Fructul

Fructul (fructus) Din punct de vedere ontogenetic, fructele provin din transformarea ovarului dupa fecundatie sau chiar fara fecundatie (de exemplu, artificial s-au obtinut fructe, fara seminte, numite altfel partenocarpice, prin nmultirea vegetativativa ndelungata cazul bananelor, mandarinelor, a strugurilor de Corint din care se prepara stafidele etc). In afara de ovar, la formarea fructului mai pot participa si alte parti ale florii (receptaculul si nvelisul floral). In unele cazuri, ovarul este intim concrescut cu receptaculul floral care ia parte la formarea fructului; cateodata se dezvolta peste fructul propriu-zis dand un fruct fals (de exemplu nvelisul de la macies). La ananas, la alcatuirea fructului iau parte si axa inflorescentei mpreuna cu nvelisurile florale. Morfologia fructului. In general, forma fructelor se aseamana cu forma ovarului din care provin. Daca ovarul a fost monocarpelar, fructul va fi simplu (tot simple sunt si fructele formate din ovare pluricarpelare sincarpice), daca ovarul a fost pluricarpelar apocarpic, fructul va fi multiplu, iar daca intervin n formarea fructului si elemente florale sau chiar ale inflorescentei, el va fi compus sau fals. Structura fructului. Din punct de vedere structural, fructul contine n general elementele peretelui carpelar. Partea principala este pericarpul care la randul sau este format, din epicarp, mezocarp si endocarp ; epicarpul si endocarpul pot ramane n stadiu de mica dezvoltare, mezocarpul luand o mare amploare n vederea acumularii de substante de rezerva (el este acela care reprezinta la majoritatea fructelor partea carnoasa a lor); la drupe, endocarpul este puternic sclerificat si mpreuna cu samanta pe care o protejeaza formeaza samburele. Exceptie de la regula amintita o fac fructele citrice. De exemplu la lamai, la care celulele epidermale interne ale carpelei (endocarpul) emit excrescente ca niste mici burdufuri n care se acumuleaza substantele de rezerva; acestea dau partea carnoasa a fructului; epicarpul (coaja) este gros, iar n mezoearp se diferentiaza doua tesuturii parenchimalice: unul intern, lacunos, alb albedo si unul compact, extern, cu numeroase buzunare secretoare, galbenportocaliu flavedo. Exista si fructe care au o suprafata acoperita cu un strat lucios sau mat de ceara care se numeste periderm. Peridermul poate avea formatiuni anexe (ghimpi, aripi etc.) care au rol n mprastierea fructelor. Clasificarea fructelor. Dupa consistenta pericarpului, fructele se mpart n doua mari categorii si anume : fructe uscate si fructe carnoase. Cele care se deschid la maturitate se numesc fructe dehiscente, iar cele care raman nchise poarta numele de fructe indehiscente (care contin de cele mai multe ori o singura samanta). In functie de caracterele pericarpului si de deschiderea sau nedeschiderea fructelor, acestea se mai clasifica n patru tipuri de baza : capsula, nuca, baca si drupa; se vor mai

descrie fructele compuse si fructele false. Tipul capsula. Este vorba de un fruct uscat provenit dintr-un gineceu multicarpelar polisperm (cu mai multe seminte) si dehiscent la maturitate (fructul se deschide). Dupa modul de deschidere capsulele pot fi de foarte multe feluri : poricide, septicide, loculicide, denticulate, pixide etc. - capsula poricida, caracteristica plantei Papaver somiferum, se deschide prin porii de sub stigmatul steril; - capsula septicida, de exemplu cea de la Ricinus compumis, se deschide pe linia de unire a carpetelor (n cazul de fata, la ricin, capsula este triloculara si monoseminala ncat la maturitate se deschide prin trei valve, fiind n acelasi timp si loculicida) ; pericarpul este tepos ; - capsula loculicida se deschide n lungul nervurilor mediane ale carpetelor (cum este cazul la Gossypium hirsutum) ; - capsula denticulala se deschide prin ndepartarea varfurilor carpelelor (de exemplu la Agrostemma githago) ; - pixida este o capsula care se deschide printrun capacel (de exemplu capsula de la Hyoscyamus niger, unde caliciul ramane persistent ca o urna n interiorul careia se afla fructul bicarpelar, bilocular); - folicula este un fruct care provine dintrun gineceu monocarpelar cu deschiderea pe linia de sudura a carpelei, de sus n jos (n partea opusa nervurei mediane); se ntalneste la Delphinium consolida; - pastaia este un fruct provenit dintr-un gineceu monocarpelar care se deschide fie dea lungul nervurei mediane, fie dea lungul liniei de sudura a carpelei rezultand doua valve (la Phaseolus vulgaris ) - silicva este un fruct caracteristic familiei Cruciferae si provine dintr-un gineceu bicarpelar sincarp superior; deschiderea se face n doua valve, de sus n jos ; semintele se prind pe un perete median ; este de retinut ca silicva are o lungime mai mare decat latimea ei (de exemplu la Cheiranthus cheiri - micsunea, Erysimum cheiranthoides mixandra, Sinapis alba - mustar, Brassica oleracea varza, etc.) ; - silicula reprezinta tot un fruct cu caracteristicile silicvei, specific ciuciferelor, avand nsa caracteristic faptul ca lungimea ei este aproape egala cu latimea (de exemplu silicula de la Capsella bursa pastoris ). Tipul nuca. Reprezinta fructe uscate, monosperme, indehiscente, cu pericarpul tare (de exemplu la Quercus robur, Coryllus avelana, Fagus silvatica etc). Nucula este o nuca mica, avand un pericarp mai putin sclerificat (de exemplu fructul de la Tilia sp.). In cadrul acestei categorii de fructe se clasifica urmatoarele forme : - achena care este o nuca avand pericarpul mai moale, nelipit de samanta, caracteristic familiilor Compositae, Cyperaceae etc. - samara care este o achena cu pericarpul aripat (la Betula verrucosa) ; - cariopsa care este un fruct uscat la care pericarpul concreste cu samanta, caracteristic familiei Graminae (de exemplu la Zea mays). Tipul baca. Reprezinta un fruct carnos, polisperm. La Solanum nigrum, pericarpul este carnos, acoperit de un epicarp negru si neted. In interiorul fructului sunt multe seminte

