IN CAUTAREA DOAMNEI VIKY Dupa ce am terminat cursurile de reflexo si masaj (inca lucram la cabinetul medicului, dupa- masa ), m-am

dus eu la un preot sa il intreb de avorturi, ca imi stateau pe suflet. Tot vorbind, mi-a spus sa incerc sa ma ocup si de oameni cu probleme ( pe atunci nu voiam copil si i-am spus si asta), ca un fel de compensatie ca nu vreau copii, desi am facut avorturi in tinerete...Mi-a dat telefonul unei femei, pe atunci avea vreo 63 ani, o profa de franceza si romana, care avea diabet, locuia singura intr-un demisol in centru( vandut casa prorpie si dat in intretinere unei familii mixte, ea, romanca, el arab! care i-au dat in schimbul casei, dreptul de a sta in demisolul lor pe timpul vietii), avea nevoie de discutii, fiind o femeie f. inteligenta, dar depresiva... Ma duc eu la ea, incepem sa vorbim, ne intelegem de minune, ii fac reflexo, masaj ( gratis, normal), o conving sa inceapa tratamente naturiste, sa salvam piciorul cangrenat ( de la diabet si fumat 4 pachete/zi!!!). Tipa, Viki o chema, se lasa pe mana mea, desi initial era f. opaca la tot ce nu era alopat, nu credea in nimic, de fapt, nici in Dumnezeu, nimic! Avusese deja o tentativa de sinucidere, dar au salvat-o aia din casa unde era demisolul, ca tot trecea cate unul, altul pe la ea, fiind un companion excelent ( culta, cu umor, experiente etc), Asa, si incep eu cu Viki un proces de lamurire, adus carti naturiste,ceaiuri, preparat eu, incepe ea sa bea intai in sila, apoi, dupa cateva zile, o gasesc cu niste sticloante de ceai langa pat...se simtea deja mai bine! Eu fericita, bag viteza, o incurajez, ma stii, cu elanul meu naturist...incepe Viki sa iasa din casa, intai cu baston, apoi, dupa niste saptamani, o lua pe jos, reincepea sa vada orasul ei iubit, mai facea ture cu tramvaie, trolee, mergea la piata singura, pe scurt, cangrena aia se redusese, piciorul nu mai arata vanat-maro, circulatia incepea sa se restabileasca, prietenii ei vechi o vizitau sistematic, femeia incepe sa-si regaseasca optimismul nativ... Intre timp, eu cu ale mele, incepe seria neagra din 2007 ( Amsterdam, America, Israel), cunosti nebunia doar! O mai sun, ii mai spun, dar stiind eu ca e pe drumul bun si fiind asigurata mereu de ea ca totul e ok, ca vin prietenii etc, prinsa in tampeniile mele, o las balta usor, ma retrag din schema.

In toamna trecuta,. prin octombrie, primesc un telefon de la ea! Nu mai vorbisem de vreo 2 ani, nu stia nici ca am copil...imi spune ca, intre timp, s-a lasat pe tanjeala, i=au amputat piciorul si ca cei care trebuiau s-o intretina, nici macar nu au venit la spital! S-a ocupat de ea numai o prietena din liceu, care mereu a fost in apropiere.

