Curs 4 DCG Raportul dintre globalizare si cultura Economic: Transformarea economica : Structura productiei si consumului la nivel global ; in aceasta

perspectiva economicul determina toate celelalte procese la nivelul globalizarii; structurile internationale ale productiei, pietele de desfacere presupune o modelare a celorlalte procese, inclusiv cele culturale. Tarile cu capacitate de a produce obiecte scumpe, sofisticate (necesita procese elaborate de fabricare) vs. tari care isi pot vinde doar resurse naturale pe care totusi le vinde cu un profit minimal => se impune o ordine ierarhica, relatii de putere. Aceste relatii de putere sunt determinante si pentru latura culturala; aceste centre ce putere domina piata culturala a periferiilor, determina modelele culturale. Ex: Industria cinematografica americana Dezbatere globala despre ce e dezvoltarea si cum se produce ea generalizata, nu se mai produce intr-un singur centru. Totusi marile centre de cercetare, locurile unde se produc idei sunt mai degraba in emisfera nordica (America de N, V Europei, Japonia). Accesul oamenilor de stiinta la aceasta dezbatere este mult mai larga. Circuite globale ale ideilor, posibilitati de acumulare a vocabularului si cunostintelor economice. In tarile dezvoltate in mod evident nu e implicit faptul ca ei stiu reteta succesului, stiu cum au ajuns acolo. Poti sa fi beneficiarul unui proiect fara sa ii intelegi defapt resortul. Atunci cand ei incearca sa dea o explicatie incep din nou dezbaterile. Ce a facut posibila aceasta crestere fara precedent in istorie a Occidentului? Daca nu poti explica procesul nu e sigur ca poti sa il mentii si nici sa exporti. Ce le-ar servi si altora din propria ta experienta? Polemica globala legata de problema interventiei sau a non-interventiei statului in economie. Pe de-o parte o gestionare buna a resurselor la nivelul statului si controlul si planificarea resurselor unei societati mari dau roade. Pe de alta parte exista teorii impotriva acestei afirmatii; nimeni nu poate sa inteleaga diversitatea experientelor care alcatuiesc lumea sociala si nu poate sa o controleze (Infatuarea faciala) => statul trebuie sa fie paznicul de noapte si doar asigura domnia legii, este un arbitru ferm, descurajeaza violenta, sustine egalitatea de sanse. Atunci cand statul modeleaza economia si viitorul natiunii esueaza pentru ca nu poate sa faca fata tuturor schimbarilor. Aceasta este iluzia comunista faptul ca poti sa controlezi toate ramurile economiei. Franta anilor `20 marea industrie era capital de stat dar exista totusi si un sector privat dar exista ideea ca statul trebuie sa aiba viziunea, sa creeze niste partii mari de dezvoltare, nu e doar un arbitru. Norme si valori internalizate Max Weber din punctul lui de vedere, capitalismul nu rezulta dintr-o mutatie a sistemului de valori, a sistemului de motivatii comportamentale. Comportamentele noastre economice nu sunt modelate doar de realitate, nu sunt doar reactii la stimulii realitatii ci sunt modelate de valorile noastre, de ceea ce consideram dezirabil sau de evitat. Aceasta implica o dimensiune mentala a procesului. In moment ce au valori diferite societatile nu sunt neaparat sa ramana in tabara dezvoltarii, in cea a subdezvoltarii sau la mijloc ci pot sa aiba cai de dezvoltare specifica. Nu exista o singura modernitate si un singur parcurs al dezvoltarii ci prin hibridizari orice proces de dezvoltare se poate adapta unei tari; ne ofera o pluralitate a modelelor.