Sunteți pe pagina 1din 19
ROMÂNIA MINISTERUL PUBLIC P A R C H E T U L l â n

ROMÂNIA MINISTERUL PUBLIC

P A R C H E T U L

l â n g ã

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

d e

p e

Secţia Judiciarã Serviciul judiciar penal Nr. 192/III-13/2011

ANALIZĂ JURISPRUDENŢĂ C.E.D.O

Hotărâri de condamnare pronunţate în cauzele penale privind România

2009

Nr.

Informaţii

Legislaţia internă

Dispoziţii

Decizia Curţii

crt.

privind cauza

CEDO

1.

Precup contra

Art.410

alin.1

pct.8

Art.6

alin.1

Curtea a constatat încălcarea art.6 alin.1 din Convenţie ca urmare a admiterii unui recurs în anulare cu consecinţa rejudecării unei cauze penale în care se pronunţase o hotărâre definitivă de achitare a reclamantului. Dispoziţiile legale vizate au fost abrogate, 2003-2004.

României

anterior modificării

din

(Cerere

prin Legea nr.576/2004

Convenţie

nr.1771/03)

-

dreptul

la

din 27 ianuarie 2009, definitivă la 27 aprilie 2009

 

un

proces

 

echitabil

şi

principiul

securităţii

 

raportului

Nepublicată în

juridic

Monitorul

Oficial

 

Traducere

     

I.E.R.

(www.CSM1909

.ro)

2.

L.Z. contra

-Art.4 din Codul de procedură penală în sarcina organului de urmărire penală

Art.3

din

Art.3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului impune autorităţii naţionale o serie de obligaţii. Acestea sunt obligaţii de fond, respectiv abţinerea agenţilor săi de a aplica tratamente inumane sau degradante persoanelor aflate sub jurisdicţia lor (condiţie negativă), precum şi obligaţia de a lua toate măsurile necesare de natură să împiedice supunerea acestor persoane la tortură sau la tratamente inumane ori degradante (condiţie pozitivă). Este impusă, de asemenea, şi o obligaţie procedurală, aceea de a proceda la o anchetă oficială aprofundată şi efectivă în vederea identificării şi pedepsirii persoanelor responsabile de aplicarea unor rele

tratamente, fie că acestea sunt persoane oficiale sau particulari, atâta vreme cât persoana supusă unor astfel de tratamente se află sub jurisdicţia statului. În prezenta cauză s-a constatat încălcarea art. 3 din Convenţie sub aspect procedural, constând în absenţa unei anchete efective (desfăşurarea în mod eficient şi în timp util) cu privire la plângerea reclamantului referitoare la faptul că ar fi fost violat de doi deţinuţi în timp ce se afla în stare de deţinere. Curtea a evidenţiat că, în ciuda cererilor repetate ale reclamantului de a fi examinat de către un medic legist, autorităţile penitenciarului s-au opus pe motiv că nu dispuneau de mijloacele financiare pentru a acoperi costurile examenului medical. Curtea a subliniat şi faptul surprinzător că deţinuţii sunt obligaţi să suporte costurile examenului medical ca un act prealabil acestui examen. De asemenea, s-a reţinut că autorităţile penitenciarului au reacţionat cu întârziere, reclamantul fiind condus la un medic la o săptămână de la depunerea plângerii. În prezent, art. 50 din Legea nr. 275/2006 privind caracterul gratuit al asistenţei medicale. Art. 51 alin. 3 şi 4 reglementează aspectele deficitare identificate în prezenta cauză:

României

Convenţie

(Cerere

- interzicerea

nr.22388/03)

torturii

din 3

-

Legea nr.275/2006 /

(tratamente

februarie

art. 4

inumane,

2009,

-

art. 23 şi următoarele

tratamente

definitivă la 3 mai 2009

din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 275/2006 (în

degradante)

Nepublicată în

special art. 32)

Monitorul

Oficial

Traducere

I.E.R.

(www.CSM1909

.ro)

-

dreptul persoanelor private de libertate de a cere să fie examinate de un medic legist sau de un medic din afara penitenciarului, desemnat de persoana condamnată (art. 51 alin. 4);

-

obligaţia medicului care examinează persoanele de a sesiza procurorul

când constată că persoana condamnată a fost supusă la tortură, tratamente

     

inumane, degradante sau alte rele tratamente şi obligaţia de a consemna în fişa medicală aceste constatări, precum şi declaraţia persoanei condamnate în legătură cu acestea (art. 51 alin. 3). Însă, în art. 51 alin. 5 se prevede că persoana solicitantă va suporta cheltuielile ocazionate de examenul medical prevăzut de art. 51 alin. 4 (a se vedea şi art. 32 alin. 4 din Regulament care instituie şi o excepţie de la această obligaţie)

3. Marin contra

-Art.6

din

Codul

de

Art.6

alin.1

Curtea a constatat că a fost încălcat art.6 alin.1 din Convenţie reţinând că

României

procedură penală

din

instanţa de recurs a condamnat reclamanta fără a pune în discuţie noua încadrare juridică a faptei (art.205 din Codul penal), fără a fi audiată şi fără a-i da acesteia posibilitatea de a-şi prezenta mijloacele de apărare cu privire

(Cerere

-

Art. 385 14 din Codul

Convenţie

nr.30699/02)

de

procedură

penală,

din 3

anterior modificării

la

noua calificare.

februarie

prin

Legea

nr.

