File de jurnal.

Înainte de a împlini 19 ani [2]

***

23. 03. 1996

Miguel de Unamuno, Agonia creştinismului: “o credinţă care nu se

îndoieşte este o credinţă moartă”; “creştinismul este o funcţie a luptei”.

Cartea lui fundamentală: Sentimentul tragic al vieţii.

Tereza de Avila : “Mor pentru că nu mor”.”Moartea este suprema

singurătate”.

Bossuet: “Te schimbi, deci nu eşti adevărul”. “Ura şi invidia sunt

forme ale iubirii”, dar forme deformate. “Adevăraţii atei Îl iubesc
nebuneşte pe Dumnezeu”. “Faptul de a zămisli este o
agonie”.”Individualitatea este tot ceea ce poate fi mai universal”.

23. 03. 1996

Cuvintele mele, pe zi ce trece, capătă greutate.

*
 24. 03. 1996

Ultimul cuvânt: “Ei au încredere în tine mai multă decât ai tu în tine

însuţi”.

Mi-am văzut umbra şi mi-am zis: “Cât de goală este cu plinătate!”.

Culoarea se transformă în neculoare şi, pentru aceasta mă întreb:

Există, oare, cu adevărat, culoarea sau există numai aparenţa culorii?

24. 03. 1996

O zi cu soare. Prima zi adevărată de primăvară. Sunt într-un tren

personal, singur în compartiment. Amnezia la Eliade: “Noi suntem
nemuritori dar am uitat”.

Răsturnare coperniciană. Pentru Nichita [Stănescu] nu soarele răsare ci

pământul răsare.

Semnificat şi semnificant. Lucru şi cuvânt.

26. 03. 1996

Coincidentia oppositorum

Dumnezeu: sfera care are centrul pretutindeni şi circumferinţa nicăieri.

Citesc Eugen Ionesco, Pascal şi Kierkegaard…

“Fiinţa are niveluri de adevăr”, C. Noica. Pământul brun în locul

pământului galben. Despre creaţie, ispită, iscodire şi iscusinţă cu
Noica.

27. 03. 1996

“Jurnalul de la Păltiniş”…şi noi schimbări, mai bine-zis reflecţii
asupra destinului meu cultural. Trebuie să mă întorc la filosofia
începuturilor, la greaca veche şi la limbile străine pentru o diagnoză a
profunzimilor. Tentaţii care cer timp şi sacrificii enorme din partea
mea, dar care merită.

Trebuie să trec din starea de noviciat naiv spre marea trezire a

spiritului. Vreau să înceapă aventura!

Ceea ce trăiesc acum se poate caracteriza cam aşa: am o sete

nefirească, năvalnică de a cunoaşte tot felul de lucruri incitante.

Însă sunt extrem de sărac şi de neştiutor. Îmi trebuie patru maeştrii

pentru cele 4 lucruri fundamentale pe care mi le doresc.

Dumnezeu, Prea Bunul, poate să îmi dăruie această ultimă graţie,

aceea de a ieşi, din somnul adânc al neştiinţei, la lumină.

Toţi care aud ce sarcină grea, enormă, mi-am luat sunt uimiţi şi îmi
spun să am grijă la sănătatea mea. Cred că au dreptate. Însă, ceea ce
mă poartă e dorinţa de a mă împlini spiritual şi mintal.

Întrevăd în faţa mea o muncă titanică, care sper să-mi dea o deschidere
a problemelor care mă frământă şi să-mi aducă altele. Am multe
speranţe dar şi incertitudini.

4. 04. 1996

M-a salutat în tren un bărbat, care credea că mă cunoaşte, dar pe care

eu nu îl cunosc. A fost interesant modul cu mi-a zâmbit. A fost
magnific. Am cunoscut liniştea “sinceră” pentru câteva secunde.

Sunt în tren. Merg spre Roşiori. Am revăzut o poezie, care, la naşterea

ei, mi-a plăcut, însă nu şi acum.

Dr. Virgil Enătescu: 1. “Normalitatea este extraordinar de vastă şi de

variată, mai mult decât patologia”; 2. “Cu cât individul este mai
inteligent cu atât face o economie de forţă în scris”.

21. 04. 1996

Sunt punctul unde se adună planeta.

Imaginea care nu se vedea în faţă era mai frumoasă.

22. 04. 1996

Prima zi de şcoală, după Paşti. Soarele însă îmi produce dureri de cap.

23. 04. 1996

Mi s-au furat o parte dintre caiete din internatul C. iar sacoul meu este
la femeia de serviciu. Nu prea se fac ore. Însă, în schimb, am visat că
pictam.

10. 05. 1996

Privesc lucrurile din mine spre mine în tot ceea ce fac. Mă gândesc
însă mereu la o privire dinspre înspre afară de mine. Astfel cred că pot
să spun mai multe. Însă mai încifrat…

19. 08. 1996

Intuiţia este inexprimabilul. Inevitabilul se aude prin timp mergând.

Victoria întotdeauna trebuie să treacă printr-o înfrângere.

1. 11. 1996

Sunt 19 ani de la moartea mea, adică de la naşterea mea…dacă

Dumnezeu nu mă scăpa din cutremur. Primul cadou pe care l-am
primit: un măr. Al doilea: o cană cu apă. Al treilea: un scaun. Al
patrulea: o sută de vodcă. Al cincilea: o coca cola.

E o noapte albă. N-am dormit deloc. Păsările dimineţii înoată în

lacrimi rotunde.

15. 11. 1996

Mi-a spus: “Niciodată să nu crezi că te ajută cineva”. Nu-l pot crede.

“Spuma mării” se traduce cu: “nişte boi şi nişte fameni”.

23. 12. 1996

Într-o lăptărie a lui Enache / Ianache. Ne-am întâlnit cu “geniile” cu

dolari. Exprimare valentinianină.
 6. 01. 1997

Ioan Dor: “Ei le fac dar nu le acceptă”. Poate că are dreptate.

1. 02. 1997

Uneori tăcerea e mai adâncă ca moartea. “Frumosul face să fie

nevinovat urâtul din noi”. Însă urâtul e o fascinaţie a neliniştii.

Desconsiderarea este o plagă a intelectualităţii.

Dacă vrei ca să desenezi un om trebuie să îl introduci în simbolurile

artei.

Publicat în:

 Am fost Dorin Streinu

on 30/04/2009 at 6:31 PM Comentarii (0)

Tags: Am fost Dorin Streinu, file de jurnal, file de jurnal la 19 ani, pr.
dorin picioruş, teologie pentru azi