Omenia este inima omului.Daca o pierzi e ca si cum ai fi din stina..

"Inainte de toate trebue sa ai suflet si omenie" afirma Puiu Calinescu .Omeniea vine dintr-o educatie buna,din sufletul omului bun.A fi om omanos inseamna a fi cumsecade,cinstit, politicos,sincer si respctat fata de ceilalti . Minciuna,tradarea,lasitate si fatarnicia in fac pe om sa isi piarda aceasta calitate sufleteasca. Omenia este inima omului .Ea este data omului din nascare,iar noi trebue sa-o mentinem sanatoasa hranind-o cu fapte bune si sa nu o otravim cu cele rele. Aceiasi viziune a problemei poate fi cercetata in operele:"Alexandru Lapusneanu" de Constantin Negruzzi si " Mesterul Manole" de Lucian Balga.Si anume prin exemplul pesonajele secundare femenine din operele mentionate.Ambele dau dovada de omenire de cea mai inalta calitate,ele sunt pure si cinstite. Astfel,Mira

Prima nuvela istorica din literatura romana, "Alexandru Lapusneanul" de Costache Negruzzi (1808-1868), apare la 30 ianuarie 1840, in primul numar al revistei "Dacia literara", inscriindu-se intr-una dintre directiile imprimate de programul acesteia, "Introductie", conceput de Mihail Kogalniceanu si anume inspirarea scriitorilor din istoria patriei. Pentru crearea acestei nuvele, Negruzzi se inspira, in principal, din cronica lui Grigore Ureche, "LetopisetuI Tarii Moldovei", ce ilustreaza perioada cuprinsa Tntre anii 1359 si 1594. Tenia nuvelei ilustreaza evocarea unei perioade zbuciumate din istoria Moldovei si anume cea de a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569). Doamna Ruxanda, personaj secundar al nuvelei istorice "Alexandru Lapusneanul" de Costache Negruzzi, este sotia domnitorului si fiica "bunului Petru Rares", asadar eroina are atestare istorica. Componenta istorica a eroinei, insusirile exceptionale rezultate din fictiunea naratorului contureaza un personaj romantic reprezentativ pentru literatura romana. Doamna Ruxanda este inspaimantata de cruzimile si crimele infaptuite de sotul sau, care ocupase pentru a doua oara tronul Moldovei (1564-1569) cu scopul de a se razbuna pe boierii tradatori din prima domnie. In conturarea personajului, naratorul apeleaza la antiteza dintre blandetea, delicatetea Doamnei Ruxanda si cruzimea, violenta sotului sau, domnitorul Alexandru Lapusneanul, procedeu romantic folosit pentru amplificarea emotiei si intensificarea trairilor naratarului (cititorul caruia i se adreseaza naratorul imaginar pe parcursul discursului sau narativ - n.n.).

Trasaturile morale reies, in mod indirect, din vorbele si atitudinea eroinei. Fire sensibila si miloasa. ea il roaga pe domnitor sa nu mai verse sange si sa inceteze cu omorurile: "- Vreau sa nu mai versi sange, sa incetezi cu omorul, sa nu mai vad capete taiete, ca sare inima din mine". Ruxanda este puternic impresionata de cuvintele amenintatoare ale vaduvei unui boier ucis de voda, care o amenintase, "Ai sa dai sama, doamna!", pentru ca "barbatul tau ne taie parintii, barbatii si fratii". Cu profunda credinta in Dumnezeu, sotia incearca sa-l convinga dandu-i argumente religioase si explicandu-i ca in fata divinitatii sunt importante cinstea si omenia, deoarece "cu manastirile nu se rascumpara sangele, ci mai ales ispitesti si infrunti pre Dumnezeu, socotind ca facand biserici il poti impaca". Zambind, Alexandru-voda ii promite pentru a doua zi "un leac de frica", dar cand o cheama sa-i arate piramida construita din cele 47 de capete ale boierilor ucisi, Ruxanda lesina la vederea acestei grozavii, spre dezamagirea domnitorului: "Femeia tot femeie [...], in loc sa se bucure, ea se sperie". Fata de Doamna Ruxanda, naratorui are o simpatie vadita, intrucat o caracterizeaza direct printr-un epitet, "gingasa Ruxanda", ce exprima nobletea si delicatetea ei sufleteasca. Pentru verosimilitatea istorica a personajului, Costache Negruzzi face o scurta biografie doamnei Ruxanda, cu trimitere directa la "cronica", ceea ce argumenteaza atestarea istorica a eroinei. Dupa moartea tatalui sau, bunul domnitor Petru Rares, Ruxanda ramasese orfana la o varsta frageda, sub tutela celor doi frati mai mari, Ilias si Stefan. Urmand la domnie tatalui sau, Ilias se dovedise un desfranat, ba, mai mult, trecuse la mahomedanism, iar fratele sau, Stefan, ocupand tronul dupa el, se dovedeste chiar mai rau, saracind tara si fiind un afemeiat nestapanit. Negruzzi citeaza din nou pe cronicar, de aceasta data cu fraza: "Nu haladuia de raul lui nicio jupaneasa, daca era frumoasa, zice hronicarul in naivitatea sa". Stefan fusese ucis de boieri, iar tanara domnita este harazita lui Joldea, "pre care ei il alesesera de domn". Adevar istoric este si felul in care Alexandru Lapusneanul se casatoreste cu domnita Ruxanda, care ramasese singura din intreaga familie. In dorinta de a ocupa tronul Moldovei si ca sa-l mixture ca pretendent la mana domnitei Ruxanda, Lapusneanul ii taiase nasul lui Joldea, din care cauza acesta se retrasese la manastire. Ca sa atraga simpatia poporului prin memoria "bunului Petru Rares", a carui domnie era inca vie, Lapusneanul "lua el pre fiica lui" de sotie si astfel devine domnitorul Moldovei. Destinul doamnei Ruxanda fusese, asadar, dramatic, pentru ca "vazuse murind pre parintii sai, privise pre un frate lepadandu-si relegea, si pre celalalt ucis". Naratorul o caracterizeaza, in mod direct, printr-un epitet dublu, "trista si tanjitoare", iar prin comparatia "ca floarea expusa arsitii soarelui, ce nu are nimica s-o umbreasca", sugereaza, indirect, sensibilitatea si sufletul