Instanţa de fond dispusese achitarea reclamantei pt. infracţiunea prevăzută

2009,

356/2006.

de art.206 din Codul penal. Astfel, printr-o hotărâre pronunţată în ultimă instanţă s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, excluzându-se posibilitatea părţii de a prezenta probe şi de a se apăra, fapt ce aduce atingere art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât această instanţă este prima care a pronunţat condamnarea reclamantului în urma procedurii prin care se decide temeinicia acuzaţiei în materie penală îndreptată împotriva sa. Audierea inculpatului în căile de atac, după achitare a fost reglementată prin art.378 alin.1 1 şi art.385 14 alin.1 1 din Codul de procedură penală.

definitivă la 3 mai 2009

În prezent, art. 385 14

din

Codul

de

 

procedură

penală

Nepublicată în

prevede

(alin. 2)

Monitorul

obligaţia instanţei de

Oficial

recurs

de

a asculta

inculpatul atunci când

Traducere

I.E.R.

a fond şi apel, precum şi

ascultat la

nu

fost

când

aceste

instanţe

 

(www.CSM1909

nu

au

pronunţat

.ro)

împotriva inculpatului

o

hotărâre

de

condamnare.

4. Voiculescu

-art.4,

art.202

din

Art.2

din

Art. 2 paragraful 1 impune statului obligaţia de a asigura dreptul la viaţă prin implementarea unei legislaţii penale concrete, care să descurajeze comiterea de infracţiuni contra persoanei şi care să se sprijine pe un mecanism de aplicare conceput pentru a preveni, împiedica şi pedepsi încălcările sale. Această obligaţie presupune, implicit, începerea unei anchete oficiale efective atunci când o persoană îşi pierde viaţa. Scopul

contra

Codul

de

procedură

Convenţie

României

penală;

(Cerere

-

art.26 din Codul de

nr.5325/03)

procedură

penală

din 3

anterior

modificării

februarie

prin

Legea

esenţial al unei astfel de anchete este să asigure punerea în aplicare efectivă

2009,

nr.281/2003

a

legislaţiei interne ce protejează acest drept. Ancheta trebuie să permită

definitivă la 3

-

art.21

alin.3

şi

stabilirea cauzei decesului şi identificarea persoanelor vinovate. Este vorba

 

mai 2009

art.132

alin.1

din

 

nu de o obligaţie de rezultat, ci de o obligaţie de mijloace; aşadar, autorităţile trebuie să fi luat măsuri rezonabile pentru culegerea probelor referitoare la incident. Orice deficienţă a anchetei care îi reduce capacitatea de a stabili cauza decesului sau persoanele responsabile riscă să ducă la concluzia că ea nu corespunde acestei norme. În acest context, cerinţa de promptitudine şi diligenţă rezonabilă este implicită. Or, în speţă, ancheta judiciară nu a fost o anchetă efectivă, în sensul Convenţiei. Curtea reţinând că abia după 7 ani şi 7 luni s-a dat o soluţie de scoatere de sub urmărire penală, fără ca problema răspunderii pentru accidentul care a dus la decesul mamei reclamantului să fi fost elucidată, inclusiv sub aspectul răspunderii obiective a autorităţilor militare. Curtea a apreciat că durata anchetei şi soluţiile repetate de restituire a cauzei în vederea completării urmăririi penale datorate modului în care aceasta s-a desfăşurat sunt imputabile autorităţilor statului. Mai mult, a reţinut că în circumstanţele cauzei, în care nu se contestă că accidentul a fost produs de un camion militar condus de un militar aflat în exerciţiul funcţiilor sale, autorităţile trebuia să manifeste o mai mare rigoare în desfăşurarea anchetei. De asemenea, s-a constatat că, la data evenimentelor, procurorii militari erau, la fel ca şi inculpaţii, militari activi şi că, în aceste condiţii, făceau parte dintr-o structură militară întemeiată pe principiul subordonării ierarhice. Această legătură de tip instituţional reprezintă, în speţă, o lipsă de independenţă şi imparţialitate a procurorului militar în instrumentarea cauzei.

Constituţie.

Publicată în

Monitorul

Oficial nr. 392 din 10 iunie

2009

5.

