Socialul intre mit si realitate

Putem vorbi despre un social in care se pretind egalitati intre felurile de distribuire al bogatiei. Este indiscutabil un dialog bazat pe idei comune intre miliarde si miliarde de saraci cu visurile, aspiratiile si munca lor pentru dobandirea unui trai mai bun, a unui statut respectabil in societate, si cateva sute de mii, poate milioane de potentati dintre care fac parte cei care si-au dobandit bogatia prin mijloace ce nu se incadreaza in lege insa sunt sprijiniti de un sistem permiabil ca atare, acestia fiind cei care pretind respect din partea societatii pentru principii false pe care nu le detin. Acesti oameni nu sunt dispusi sa renunte nici macar la o mica parte din privilegiile si avantajele lor, moment in care intervine legea si fiscalitate care in unele tari si state functioneaza reusind sa aduca un echilibru economic, insa in alte tari si state aproape ca sunt inexistente, Romania fiind cel mai bun exemplu in acest caz. In acest sens putem face incadrarea in modul concret in care abordeaza cercetatorul si profesorul Pierre Rosanvallon asemenea probleme, Societatea egalilor, nu doar ca ideal ci mai mult ca tendinta si chiar fapt, reprezentand matricea sa de referinta. Societatea ar trebui fondata pe intelegerea egalitatii in sensul ei larg si ar trebui ca aceasta sa aibe rolul de ai face pe toti sa traiasca. Egalitatea ar trebui privita ca o calitate democratica si nu ca o problema a carei rezolvare necesita violenta si confiscarea marilor diferente de bogatie pentru o societate egala. Se doreste o lume fara denivelari sociale in care fiecare sa aiba aceleasi drepturi, sa fie respectat si privit ca fiind important in societate. Aceasta

egalitate ar fi privita ca o relatie sociala care ar permite si celor din urma din aceasta competitie a bogatiei sa traiasca. Imaginea actuala a societatii face trimitere in mod direct la afirmatia lui Rosanvallon si anume ca trebuie revenit la astfel de dimensiuni fondatoare in aceste momente ale timpului nostru in care exploziile de inegalitati economice si sociale fac aproape caduca notiunea de societate a celor care social se aseamana, fac aproape caduca apartenenta cetatenilor la o lume comuna, cu principii si obiective , tinte comune. Un rol important in privinta stabilirii unui anumit echilibru economic in societae lau avut Cei treizeci de ani gloriosi care au eliminat consistent din marile inegalitati ale lumii. In anul 1913, 1% dintre cei mai bogati francezi detineu 53% din patrimoniul total al Frantei, iar in anul 1984, acestia mai detineu doar 20% din respectivul patrimoniu. O alta situatie este cea din Statele Unite unde 10% din cele mai mari venituri reprezentau 50% din totalul veniturilor in ajunul marii crize economice mondiale din 19291933, acest procent reducanduse la circa 35% in perioada 19501980. Un exemplu emblematic ar fi Suedia, cum scrie Rosanvallon, unde 1% din populatie cu veniturile cele mai inalte, beneficia de 23% din totalul veniturilor in acel an, comparativ cu o pondere de 46% la inceputul secolului trecut. Asemenea evolutii sunt determinate de progrese insemnate ale veniturilor mici si foarte mici. Cu timpul sa renuntat la aceste lucruri si a intervenit promovarea ideei unui consimtamant colectiv al inegalitati, astfel ca in zilele noastre sa ajuns la sentimente de injustitie si de revolta, sentimente care pot exploda pe arii intinse, cu urmari ample si greu controlabile. Prin conditia celor defavorizati din punct de vedere economic se ajunge la o asa numita reforma a indignatilor care nu se plang doar de inegalitatea economica ci reclama faptul ca nu ar apartine unei lumi comune, reclama conditia de marginalizati sau cetateni de categoria a doua. Apare necesitaea unei

noi filozofii sociale de ansamblu, unui nou universalism si a unui proiect de emancipare care sa anuleze denationalizarea in exces si descompunerea societatilor democratice. O societate este aceea care este realizata de catre toti cetatenii, fiecare dintre acestia dobandind sentimentul de apartenenta la aceasta, fara aparitia sentimentului de marginalizare. Este necesara fondarea si reformularea unei culturi a egalitatii chiar daca statul distribuitor este in criza, criza care sa format pe fondul unor excese de liberalism economic. In fond, diferentele economice nu sunt un motiv de suparare pentru niciun cetatean, fiecare fiind multumit cu conditia dobandita. Ceea ce deranjeaza de fapt fiind reusitele si ascensiunile pe scara economica prin furt si coruptie. In celebrul sau Contract social Jean Jacques Rousseau abordeaza importanta formularii si respectarii unui contract de munca care are menirea de a pune pe picior de egalitate patronii si salariatii. Astfel, acest contract reprezinta practic schimbul de valori intre cele doua entitati fundamentale si anume cea care furnizeaza in speta salariatul si cea care cumpara, in speta patronul. Acesta este dar o expresie a egalitatii cetatenesti, sociale. In opinia mea socialul are doua fete si este privit in acelasi timp din doua perspective total diferite, perspective ce dobandesc diverse principii pe intregul traiect social al unui individ al societatii. Pe de-o parte sunt cei care au pierdut competitia cu bogatia si care se considera marginalizati fata de cei care si-au dobandit bogatia prin diverse metode mai mult sau mai putin legale, insa care nu prezinta solidaritate fata de cei mai putin favorizati. Cei cu venituri nu foarte mari pretind egalitate sociala si sunt deranjati de ascensiunea celor care isi dobandesc bogatia prin mijloace ilegale, insa privesc situatia neputinciosi deoarece statul distribuitor nu are o putere atat de mare incat sa elimine marile diferente economice, cei din urma fiind protejati de un sistem permiabil. Pe de alta parte sunt cei cu venituri foarte mari care privesc situatia ca fiind una normala, cu diferente sociale foarte mari. Totusi realitatea ne arata faptul ca

cetatenii sunt multumiti cu propria lor conditie sociala, fiind deranjati doar de cei cu bogatii dobandite in mod fraudulos care nu au respect si nu prezinta spirit de solidaritate fata de cei care nu au reusit sa urce foarte mult pe scara economica. In sprijinul acestora apar contractele de munca menite sa puna in egalitate salariatii si patronii.