Cum a schimbat Facebook-ul ritualurile de indragostire ale tinerilor

Din lista de prieteni recomandati am deschis mai multe profiluri ale fetelor care mi se pareau interesante. In functie de cate informatii facusera publice, am putut sa vad ce muzica asculta, ce filme prefera Ea mi-a sarit imediat in ochi si i-am trimis un mesaj cu o invitatie la un concert. A zis da; restul e istorie. Auzim tot mai des de povesti de acest gen. esenta lor e urmatoarea: s-au cunoscut prin intermediul fotografiilor si informatiilor de pe Facebook, s-au intalnit si au devenit un cuplu. Exista din ce in ce mai multe cupluri pentru care ritualul indragostirii decurge cu totul altfel decat se intampla in urma cu zece ani. Insasi natura si sensul intimitatii par a fi modificate de utilizarea virala a retelelor de socializare de tip Facebook. Dar e asta periculos pentru psihicul nostru? Vom fi transformati ireversibil intr-o generatie de borgi cu inimi virtuale? Maniera stiintifica de a rezolva chestiunea pe Facebook ii aminteste antropologului Alexandru Balasescu de mariajele aranjate din trecut. Si atunci se cautau compatibilitati legate de clasa sociala, statut si studii, doar ca cei care cautau atunci aceste similaritati erau familiile. Accentul era mai putin pus pe gusturile individuale.Uitam ca indragostirea la inceputurile ei nu a fost niciodata dependenta de prezenta fizica a celeilalte persoane, spune psihiatrul Vlad Stroescu. Acum o mie de ani, cand ritualul indragostirii inca nu patrunsese in Europa, te puteai indragosti de o persoana doar din descrieri. In timpurile arabe nu puteai sa vezi o femeie inainte sa te casatoresti cu ea. Te puteai indragosti, si chiar foarte violent, numai din descrierea pe care ti-o facea o alta persoana care avea interes sa te insori cu femeia respectiva. Nu vad nimic ciudat, nici nou, nici rau in cuplurile care se indragostesc mai intai virtual, iar Facebook-ul are si functia unei uriase agentii matrimoniale gratuite, sustine Vlad Stroescu. LIPSA MIROSULUI SI ANXIETATEA SOCIALA Daca vorbim strict de ritualul de indragostire, intareste si antropologul Alexandru Balasescu, se stie din studii ca mirosul este foarte important. Cei care fac asta pe Facebook ar putea avea surprize enorme: se intalnesc fizic cu persoana ideala din punct de vedere vizual si intelectual, dar nu apare click-ul chimic. Numarul rateurilor sentimentale la originea carora sta Facebook-ul il depaseste probabil cu mult pe cel al reusitelor, doar ca despre primele nu vrea nimeni sa vorbeasca. Prea putini isi pun problema incompatibilitatii plenare si, atunci cand apar intalniri succesive nereusite desi pe Facebook totul mergea bine, incep sa se auto-acuze, remarca Balasescu. Se creeaza astfel conditiile perfecte pentru aparitia unei probleme larg raspandite in societatea moderna: anxietatea sociala. Tocmai de aceea, avertizeaza Balasescu, indragostirea clasica este psihologic mai sanatoasa pentru ca ne protejeaza exact de o implicare emotionala care ulterior se dovedeste a nu avea suport fizic. Cel mai recent si amplu studiu al comportamentului pe Facebook (Developmental Psychology, Department of Psychology, University of California, 2012) a constatat ca 51% dintre cei 400 de participanti posteaza pe Facebook pentru a-si exprima emotiile, al doilea motiv ca frecventa fiind ventilarea frustrarilor.

Facebook-ul modifica natura intimitatii dinspre o zona individuala catre una a spatiului si evolutiei publice. Manifestarea intimitatii intr-un spatiu public cum este Facebook-ul poate fi explicata prin iluzia securitatii pe care acest mediu virtual ne-o ofera. Pentru cei mai multi dintre noi, prima interactiune cu Internetul a fost de tip infantil, ludic si de aceea nu suntem atat de constienti de efectul real al actiunilor noastre pe Facebook. Prima data am intrat acolo sa ne jucam, sa ascultam muzica sau sa ne distram cu prietenii. Si atunci, pana nu patim ceva serios, ceva din lumea oamenilor mari, tratam Facebook-ul ca pe un joc, desi nu este. Daca nivelul satisfactiei in viata al tinerilor era legat traditional de importanta existentei unui numar limitat de prieteni de incredere (Hartup, 1992), teoriile recente (Greenfield, 2009) sugereaza ca retelele mari de relatii superficiale au devenit in prezent sursa principala a satisfactiei psihologice la tineri. Studentii isi construiesc din ce in ce mai mult identitatile sociale ca pe o reprezentatie cu public. Facebook-ul apare ca un instrument de transformare a apropiatilor si amicilor intr-un public pentru spectacolul propriului ego, se afirma in studiul citat. Primele etape ale indragostirii seamana foarte mult cu un spectacol si Facebook-ul furnizeaza un mediu propice pentru asta. Dar in acelasi timp, Facebook-ul contribuie la cresterea accentuata a personalitatilor narcisistice non-clinice printre studentii actuali. (Twenge et al., 2008 si Uhls, Greenfield, 2011). Evolutia in fata unei audiente si o stima de sine hiper-inflata sunt doua componente ale personalitatilor narcisistice. Astazi, tinerii sufera tot mai mult de o boala: ca existi cu adevarat doar daca erupi in zona celebritatii. Dar acolo, in realitate, nu exista niciun fel de relatie profunda, spune psihiatrul Vlad Stroescu. Ne uitam mult la vedete la televizor si ne dorim foarte mult sa fim si noi asa. Sa fim mai mult decat un om, sa fim o vedeta, o minidivinitate. Si Facebook-ul cultiva printre altele histrionismul. Nu stiu in ce masura mai exista acolo o intimitate de orice fel. E clar ca, pentru marii utilizatori ai Facebook-ului, nevoia maxima nu e de intimitate, ci de atentie. E adevarat ca multi dintre cei care se distreaza, se informeaza si se indragostesc nu vor deveni in mod neaparat borgi cu inimi virtuale. Dar tot acolo se naste o noua generatie, una de Narcisi care zambesc si se indragostesc sub lumina rece a unor monitoare in care isi contempla propriile chipuri.