Sunteți pe pagina 1din 3

Curs 4 04-05-2011 Protectia internationala a drepturilor omului Ideea protectiei drepurilor fundamentale a aparut pt prima data la sfarsitul sec

al XVIII-lea , Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului (Libertate, Egalitate, Fraternitate , 1789, revolutia franceza) , Constitutia SUA. Sfarsitul Primului Razboi Mondial a impus internationalizarea protectiei drepturilor omului, tratatele care au pus capat Primului Razboi Mondial au vizat drepturile omului dar in primul rand protectia minoritatilor internationale. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial una dintre principalele preocupari ale statelor lumii a fost protectia drepturilor omului. Cadrul juridic international care marcheaza inceputul acestei protectii este constituit din mai multe documente : 1. Carta ONU, este un tratat international multilateral semnat in urma conferintei de la San Francisco (26 iunie 1945). Scopul fundamental al Cartei ONU este acela de a realiza cooperarea internationala dezvoltand si incurajand respectul drepturilor omului si al libertatilor fundamentale pt toti fara distinctie de rasa, sex, limba sau religie. Aceasta este prima consacrare de ordin general a protectiei drepturilor omului la nivel international printr-un astfel de tratat fundamental cu vocatie de universalitate. Statele membre ONU au obligatia de a indeplini cu buna credinta obligatiile asumate prin Carta, dar au si obligatia de a actiona in comun intre ele si cu ONU , pt indeplinirea scopului din Carta. Din pacate Carta are si lacune : Desi favorizeaza respectarea drepturilor omului de catre organele ONU nu instituie nicio garantie in acest sens si nici nu defineste in vreun fel continutul drepturilor. Prin aderarea la Carta statele parti recunosc ca drepturile omului la care se refera Carta sunt de interes international si numai fac obiectul exclusiv al jurisdictiei lor interne. De-a lungul timpului ONU a infiintat si institutii destinate asigurarii respectarii de catre statele membre a obligatilor asumate. 2. Declaratia Universala a Drepturilor Omului (10 dec 1948) este o rezolutie a Adunarii Generale a ONU fiind primul document cuprinzator in sfera drepturilor omului adoptat de o organizatie internationala. Aceasta cuprinde doua mari categorii de drepturi : - drepturi civile si politice - drepturi sociale, economice si culturale. In stabilirea drepturilor fundamentale ale omului Declaratia s-a sprijinit pe doua concepte : 1. demnitatea umana inerenta 2. natura inalienabila a drepturilor omului.

Dintre drepturile civile si politice recunoscute de Declaratie cele mai cunoscute sunt : 1

dreptul la viata , la libertatea si la securitatea persoanei ; interdictia sclaviei, torturii si a tratamentelor crude, inumane sau degradabile ; dreptul de-a nu fi supus in mod arbitrar arestarii, retinerii sau exilului ; dreptul la un proces echitabil, prezumtia de nevinovatie ; dreptul de proprietate ; libertatea de exprimare, de religie , de intrunire ; dreptul la libera circulatie. Din categoria drepturilor economice, sociale si culturale amintim trei : dreptul la munca, la asigurari sociale si la protectia impotriva omajului ; dreptul la plata egala pt munca egala ; dreptul la educatie. Declaratia recunoaste ca drepturile pe care le proclama nu sunt absolute, in consecinta recunoaste statelor posibilitatea de-a adopta legi prin care sa limiteze exercitiul acestor drepturi cu conditia ca unicul scop al acestei limitari sa fie ,, asigurarea recunoasterii corespunzatoare si respectarii drepturilor celorlalti si a compatibilitatii cu cerintele indreptatite privind moralitate, ordinea publica si bunastarea generala intr-o societate democratica. Scopul declaratiei este furnizarea unui mod de intelegere comun al drepturilor si libertatilor fundamentale la care face referire Carta ONU, si de-a folosi tuturor statelor si natiunilor drept standard cu privire la declaratiile de drepturi. Pactele internationale privind drepturile omului Cele doua pacte au fost adoptate de Adunarea Generala a ONU si deschise spre semnare in decembrie 1966, insa intrarea lor in vigoare a fost posibila doar in 1975, 1976 , pt ca doar atunci acestea au fost ratificate de catre 35 de state. Pactele au natura juridica a unui tratat international crend asadar obligatii juridice pt statele parti. In consecinta nerespectarea si nerecunoasterea drepturilor garantate de pacte devine problema de interes international, statelor putandu-se sa li se aplice sanctiuni. Desi pactele au anumite dispozitii comune fiecare dintre acestea instituie un sistem de aplicare distinct. Aceste masuri de aplicare sunt extinse in cazul pactului international privind drepturile civile si politice printr-un protocol facultativ care permite persoanelor sa depuna plangeri privind incalcarea tratatelor. Cele doua pacte recunosc principiul autodeterminarii popoarelor care presupune dreptul acestora de a-si stabili statutul politic , de a-si asigura dezvoltarea economica, sociala si culturala si dreptul de a dispune liber de bogatiile si resursele naturale. A. Pactul international privind drepturile civile si politice Prin prevederile sale se aduc completari la Declaratia Universala a Drepturilor Omului precum : angajamentul statelor de a recunoaste membrilor minoritatilor etnice, lingvistice sau religioase , dreptul de a se bucura de propria cultura, de a folosi si practica propria religie si limba. Garanteaza drepturi precum libertatea de a nu fi inchis pt datorii, dr copilului de a dobandi o cetatenie si de-a i se asigura masurile de potectie ce decurg din statutul sau de minor. In pact nu se regasesc drepturi recunoscute de declaratie, precum dreptul de proprietate , dr de azil, dr la cetatenie. Pactul contine si o clauza de derogare care permite statelor parti ca in caz de pericol public ce ameninta existenta natiunii sa suspende toate drepturile cu exceptia a sapte ( dr la viata ; dr de a nu fi supus torturii sau altor pedepse sau tratamente crude , inumane sau degradabile ; dr de a nu fi tinut in sclavie si servitute ; dr de a nu fi inchis pt neexecutarea 2