Tarău contra

-Art.146 anterior modificării prin OUG 109/2003 ;

Art.5 alin. 3

Curtea a constatat încălcarea art.5 alin.3 din Convenţie ca urmare a faptului că instanţa naţională nu a arătat în motivarea hotărârilor prin care au menţinut măsura arestării preventive, care este, în concret, „pericolul pentru ordinea publică”, limitându-se la a reproduce în motivare textul de lege. A refuzat să analizeze argumentele prezentate de reclamantă privind profilul său personal şi situaţia familială şi nu a luat în calcul posibilitatea adoptării unei măsuri alternative dintre cele prevăzute în dreptul intern. Curtea a constatat încălcarea art.5 alin.4 din Convenţie reţinând că reclamantei nu i s-a asigurat o apărare efectivă cu ocazia soluţionării recursului împotriva măsurii arestării preventive (avocatul din oficiu, dacă a fost prezent în mod real, oricum nu a avut timpul necesar studierii

României

şi

4

din

(Cerere

Convenţie

nr.3584/02)

art.155, art.159 din Codul de procedură penală anterior

-

Art.6

alin.3

din 24

lit.d

din

februarie

Convenţie

2009,

modificării prin Legea

definitivă la 24 mai 2009

nr.281/2003

art.6 din Codul de procedură penală

-

Publicată în

 

Monitorul Oficial nr. 37 din 18 ianuarie 2010

   

cauzei). De asemenea, Curtea a constatat încălcarea art.6 alin.3 din Convenţie prin nepăstrarea unui echilibru rezonabil între acuzare şi apărare, reclamantei nefiindu-i încuviinţate probele şi nu i s-a oferit posibilitatea de a interoga în mod contradictoriu martorii acuzării în faţa instanţei iar instanţele naţionale nu au motivat convingător deciziile luate în privinţa probelor. În esenţă, nu au fost respectate garanţiile desfăşurării unui proces echitabil (egalitatea armelor – art. 6 paragraful 3 litera d), garanţiile instituite pentru persoanele private de libertate (motivarea, cu excluderea celei generale şi abstracte, a privării de libertate – art. 5 paragraful 3; dreptul persoanelor lipsite de libertate la o analiză a respectării cerinţelor de procedură şi de fond ale legalităţii, în sensul art. 5 paragraful 1, a privării lor de libertate – art. 5 paragraful 4).

6.

Toma contra

-Art.266 Codul penal, art.267 1 Codul penal - art.4 din Codul penal

-Art.3

din

Curtea a constatat încălcarea art.3 din Convenţie :

României

Convenţie

-

pe latură materială, existând probe necontestate de Guvern (declaraţii

(Cerere

-Art.5

martori, fotografii şi imagini filmate) din care rezultă că reclamantul a fost lovit în perioada în care era în custodia poliţiei, aducându-se atingere

nr.42716/02)

-

Legea nr.23/1969

paragraful

3

din 24

anterior modificării

din

demnităţii umane ; în consecinţă, statul şi-a încălcat obligaţia pozitivă de a lua măsurile necesare pentru a împiedica supunerea persoanelor aflate sub jurisdicţia / custodia sa la tortură, tratamente inumane, degradante;

februarie

prin OUG nr.56/2003 privind executarea pedepselor ;

Convenţie

2009,

-Art.5

definitivă la 24 mai 2009

paragraful

4

-

pe latură procedurală, ca urmare a faptului că nu s-a desfăşurat nicio

- art.140 1 , art.149 din Codul de procedură penală anterior modificării prin Legea nr.281/2003 ;

din

anchetă efectivă cu privire la relele tratamente invocate de reclamant. S-a constatat încălcarea art.5 paragraful 3 din Convenţie, obligaţia de a duce în termen scurt persoana arestată în faţa unui magistrat (reclamantul fiind adus în faţa unui judecător pentru examinarea legalităţii detenţiei sale la 20 de zile de la arestarea sa), cât şi a art.5 paragraful 4 din Convenţie

 

Convenţie

Nepublicată în

-Art.8

din

Monitorul

Convenţie

Oficial

art.30 alin.6 din Constituţie.

-

Traducere

-

soluţionarea în termen scurt a recursului prin care se contestă legalitatea

I.E.R.

 

măsurii arestării preventive. Curtea a constatat că a fost nevoie de trei zile pentru ca plângerea reclamantului, depusă la parchet, să fie înregistrată la tribunal şi şapte zile pentru a fi examinată de instanţă. De asemenea, acţiunea reclamantului formulată împotriva hotărârii pronunţate de către tribunal a fost înaintată de către procuror la curtea de apel abia la 6 zile de la primirea acesteia. Totodată, s-a constatat încălcarea art.8 din Convenţie, ca urmare a difuzării de imagini şi publicării unei fotografii, fără acordul reclamantului,

(www.CSM1909

.ro)

       

înregistrate în sediul poliţiei cu acordul agenţilor de poliţie şi în care erau vizibile urmele de violenţă exercitate asupra reclamantului. Aceasta constituie o ingerinţă nejustificată în dreptul la viaţă privată, cu atât mai mult cu cât la acel moment reclamantul nu avea nici măcar calitatea de persoană urmărită penal (procesul penal nu începuse). Ingerinţa nu este justificată nici de respectarea intereselor justiţiei (de pildă, asigurarea prezenţei la proces, prevenirea săvârşirii altor infracţiuni). Ingerinţa nu corespunde condiţionărilor impuse de art. 8 paragraful 2.

7.

