P. 1
Comunica Re A

Comunica Re A

|Views: 2|Likes:
Published by Crisssstina

More info:

Published by: Crisssstina on Apr 21, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/14/2014

pdf

text

original

Comunicarea

Comunicarea reprezintă schimbul de mesaje între cel puţin două persoane, din care una emite (exprimă) o informaţie şi cealaltă o recepţionează (înţelege), cu condiţia ca partenerii să cunoască codul (să cunoască aceeaşi limbă). Instrumentul comunicării este limba. Limbajul corpului (mesaje transmise prin tonalitatea vocii, expresia feţei, poziţia corpului, gesturi, etc) reprezintă, de asemenea, o parte importantă a comunicării. O bună comunicare presupune combinarea armonioasă a limbajului verbal (mesaje transmise oral, scris şi citit) cu cel nonverbal (exprimat prin semne, gesturi, desene). Comunicarea se realizează pe trei niveluri – dintre care, cel logic (cel al cuvintelor), reprezintă doar 7% din totalul actului de comunicare, 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteză de rostire) şi 55% la nivel nonverbal (expresia facială, poziţia, mişcarea etc). Prin comunicare ne exprimăm gândurile, sentimentele, dorinţele, intenţiile, experienţele trăite, primim şi oferim informaţii. Din dinamica acestor schimburi, prin învăţare, omul se construieşte pe sine ca personalitate. Capacitatea de a comunica reprezintă o premisă a procesului de construire a relaţiilor interpersonale şi de integrare socială. Mulţi oameni consideră procesul comunicării ca fiind un proces simplu, deoarece la majoritatea persoanelor el decurge uşor. Dacă ne gândim totuşi ce anume reprezintă comunicarea, vom fi surprinşi de cât de complex este acest proces în realitate. Vorbirea foloseşte buzele, limba, palatul moale, laringele şi plămânii. Scrisul şi cititul presupun coordonare vizuo-manuală. Limbajul semnelor/gesturilor utilizează mâna, palma, precum şi întregul corp. Limbajul desenelor implică controlul vizual şi manual. Dar aceste instrumente, în parte, nu sunt suficiente pentru comunicare; cele mai importante instrumente de care avem nevoie sunt înţelegerea şi capacitatea de a învăţa. Comunicarea şi limbajul reprezintă lăstarul osaturii psihice prin care se dezvoltă şi se exprimă comportamentul şi personalitatea umană, marcând valenţele acestora şi nivelul expectaţiilor individului în sistemul de integrare în comunitate, prin care se urmăreşte maximalizarea potenţialului socio-cultural. Acest proces începe de la naştere şi evoluează în funcţie de zestrea nativă, dar mai ales în raport de condiţiile de mediu, mai mult sau mai puţin favorabile, astfel încât comunicarea şi limbajul introduc note diferenţiatoare între diferitele persoane şi contribuie la definirea, în ansamblu, a profilului psihologic al omului. Încă din copilăria timpurie, achiziţiile din acest domeniu se produc în etape sau în trepte, iar calitatea şi cantitatea acestora constituie pietre de temelie pentru construcţia devenirii umane. – Emil Verza, Tratat de logopedie, vol II Limbajul este definit ca activitate psihică între oameni prin intermediul limbii, aşa cum reiese şi din definiţia dată de Rubinstein: ,,Limbajul este limba în acţiune’’. Limbajul reprezintă axul sistemului psihic uman, făcând posibil fenomenul de conştiinţă; activitatea limbajului nu se opreşte odată cu întreruperea comunicării cu alţii, ci se păstrează şi pe parcursul stării de veghe şi chiar în timpul somnului.

Limbajul face posibilă definirea omului, cu toate atributele sale şi contribuie la crearea unui anumit statut în cadrul societăţii, prezentându-i particularităţile individuale. Prin limbaj, oamenii au posibilitatea de a coopera în muncă, de a-şi comunica experienţa de viaţă, de a-şi fixa experienţa

convingeri. În această funcţie se concretizează prevenirea şi avertizarea. ce apare ca un proces de autoreglaj verbal. Printre cele mai importante. se îmbogăţeşte ş se dezvoltă în permanenţă. ca fenomen social. atitudini. funcţia expresiv-afectivă – constă în manifestarea unor idei prin fenomene extralingvistice: semn. Operând cu semnele lingvistice. (Burlea Georgeta. specificul acestei funcţii constă în medierea operaţiilor de generalizare şi abstractizare ale gândirii. funcţie persuasivă – de convingere. pantomimică. ci conţinutul lor informaţional. de a se forma ca personalităţi şi de a-şi dezvolta conştiinţa individuală şi socială. Dicţionar explicativ de logopedie – 2011).social-istorică. limbajul participând la realizarea procesului de cunoaştere a realităţii obiective. prin formele verbale (oral. ca sistem şi activitate de comunicare cu ajutorul limbii. funcţia reglatoare – constă în determinarea conduitei proprii sau a celor din jur. căci prin ea omul îşi exteriorizează conţinutul reflectoriu al proceselor psihice. producând un efect conştientasupra persoanei receptoare. asupra voinţei acesteia. se poate institui aprobarea. al voinţei. Limbajul face posibil fenomenul de conştiinţă. a relaţiilor logice dintre fenomenele şi obiectele lumii obiective. de inducere a unor idei sau stări afective de la o persoană la alta. limbajul fiind forma cea mai înaltă de exprimare şi manifestare individuală a omului. anumite manifestări comportamentale. într-o anumită împrejurare. Cuvântul este purtătorul informaţiei despre un obiect/fenomen. stimularea sau respingerea. gestică. atât din punctul de vedere al exprimării. ca imagini sonore sau grafice). declanşarea sau oprirea unora din ele şi modificarea direcţiei de desfăşurare a comportamentului. Limbajul conservă experienţa generaţiilor anterioare. el este purtătorul întregului sistem psihic şi al motivelor activităţii umane. blamarea unor acte. mimică. modalitate de cunoaştere şi de relevare a existenţei înconjurătoare. opinii. în calitate de semn. întărirea. numai în măsura în care se află într-o relaţie de denumire cu obiectul respectiv. în acelaşi timp. importante pentru om şi pentru viaţa sa socială. înlocuindu-le. a modului de a proceda. relaţii etc. provocând anumite reacţii de răspuns. . îndeplineşte o serie de funcţii care sunt. funcţia simbolic-reprezentativă – constă în substituirea unor obiecte. funcţia cognitivă – derivă din cea comunicativă. judecăţi de valoare. în egală măsură. fenomene. scris). originală şi propulsivă a limbajului este comunicarea. se numără: funcţia de comunicare – se consideră că funcţia fundamentală. Limbajul. Funcţiile limbajului Limbajul. nu avem în vedere semnele ca atare (ca fenomene fizice. făcând posibilă formularea esenţialului. cât şi al multiplelor influenţe ce acţionează asupra sa. cuvântul acţionând ca un stimul real. de a-şi organiza ideile şi activitatea. trăsături temperamental-caracteriale. devenind un bun al omenirii şi. şi tot prin limbaj îşi dezvăluie particularităţile profilului de ansamblu al personalităţii sale. intonaţie. adică obiectele şi fenomenele care le desemnează.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->