unor obligatii contractuale ; principiul neretroactivitatii incriminarilor ; dr fiecarui om la recunoasterea personalitatii sale juridice si libertatea gandirii, constintei si religiei. Pactul permite restrangerea exercitului unor drepturi ( art 53 Const). Obligatiile asumate de partile semnatare ale tratatului au in centrul lor pe cea prin care statele se obliga sa respecte si sa garanteze tuturor persoanelor aflate pe teritoriul lor si sub jurisdictia lor drepturi recunoascute prin pact. Prin ratificarea pactului statele s-au obligat, inclusiv sa adopte masuriile legislative sau de orice alt ordin necesare pt realizarea exercitarii drepturilor consacrate de pact. Pt respectarea obligatilor asumate pactul a instituit un mecanism de aplicare prin intermediul comitetului drepturilor omului format din experti independenti, desemnati pt 4 ani. Activitatea comitetului se desfasoara pe 2 planuri : 1) Procedura de raportare : statele sunt obligate ca o data la 5 ani sa prezinte rapoarte privind drepturile garantate de pact si implementarea acestora in dreptul intern. Dupa examinarea rapoartelor si urmare a discutiilor cu reprezentantii statelor si a ONG-urilor , comiteul poate adopta comentarii specifice pt fiecare stat in parte. Comitetul mai poate adopta comentarii generale prin care asigura interpretarea dispozitiilor din tratat. 2) Procedura de examinare a plangerilor interstatele si individuale, este o procedura optionala si rolul comitetului se reduce la gasirea unor solutii amiabile. B. Pactul international privind drepturile sociale, economice si culturale. Pactul defineste in mod detaliat fiecare dintre drepturile pe care le consacra indicand si masurile ce ar trebui luate pt realizarea acestor drepturi. Prin ratificarea pactului statul nu isi asuma obliatia de a-l punde imediat in practica spre deosebire de celalalt pact ci se agajeaza sa ia masuri individuale sau prin cooperare internationala astfel ca prin utlizarea la maximum a resureselor sale economice disponibile sa ajunga treptat la realizarea drepturilor recunoscute de pact. Acest pact nu cuprinde prevederi referitoare la un sistem de plangeri interstatale sau individuale si cere statelor doar comunicarea unor rapoarte. Incepand din 1976 prin mai multe rezolutii ale Consiliului economic si social al omului s a infiintat comitetul pt dreptrile economice, sociale si culturale al carui scop este acela de a asista consiliul economic si social in examinarea rapoartelor statelor. Rapoartele se depun o data la 5 ani, comitetul putand elabora indrumari catre state pt redactarea acestor rapoarte. Comitetul adopta comentarii specifice dar poate adopta si comentarii generale prin care interpreteaza prevederile pactului.