Shigelloza (dizenteria bacteriana)

Dr. Diana Stoica Medic specialist epidemiologie

Dizenteria bacteriana este o boala specific umana, infectioasa si foarte contagioasa, produsa de infectia cu germeni din genul Shigella, caracterizata prin fenomene digestive, variabile, scaune modificate de aspect caracteristic si unele manifestari generale, cu evolutie de obicei benigna, autolimitanta, dar cu risc de portaj de germeni pe o perioada variabila dupa boala. Exista risc de forme severe, chiar letale ca si de evolutii cronice sau recidivante. Boala nu lasa imunitate.

Agentul etiologic
Agentul etiologic face parte din genul Shigella, familia Enterobacteriacee. Shigelle sunt bacilli aerobi, imobili, Gram negativi. Principalele serotipuri de Shigelle patogene sunt: Sh. Dysenteriae Sh. Flexneri Sh. Boydii Sh. Sonnei Sh. Dysenteriae este singurul toxigen dintre toate shigelle, ce elaboreaza o exotoxina termolabila, cu actiune patogena importanta. Aceasta toxina poseda actiune neurotoxica, citotoxica si enterotoxica, fiind cotata printre cele mai puternice toxine biologice, fapt ce explica de ce formele de boala cu Sh. Dysenteriae sunt cele mai grave.

Procesul epidemiologic
Dizenteria este o boala digestiva in care germenii patrund in organism o data cu consumul de apa sau alimente contaminate. Boala apare sporadic sau sub forma de focare epidemice. Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav, acut sau cronic, cat si de purtatorii sanatosi de agent patogen.

Transmiterea bolii se poate face prin contact direct cu produsul patologic care provine de la bolnavi sau purtatori, dar cel mai adesea transmiterea se face indirect prin obiecte, apa si alimente contaminate sau prin intermediul mustelor (mai rar). In colectivitatile de copii si in mediul familial, mainile murdare reprezinta principalul factor de transmitere a dizenteriei. Deci calea de transmitere este fecal-orala. Receptivitatea este generala, insa este mai frecventa la copiii mici si batrani.

Tablou clinic
Incubatia este scurta de 1-3 zile, cu maxim de 7 zile. Boala incepe in aproape toate cazurile cu manifestari digestive, foarte repede asociindu-se si manifestari de suferinta generala. Astfel de la debut apar crampe abdominale si scaune din ce in ce mai moi si mai frecvente, aspectul acestora fiind fecaloid in primele 12-24 ore. In urmatoarele ore apar slabiciunea , greturile si varsaturile cu intensificarea simptomelor digestive.

In perioada de stare, scaunele isi modifica aspectul devenind: Frecvente (peste 20 in 24 ore) In cantitate redusa (aproximativ 30 g)-scuipatul rectal Afecaloide (prin stagnarea tranzitului intestinal) Cu aspect seromucos, alteori mucopurulent sau mucosanghinolent si cu absenta mirosului fecaloid. In mod caracteristic aceste scaune alterneaza cu tenesme rectale.

In ciuda continutului sanghinolent (de la aspectul cel mai frecvent de spalatura de carne pana la aspectul net hemoragic), pacientul nu acuza dureri anorectale, ci doar, cel mult, o senzatie de iritatieusturime in cazurile cu scaune foarte frecvente. La sugari se poate ajunge rapid la deshidratare importanta. Examinarea scaunului emis de bolnav se recomanda a fi facuta asupra intregului si nu a unui esantion recoltat de bolnav. Se vor aprecia volumul, consistenta, continutul inflamator, chiar sanguinolent, dar afecaloid.

Diagnosticul pozitiv
Context epidemiologic Context clinic (debut brusc, scaune mucopio-sanghinolente, tenesme rectale) Date de laborator

Diagnosticul de laborator
Coprocultura (izolarea bacilului dizenteric din fecale). Se recolteaza probele de scaun emise spontan (fara contaminare cu urina). Se selecteaza cu lingurita coprocultorului portiunile muco-pio-sanghinolente din scaun si se suspensioneaza in mediul de transport. Coprocitograma: predomina PMN Diadnostic serologic- are numai valoare retrospectiva de confirmare a infectiei cu Shigella. Ca metoda se poate folosi tehnica ELISA si se pot determina coproanticorpii si anticorpii salivari (Ac anti-Shigella de tip Ig A) Rectosigmoidoscopia: inflamatia mucoasei cu zone de necroza

Tratament
Tratamentul cuprinde masuri igieno-dietetice, etiologice, simptomatice si patogenice. Masurile igieno-dietetice nu trebuie sa lipseasca. Dizenteria se spitalizeaza obligatoriu. Repaosul la pat este necesar in perioada febrila. Dieta trebuie sa fie progresiva, tinand pasul cu toleranta digestiva si cu evolutia clinica (dupa modelul prezentat la TIA)

 Tratamentul etiologic este obligatoriu- cu antibiotic conform antibiogramei.

Masurile patogenice sunt necesare doar in cazurile severe sau complicate, si anume rehidratarea si refacerea fondului de electroliti.

Terapia simptomatica anticolinergice care sedeaza intestinale, antiemetice.

cuprinde spasmele

Preventie
Predominanta transmiterii de la om la om justifica masuri relativ simple de preventie care se rezuma la spalatul corect al mainilor cu apa si sapun si indepartarea igienica a fecalelor. Aceste doua masuri de baza ale igieinei personale sunt suficiente pentru a reduce substantial riscul. Riscul potentialului de transmitere al shigellelor prin apa si alimente contaminate este mult mai dificil de influentat si redus, deoarece presupune protectia apei si a alimentului in sensul evitarii contaminarii fecale si in reteaua de distributie.

 Preventia cu ajutorul agentilor antibacterieni implica riscul rezistentei nedorite a germenilor.

 Nu exista un vaccin care sa fie acceptat pentru o larga utilizare. Vaccinurile vii atenuate sau recombinante au specificitate de tip, fiind capabile sa induca o protectie de maximum 6 luni. Mai mult au dezavantajul ca necesita administrari repetate, per os, dupa alcalinizarea prealabila a secretiei gastrice.

Ex. vaccinul Vadizen (facut la institul Cantacuzino si utilizat in Romania)-vaccin viu atenuat cu administrare orala. Primovaccinarea se poate efectua incepand cu varsta de 1 an si cuprinde un numar de 5 doze si care se administreaza la interval de cate 3 zile