Odata cu inceputul existentei sale sociale, umanitatea a impus norme de comportament in toate domeniile esentiale ale vietii : hrana

si imbracamintea , relatiile dintre sexe, relatiile dintre inferiori si superiori , corespondenta , primirea oaspetilor etc. Comportamentul prescris in aceste ocazii a fost codificat in reguli precise; iar a nu le respecta insemna a te exclude din categoria ta sociala. In toate timpurile , in toate tipurile de grupuri umane , politetea a fost indispensabila traiului in comun , chiar daca obiceiurile difereau de la o tara la alta. De exemplu , in Germania nu se mai saruta mina femeilor , dar s-a extins deprinderea de a fi punctual devenita aproape obsesie. Acest mic " amanunt " comentat de un sociolog ar explica , poate , uimitoarea prosperitate a Germaniei din ultimele decenii... Tot aici , cu exceptia meselor oficiale si a cazului cind exista personal de serviciu , invitatii contribuie spontan la stringerea mesei , la spalarea vaselor - cu simplitate si eficienta , fara ca gazda sa se simta jignita. In Cehoslovacia , unde curatenia din apartamente este impresionanta , gazda are pregatita pentru musafiri o adevarata colectie de papuci noi si comozi si nimeni nu se simte socat. In Canada , ca si in alte parti , exista obiceiul de a oferi flori in numar par. La noi , un buchet trebuie sa aiba un numar de flori fara sot si acest obicei autohton poate duce uneori la situatii comice. Astfel gazda , usor jenata , ii atrage atentia musafirului venit din Romania care i-a oferit cinci garoafe ca a pierdut , probabil , o floare pe drum ... In Elvetia , seara, pe malul unui riu , intr-un loc pustiu , o fetita era nelinistita de faptul ca nu gaseste o cutie de gunoi in care sa arunce ambalajul de la ciocolata - pentru ca nu avea OBICEIUL sa arunce ceva pe jos. Oamenii au obiceiuri bune si rele. Cum obisnuinta este a doua noastra natura , obiceiurile sunt foarte importante , atit pentru noi cit si pentru cei din jur. Dar ... bunele obiceiuri respectate cu strictete ar face dintr-un om un sfint si dintr-o societate reala o lume utopica. Imaginati-va o fiinta umana care n-ar gresi niciodata cu nimic. Dupa parerea mea ar fi un monstru , un robot. Ideal ar fi ca un om sa stie sa-si pastreze cit mai multe obiceiuri bune si sa le corecteze pe cit posibil pe cele proaste. Daca avem o viata normala , dar totusi avem prostul obicei de a bea zece cafele pe zi si de a fuma cinci tigari dimineata pe stomacul gol , asta ne priveste personal. Vom vorbi in acest context doar de obiceiurile proaste care ii deranjeaza pe cei din jur. Nu trebuie sa afli dintr-o carte ca nu este politicos sa faci vizite neanuntate , e de ajuns sa te gindesti ca nici tie nu ti-ar face placere , intr-un moment cind ai foarte multe treburi , sa fii surprins de musafiri , oricit de dragi ti-ar fi in alte imprejurari. Si totusi , exista acest obicei prost de-a intra la cineva cunoscut doar pentru ca trec prin fata casei. Pe timpuri , a face cuiva o vizita neanuntata nu era deloc un gest nepoliticos , ci dimportiva ... dar in alte vremuri oamenii aveau foarte mult timp liber , pe care astazi nu-l mai au ... din pacate. Se stie , de altfel , ca pentru a intra in codul bunelor maniere un obicei trebuie sa fie supus mai intii probei timpului. Pina si etimologia cuvintului ETICHETA , in sensul cunoscut de toata lumea , este semnificativa din acest punct de vedere. Oricit de surprinzator ar parea , " eticheta " (ceea ce se cuvine ) are la origine o interdictie. In noul parc de la Versailles , gradinarul-sef al lui Ludovic al-XIV-lea a asezat inscriptii prin care cerea sa nu-i fie calcate in picioare peluzele insamintate de curind. Cum aceste inscriptii

