Un dor de nespus (vol.

1, 1996) [1]

pe omul care piere

să nu îl opreşti din destin
curg chimvale răsunătoare
în ape de un roşu senin

pacea domneşte peste singurătate

în grădină cireşii plutesc
ia aminte aroma de Paşte
pe care o iubesc

tremur la gândul plecării

inima mi-e un pescăruş de candoare
e un soare de iubire
în care tu străluceşti jar de jale

lângă stele te ţin aproape

să nu le izgoneşti din seninătate

1
 cerul tău rupt din străini
pentru mine e vin

numai tu ştii
parabolele cuvintelor scrise în lut
pentru ele nu există decât frumuseţea
din care te-ai născut

rămân să mă nasc
din urechea ta fină
ţintesc în auz
o plăcere senină

mă robesc curcubeului
din care gândesc
ploaia de inimă
s-o risipesc

zarea e aurie
din care îmi iau disperarea
tu ai frumuseţea ta
în straie ruginie

comori de blândeţe
auz semănat în ninsoare
te cuprinde un dor
de roşie floare-n ospeţe

mărgăritar anonim
un înger ascultând
din focul divin
pădurea-n gând fremătând

armata de plângeri
nu te poate urma
tu sângeri
din răpirea ta

secretul iubirii
e ascuns de orgii
focul izbăvirii
emanat din chilii

2
 albul roşului tău hialin
te priveşte-n ospeţe
rugăciunea e vis
de pură frumuseţe

raiul tăcerii
adormite-n mireasa de-acum
ţine-l aproape de sân
aproape de ochiul de satin şi parfum

Publicat în:

 Am fost Nika Dora

on 28/04/2009 at 4:31 PM Comentarii (0)

Tags: Am fost Nika Dora, psa. gianina picioruş, sinaxis, teologie pentru azi,
un tag pentru poeziile mele

3
Cei care împlinesc cu scrisul sunt la fel de
mari ca cei care împlinesc cu fapta

Istoricul adevărat – adică [cel]

care istoria adevărat precum s-a avut istoriseşte –
lauda împreună cu făcătorul [istoriei] împărţeşte,
căci acela ce a ostenit lucrul a săvârşi,
iar acesta a nevoit în veci a se pomeni.

Şi încă mai mult pe scriitori decât pe făcătorii minunilor

fericiţi şi lăudaţi a numi
voi îndrăzni.

Căci după armele şi faptele eroilor,

condeiele istoricilor,
de nu s-ar fi pe alb clătit,
încă de demult şi lauda numelui lor deodată cu oasele
ţărna o ar fi acoperit.

4
 Şi aşa, aceia au fost a lucrurilor făcători,
împreună şi muritori,
iar aceştia numelui au fost înnoitori
şi în veci stăruitori.

Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică

Publicat în:

 Literatura română din perspectivă ortodoxă

 Literatură română veche

on at 2:34 PM Comentarii (0)

Tags: Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, Literatura română din
perspectivă ortodoxă, Literatură română veche, Poezia prozei
medievale, psa. gianina picioruş, sinaxis, teologie pentru azi

Începuturi poetice

5
Reproduc mai jos doar câteva din poeziile pe care le scriam pe la 17-
18 ani, înainte de întâlnirea cu părintele Dorin, şi care nu sunt
cuprinse în volume:

Poetului

la început te-ai retras în tine

te-ai recules în umbra coacerii

încet
ai învăţat să te opreşti
la hotarul albastrului
tot mai aproape
şi mai departe de nemurire
fără a avea înţelegerea sălăşluirii
acelui suflet ales
în cuibul ochilor

acum iubeşti totul

ca un poet care vede

muzica sferelor

ascultă! începuturile sunt atât

de pline de suflet

o mirare aleasă te-ntâmpină-n cale

şi-un parfum de culoarea smereniilor
gustă din tine nepârguit

imaculate lumini ale infinitului

amintesc de viaţa care va veni
în amurg

ca niciodată intrarea
nu-i va fi mai deschisă şi veşniciei
mai bine venită o nouă iubire

ascultă! îţi trece prin gând:

înainte de a fi creată
lumea a existat în stare sonoră.

6
 logos

cuvântul e un ochi
pe care-l deschid
până când începe
să picure gândul

fiinţa oraculară

m-am uitat la el
şi era viu şi neîntrebat
ca orice lucru fiinţat
fiinţa lui în ochii mei
se privea pe sine
întrebătoare

şi îmi spunea:
o singurătate nevăzută
îmi sunt ochii tăi mari
atât de mari
o urmă de durere
bătând graţios din aripi
îmi curge din pleoape
o singurătate nevăzută îmi sunt ochii tăi mari
atât de deşi şi atât de aproape

întors spre fiinţă

ia-mă cu o lacrimă
împietreşte-mă
în culoarea lor de ape moarte

atunci l-am cules din priviri

întreg ca o sferă de cântec
cu amintirile îndepărtate
hoinărind alte lumi
căci orice merge
ajunge la odihnă
şi un pom
şi o piatră
şi un om
şi rotitoarea nemişcare cosmică

şi ploaia care-a stat

în anotimpul paşilor

7
 umblători prin grădini
de măslini
în nelinişte

căutare de regăsire

nu l-am văzut decât cu umbra

cu tăcerea l-am atins
pe neatingere
cu necunoscutul
l-am pipăit pe necăutare
pe mirosul sângelui său
mi-am culcat ca un lup auzul
privirile ude de asfinţit
mi le-am întors pe palmele sale
în căutare de perechea ninsorii
în aflare de nepereche
umbra milei a căzut din taine

inima lucrurilor

am căutat cu ochii în inima lucrurilor

am deschis ochii în inima lucrurilor
şi lucrurile au început să vadă
să mă simtă
şi lucrurile au început să respire
şi să trăiască
înţepându-mi retina cu oxigenul lor tare
răsuflându-mi în faţă
ca şi cum ar fi trăit din privirea mea cu inimă
ca şi cum ochiul meu ar avea aer
am căutat cu ochiul în inima lucrurilor
şi ochiul meu a început să bată
şi inima lor a început să clipească

Dumnezeu este patria mea

m-am rătăcit şi până să aflu

intrasem în codrii ascunşi
şi până să aflu

8
 intrasem în valea plângerii
şi până să aflu
pământul părinţilor mei era departe
sufletul meu zbura greu
cu vântul şi cu gândul
împărăţia Tatălui meu nu mai era aproape

sufletul meu e departe de-acasă

pribeag
beţia durerii îl soarbe
şi-l aruncă tot mai departe
unde stelele nu se mai deşartă

pribegesc cu zile şi nu-mi aflu

ţarinile sfinte
calc pe orbita lumii dogorâte cu ochii desculţi
cu mintea de foame caut
Pământul Făgăduinţei
cu limbă de jale
cu sufletul de izvor rupt de la gură
caut Ţara Promisă
rătăcind în valea pământului

sunt ca o fântână care-şi arde ochiul gol

pe cerul dezvelit în ape
Dumnezeul meu Dumnezeul meu
sufletul greu merge cu Tine pe ape

haiku

ochiul - întruparea lacrimei

Publicat în:

 Am fost Nika Dora

on at 1:42 PM Comentarii (0)

Tags: Am fost Nika Dora, psa. gianina picioruş, sinaxis,
teologie pentru azi, un tag pentru poeziile mele