Principalele categorii de impozite indirecte sunt:

* taxele de consumatie;
* taxele vamale;
* monopolurile fiscale;
* taxele de inregistrare si de timbru.

1.Taxele de consumatie

Cea mai raspandita forma de asezare a impozitelor indirecte

o reprezinta taxele de consumatie. Poarta denumirea de taxe
dintr-o simpla obisnuinta, in fond acestea sunt impozite in sensul
ca sunt obligatorii, nu presupun o contraprestatie si sunt fara o
destinatie speciala.

Taxele de consumatie se aseaza in doua moduri: fie ca taxa

generala pe consum ? taxa pe valoarea adaugata -, fie ca un
impozit (taxa) special asezat numai pe vanzarea anumitor
bunuri ? accizele.

1.2 Taxa pe valoarea adaugata (TVA)

Forma sub care exista in prezent taxa generala de

consumatie este taxa pe valoarea adaugata (TVA).
Taxa pe valoarea adaugata (impozitul unic incasat fractionat
cum mai este denumit) se calculeaza asupra cresterii de valoare,
adaugata de fiecare agent economic care participa la ciclul
realizarii unui produs sau la executarea unei lucrari care intra sub
incidenta acestui impozit.
Platitori de TVA sunt toti agentii economici care vand
produse, executa lucrari sau presteaza servicii.
Obiectul impozabil este reprezentat de valoarea bunurilor, a
lucrarilor si a serviciilor la preturile de facturare.
Materia impozabila este suma globala a vanzarii.
Suportatorul este consumatorul final.
 Pentru a determina sumele de plata catre autoritatea publica
orice agent economic infiinteaza cel putin patru conturi: TVA
colectata, TVA deductibila, TVA de plata, TVA de recuperat.
Mecanismul prin care se determina TVA datorata bugetului
statului il prezentam in continuare succint. In contul TVA colectata
se inregistreaza TVA incasata la vanzarea produsului sau lucrarii.
In contul TVA deductibila se inregistreaza TVA platita la
cumpararea de catre agentul economic a valorilor materiale, la
receptionarea lucrarilor care i s-au facut sau la plata prestatiilor in
favoarea sa. Aceasta TVA deductibila exprima un drept (o creanta)
al platitorului fata de stat. Scazand din TVA colectata TVA
deductibila rezulta ceea ce are de platit agentul economic statului
(TVA de plata). Daca aceasta diferenta este negativa, adica TVA
colectata este mai mica decat TVA deductibila, atunci inseama ca
agentul economic are de recuperat de la stat acesta suma. Se
observa usor ca agentul economic nu este afectat de TVA, acesta
doar il plateste. Cel care il suporta efectiv este consumatorul final.
In ceea ce priveste comertul exterior, nu se plateste TVA
pentru exporturi, iar la importuri exista taxa de compensare.
Pentru exporturile facute statul restituie firmei TVA deductibila
(platita in amonte). In activitatile de export datorita detaxarii
marfurile acestea devin mai competitive prin pret. TVA perceput
la import are rolul de a compensa pierderile la export care apar
datorita detaxarii. Daca marfurile s-ar livra la intern incasarile
statului ar creste. De asemenea, prin acest TVA la importuri are
loc si o egalizare a sanselor pentru firmele nationale in raport cu
cele straine, pentru ca daca nu ar exista TVA de import marfurile
externe ar fi mai competitive prin pret decat cele nationale.
TVA are o mare elasticitate fata de procesele economice in
sensul ca, daca afacerile se dezvolta si TVA colectata, respectiv
TVA de plata vor fi mai mari. Daca vanzarile stagneaza si
cuantumul TVA va fi mai mic si in consecinta si incasarile statului.
Astfel, TVA ca de altfel toate impozitele indirecte "copiaza" mersul
economiei.
TVA este un impozit cu un randament fiscal ridicat, insa ca
orice impozit indirect este inechitabil. Acest lucru se traduce prin
aceea ca devine regresiv in raport cu cresterea veniturilor si nici
nu se preteaza la un minim neimpozabil. Astfel, TVA afecteaza
mai pronuntat persoanele cu venituri mici si pe cele care isi
afecteaza o mare parte a veniturilor lor pentru cheltuieli de
consum (de multe ori independent de vointa lor fiind vorba de
cheltuieli de stricta necesitate).
In tara noastra TVA a fost introdus in urma ca catava ani, din
urmatoarele considerente:

* necesitatea inlocuirii formulei anacronice a fostului impozit pe

circulatia marfurilor;
* pentru cresterea resurselor statului;
* din ratiuni de compatibilizare cu sistemele fiscale din tarile
europene.
Actualmente cota unica de TVA in Romania este de 19%.

1.2 Accizele

Distinct de TVA in toate statele exista taxe speciale de

consumatie care "lovesc" numai anumite produse. Accizele sunt
aceste taxe speciale de consumatie si se aseaza, de regula, pe
vanzarea acestor grupe aparte de produse.
In prezent, aceste grupe speciale de produse care fac
obiectul accizelor sunt reprezentate, in principal, de bunurile care
dauneaza sanatatii si de produsele considerate de lux.
Spre exemplu, in tara noastra se platesc accize pentru
urmatoarele grupe de produse:

* alcoolul etilic alimentar, derivatele sale si orice alte bauturi

alcoolice;
* produsele petroliere (exceptie face pacura);
* produsele din tutun;
* alte produse si grupe de produse: cafea, bijuterii (cu exceptia
verighetelor), autoturisme, parfumuri, blanuri naturale, articole
din cristal, ape minerale, armele de vanatoare si de uz individual.

Prezentam selectiv, cateva produse accizate in alte tari:

* Franta: vinul, cidru, berea, apele minerale;

* Germania: tutunul, cafeaua, ceaiul, uleiurile minerale;
 * Marea Britanie: spirtul, berea, tutunul, uleiurile minerale

Scopul accizelor este unul fiscal, desigur, si anume formarea de

resurse la dispozitia statului. Cel putin la fel de importanta este
insa si motivatia de ordin social a accizelor, prin faptul ca aceste
pot fi folosite ca si parghii fiscale pentru controlarea consumurilor,
in sensul descurajarii acelora care, spre exemplu, dauneaza
sanatatii.
Platitorii accizelor sunt agentii economici care importa
produsul respectiv pentru vanzare, producatorii sau vanzatorii
acestuia. Ca si in cazul TVA, suportatorul este insa, cel care
cumpara produsul respectiv, adica consumatorul final.
Acciza se calculeaza de regula in doua moduri, in functie de
cum este exprimata cota de impunere pentru fiecare produs
accizat in parte. Astfel, cota de impunere poate fi:

* fie o cota fixa in lei sau in euro pe unitatea de masura

specifica (de exemplu pe litru, pe gradul de concentratie, pe cifra
octanica etc);
* fie o cota procentuala care se aplica asupra bazei de
impozitare.