Gagiu contra

- Legea nr.23/1969 privind executarea pedepselor anterior modificării prin OUG nr.56/2003 ; - art.4 din Codul de procedură penală

-Art.2

Curtea a constatat încălcarea art.2 din Convenţie :

României

(material şi

- pe latura materială, ca urmare a încălcării obligaţiei pozitive a autorităţilor de a proteja viaţa reclamantului, acesta nu a fost spitalizat la spitalul penitenciar pentru a se stabili etiologia cirozei hepatice şi nu a beneficiat de tratamentul medical chirurgical stabilit de către medici, ci a fost plasat în celula sa până în ajunul decesului şi nu a primit îngrijiri medicale impuse de bolile grave de care suferea ; - pe latură procedurală, ca urmare a încălcării obligaţiei statului de a asigura efectuarea unei anchete eficiente. Curtea a subliniat că ancheta în cauză s-a limitat să constate că decesul reclamantului nu a survenit din cauze violente, ci se datora bolilor de care suferea şi nu existau urme de violenţă pe corp. Procurorul nu a cercetat dacă persoanele însărcinate cu supravegherea stării de sănătate a reclamantului în penitenciar erau eventual responsabile pentru neglijenţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu. De asemenea, s-a constatat încălcarea art.3 din Convenţie, având în vedere condiţiile de detenţie din penitenciar, reclamantului revenindu-i un spaţiu insuficient de 1,25 mp. Curtea a constatat încălcarea art.8 din Convenţie, întrucât reclamantului nu i-au fost asigurate mijloacele necesare pentru corespondenţa cu Curtea, în special timbre, cât şi a art.34 din Convenţie, deoarece autorităţile au condiţionat emiterea unor copii de pe acte necesare de plata costurilor aferente, iar reclamantul, în lipsa resurselor necesare, le-a obţinut după numeroase demersuri, la patru luni de la data formulării primei sale cereri. A fost avută în vedere situaţia de vulnerabilitate şi de dependenţă faţă de autorităţile penitenciare în care se afla reclamantul (deţinut fără familie, grav bolnav şi fără legătură cu exteriorul), omisiunile şi interzicerile nejustificate ale autorităţii penitenciare de a-i furniza reclamantului cele necesare în vederea corespondenţei sale cu Curtea de la Strasbourg.

(Cerere

procedural)

nr.63258/00)

din

din 24

Convenţie

februarie

-Art.3 din

2009,

Convenţie

definitivă la 24 mai 2009

 

-Art.8 din

Convenţie

 

-Art.34 din

Nepublicată în

Convenţie

Monitorul

Oficial

Traducere

I.E.R.

(www.CSM1909

.ro)

8. Bacanu şi

-

Art. 6 din Codul de

-Art.6

alin.1

Curtea a constatat încălcarea art.6 alin.1 şi alin.3 lit.d din Convenţie apreciind că dreptul la apărare a suferit asemenea limitări încât reclamanţii nu au avut parte de un proces echitabil. Curtea a constatat că reclamanţii nu au putut în niciun stadiu al procedurii să interogheze sau să obţină interogarea unuia sau mai multor martori, iar instanţele naţionale au respins cererile în probaţiune cu argumente lapidare şi stereotipe. S-a constatat şi încălcarea art. 10 privind libertatea exprimării, condamnarea reclamanţilor pentru calomnie reprezintă o ingerinţă în dreptul menţionat care nu răspunde exigenţei de a fi necesară într-o societate democratică, deoarece:

S.C.”R” S.A.

procedură penală - Art.205,206 din Codul penal- abrogate

şi art.3 lit.d din Convenţie

contra

României

(Cerere

 

-

art. 10

din

nr.4411/04)

Convenţie

din 3 martie

2009,

definitivă la 3 iunie 2009

Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.484 din 13 iulie 2009

-

articolele de presă incriminate se refereau la subiecte de interes general şi

deosebit de actuale pentru societatea românească, respectiv pretinsa corupţie a unor înalţi responsabili politici;

-

în contextul unei limite mai largi criticii admisibile, dată fiind calitatea de

oameni politici a celor vizaţi; articolele incriminate nu se referă la aspecte ale vieţii private, ci la comportamentale şi atitudini ale persoanei în calitate

 

de înalt responsabil politic;

afirmaţiile reclamanţilor au fost susţinute şi, indiferent că reprezentau imputări de fapte sau judecăţi de valoare, acestea aveau un temei faptic; - cuvintele dure utilizate nu sunt afirmaţii deliberat calomnioase, ci

-

echivalentul unei libertăţi jurnalistice care include şi eventuala recurgere la

o

anumită doză de exagerare, chiar de provocare.

