Care de care mai ezoteric, Lidia Handabura

Sau, pe scurt: de ce nu mai vreau Reiki

Am citit o polemica pe un forum pe tema este sau nu periculos Reiki si m-am situat cand de partea unora, cand a altora, ca una care am si facut reiki , dar am avut si retineri inca de la prima initiere. Din retinere in retinere am ajuns la gr. 3, dupa care, brusc, am simtit ca trebuie sa incetez total. Nu am alt argument decat propria intuitie, cum ca nu e calea mea atat timp cat am deja una, prin botez si propria credinta.

Gradul 1 l-am facut in cadrul unui curs de reflexoterapie, unde una din profesoare era si maestra reiki. A convins aproape toata grupa ca reiki ar folosi in terapie si cum eram plini de entuziasm terapeutic cam toti, ne-am inscris cu toptanul. La initierea propriu-zisa am ajuns cam jumatate, iar dupa intitiere, aproape toti eram bulversati, ca luati de minti. Am fost intrebati ce am simtit, vazut, auzit eventual si fiecare a elucubrat cate ceva, iar maestra s-a extaziat la relatarea fiecaruia in parte. Ma simteam ca la psihiatru si , desi eram constienta ca am participat la ceva straniu, care nu e chiar de ras, imi stapaneam cu greu rasul. Cu ani in urma, datorita profesiei, am fost nevoita sa merg la un spital de psihiatrie din judet, ca sa constat lipsa de discernamant al mamelor care-si abandonasera copiii in leaganela usa fiecarui cabinet era cate o coada de pacienti internati, care isi relatau in fiecare dimineata delirul in fata medicului curant. Situatia mi se parea cumva similara, ne straduiam toti sa povestim ceva vazut sau auzit, dar nu mi-era clar daca noi chiar am vazut//auzit sau ne-ar fi placut sa fi fost asa. Cumva ne simteam datori sa spunem ceva de exceptie, facea bine ego-ului.

Am inceput sa ma intreb daca am facut totul ca si crestina de aveam nevoie de excrescente ezotericefara sa fiu o practicanta asidua, ba chiar evadata de la catolici la ortodocsi, nu ma simteam in largul meu practicand reiki.

Cu toate acestea, dupa 2 ani am facut gradul 2, fara sa stiu exact daca chiar vreau asta. Am schimbat maestrul, de data asta era un barbat. El nu m-a intrebat nimic, nu a spus nimic.Puteam sa consider la fel de bine ca am fost face to face cu un extraterestru amabil, dar a caruia limba n-o cunosteam si care nu avea timp sa vorbeasca pe limba mea. Am primit simbolurile, moment din care lucrurile au inceput sa se complice. Aveam Crucea, ma gandeam, sa se fi demodat bunul Dumnezeu? Imi trebuie acum alte si alte simboluri ca sa deschid ce? Dimensiuni? Sa ma protejez? De cine? Nu am fost la fel de expusa rautatii, diavolului in general si inainte? Si nu am facut fata doar prin rugaciune? Interesant ca viata mea a inceput sa o ia razna complet dupa prima initiere, iar dupa a doua am facut o depresie din care am iesit aproape anorexica, ravasita si in profunda criza religioasa. Nu a lipsit mult sa trec la iudaism, desi plecasem intr-o vizita in Israel cu alt tel. Asa-zisele crize de vindecare,

plati karmice de dupa fiecare initiere nu m-au convins. Practic, nu mai stiam in ce cred, toate se bateau cap in cap, reiki, desi nu se proclama religie, sustinea concepte si practici pe care crestinismul le nega sau nu le mentiona ca viabile.Mi-am dat seama ca incep sa cutreier prin religii ca sa gasesc o justificare reiki-ului, ca si cum cautam o validare a crestinismului! Evangheliile nu ma mai |incapeau, desi de fiecare data cand citeam din ele gaseam sensuri noiAm facut si gradul 3, ca sa merg pana la capat, sa vad daca se leaga ceva in final. Gradul 3 l-am facut cu un cunoscut maestru care, cel putin, a avut bunul simt sa spuna ca se poate face bine sau rau, cu lumina! Si ca el nu recomanda nimanui sa se foloseasca de reiki in scopuri egoiste, marsaveprima maestra era tributara unei viziuni idilice, dupa ea reiki putea fi folosit doar in scopuri benefice, altfel nu lucra, al doilea nu a spus nimic, iar al treilea a spus-o pe-a dreapta: ba bine ca nu!.

Ar fi multe de spus , dar nu am de gand sa incep un foileton. Sincer, imi pare rau ca nu pot considera reiki doar ca pe o terapie inocenta si pe toti practicantii lui, ca pe niste ingeri binevoitori si folositori evolutiei umane. Stiu ca sunt si cunosc personal oameni cu totul bineintentionati, dar, pe de alta parte, acest produs a ajuns la indemana aproape oricui, despre al caror discernamant nu avem habar. Si, iertata-mi fie suspiciunea, dar accesul la ingeri , ghizi, arhangheli chiar nu cred ca e dat prin folosirea unor simboluri. Doar daca nu sunt cumva falsi ingeri samd. Cred ca mai trebuie o anumita calitate umana, si ceva imbunatatire in duh pentru asta. Personal nu imi plac ofertele promotioanale: scumpe , de proasta calitate si cu talon de participare: s-ar putea sa castigi o masina pe langa un bax de malai! O nemurire in plus? Sau un plus de nemurire?

Poate cea mai mare nelamurire e in privinta mortii, cu care m-am confruntat in mai multe ipostaze si pe care o iau in serios si o vad doar ca pe o trecere: daca merg pe mai multe cai, cine sau ce ma va astepta dincolo? Pe ce limba o sa pier?

Un batran preot a zis o data : Faceti crucea mare ca si diavolul e batran. Tocmai stiind de versatilitatea raului cred ca e bine sa fim atenti la orice se prezinta ca panaceu, miraculos, cu valente doar benefice, la orice reclama pentru orice fel de oferta.sa ne punem cat mai multe intrebari si sa confruntam mereu minimum doua variante

Nu vreau sa lamuresc pe nimeni aici, in definitiv fiecare e liber sa aleaga ce vrea, voiam doar sa intervin cu un exemplu concret. Cert e ca eu am simtit o senzatie de neliniste cand am folosit prima data un simbol reiki. Ca si cum mi-ar fi suflat cineva rece in ceafa