Ansamblu al proceselor mecanice si biochimice care asigura transformarea si absorbtia alimentelor.

Procesul de digestie ncepe de fapt n gura, unde mncarea este amestecata cu saliva, care contine un lubrefiant pentru a usura transportul mncarii si enzime care digera partial hrana. Amilaza salivara initiaza digestia principalei surse de hidrati de carbon, adica a amidonului, n molecule glucidice mai mici. Esofagul transporta mncarea n stomac prin contractii asemanatoare unor unde. n stomac, hrana este amestecata cu sucul gastric. Acesta contine acid gastric, mucus, enzime proteolitice care digera proteinele, enzime lipolitice implicate n digestia lipidelor. Acidul clorhidric produs n stomac n portiunea fornixului si a corpului gastric are rolul de a acidifia mediul gastric, omornd astfel cea mai mare parte din microbii nghititi. Alt rol al acidului este de a facilita digestia gastrica a proteinelor, enzima gastrica implicata, pepsina, avnd actiune optima la pH acid. Mucusul gastric, secretat de celulele mucipare gastrice, are rolul de a apara celulele mucoasei gastrice de agresiunea acidului clorhidric si a pepsinei. La suprafata stratului de mucus pH este foarte acid, ntre 2 si 3, iar sub stratul de mucus, la suprafata celulelor, pH-ul este 7-8.

Celulele glandelor gastrice din fornixul si a corpul gastric secreta o enzima proteolitica sub forma inactiva, adica pepsinogenul. Acesta, sub actiunea acidului clorhidric, este transformat n pepsina, adica enzima activa. Pepsina desface proteinele, care sunt alcatuite din lanturi foarte lungi, de doua pna la trei mii de aminoacizi, n peptide, care au molecule mult mai scurte, de cteva sute de aminoacizi, desfacnd legaturi ntre anumiti aminoacizi. Stomacul produce n cantitati foarte mici lipaza, care initiaza digestia lipidelor (grasimilor). Alt rol al stomacului este acela de macinare- maruntire a alimetelor. Dupa aceste actiuni, continutul gastric este eliberat treptat, n cantitati mici, prin pilor, n duoden. Urmatorul pas este duodenul, unde enzimele digestive secretate de catre pancreas si sucul biliar din vezica biliara completeaza si finalizeaza procesul de digestie. n primul rnd, sucul gastric acid este neutralizat sub actiunea bicarbonatului secretat de pancreas, pentru ca actiunea principalelor enzime implicate n digestie nu se poate produce dect n mediu alcalin. Glucidele sunt digerate diferit n functie de tipul de molecula. Astfel, cel mai important reprezentant, amidonul, a carui digestie a nceput deja n gura, sub actiunea amilazei salivare,

continua sa fie digerat n duoden de catre amilaza pancreatica. Este desfacut n molecule din ce n ce mai mici, pna la maltoza, adica un dizaharid alcatuit din doua molecule de glucoza. Maltoza este desfacuta apoi n componentele ei la nivelul marginii n perie a enterocitului, unde se gasesc dizaharidaze. Rezultatul este molecula consumata de toate celulele din corp pentru producerea de energie: glucoza. Celelalte glucide, glucidele simple sau dizaharidele (sucroza, lactoza, izomaltoza, trehaloza) sunt digerate la nivelul marginii n perie a entrocitului, unde se gasesc dizaharidazele. Sucroza din zahar este desfacuta de catre sucraza n fructoza si glucoza, lactoza din lapte sub actiunea lactazei n glucoza si galactoza. La oamenii normali, odata cu avansarea n vrsta, cantitatea de lactaza scade, astfel nct consumul de lactate, si n special de lapte dulce poate induce manifestari ale maldigestie: crampe abdominale, balonari, borborigme, diaree.

Rezultatul acestui proces de digestie, glucoza si fructoza, sunt absorbite de catre celulele absorptive intestinale, enterocitele, trec n circulatia sanguina portala si ajung la ficat. Aici, n functie de necesitatile organismului sunt fie stocate sub forma de glicogen, un glucid complex, fie transformate n lipide sau aminoacizi, fie eliberate n circulatia sanguina sistemica pentru a fi consumate de catre celule. Absorbtia glucozei si fructozei are loc n special n intestinul subtire proximal (duoden, jejun), mai putin n ileon.