Statul, organizalie socio-politici, este un produs ai societdlii umanen ?

n timp ce Biserica,
institulie divino-umani, a fost intemeiati cu un scop bine definit, qi anume, ,,salus animarum".
adevdr, dacd scopul Statului este utilitatea publicb (binele obqtesc), cel al Bisericii este
toate

intr-

- inainte de

- unul de naturd eminamente soteriologicl.

Cei care cunosc istoria statului gi a instituliilor europene gtiu c6, dupl edictul de la Milan, (din

anul 313,

- cdnd

cregtinismul a devenit "relligio licitta"

- qi, indeosebi, dupl anul 380 - cdnd

Biserica creqtind a devenit institulie de stat, in temeiul edictului dat de imp[ratul Teodosie cel Mare,

Biserica a exercitat asupra Statului o influen![ considerabill, atdt prin invdldtura sa specific5,

moral-religioasd, c6t gi prin principiile sale de drept, care se regdsesc afirrnate

in marile texte

juridice ale statelor lumii. tn aceastd privin![ ar

fi

suficient sd amintim spre exemplifi.care doar

principiul autonomiei administrative - unul din principiile canonice fundarnentale ale Bisericii
ortodoxe ecumenice2
de

- care a fost valorificat

gi adoptat gi de legislalia

Uniunii Europene. Este vorba

a

principiul subsidiaritSlii (subsidiaritas / tatis), care este de fapt o reactivare

vechiului principiu

al autonomiei prevdzut de legislalia canonicd ecumenicd din primul mileniu3

(cf.34,37 apost.;4,6,

7lec.;9 Ant.).
Prin ,,subsidiaritas", romanii defineau sistemul de descentralizarc aI otganizltrii administrative a Statului. intnrcet, la sinodul I ecumenic (Niceea, 325) Biserica qi-a acomodat forma ei de
organizarc la sistemul administrativ al statului roman, descentralizarea s-a exprimat in aria realitd{ii

ecleziastice prin afirmarea principiului autonomiei eparhiale, adicd al provinciei ecleziastice. Or, acest principiu canonic, fundamental,
Europene prin enunfarea

al autonomiei eparhiale a fost reactivat in viafa Uniunii principiului subsidiaritAfli, pe care il gdsim menlionat,,expressis verbis" in

textul actelor gi documentelor edictate de organele acesteia, qi anume, in Convenfii, Pacte, Tratate, Rezolufii etc. De altfel, insuierea acestui principiu in textul acestor documente, cu forld juridicd obligatorie in cadrul statelor U.E., s-a datorat jurigtilor care au avut gi o formalie canonic[, care
exercitd gi funcfia de consilieri al unor deputafi europeni.

Biserica poate

fi definitd ca o institulie

divino-umano, sau simplu ca o ,osocietas" (societate)

omeneascd, care se conduce dup[ legi divine qi omeneqti. MdnecAnd de la realitatea social-umani

ci

,,ubi societas ibijus" (acolo unde este societate existd drept), putem deci conchide cd, in calitatea sa
de ,,societas humana", Biserica
a

intri

gi ea in cuprinsul dreptului, fiind

insi

creatoare qi legiferatoare

propriului siu drept, cunoscut sub apelativul de drept canonic.

Legisialia din ,,Corpus Juris Canonici" al Bisericii ortodoxe r[sdritene, adicl legislalia canonic[ aflatd"in coleclia lui Fotie (sec. IX), care constituie o adevdrat[,,speculum juris canonici"
2

Yezi,N. V. Durd, Principiile canonice, fundamentale, de organizare gi funclionare a Bisericii Ortodoxe gi reflectarea lor in legislalia Bisericii Ortodoxe Romdne; tn Mdrturie Ortodoxd. Revista Comunitdlii Ortodoxe Romdne din Olanda, Haga, VI (1987), nr. 10, p, 127-144; Revista de teologie Sfrntul Apostol Andrei, V (2001), nr. 9, p. 129-140.

t VTzi,Idem, Le RdgimJde h

synodalit6 selon la ldgislation canonique, conciliaire, oecum6nique, du I"'milldnaire, Ed. p. 1023 1999, Bucuregti, 92, Ameiist