Formele de manifestare ale politetii pot sa difere de la o tara la alta , dar si de la o epoca la alta , in functie de mediul social si de imprejurari.

Esential este insa CODUL ONOAREI care a facut , la origine , din vinatorul erei paleolitice un om de societate , ori din femeia lui , acoperita cu par , ceea ce se cheama o doamna. Omul de onoare isi respecta cu sfintenie cuvintul dat , are principii ferme , noblete sufleteasca , respect fata de sine si fata de ceilalti , este blind si rabdator. Un astfel de om , in sensul deplin al cuvintului este agreat de toata lumea. Nu intimplator un om manierat era acela pe care francezii il numeau " l'honnete homme " , cinstit. In zilele noastre , il denumim in mod curent " un gentleman " sau , pur si simplu , " un domn ". Ce este un gentleman ? Exista mai multe acceptii ale cuvintului , dar toate usor ironice , un gentleman fiind acel domn care apuca zaharul cu clestisorul , chiar daca este singur la masa , cel care , intrind intr-o baie unde se afla o femeie goala , se retrage spunind : Pardon domnule ! ... Un gentleman mai este , in fine , acel domn care se barbiereste si se imbraca special pentru cina , chiar daca traieste singur in jungla. Desigur , toate aceste definitii atrag respectul , dar toate te fac totodata sa surizi. Si de aici pina la a-l considera pe gentleman-ul nostru ridicol nu este decit un pas. Sa nu ne grabim totusi s-o facem. Un om care se respecta si ii respecta pe altii nu poate fi ridicol. Adevaratul gentleman are citeva tabu-uri pe care nu le incalca niciodata. El nu vorbeste despre bani in societate si mai ales nu se lauda ca are bani cu nemiluita , dar nici nu se plinge ca-i lipsesc. Nu se imprumuta decit in cazuri extreme si niciodata de la o femeie. Nu comenteaza in fata unor terte persoane gesturile si vorbele sotiei sau ale copiilor sai si nici nu-i cearta in fata strainilor. Nu dezvaluie nici secretele , nici dificultatile lui familiale. Isi stapineste pasiunile , emotiile , sentimentele , pentru ca ramine stapin pe el insusi , oricare ar fi imprejurarile , chiar si atunci cind este intr-o situatie disperata. Se straduieste sa aplice inteleptul si banalul obicei englezesc dupa care nu se acorda nici unui lucru mai multa importanta decit are. In realitate , fata de toata lumea , superiori sau inferiori in ierarhia profesionala sau sociala , dovedeste aceeasi politete , cu alte cuvinte , se straduieste sa nu supere pe nimeni si sa-i faca pe cei din jur sa se simta bine. Oricine stie ca un om de societate agreabil este intimpinat de cei din jur cu mai multa bucurie decit un necioplit ; ca o persoana zimbitoare este acceptata mai usor in societate decit un om posomorit ; ca un personaj ingrijit inspira mai multa incredere decit un boem. Printre noii imbogatiti este foarte raspindita parerea ca bunurile lor inlocuiesc politetea si cultura , ca poti foarte bine sa traiesti si fara ele. Dar cit de cruda e trezirea la realitate in momentul cind averea sau rangurile dispar si nimic nu le mai umple viata. E in avantajul oricui sa dea crezare unui vechi aforism : un om bine crescut ramine un om bine crescut , fie ca situatia sa materiala este infloritoare sau catastrofala si oricare ar fi mediul in care este silit sa traiasca. Indulgenta fata de micile slabiciuni omenesti , la care este expus oricine , respectul pentru modul de viata al fiecaruia , convingerea ca totul este relativ sunt adevaruri valabile peste tot , atit printre milionari , cit si in rindul oamenilor obisnuiti. Vom descoperi astfel peste tot , indiferent de mediul social , oameni plini de bun simt si de tact si ne vom da repede seama ca averea si rangul social n-au prea mare importanta cind e vorba de o comportare civilizata. Codul manierelor elegante este alcatuit dintr-o multime de legi , de fapt de conventii , avind , toate , un numitor comun : a nu-l deranja si a nu-l inoportuna pe semenul tau , ci ,