9. Mihuţă contra

art.155 din Codul de procedură penală

-

-Art.5 alin.3,

Curtea a constatat încălcarea art.5 alin.3 din Convenţie prin motivarea superficială a încheierilor de menţinere a măsurii arestului preventiv şi de respingere a cererilor reclamantului de punere în libertate (fără a analiza argumentele reclamantului şi fără nicio motivare; caracterul prea succint şi abstract al motivării, limitat doar la menţionarea criteriilor legale, amintind să specifice modul în care aceste criterii se aplicau în speţă; nemotivarea pericolului pentru ordinea publică; instanţa a reţinut arestarea prin formule identice, pentru a nu spune stereotipe, repetând de- a lungul timpului aceleaşi criterii, pe baza aceleiaşi formule – paragrafele 27, 28, 29, 30) şi prin neluarea în calcul a posibilităţii aplicării unor măsuri alternative şi a art.5 alin.4 din Convenţie, ca urmare a faptului că încheierile primei instanţe prin care s-a dispus menţinerea arestului preventiv erau motivate superficial, fiind încălcat dreptul de a fi analizată efectiv cererea de judecătorul sesizat cu un control judiciar al măsurii

României

4

din

(Cerere

anterior modificării

Convenţie

nr.13275/03)

prin

Legea

din 31 martie

nr.281/2003 ; - art.300 alin.3 din Codul de procedură penală anterior modificării prin Legea

nr.281/2003

2009

Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.47 din 21 ianuarie 2010

     

preventive a privării de libertate (hotărârile prin care se dispunea menţinerea arestului nu erau suficient motivate sau erau lipsite de orice motivare – paragrafele 25-34, 40, 43, după cum nici instanţa de recurs nu a analizat motivele referitoare la nelegalitatea arestării). Instanţa care a judecat apelul împotriva hotărârii de condamnare în fond nu a examinat nici ea motivele invocate de reclamant cu privire la legalitatea dispoziţiilor primei instanţe. Cu privire la aceste hotărâri Curtea a constatat că nu puteau fi considerate compatibile cu cerinţele unui control judiciar efectiv al legalităţii arestării în cauză.

10. Tiron contra

-Art.146 din Codul de procedură penală anterior modificării

-Art.5

alin.3

Curtea a constatat încălcarea art.5 alin.3 din Convenţie sub dublu aspect:

României

din

- omisiunea autorităţilor naţionale de a prezenta de îndată reclamantul arestat preventiv în baza unei ordonanţe a procurorului în faţa unui judecător care să se pronunţe cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurii - în speţă instanţa naţională a examinat legalitatea şi temeinicia acestei măsuri abia după 7 zile de la arestarea preventivă a reclamantului de către procuror, deşi controlul juridic al arestării trebuie să se realizeze automat; - caracterul prea succint şi abstract al motivelor reţinute de către instanţa naţională cu ocazia dispunerii prelungirii măsurii arestării preventive, invocând formulările stereotipe şi trimiterile la legislaţia internă, fără a specifica modul în care interveneau în cazul reclamantului (s-a motivat prin persistenţa motivelor iniţiale, prin faptul că punerea sa în libertate prezenta un pericol pentru ordinea publică şi prin necesitatea continuării anchetei).

(Cerere

Convenţie

nr.17689/03)

prin

Legea

din 7 aprilie

nr.281/2003

2009

Nepublicată în

Monitorul

Oficial

Traducere

IER

(www.CSM1909

.ro)

 

11. Olteanu

-Art.267 din Codul penal art.1 din Codul de procedură penală

-

-Art.3

din

S-a constatat încălcarea art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului atât din punct de vedere material (încălcarea de către stat a obligaţiei agenţilor săi de a nu supune la tortură, tratamente inumane or degradante persoanele aflate sub jurisdicţia sa), cât şi procedural constând în obligaţia de a desfăşura o anchetă efectivă în vederea identificării şi pedepsirii persoanelor responsabile de aplicarea relelor tratamente:

contra

Convenţie

României

(Cerere

nr.71090/01)

 

din 14 aprilie

2009

- utilizarea forţei de către agenţii de poliţie în momentul reţinerii reclamantului a fost excesivă, nejustificată şi a avut drept consecinţe leziuni ce i-au provocat reclamantului suferinţe semnificative (suspectat de săvârşirea unei fapte nu foarte grave – furtul unui bax de sticle cu apă minerală – reclamantul a fost supus unor violenţe din partea agenţilor de

Nepublicată în

Monitorul

Oficial

 

Traducere

   

poliţie, suferind inclusiv leziuni prin împuşcare ca urmare a uzului de armă împotriva sa, cu atât mai mult cu cât acestea s-au petrecut în prezenţa fiului minor al reclamantului; a fost interogat noaptea, imediat după o intervenţie chirurgicală, necesară datorită plăţii prin împuşcare, neadministrarea îngrijirilor medicale post-operatorii). - ancheta a fost lipsită de caracterul efectiv întrucât în instrumentarea plângerii reclamantului împotriva agenţilor de poliţie nu a fost audiat nici un fel de martor în afara celor ce aveau şi calitatea de poliţişti, deşi, la momentul faptelor, erau prezente 30-40 de persoane civile; cercetarea a fost efectuată de parchetul militar, a cărui independenţă faţă de poliţişti poate fi pusă la îndoială. Notă:competenţa de cercetare a poliţiştilor a fost trecută la parchetele civile, din 2003 prin Legea nr.281/2003.

I.E.R.

(www.CSM1909

.ro)

12.

