Perspectivele comicului

Marc Chapiro n Lillusion comique a sintetizat relativ legile comicului, acestea decurgand din principiul contrastivitatii. Exista astfel cinci legi, dupa cum urmeaza: 1. 2. 3. Legea eficientei descrescande. Un tablou nu se uzeaza prin invechire, dar efectul comic se uzeaza rapid. Uzura este esentiala lui si nu receptorului, care nu oboseste functional. Legea instantaneitatii. Esenta comicului e scurtimea. Absurditatea mascata admisa in campul realului printr-un efect de surpriza, trebuie sa apara brusc pentru a elimina cauza logica. Legea relativitatii. Comicul este eminamente relativ: un obiect este sau nu comic in functie de receptor si circumstante. Sursele relativitatii sunt inteligenta individuala variabila, grupul social (receptor variabil), epoca (comicul este determinat de actualitate si efemerul vietii psihologice). Legea antinomiei proportionale. Efectul comic este proportional cu gradul de absurditate: va fi cu atat mai intens cu cat obiectul rizibil va fi mai absurd si mai verosimil. Legea augmentarii sociale. Placerea comica are caracter colectiv.

4. 5.

Atata vreme cat exista injustitie si legi generatoare de inegalitati relativ sau absolut contrastive, omul va avea posibilitatea de a rade pe seama altora si a lui, provocand si reactiile corespunzatoare, eventual bazate pe mai fine criterii de evaluare. Daca se accepta imaginea utopica a unei societati globale fara injustitii, impecabil egalitara, atunci comicul va disparea prin lipsa de obiecte, fiind inlocuit, cum visa Friedrich Schlegel, de un incantator cu durata eterna. Whilliam Hogarth a prezis deja: Obisnuinta si moda vor face, cu timpul, ca ochiul sa se impace cu orice absurditate sau sa o treaca cu vederea. (The Analysis of Beauty) Deja la inceputul mileniului trei, televiziunea atesta rasul calificabil drept imbecil sau gol, al femeilor intervievate, care rad nemotivat aproape dupa orice fraza noncomica si nu rareori intre doua din secventele ei. Daca evolutia civilizatiei mondiale prin coexistenta, cooperare si tehnologie va continua sa favorizeze egalizarea si neutralizarea etnica, atunci reprezentarile umorului national se vor normaliza si vor dispare, devenind ilustrari teritoriale ale unor unice moduri comice globalizate. Umorul de televiziune trage adeseori inteligenta in jos, sub pantec, in zodia analului. In teatru, cu un astfel de umor scatologic si primitiv risti sa fii huiduit, dar in televiziune huiduiala nu se aude si nu se pune la socoteala. (Tudor Octavian, Piata neagra a umorului de televiziune) Acasa, in intimidate cu televizorul, spectatorul nu-i obligat sa-si manifeste o atitudine morala, iar ceea ce prezinta ratingurile sunt evaluari false, utile madiatizarii comerciale. Situatia receptiei se va agrava prin dezvoltarea internetului, in cadrul caruia posibilitatile si vointa de atitudine fata de comicul livrat se vor reduce dramatic.

Emil Cioran se autodefinise candva: "Trebuie sa-mi fabric un suras, sa ma inarmez cu el, sa ma pun sub protectia lui, sa am ce sa pun intre mine si lume, sa-mi fac, in fine, ucenicia mastii." (Caiete) Copiii dependenti de internet nu mai rad, au constatat psihologii sudcoreeni ai mediilor, fapt explicat prin aceea ca ei nu mai asteapta nimic de la viata si mai au prea putina incredere in alti oameni. (cf. Marco Evens) Istoria omului- o gluma terminata in neant, printr-un ras final care nu s-ar mai deosebi de-un urlet sau de-un geamat, inainte de-a se stinge in tacere si-n nimic. Hegel a prevazut aceasta ultima situare a omului si a rasului. S-ar putea ca viitorul sa aduca esecul omului ca fiinta cognitiva, atunci reactia ar putea fi rasul. Cand ne vedem destramandu-ne in umbre si in fantome, poate ca nu are rost sa fim tristi, ci mai degraba ar fi nimerit sa radem din tot sufletul, fara sa ne intrebam de ce. (Nathaniel Hawthorne, The Marble Faun).