1.

Un basm nu poate fi nici fantastic, nici straniu Supranaturalul, ca parte integranta a unui text literar se poate manifesta sub mai multe aspecte, iar in functie de acestea deriva trei genuri literare :fantasticul, straniul si miraculosul. Prin amploarea actiunii ce se desfasoara intr-un alt timp si prin multitudinea de elemente ce depasesc limitele verosimilului, basmul ca specie literara nu poate fi limitat la sfera fantasticului. Justificarea se poate face prin definitia data de catre Tzvetan Todorov fantasticului. Astfel, este evident contrastul dintre prezenta elementelor supranaturale ca parte integranta a realitatii, atat in basmul cult, cat si in cel popular, si acea ezitare in fata misterului ce nu poate fi explicat prin legile lumii noastre, caracteristica a fantasticului. Inca din introducere, actiunea basmului este plasata intr-un alt plan, intr-un cadru fabulos , asadar experienta fantasticului este anulata. Posibilul context favorabil fantasticului dispare, fiind parasit in favoarea unei lumi ghidate dupa alte legi. In acea lume, elementele supranaturale nu sunt contestate de catre nimeni, ele exista neprovocand nicio reactie, deoarece ordinea fireasca a lucrurilor este diferita, iar ratiunea nu poate interveni in explicarea fenomenelor. Conform lui Castex, fantasticul presupune irumperea misterului in cadrul vietii reale, cotidiene. Scopul acesteia este de a provoca spaima, teama cititorului deopotriva cu personajul ce traieste acea experienta. Avand in vedere plasarea actiunii basmului inca de la inceput intr-o lume ireala, actiunea fiind, de asemenea, miraculoasa ( in Greuceanu, imparatul Rosu era suparat din cauza unor zmei care furasera luna si soarele de pe cer),conditia necesara realizarii fantasticului nu este implinita. Fantasticul reprezinta momentul de incertitudine, fie din partea personajului, fie din partea cititorului, in fata elementului supranatural, evocat cu scopul de a starni frica si spaima. In functie de interpretarea data acelui element, fantasticul se poate transforma in straniu sau in miraculos. Straniul apare atunci cand fenomenul, evenimentului ce initial se infatisa ca fiind fabulos i se poate atribui o explicatie rationala. In cazul basmului popular Greuceanu, nicio astfel de explicatie nu este oferita, cadrul desfasurarii actiunii este in intregime fabulos, pierzandu-se punctele de reper conform carora o intamplare sau un fenomen ar putea fi catalogate drept stranii. Basmul nu se poate incadra in niciuna dintre categoriile sus mentionate deoarece are particularitatile celui de-al doilea gen derivat din fantastic, anume miraculosul. Acesta presupune acceptarea supranaturalului prin prezentarea povestirii ca fiind una fantastica. In basm, acest lucru se realizeaza prin formula introductiva specifica si prin eventualele formule mediane. Miraculosul hiperbolic se impleteste cu cel exotic, ambele fiind realizate cand zmeoaica ii urmareste cu o falca in cer si una in pamant. Miraculosul exotic se evidentiaza prin faptul ca receptorul nu face parte din aceeasi lume din pare provine zmeoaica. Asadar, prin asumarea spatiului fabulos inca de la inceputul basmului, prin asumarea faptului ca nu se poate oferi o explicatie rationala a evenimentelor nu se poate vorbi nici despre fantastic, nici despre straniu. Basmul apartine celei de-a treia specii, miraculosul. fabuloasa este o intamplare pe care nu o poti cataloga direct ca fiind supranaturala ci un anume lucru "parea" a fi un drac dar tu totusi te-ai speriat atunci cand elementul fabulos se explica totusi prin ratiune

dar tu tot te-ai panicat un pic se numeste straniu iar miraculos e atunci cand deja chestia aia supranaturala se incadreaza intr-un context tot supranatural si tu stii de la inceput ca e asa