Didu contra

-Art.1 din Codul de procedură penală, art.66 din Codul de procedură penală

-Art.6

alin.1

Curtea a constatat încălcarea art.6 alin.1 din Convenţie sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil - instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu la 20 octombrie 1995 iar procesul penal s-a finalizat la 12 martie 2002. Curtea a considerat că procedura a fost prelungită atât din cauza necompetenţei materiale a instanţelor şi a termenului necesar rezolvării conflictului negativ de competenţă, cât şi datorită celor două casări cu trimitere spre rejudecare, până la constatarea - prin hotărâre definitivă - a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, întârzieri ce nu pot fi imputate reclamantului. De asemenea, a constatat încălcarea art.6 alin.2 din Convenţie referitor la prezumţia de nevinovăţie. Curtea a statuat că instanţa naţională de recurs, care a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a constatării intervenirii prescripţiei răspunderii penale (deşi nu a readministrat probele, ci numai a procedat la o analiză nouă a acestora şi nu a dat, în acest context al reanalizării culpabilităţii / inocenţei, posibilitatea reclamantului să fie ascultat şi să îşi formuleze apărările – conform art. 385 16 din Codul de procedură penală anterior modificării prin Legea nr. 356/2006), nu s-a limitat la enunţarea unei stări de suspiciune cu privire la vinovăţia reclamantului, ci a prezentat şi considerat faptele imputate ca fiind cu certitudine săvârşite. De precizat că, în jurisprudenţa Curţii în materia prezumţiei de nevinovăţie, se face distincţie între hotărârile care reflectă sentimentul că persoana vizată este nevinovată şi cele care se limitează la descrierea unei stări de

României

şi

2

din

(Cerere

Convenţie

nr.34814/02)

-

durata

din 14 aprilie

 

procedurii în

2009,

faza

de

definitivă la 14 septembrie

judecată - - art. 385 16 din Codul de procedură penală şi art.

2009

Publicată în

Monitorul

385

14

din

Oficial nr.740

Codul

de

din 30

procedură

octombrie

penală

 

2009

anterior

modificării

prin

Legea

nr. 356/2006

     

suspiciune. Primele aduc atingere prezumţiei de nevinovăţie, în timp ce secundele au fost adesea considerate ca fiind conforme exigenţelor art. 6 paragraful 2 din Convenţie. Or, constatarea vinovăţiei reclamantului ar putea juca un rol decisiv în cazul unei acţiuni civile în despăgubiri a părţii lezate, hotărârea penală având autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile.

13. Răducu contra

-Art.91 din Codul de procedură penală; -Art.139 din Codul de procedură penală -Art.140 1 din Codul de procedură penală, toate anterioare modificării prin Legea

-Art.5 alin.1 şi alin.4 din Convenţie

Curtea a constatat încălcarea art.5 alin.1 prin punerea în libertate a reclamantului cu întârziere, din motive imputabile autorităţilor care au trimis eronat dispozitivul hotărârii privind punerea în libertate (la Penitenciarul Rahova, deşi reclamantul se afla la Penitenciarul Jilava) şi nu au corectat greşeala decât după aproximativ 12 ore. Aceste 12 ore reprezintă o privare de libertate care nu corespunde termenului minim inevitabil în executarea unei hotărâri definitive prin care se dispunea eliberarea (dacă o anumită întârziere în executarea unei hotărâri de punere în libertate este adesea inevitabilă, aceasta trebuie redusă la minimum). De asemenea, a constatat încălcarea art.5 alin.4 din Convenţie prin neanalizarea în termen scurt a legalităţii măsurii arestării preventive (termenul scurt în care o persoană privată de libertate are dreptul de a obţine o hotărâre judecătorească cu privire la legalitatea arestării sale debutează cu data introducerii cererii / acţiunii şi se încheie în ziua în care se pronunţă hotărârea în şedinţă publică – în cauză acest termen a fost de 30 de zile: numai parchetului i-au trebuit 10 zile pentru a transmite plângerea reclamantului la instanţa competentă, deşi, legal, termenul era de 24 de ore; instanţa de recurs s-a pronunţat după 16 zile de la data hotărârii atacate) şi art.8 din Convenţie având în vedere că legea internă în vigoare la data faptelor, în baza căreia au fost interceptate convorbirile telefonice ale reclamantului, nu oferea garanţii minimale necesare pentru a evita abuzul autorităţilor.

României

(Cerere

nr.70787/01)

-

Art.8

din

din 21 aprilie

Convenţie.

2009,

definitivă la 21 iulie 2009

nr.281/2003

Nepublicată în

Monitorul

Oficial

Traducere

I.E.R.

