In opinia mea orgoliul este partea comportamentului individului uman care da nastere pe de o parte unei vointe in a-si atinge

scopul,pe de alta parte unei tendinte egoiste si oarba de a ne impune propria dorinta cu orice pret si unei mari nenorociri sufletului si anume cea a narcisismului,a amorului propriu. Un prim argument este acela ca orgoliul are mai multe fete iar una dintre ele este cea care impiedica stabilirea unei bune-intelegeri intre individ si cei din jurul sau ,din cauza faptului ca acest amor fata de propria persoana ii exclude pe cei din jur caci nuel mai poate vedea in jur nimic altceva decat propriul interes si propria opinie.Tocmai aceasta tendinta egoista de a se privi numai pe sine este cea care il face pe individ sa nu vada obstacolele din calea sa si uneori sa considere ca acest comportament al sau este unul de autoaparare si nu un defect. In al doilea rand amorul propriu este o forma a narcisismului prin care vezi si iti admiri numai calitatile propriei persoane ,precum Narcisus care oglindindu-se in apa se minuneaza de reflexia chipului sau si o admira ca si cum ar fi o persoana total diferita.Amorul propriu estompeaza celelalte caracteristici ale individului si poseda sufletul ducandu-l spre nenorocire,iar uneori catre absurd si hilar in ochii celorlalti prin actiunile sale orgolioase,egoiste si spre exemplu atunci cand incearca sa isi impuna punctul de vedere cu orice prt in fata apropiatilor ,opinie pe care toti o vad ca pe o absurditate,iar atunci orgoliosul se izoleaza practic intr-o sfera imaginara numai a lui crezand ca toti ceilalti sunt impotriva sa. In concluzie ,considera ca orgoliul este caracteristica omului care dusa pana la valori extreme poate cauza nenorocirea sufletului ,iar orgoliosul se vede izolat de lumea exterioara pe care o considera inferioara si neintelegatoare ,lucru ce observant dintr-un system de referinta diferit poate starni rasul .