chinuit al Ruxandei. Casatorita prin viclenie cu Alexandru Lapusneanul, "gingasa Ruxanda" ar fi fost dispusa acum "sa-l iubeasca, daca ar fi aflat in el cat de putina simtire omeneasca". Mama iubitoare si sotie devotata, domnita este ingrozita de amenintarile pe care voda le profereaza la adresa ei si a fiului lor, avand parte de inca o suferinta sfasietoare, pentru ca este silita sa aleaga intre sot si copil, asa cum o indeamna si Spancioc: "alege intre barbat si intre fiu". Eroina isi strange "cu furie copilul la san", cere sfatul mitropolitului Teofan cu privire la decizia pe care urmeaza sa o ia si, cu binecuvantarea acestuia, accepta sa puna otrava in pahar si sa-i dea sotului bolnav s-o bea. Dusmanii domnitorului, Spancioc si Stroici, o silesc sa-l otraveasca motivand ca "viata mariei-tale si a copilului acestui este in primejdie". Ruxanda traieste un acut conflict interior, stare sugerata, indirect, de narator printr-un epitet dublu, "tremuranda si galbana". Pacatul savarsit o ingrozeste si, cu lacrimi in ochi, le spune celor doi boieri veniti sa se mzbune pe voda: "- Voi sa dati seama inaintea lui Dumnezeu [...], ca voi m-ati facut sa fac acest pacat". Probabil ca si acest episod al otravirii lui voda Lapusneanul l-a determinat pe Al.Russo sal numeasca pe Costache Negruzzi "un Dumas al literaturii moldave". Principalul procedeu artistic de caracterizare a doamnei Ruxanda ramane insa antiteza cu Lapusneanul, prin care naratorul scoate in relief blandetea si delicatetea femeii in contradictie cu sadismul si inversunarea vindicativa a domnitorului. In "Istoria literaturii romane", editata de Academia Romana, se afirma ca scriitorul Costache Negruzzi "a adus o contributie esentiala la procesul de dezvoltare a limbii si literaturii romane din perioada pasoptista", mai ales prin nuvela "Alexandru Lapusneanul" care "va ramane totdeauna un model perfect de stil, de limba frumoasa de creatie dramatica si de o necontestata originalitate". (Vasile Alecsandri)

Caracterizarea Mirei din drama Meterul Manole de L. Blaga august 30, 2011Scrie un comentariuMergi la comentarii. Femeia este cea mai complex fiin i cel mai greu de ineles, de multe orin in faa brbatului, ea dorete s par aspr, cu un caracter ferm, ins , in realitate, ea este cea mai ginga i sensibil floare dintre toate frolie ce au

existat vreodat; sau, uneori poate fi invers: dulce in aparen i rece in realitate, exact ca menta. Ins oricum ar fi ea, femeia este cea care face lumea, fiindc intreaga societate i intregul Univers a atirnat i va continua s atrne de genele femii, cci, dup cum spune Jonz, acolo unde pentru brbai e un zid de aram, pentru femei nu e dect o pnz de pianjen.