dimpotriva , a-l face sa se simta bine in preajma ta. Tot asta urmareste si statul cind emite legi si decrete prin care se sanctioneaza diferite delicte civile. Oricine a gresit este pasibil de o pedeapsa mai mult sau mai putin severa , in functie de gravitatea greselii. Fie ca a furat , fie ca a calcat pe iarba , fie ca a traversat strada in locuri nepermise , orice om normal traieste cu frica de politistul ce poate rasari linga el in orice clipa. Lucrurile stau intru totul la fel cu legile si regulile din cadrul codul manierelor elegante dar abaterea de la aceste norme nu este sanctionata de catre autoritati. Si totusi codul acesta este adesea respectat cu mai multa strictete decit legile statului. Explicatia e foarte simpla. Daca pentru delictele legiferate exista un singur politist la 10000 de oameni , sa zicem , pentru abaterile de la o comportare civilizata - " politistul " se afla in fiecare om inzestrat cu o minima doza de bun simt. Nu exista legi care sa te pedepseasca pentru ca rizi cu zgomot , pentru ca vorbesti continuu si foarte tare , pentru ca iti strigi copilul din strada de la etajul zece sau pentru ca iti arunci cu dezinvoltura biletul de autobuz pe jos. Vine totusi un moment in care te intrebi de ce nu mai esti invitat in casa familiei X , unde te-ai simtit atit de bine. Vine o zi in care observi ca vecinii te saluta cu raceala evitind sati vorbeasca , si chiar proprii tai copii par jenati de modul cum te imbraci sau maninci si in special de faptul ca vorbesti tot timpul... Niciodata nu e prea tirziu sa inveti ceva bun de la altii , insa cu cit vom invata mai devreme ce se cuvine si ce nu - ce se cade si ce nu , ce se face si ce nu , cu atit viata noastra va fi mai ferita de surprize dezagreabile. Traim inr-o epoca in care noncomformismul este la moda , dar sa nu depasim o etapa obligatorie - accea a conformismului. Picasso nu ar fi ajuns sa picteze celebrul tablou " Guernica " daca n-ar fi stiut mai intii sa picteze in stil clasic. Buna crestere se dobindeste in mai multe feluri. Educatia ocupa de departe cel mai important loc. Vom vorbi despre rolul si necesitatea educatiei in familie intr-un capitol separat. Dar buna crestere se dobindeste si din mass-media , si prin aversiunea noastra fata de oamenii cu o comportare dezagreabila. Invatam , cum s-ar zice , din " exemple negative ". Cind auzim pe cineva spunind bazaconii si-l vedem cum se face de ris , rosim de multe ori in locul lui. Iata-ne iar in fata cu notiunea atit de complicata de libertate. Fac ce vreau la mine acasa , sunt un om liber. Acest tinar este intr-adevar un om liber - prost crescut. Dar nici cei care la cel mai mic zgomot in apartamentul vecin bat in tevi sau in pereti nu sunt niste oameni bine crescuti - intervin alte notiuni ce caracterizeaza o fiinta civilizata - simtul masurii , toleranta , ingaduinta. Toate acestea se invata cu rabdare. Ajungem sa intelegem ca o taina a vietii - mult rivnita chiar de Goethe - este echilibrul pe care ni-l dorim cu totii si-l avem atit de putini. Ca sa fie totul foarte clar - un om cu bun simt va invata bunele maniere cu multa constiinciozitate - ca pe o limba straina , fara sa se jeneze ca nu a stiut pina in acel moment o regula de complortament. Ca de exemplu : a-ti incrucisa tacimurile in farfurie inseamna ca mai doresti din felul respectiv ! Cel mai INEFICIENT mod de a educa pe cineva este sa-i tii discursuri moralizatoare , interminabile si plicticoase. Fiecare om trebuie sa treaca singur prin experiente-limita. Cit de educativ ar fi , de pilda , daca tinarului care asculta muzica Rap pusa la maximum , fara sa-i pese de vecini , i s-ar pune sa asculte fara comentarii , la fel de tare , la aceleasi ore , fara incetare un concert de Bruckner , sau ceva asemanator ! Si ne putem gindi ca si noi ne-am aventurat uneori intr-un domeniu necunoscut fara sa ne dam seama ca ne

facem de ris. Cind asistam la un spectacol dezagreabil oferit de un cumparator nemultumit ajuns la capatul nervilor si tipind la vinzatoare , ne putem gindi ca si noi am fost intr-o astfel de situatie , la fel de penibila. Inca din scoala se remarca glumetii , indivizii cu tupeu , smecherii , obraznicii. Este adevarat ca pentru scurta vreme devin " eroi " , modele usor de imitat. Dar un tinar cu bun simt va intelege repede ca acest mod de comportament nu este ideal pentru a-ti atrage respectul celor din jur. " Ca sa fii om intreg , atitea sunt necesare " - spune Geo Bogza intr-o carte chiar cu acest titlu - iar una dintre conditii este buna crestere. Bunele maniere mai inseamna sa rezisti unei tentatii care te poate transforma din om cinstit intr-un pungas. Putini stiu ca a gasi un portofel pe strada si a nu-l preda la Politie , se cheama furt. Cei mai multi il considera noroc ... Hazardul nu trebuie sa favorizeze infractiunea si abaterea de la regulile de buna comportare. Daca esti cu adevarat convins ca trebuie sa fii politicos oricind si in orice ocazie , intelegi adevarul fundamental cuprins in celebra inscriptie gravata pe fatada cladirii de la New College , din Oxford : " Manners make man " - comportamentul il face pe om. Bunele maniere sunt apanajul omului care isi cunoaste exact locul in lumea in care traieste.