe lnga delegatia romna ca expert pentru Maramures pe dr. G. Iuga, deputat de Maramures, care n timul sederii sale la Paris ntocmeste mai multe memorii, documentatii, harti dovedind caracterul romnesc al Maramuresului de la nord de Tisa si drepturile istorice ale Romniei

asupra acestui teritoriu. Totodata, el initiaza tratative cu delegatia cehoslovaca pentru rectificarea liniei de frontiera preconizata si face lucrari pregatitoare pentru ca problema sa fie prezentata Conferintei de Pace, n cazul n care tratativele cu cehoslovacii n-ar fi condus la rezultatul dorit. Redam n continuare cteva pasaje dintr-un astfel de memoriu n care autorul subliniaza toate argumentele care ndreptatesc statul romn sa revendice acest teritoriu: "Consiliul Suprem pna acum nu a comunicat Romniei direct si oficial linia de frontiera cu Cehoslovacia; rugam Conferinta sa binevoiasca si a lua n considerare urmatoarele propuneri: Linia de frontiera... sa se stabileasca definitiv conform liniei demarcationale ce s-a croit n luna iunie 1919, de catre Comandamentul trupelor cehoslovace de comun acord cu Comandamentul trupelor romne. Aceasta linie a fost stabilita pe culmea naltimilor la fata locului de catre experti militari ai ambelor state vecine si intersate tinndu-se seama de interese locale, istorice si administrative. Teritoriul ce zace spre este de aceasta linie graviteaza spre Tisa si este parte ntregitoare a Transilvaniei, formnd o unitate geografica indivizibila. Pe baza istorica am avea dreptul sa pretindem mai mult dect s-a stabilit prin linia de demarcatiune. Provincia numita Maramures este Leaganul Neamului RomnescS, unde poporul romn a trait mai multe veacuri sub voievozi independenti si cuprindea n sine aproape tot teritoriul locuit azi de ruteni att n Maramures, ct si n comitatele vecine: Bereg si Ung. Chiar si ungurii, inamicii nostri cei mai nempacati, recunosc acest fapt istoric. In memoriul lor Chestia Ruteana naintat Conferintei de Pace ei recunosc ca cei dinti locuitori ai Maramuresului au fost romnii. De asemenea si istoricii rusi recunosc acest fapt... ...De partea dreapta a caii ferate si a soselei principale este situata renumita comuna istorica Peri, care a fost sediul primei si celei mai vechi episcopii romnesti n decursul mai multor veacuri. Poporul romn doreste renfiintarea acestei episcopii istorice n acelasi loc pe care l considera si azi ca loc sfnt... ...Teritoriul dintre linia demarcationala si Tisa nu a putut fi ocupat militara si nici administrat de catre Cehoslovacia pentru ca geograficeste graviteaza spre Romnia, din aceste motive chiar Comandamentul cehoslovac ne-a propus sa-l ocupam noi, sa-l alimentam si sa-l administram..." Posibilitatea fructificata Memoriul se ncheia cu urmatoarele concluzii: "Chestiunea acestui teritoriu, desi nensemnat ca marime, din consideratiile mai sus nsirate, este de o mare nsemnatate pentru Romnia. Daca Conferinta de Pace nu ar acorda Romniei acest mic tinut, el va forma o rana vesnica, un izvor vesnic de

conflicte ntre Romnia si Cehoslovacia, cu care Romnia doreste sa ntretina raporturile cele mai bune. Pe baza acestor consideratiuni propunem ca frontiera ntre Romnia si Cehoslovacia sa fie stabilita definitiv pe linia de demarcatiune de az". Cehoslovacii pareau dispusi spre concesii teritoriale n schimbul ncheierii unei aliante militare, ceea ce l face pe Alexandru Vada-Voevod sa declare la 16 decembrie 1919 n Camera Deputatilor ca "spera sa gaseasca remediul pentru salvarea integrala a Maramuresului". Tratativele romno-cehoslovace decurgeau n conditii favorabile pentru Romnia. La 15 martie 1920 Osusky, seful delegatiei cehe, l nstiinta pe seful guvernului romn ca frontiera Maramuresului era pe cale de a fi rezolvata. In acest stadiu al negocierilor intervine schimbarea de guvern din Romnia, cabinetul Vaida fiind nlocuit cu unul condus de Averescu. Evenimentul este folosit de cehoslovaci ca pretext pentru ntreruperea negocierilor, argumentnd ca n urma demisiei guvernului Vaida delegatia romna nu mai dispunea de mputernicirea legala pentru a putea semna acordul ncheiat. La 1 aprilie 1920 prin adrese trimise Ministerului Afacerilor Straine si Ministerul de Razboi, reprezentantul Cehoslovaciei n Romnia rennoia n numele guvernului sau cererea de evacuare de catre trupele romne a teritoriului din nordul Tisei, informnd totodata partea romna de disponibilitatea Ministerului de Externe cehoslovac de a negocia cu statul romn o rectificare de frontiera care ar urma sa fie stabilita de o comisie mixta romno-cehoslovaca. Ca urmare, Legatia cehoslovaca din Romnia era anunatta la 18 aprilie 1920 de hotarrea guvernului romn de a-si retrage trupele, cerndu-i-se ministrului Cernak sa comunice numele delegatului militar cehoslovac nsarcinat sa regleze cu Marele Cartier General Romn problemele de detaliu privind retragerea trupelor romne. Se dadea astfel curs stipulatiilor Tratatului de pace cu Austria care prevedea ca teritoriul autonom al rutenilor din zona subcarpatica sa fie ncorporat Cehoslovaciei, prevederi la care Romnia consimtise prin semnarea lui. Pe de alta parte se sublinia disponibiliatea statului romn de a ncepe tratativele cu statul cehoslovac viznd obtinerea unei frontiere mai bune pentru Romnia, interesata sa integreze teritoriile de la sudul Tisei n procesul de unificare a ntregului teritoriu national, ceea ce n conditiile geografice respective presupunea obtinerea cailor de acces spre aceste teritorii. Prin semnarea Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920) se reconfirma pe plan international apartenenta Maramuresului de la nord de Tisa la Cehoslovacia.

Top