reniforme cuprinse ntrun tesut dezvoltat numit tesut placentar. In cadrul acestui tip se vor descrie urmatoarele forme de fructe : - melonida care este un fruct baciform, cu un pericarp tare, care acopera un tesut carnos, suculent, bogat n seminte (de exemplu melonidele de la Citrullus vulgaris - pepenele verde, Cucumis sativus - castravetele, Citrullus colocynthis - colocintul etc.) ; - peponida care este un fruct caracteristic familiei Cucurbitaceae, fiind prevazuta la suprafata cu un nvelis tare, dupa care urmeaza o pulpa carnoasa si o zona fibroasa cu seminte (de exemplu peponidele de la Cucurbita pepo - dovleacul, Cucumis melo pepenele galben , etc.) , - hesperida, deja descrisa, care este un fruct baciform specific plantelor citrice (la Citrus limon, C. aurantium etc.) ; - poama care este o varianta de baca la care alaturi de ovar. La formarea fructului mai participa si receptaculul floral (la par , Malus communis - mar, Cydonia vulgaris gutui etc). Tipul drupa. Este un fruct carnos, monosperm, cu endocarp sclerificat. La Amygdalus communis se observa la suprafata fructului un epicarp acoperit, cu peri catifelati, un mezocarp subtire cu pulpa suculenta care se usuca la maturitate si un endocarp dur, sclerificat (sambure); n interior exista o singura samanta ; la maturitate, epicarpul si mezocarpul se desfac de endocarp si crapa longitudinal. Tot n acest tip de drupa se ncadreaza si fructele de Olea europaea - maslinul, Piper nigrum - piperul, Armeniaca vulgaris caisul, Prunus domestica prunul etc. Fructul de Cocos nucifera este tot o drupa uniloculara, rezulta dintr-un gineceu tricarpelar, cu un ectocarp neted si subtire, cu un mocarp gros si fibros si cu un endocarp pietros care nchide samanta cu endosperm laptos. Drupa de la Juglans regia este impropriu numita nuca" ; ea provine dintr-un gineceu bicarpelar, unilocular, uniovulat. Dupa fecundatie, din acesta se formeaza fructul care este o drupa mare, globuloasa, care are o parte externa verde, carnoasa, rezultata din concresterea receptaculului cu ectosi mezocarpul. Endocarpul este partea lemnoasa care nchide samanta - miezul nucii - lipsita de endosperm. Samanta este incomplet divizata prin doua septumuri subtiri care separa doua cotiledoane. Fructele compuse. Se numesc asa deoarece la formarea lor mai participa si alte elemente florale sau chiar ale inflorescentei. Dintre acestea se descriu : - conul (strobilul) la alcatuirea caruia participa si bracteile (fruct caracteristic la planta Humulus lupulus hameiul) ; - sicona, fruct caracteristic la Ficus carica - smochin, care provine dintr-o inflorescenta n care florile unisexuate sunt dispuse ntrun receptacul mare, urceolat; dupa fecundatie, receptaculul se mareste, devine carnos (si comestibil), nchizand gineceele florilor feminine transformate n foarte multe nucule; - soroza, fruct compus la care participa la formarea sa si nvelisurile florale (Ia Morus alba, M. nigra) si chiar axa inflorescentei pe langa nvelisurile florale ca n cazul plantei Ananas sativus (ananasul) ; - glomerulul caracteristic chenopodiaceelor, la care nuculele (fructe) raman nchise n nvelisurile bracteale lignificate (de exemplu glomerulul de la Beta vulgaris).

Fructele false. Acestea nu se formeaza din ovar, ci din alte elemente florale. Din aceasta categorie fac parte urmatoarele forme de fructe : - boaba falsa, care este fructul de la maces (Rosa canina) la care receptaculul floral se dezvolta ca o urna (fruct fals) nchazand n interior adevaratele fructe ; - galbuia, care este fructul caracteristic de la Juniperus communis: provine din trei solzi care se unesc si devin carnosi.