Requiem pentru Rodica Pagina de fata era norma Rodicai, ar fi trebuit sa existe inca si sa-si faca treaba, sa-si

termine pagina de retete. Rodica a plecat dincolo singura de tot, de doua ori singura as putea spune, o data ca mori singur oricum, dar a trecut dincolo cumva discret, fara sa inoportuneze pe nimeni, fara ca nimeni sa ia aminte. A lasat ferestrele deschise intr-o zi senina de septembrie, desi statea la parter, si cand am ajuns noi acolo, fluturau chiar perdelele la geamul bucatariei. O zi foarte calda inca, o zi parca de duminica, in care femeile pregatesc pranzul si familiile fosgaie prin preajma lor, tot intreband cand e gata masaasa arata totul. Era miercuri, nu duminica cand am gasit-o. Dupa cum fluturau perdelele ei, ma gandeam eu, cu inima stransa, Rodica ar trebui sa apara de dupa ele, vesela si guraliva, poftindu-ne in casa, la o reteta de-a ei, Tiramisu, de exemplu. Imi a sunat la interfon, eu am strigat o data, raspicat, ca o comanda: Rodica!!! Stiam ca nu e. Stiam ca nu mai e. Nici in casa, nici in oras, nici in viata. Dar am strigat pentru ca simteam ca trebuie s-o mai strige cineva o data, ca si cand ar trebui incheiat un capitol. Sa-i spui mortului pe nume, sa il bocesti. Da, eram o bocitoare stilizata, eram o reclama la pompe funebre. Jalea m-a apucat acolo, Colegii mei erau palizi, eu eram doar amarata pe viata, pe Rodica, pe cum se intampla totul si iti scapa din vedere. Rodica a devenit brusc o ruda apropiata, a devenit semenul, brusc mi-a pasat de ea, voiam sa stiu doar ca e bine. Era o urgenta in a a-i dori binele, o urgenta pe care stiam ca numai moartea o creeaza, anuland toate pattern-urile si plictiselile. Administratorul ne-a dat o scara si soferul nostru, incurajat si sustinut, a intrat pe fereastra. Un lungan mucalit, pe care nu pare sa-l dea curajul afara din casa. Totusi, el a intrat primul si dupa cateva secunde a reaparut in cadrul ferestrei, palid. A ingaimat ceea ce stiam deja: E moarta in baieImi i-a dat indicatii rapid, de care era clar ca avea nevoie pentru ca parea ca nu mai stie ce are de facut in continuare: Descuie si iesi! Dupa cateva momente ne-am trezit cu el afara, mut si ametit. Parea si mai lung si mai slab. I-am cerut o tigara si atunci si-a revenit si si-a aprins si el una. Rodica moarta in baie. Vecinii au aparut ca din pamant si nimeni nu intelegea, la fel ca noi, colegii, cum de nu i-a trecut nimanui prin cap sa vada de ce nu a aparut atatea zile. Rodica, care, ca si la servici, era mereu prezenta , care stia tot, care vorbea cu toti, pe care nu puteai s-o ignori. M-am uitat din nou spre fereastra cu perdele colorate fluturand suav in vantul usor de amiaza de septembrie. Cer albastru. Perdelele astea au fluturat asa cateva zile si nopti, ca o batista de adio. In timp ce vecinii discutau pe trepte despre reparatii, preturi, criza, partide politice, se salutau sau isi disputau vreun loc de parcareAmbulanta, politie de sector, criminalsitica, tot arsenalul de proceduri si declaratii de rutina. Potarnichea Rodicai, pasarea de pripas de acum, ciugulea nauca prin casa. Toti stiam povesti cu potarnichile ei, pe toti ne plictiseau uneori, dar acum potarnichea ei umbland teleleu prin casa, printre cei de la criminalistica care masurau si luau amprente, mi s-a parut cea mai trista pasare din lume. Potarnichea a fost cea care a privegheat acolo, zile si nopti, rascaind tot ce gasea. A scos-o cu greu administratorul, ca s-o ia sus, la el. Rodica se bucura ca mai are cateva luni pana la pensie. Rodica ii stia pe toti din oras si iti gasea orice dosar sau hartie pierduta. Rodica tehnoredacta revista de fata si Rodica avea mereu opinii personale de care tinea cu dintii, ca un caine batran de un bat, vorba cuiva hatru. Rodica se infuria si Rodica se calma, bombanind.

Rodica avea mereu pantofi colorati, mici, asortati cu un accesoriu al hainelor, dadea dulciuri la copiii colegilor sau prietenilor si se induiosa de orice amanunt legat de copii. Rodica s-a nascut pe 18 august 1953 si a plecat dintre noi la presupusa data de 8 septembrie 2012, intr-o liniste nefireasca pentru ea. N-a mai vrut sa tina si de viata ca de opiniile ei. Parca i s-a facut brusc lehamite de tot. Si de noi. Rodica trebuie ca e bine acum