(www.CSM1909

.ro)

14. Tănase contra

-Art.139 din Codul de procedură penală -Art.303 din Codul de procedură penală, toate anterior modificărilor prin Legea nr.281/2003

-Art.3

din

Curtea a constatat încălcarea art.3 din Convenţie datorită menţinerii reclamantului în stare de arest preventiv, deşi acesta suferea de afecţiuni grave (cancer, tulburare de personalitate, afecţiuni urologice) şi fără a-i fi asigurat un tratament medical adecvat stării de sănătate. Mai mult, cadrul legal naţional nu prevedea posibilitatea obţinerii suspendării arestării sale preventive. De asemenea, încălcarea art. 3 din Convenţie a fost determinată şi de măsura disproporţionată luată faţă de reclamant, aceea de a fi legat cu cătuşe de patul de spital în timpul internării într-un spital civil, deşi natura infracţiunilor săvârşite (non violente) şi starea de sănătate nu justificau

României

Convenţie ;

(Cerere

-Art.5

alin.3

nr.5269/02)

din

din 12 mai

Convenţie

2009,

definitivă la 12 august 2009

 

Nepublicată în

   

măsura încătuşării, cu atât mai mult cu cât paza era asigurată de un gardian. Curtea a constatat şi încălcarea art.5 alin.3 din Convenţie datorită duratei excesive a arestării (aproximativ 2 ani), menţinută de instanţă cu motivări succinte şi abstracte.

Monitorul

Oficial

Traducere

I.E.R.

 

(www.CSM1909

.ro)

15.

Damian –

-Art.246 din Codul

-Art.3

din

Curtea a constatat încălcarea art.3 din Convenţie :

Burueană,

penal -art.1 şi art.4 din Codul de procedură penală ; - art.101 din Codul de

Convenţie

-

pe latura materială, reţinând că din actele medico-legale (întocmite la

Damian

-Art.6

alin.1

câteva zile de la arestarea reclamanţilor şi la insistenţele acestora – deşi statele au obligaţia să asigure că, atunci când o persoană este reţinută, poliţiştii vor consemna de îndată sau în cel mai scurt termen şi cât de precis posibil orice semn vizibil al unui traumatism suferit recent de persoana reţinută) rezultă că prezentau mai multe leziuni ce puteau fi cauzate la 29 octombrie 1995, când reclamanţii au fost conduşi pentru a fi audiaţi la sediul poliţiei ;

contra

din

României

Convenţie

(Cerere

-Art.8

din

nr.6773/02)

procedură

penală

Convenţie

din 26 mai

anterior modificării

2009,

prin

OUG

definitivă la 26 august 2009

Nepublicată în

nr.109/2003.

-

pe latură procedurală, reţinând că durata cercetării penale declanşate

împotriva poliţiştilor a încălcat cerinţele de celeritate (ancheta s-a desfăşurat pe parcursul a mai mult de 12 ani, ceea ce a determinat prescripţia acţiunii penale pentru toate faptele penale). În acest sens, Curtea a reţinut că procurorul a audiat reclamanţii numai în urma insistenţelor acestora, nu a dispus examinarea medicală a acestora în ciuda semnelor de violenţă vizibile pe care le aveau, parchetul militar a refuzat timp de peste 1 an să se conformeze unei hotărâri judecătoreşti care dispunea ca acesta să declanşeze urmărirea penală, independenţa parchetului militar faţă de poliţişti este îndoielnică. De asemenea, a constatat încălcarea art.6 alin.1 din Convenţie sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil, întrucât durata procedurii întemeiate pe dispoziţiile art.504 din Codul de procedură penală a început la 10 iunie 1999 şi s-a finalizat la 28 februarie 2008 (8 ani, 8 luni, 18 zile), cauza fiind examinată de cinci instanţe de trei grade diferite. Casările cu trimitere la instanţa inferioară au fost determinate de omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra tuturor cererilor reclamantului şi ar fi putut continua la infinit întrucât nu există nicio dispoziţie legală care să îi pună capăt. Mai mult, cauza a fost pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Monitorul

Oficial

Traducere

I.E.R.

(www.CSM1909

.ro)

       

timp de 1 an şi 5 luni, neexistând nicio justificare a acestei inactivităţi. Totodată, a constatat încălcarea art.8 din Convenţie, reţinând că există dubii că percheziţia domiciliară efectuată în cauză s-ar fi desfăşurat cu respectarea prevederilor legale interne, care, oricum, la data faptelor, nici nu oferea suficiente garanţii pentru a evita abuzurile autorităţilor. Mai mult, Curtea consideră că circumstanţele (a fost condus cu forţa la sediul poliţiei, fără a fi citat / chemat, în momentul arestării a fost supus unor rele tratamente, în prezenţa reclamantului fratele său a fost victima unor agresiuni şi mai violente, fără să fie acuzat de vreo infracţiune) în care s-a dispus arestarea reclamantului au avut o influenţă asupra stării sale de spirit şi, prin urmare, asupra consimţământului acestuia pentru desfăşurarea unei percheziţii la domiciliul său, fiindu-i încălcat astfel dreptul la respectarea domiciliului.

16.