erau adesea ignorate de nobilimea neatenta si aflate , in paranteza fie spus , in conflict cu regele , bietul om a obtinut din partea Majestatii Sale un decret care prevedea respectarea " etichetelor ". Astfel , cuvintul a intrat in limbajul curent pentru a desemna o comportare conforma unor norme. Multe obiceiuri nu mai au de mult nici o legatura cu faptele care le-au generat. Cine se mai gindeste astazi , scotindu-si palaria , ca reitereaza gestul de ridicare a coifului prin care cavalerii , la sfirsitul unui turnir , isi descopereau chipul spre a fi recunoscuti de public. Bazele codului bunelor maniere se ntrevad n antichitate cnd s-a inventat un spatiu civic al gestului (agora, forumul, teatrul), precum si arta utilizarii lui, arta oratoriei. Anticii puneau un accent deosebit pe miscarile corpului, deoarece ei considerau ca prin acestea individul si exprima nobletea, perfectiunea spiritului; gesturile trebuiau sa urmeze o linie mediana, sa nu fie nici domoale, nici foarte iuti - de fapt acesta si explica faimosul proverb roman: mediocritas optima est. Evul Mediu a venit cu o alta teorie gesturile erau expresia unei realitati ascunse, descriau interiorul persoanei, i caracterizau sufletul, viciile, slabiciunile si virtutile sale, n timp ce n exteriorul corpului, printr-o atitudine disciplinata a gesturilor omul se poate modela, poate deveni mai bun. Deja se simte influenta pe care Divinitatea o avea asupra oamenilor - omul chiar daca este lipsit ntr-o conjunctura de compania umana, este totusi supravegheat n permanenta de Dumnezeu, iar gesturile sale nu-i mai vizeaza doar pe ceilalti, ci si un transcendent, care si el ofera la randul sau oamenilor diferite semne. Astfel, n acea societate n care se dorea crearea unei ordini bazata pe prezenta masiva a Divinitatatii, alaturi de gestus, a aparut si signum datorita nevoii de miracole, de minuni a acelor vremuri. Fireste functia ordonatoare, morala a gesturilor si-a mai pierdut din substanta odata cu trecerea timpului si multe din gesturile care guvernau societatea n acea perioada au capatat doar valenta metaforica. Astfel, n zilele noastre suma acestor gesturi, nsumate n codul bunelor maniere, nu mai reprezinta un instrument de a izbavi sau a condamna un individ, ci se constituie ntr-un mijloc de a comunica cu ceilalti, reprezinta o facilitate de a afisa simpatiile si antipatiile, de a lua contact cu ceilalti din jurul nostru fara agresivitate, de a trece prin lume fara a-i deranja pe ceilalti. Fata de antichitate si evul mediu, cnd disciplina, ordinea, ierarhia erau impuse de respectul acordat formei, spiritului, ratiunii, se ntrevede deja o schimbare n sensul ca accentul se muta pe materie, corp, pasiune. Astfel, Descartes n studiile sale despre pasiunile sufletului, trage concluzia ca nu sufletul le ntretine, ci pasiunile sunt ceea ce sufletul sufera si suporta, iar Pascal ntr-o maniera asemanatoare sustine ca pasiunile iubirii sunt sentimente si gnduri care apartin propriuzis spiritului desi sunt ocazionate de corp. Fara ndoiala, n societatea contemporana nu pot exista sentimente si relatii bazate pe dragostea autentica pe care ne-o dorim fiecare dintre noi daca cei implicati n actul emotional nu tin cont de ceea ce noi numim codul bunelor maniere. Respectarea acestuia

se constituie ntr-o premisa fundamentala pentru ntretinerea unei relatii sentimentale profunde si ca atare va recomand tuturor sa tineti cont de aceste mici sfaturi care chiar daca nu va vor garanta succesul n dragoste se vor constitui totusi ntr-un sprijin puternic n formarea personalitatii voastre. Mult succes !