Am mers a doua zi la ea, am constatat ca e in depresie si am inceput sa discut din nou cu ea, i-am spus si ce am patit eu in anii trecuti, era destul de haioasa inca si ma gandeam ca o sa-i treaca , cum i-a mai trecut. Am dus-o si pe Codrina, o tipa care era cu reiki, filoloaga ca si ea, desteapta etc. S-au inteles din start f. bine si Codrina, neavand mama de multi ani, s-a atasat de ea brusc. Cumva am "pasat" problema, fiind eu mereu in criza de timp, mai ales ca in toamna Tudor era acasa si aveam de stat cu el... Dupa nici doua luni de la regasire, Yoska ii trimite un kinetoterapeut de la facultatea lui ( fost coleg) , il plateste el si ala incepe sa mearga la ea, sa faca recuperare, ca sa poata sa se miste cat de cat si sa stea in scaunul cu rotile, iar mai incolo, sa mearga cu carjele. Desi impresionata de gest ( Yoska nici macar nu a cunoscut-o concret), imi spunea mereu ca ea nu vrea sa traiasca asa, ca i-e sila de ea, ca oricum urmeaza amputarea celuilalt picior, care era si el deja atins la degete de cangrena...Eu, Codrina, kinetoterapeutul, prietena ei, toti am incercat s-o scoatem din depresie. Mi-a zis ca ea nu crede in Dumnezeu! Aici era singura ei mare problema, nu putea ajunge la El, pe nici o cale...MI-am dat seama ca orgoliul ei e diabolic de-a dreptul, ca nu poate accepta sa duca crucea pana la capat si ca e posibil sa faca ceva nasol...Codrina, la fel, era ingrijorata, voia sa o convinga sa incerce macar sa se apropie de Dumnezeu...Nimic! Indaratnicie, se si irita daca ii spuneai ceva despre acest "subiect". In prima zi de post al Craciunului, 15 noiembrie 2010, Codrina trebuia sa mearga pe la ea de dimineata, ca e ziarista si are program lejer...S-a dus la usa casei, a batut in geam ( unde tinea cheia pentru cei care veneau s-o viziteze), nimic. Se deschide usa, dar iese prietena ei cu unul de la pompe funebre si medicul legist! Se sinucisese in noaptea trecuta...a lasat un bilet in care ne multumea tuturor ca am vrut s-o ajutam, dar ca pentru ea nu se mai putea face nimic! Prietena ei a gasit asta si tot aia s-a ocupat de inmormantare, unde am mers si eu cu Codrina si multi fosti elevi, colegi de-ai ei, ca fusese f. iubita Visul ( coborarea in infern) Dupa doua nopti de la inmormantare, visez ( ?) ca sunt cu preotul care m-a trimis la ea si care a fost si la inmormantarea ei, ca ne urcam intr-un fel de lift imens, ca alea care coboara in mine, cu gratii parca...si incepem sa coboram, trecem de mai multe paliere, intuneric in jur, doar cat sa distingi cate ceva, un intuneric murdar, ca atunci cand dau zorile intr-o dimineata de toamna cu ceata...crepsucul, zori, dar murdar, era aproape solida lumina aia vaga. La fiecare palier, cand trecea liftul, parca mai urca cineva, nu le vedeam fata, dar tot siluete fara o forma clara, umanoide, dar nu "terminate"...pe masura ce coboram simt tot mai rece si incepe sa se auda o rumoare, fragmente de voci si alea neclare, ca un fel de sopocait, ca la barfele pe la colturi. Simt ca mi se face tot mai groaza si sila, parca totul era rece si slinos, lipicios, o stare de dezgust total aveam in vis si, in acelasi timp, eram extrem de lucida, ca si cum as fi stiut ca fac o calatorie "gratie cuiva", care a inlesnit asta, ca eu sa VAD si sa INTELEG. Preotul langa mine, ma tineam strans de el, incepeam sa inteleg UNDE mergem si el

parea ca stia ca eu stiu. La un moment dat simt bufnitura cand ajunge ceva la final, dadusem cu liftul de fundul haului, direct in spatele unei sali de tron, imense, ca un fel de sala tronului intr-un palat! Totul de culoare indigo, vitralii fumurii, sala plina cu ...demoni care radeau, sopteau, se foiau intr-o agitatie sinistra, obositoare, ca viermii , care incotro, se auzeau chitaituri, dar umane, ca si cum unii radeau cu "hihihi", apoi soapte, soapte, soapte, din toate directiile, care te innebuneau...uneori se auzeau mai tare, alteori coborau sub pragul auzului parca. Si frig! Dardaiam langa preot. Pe langa noi treceau demonii, nu le vedeam fetele, doar siluetele de toate marimile, unii parca distrofici, altii imensi, unii incovoiati, altii cocosati, altii mici si pricajiti, uni bine facuti ca niste razboinici din vechime...ceva halucinant si naucitor si obositor la culme. Imi dadeam seama ca noi nu suntem "vizibili" sau ca, intr-un fel, avem o "dispensa", sa fim lasati in pace, ignorati!!! MI-am dat seama ca sala tronului arata ca un amfiteatru antic, noi eram sus, in fundul salii, iar jos, pe un fel de esplanada, era un tron enorm, negru, care avea in zona capului dopua coarne enorme. Ceva mai sinistru nu-mi pot imagina, mai ales in tot contextul ala intunecat si scarbos, ca atmsofera. La un moment dat, preotul imi sopteste, tinandu-ma strans de cot: O s-o judece chiar Stapanul , in persoana... Atunci am stiut ca urmeaza sa apara insusi satana si ca "ea", Viky e undeva in spate, "legata", ca un prizonier important, ca o prada "rara": sinuciderea! M-a cuprins o groaza de nedescris, nu voiam sa asist la sa ceva, nu voiam sa-l vad nici pe ALA, dar nici pe ea.. Am deschis brusc ochii, de parca nici nu as fi dormit, am iesit din camera si am mers pe balcon, sa fumez, tremurand inca de groaza si oroare...