Astfel, personajul feminin Mira din drama Meterul Manole de L. Blaga are un rol promordial in oper, cci de decizia (sacrificiul) ei depnde soarta bisericii ce trebuia construita: Tu inceput, tu sfrit, tu totul!. Mira e nevasta Meterului Manole, fiind personajul contrast al dramei. Numele ei n-a fost ales intimpltor de Blaga, deoarece acesta semnific pace, biruin, soart i chiar zid, in care de fapt, ea ii gsete moartea, sacrificndu-se in numele creaiei pentru soul ei.

Mira este un personaj impresionant, ea reprezentnd femeia adus de peste ap, destinat zidirii. Ea simoblizeaz dragostea ca spirit al lumii i al creaiei. Prin spusele ei Eu snt biserica jucria puterilor!, ea sugereaz identificarea de ctre autor a femii iubite cu biserica pe care vrea s-o inale, a ibuirii zmislitoare in trup cu iubirea creatoare in plan spiritual, dup cum spune i Manole: Intre voi dou nici o deosebire nu fac, pentru mine suntei una.. Locaul construit o va eterniza in frumuseea sa ca un cintec de iubire impletit cu un cntec de moarte. Ea este o tain de frumusee i gingie, buntate i devotament, iubire i senintate, purtnd pitorescul i farmecul naturii. Alturi de Manole, Mira estre un personaj puternic conturat, cu trsturi omeneti de mare for generalizatoare.

Mira e femeia-copil, insi candoarea, e viaa pe care o iubete Manole i pe care o apr aezndu-se cu nevinovie in calea destinului pe care nu-l inelege: Vrei s jerfeti un om pentru ziduri () E o crud nebunie () Voi rmine aici i n-am s ingdui stingerea omului, c omul nu-i o lumnare de stins cu dou degete. astfel, omului,Mira mai este simbolul vieii, puritii omeneti i al eternitii. Este o femeie credincioas: Vreo s schimbi pravili scrise cu fulger ca s izbuteti in meteug?

Portretul fizic nu este deloc conturat, ea aprind in oper intr-o simpl cma lung, alb, descul. Este o femeie tinr, plin de via, voioas, galnic care aduce inseninare i cere senintate: Senintate vreau, nestpniilor, c toi suntei innorai i prrstioi. Gman o numete tu

inger, tu copil, tu piatr sugerndu-i astfel, c va trebui s se jerfeasc. Pentru Manole ea reprezint puritate i viaa insi: suflet bun i nalt eti tu; via fr pereche eti. Trup tnr. Snge fr pcat. Ochii acetia au fost fcui s se bucure de verdea, de lucruri mici, de ape i de furtuni. Inima a fost fcut s iubeasc i niciodat s tac.

Mira se autocaracterizeaz ca o persoan glumea i naiv in acelai timp: Eu glumesc des, dar cnd glumesc alii cu mine, nu prea ineleg. Poate sunt cam prostu Dar las c rd i eu o dat de voi.

Manole o mai numete i cprioar neagr ceea ce semnific tendina spre absolut; este ca un izvor de munte reprezentnd puritate i raiune. Ea este chiar i altar, ea fiind fiina ce va deveni sacr.

Chipul Mirei este realizat intre dou planuri: cel al blestemului nu putea dormi, se nelinitea c ceea ce construia soul ei noaptea se surpa (M-am molipsit de neodihna voastr. M-am zvrcolit in cmar. Am ieit pe prisp. Am intrat. Am ieit.) este prima care intuiete c va trebui o jertf pentru construcia bisericii (S-ar putea intimpla intr-o zi, pe ea s-o numeti Mira iar pe mine biserica ta) i cel al jurmntul, ea fcnd un legmnt cu Manole i Dumnezeu. Astefel, ea e o femeie nedumerit, dar in acelai timp i foarte calculat. Metafora femeie-biseric trimite cu gndul la vocaia zmislirii, in care biserica e simbol al plsmuirii unei valori estetice eterne, aa cum femeia reprezint simbolul eternitii prin neclintitul ei destin de a perpetua, nscnd, Omul.

Mira e un personaj construit pe opoziie: femia-copil i femeia-matur (ea se joac cu viaa i cu moartea), cprioar neagr i izvor de munte (semnificnd viaa i moartea), vinovat i nevinovat (reprezentnd pcatul Evei). Ea este in conflict cu Manole, zidarii, Bogumil, Gman i chiar cu sine insi deoarece vrea s impiedice meterii s construiasc, dar pn la urm, realizeaz c trebuie s accepte sacrificiul.

Momentul zidirii Mirei in temelia bisericii este unul semnificativ. El desvrete implinirea total a creatorului, dar in acelai timp, reprezint i neutralizarea opoziiei dintre natur i cultur.

Astfel, femeia-lumin, din miazzi, Mira reprezint jertfa sacr, prin intermediul creia se relev divinul.