Aplicaii ale transformatei Laplace

1 Calculul unor integrale reale

f (t) t

Se folosesc formulele
0

dt =
0

F ( p)dp sau
0

tnf (t)dt = ( 1)nF (n)(0) unde, ca de obicei, F ( p) = L[ f (t)]( p).

Exemplu 1.
0

sin t t

dt

Aplicm prima formul, cu f (t) = sin t. Avem succesiv:

0 sin t t

dt =
0

L[sin t]( p) dp =
0 a t e e b t 0

1 dp = arctg p p2 + 1

p=

=
p=0

Exemplu 2.

dt

cu 0 < a < b

Aplicm tot prima formul, cu f (t) = ea t e bt. Avem succesiv

a t e e bt 0 0 0

dt =

1 1 L[e a t ebt]( p) dp = p + a p + b dp = (ln| p + a | ln| p + b |)

= ln| p + b |

p+a

= ln b = ln

b a

Exemplu 3.
0

cos at cos bt t

dt

Conform primei formule, cu f (t) = cos at cos bt, avem:

I=
0

L[ cos at cos bt]( p)dp =

0

p p2 + a2

p p2 + b2

dp =

1 (ln( p2 + a2) ln( p2 + b2)) 2

=
0

1 p +a ln 2 p2 + b2

= ln
0

b a

Exemplu 4.
0

te tsin 2tdt

Folosim formula a doua, cu n = 1 i f (t) = e tsin 2t. Atunci: I = ( 1)1F (0) unde F ( p) = L[e tsin 2t]( p) = L[sin 2t]( p + 1) = F (0) =
4 25

, aadar I =

4 . 25

2 , ( p + 1)2 + 22

deci F ( p) =

2 2( p + 1) [( p + 1)2 + 4]2

prin urmare

2 Rezolvarea unor ecuaii sau sisteme de ecuaii difereniale

Exemplu 5. S se rezolve problema Caucy: x 3x + 2 = et ; x(0) = 1, x (0) = 0 Notm : L[x(t)] = X ( p). Atunci L[x (t)]( p) = pX ( p) x(0) = pX ( p) 1; . L[x (t)]( p) = L[(x ) (t)]( p) = p L[x (t)]( p) x (0) = p { pX ( p) 1} 0 = p2 X ( p) p 3x + 2] = L[et] devine: apoi L[et]( p) = p 1 ; deci ecuaia: L[x 1 2 p X ( p) p 3( pX ( p) 1) + 2X ( p) = p 1 care este o ecuaie algebric de gradul nti n X ( p), pe care o rezolvm: 1 ( p2 3 p + 2)X ( p) = p 3 + p 1 X ( p) = deci sau de unde x(t) = et tet Exemplu 6. S se rezolve problema Cauchy pentru sistemul: x (t) = 2 y (t) cu condiiile iniiale y (t) = 2x(t) x(0) = 2 y (0) = 3
1 + ( p 3)( p 1) ( p 1)2( p 2) 1

= ( p 1)2(p 2) =
1

( p 2)2 1

p11 ( p 1)2

X ( p) = p 1

( p 1)2

L[x(t)]( p) = L[et]( p) L[tet]( p)

Fie L[x] = X ; L[ y ] = Y . Atunci L[x ] = p X 2; L[ y ] = pY 3. Sistemul devine, dup aplicarea transformrii Laplace ecreia din cele dou ecuaii:

Seciune 3

pX 2 = 2Y pX 2Y = 2 p 2 sau, sub form canonic cu determinantul sistemului = = p2 2 2 pY 3 = 2X 2X + pY = 3 2 p 2 2 p 2 X = = 2 p + 6 ; Y = = 3 p + 4 de unde 3 p 2 3 2p + 6 p 2 = =2 2 +3 2 = 2 L[ch 2t] + 3L[sh 2t] , L[x] = X = p 22 p 22 X p2 22 3p + 4 p 2 L[ y ] = Y = = =3 2 +2 2 = 3 L[ch 2t] + 2L[sh 2t], prin urmare Y p2 22 p 22 p 22 x(t) = 2 ch 2t + 3 sh 2t y (t) = 3 ch 2t + 2sh 2t

3 Rezolvarea unor ecuaii sau sisteme integrale

Exemplu 7. S se rezolve ecuaia Volterra:

0

(s) cos (t s) ds = 2 t2
1 2 t 2

n membrul drept al ecuaiei avem produsul de convoluie cos, deci ecuaia se paote scrie (t) cos t = aadar, L[ cos t] =
1 L[t2]. 2

Fie ( p) = L[ (t)]( p). Atunci : ( p)

1 3!

urmare L[ (t)]( p) = L[t]( p) +

L[t ]( p). Deci (t) = t +

3 t

1 3 t . 3!

p p2 + 1

1 2

2! p2+1

sau ( p) =

p2 + 1 p4

1 p2

1 . p4

Prin

Exemplu 8. S se rezolve ecuaia (t) = t +

0 t

(t s) (s)ds

Fie ( p) = L[ (t)]( p). Deoarece

0

(t s) (s)d s = t (t) ecuaia devine, dup aplicarea transformatei Laplace

1 p2

X = 1 + 1 Y 2t x(t) = e + y (t) L[x] = X p2 p . Atunci sistemul se scrie . Fie Observm c sistemul se paote citi , 1 1 L[ y ] = Y y (t) = 1 e2t x(t) 1 1 Y = p p 2X X Y = p2 p sau , de unde: 1 X +Y = 1 p p2 = 1

( p) = p2 + ( p) p2 , de unde ( p) = p2 p2 12 , deci L[ (t)]( p) = L[sh t]( p), prin urmare (t) = sh t. t x(t) = e2t + y(s)ds 0 Exemplu 9. S se rezolve sistemul de ecuaii integrale: t 2(t s) x(s)ds y (t) = 1 e
0

p
1

1 p2 1 p2 X = 1 p

= 1 + p( p 2) =
1 1 1

p2 2 p + 1 p( p 2)

= p( p 2)
( p 1)( p + 2) p2( p 2)

( p 1)2

p
1
1 p2 1 p

= p 2 + p2 =
1 1

p2 + p 2 p2( p 2)

Y =

1
1 p2

= p ( p 2)2 =

p2 4 p + 4 p p( p 2)2

( p 1)( p 4) p( p 2)

Rezult: ( p 1)( p + 2) p( p 2) X X = = p2( p 2) ( p 1)2

Y ( p 1)( p 4) p( p 2)

= p( p 1) = 2 p + 3 p 1
p4 1 1

p+2

Y = = p( p 2)2 ( p 1)2 = p( p 1) = 3 p 1 2 p 2 deci L[x(t)] = 2 L[ (t)] + 3 L[et] L[ y (t)] = 3 L[et] 2L[e2t] x(t) = 2 (t) + 3et prin urmare y (t) = 3et 2e2t