Codarcea

- procedură penală -Art.20 din Codul de procedură penală

art.1 din Codul de

-Art.6

alin.1

Curtea a constatat încălcarea art.6 alin.1 din Convenţie sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil, reţinând că procedura penală a început la 5 iunie 1998 şi s-a încheiat la 25 iunie 2004 prin respingerea plângerii formulate împotriva soluţiei dispuse de procuror de încetare a urmăririi penale ca urmare a constatării intervenirii prescripţiei răspunderii penale. Pe de altă parte, Curtea a concluzionat că procedura s-a finalizat efectiv la 18 aprilie 2008, prin hotărârea civilă a instanţei naţionale prin care s-a luat act de renunţarea la reparaţia prejudiciului material. Se impune a fi precizat că acţiunea civilă (a cărei durată procedurală a fost analizată de Curte) a fost, într-o primă fază, alăturată unei plângeri penale împotriva medicului care a operat-o, producându-i vătămări ale integrităţii şi sănătăţii, acţiune ce nu a avut nici un rezultat. Ulterior, reclamanta a formulat împotriva acestuia o acţiune în răspundere civilă delictuală (procedura a debutat la 18 octombrie 2004 şi s-a finalizat la 18 aprilie 2008). De asemenea, a constatat încălcarea art.8 din Convenţie ca urmare a ineficienţei procedurilor judiciare interne angajate de reclamantă pentru a obţine repararea prejudiciului foarte grav, cauzat printr-o serie de erori medicale comise într-un spital public (procedura a durat aproape 10 ani, insolvabilitatea persoanei responsabile, survenită la câteva zile de la obligarea sa la despăgubiri către reclamantă, consecinţele insolvabilităţii medicului au fost agravate de absenţa, la momentul faptelor, a unui mecanism de asigurare de răspundere profesională, refuzul instanţelor

contra

din

României

Convenţie

(Cerere

-Art.8

din

nr.31675/04)

 

Convenţie

din 2 iunie

2009,

definitivă la 2 septembrie

2009

Nepublicată în

Monitorul

Oficial

Traducere

I.E.R.

(www.CSM1909

.ro)

     

naţionale de a angaja răspunderea spitalului ca parte responsabilă civilmente, în ciuda opiniei doctrinare şi jurisprudenţiale a instanţei supreme care recunoştea o astfel de calitate spitalului).

17. Soare contra

art.1 din Codul de procedură penală

-

-Art.6

alin.1

Curtea a constatat încălcarea art.6 alin.1 din Convenţie sub aspectul dreptului la judecată într-un termen rezonabil, perioada luată în calcul de Curte a început la 4 februarie 1997 – când reclamantul a fost audiat de poliţie şi reţinut 24 ore şi s-a finalizat la 29 octombrie 2003 când reclamantului i s-a comunicat soluţia de netrimitere în judecată, ca urmare

României

din

(Cerere

 

Convenţie

nr.72439/01)

-Art.13

din

din 16 iunie

Convenţie

2009,

intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în total procedura a durat 6 ani şi 8 luni. De asemenea, Curtea a constatat încălcarea art.13 din Convenţie din cauza absenţei în dreptul intern, la momentul faptelor, a unei căi de atac efective în faţa unei instanţe naţionale prin care să se poată plânge împotriva actelor procurorului.

a

definitivă la 16 septembrie

2009

Nepublicată în

Monitorul

 

Oficial

Traducere

I.E.R.

(www.CSM1909

.ro)

18. Burzo contra

- Legea nr.23/1969 privind executarea pedepselor,

-Art.3

din

Curtea a constatat încălcarea art.3 din Convenţie datorită condiţiilor în care

României

Convenţie ;

a

fost deţinut în penitenciar - reclamantul a dispus în perioada detenţiei de

(Cerere

-Art.5

alin.3

un spaţiu vital foarte redus (1,50 – 1,90 mp), desfăşura pe o perioadă foarte scurtă de timp activităţi în aer liber şi avea acces la duşuri doar o dată pe săptămână. De asemenea, a constatat încălcarea art.5 alin.3 din Convenţie, datorită întârzierii (19 zile) cu care reclamantul a fost prezentat în faţa instanţei naţionale în vederea examinării temeiniciei arestării sale. Totodată, s-a constatat încălcarea art.8 din Convenţie sub două aspecte, respectiv pentru că, la data faptelor, în dreptul intern nu existau suficiente garanţii pentru a asigura un nivel minim de protecţie cu privire la interceptarea convorbirilor telefonice şi pentru că reclamantului, condamnat pentru trafic de influenţă, i-au fost interzise automat drepturile părinteşti, deşi această infracţiune nu avea nicio legătură cu problema autorităţii parentale.

nr.75109/01;

- art.91 1 din Codul de procedură penală, anterior modificărilor

din

nr.12639/02)

Convenţie ;

din 30 iunie

-Art.8

din

2009,

prin

Legea

Convenţie.

definitivă la 30 septembrie

nr.356/2006, - art.71 şi art.64 din Codul

2009

penal

Nepublicată în

Monitorul

Oficial

Traducere

     

I.E.R.

(www.CSM1909

.ro)

19. Alexandru

Marius Radu

- privind executarea pedepselor

56/2003

nr.

OUG

Art. 3 din Convenţie.

fost constatată încălcarea art. 3 din Convenţie sub aspect material,

respectiv neîndeplinirea obligaţiei pozitive a statului / autorităţilor naţionale de a-l proteja pe reclamant de relele tratamente aplicate acestuia de către alţi deţinuţi, rele tratamente despre care autorităţile naţionale cunoşteau, fiind informate chiar de că