MIRCEA NICOLAU STUDIU INTRODUCTIV LA DOCTRINA LEGIONAR

Vremea numrase patruzeci de ani de cnd, dup moartea npraznic si timpurie a lui Corneliu Codreanu si Ion Mota, patrimoniul doctrinar al Legiunii ncetase s se mai mbogteasc, nainte de a fi formulat global. ntre timp, probleme centrale suferise interpretri, dac nu gresite, cel putin confuze, iar anumitor aspecte de prim plan li se atenuase importanta, chiar n perceptia unora din membrii si. Conclavul antilegionar, ncurajat de situatia adversarului, cu cea mai mare parte din oameni prigoniti n tar, iar restul mprstiati ntr-un ndelungat exil, i denatur imaginea, de la adevrul faptelor, pn la integritatea spiritual. Ajuns n al optulea deceniu de viat si preocupat de mai mult vreme s elaboreze ceea ce putem numi filozofia Miscrii Legionare, Horia Sima i semneaz prefata n 1978. Aparitia, la noi, a unei lucrri nchinate fundamentelor Legiunii, ajut astzi s i se judece mai pertinent istoria si ncepe s umple un gol n politologia romneasc. Pentru a fixa orizontul lucrrii, ultimul conductor al Miscrii Legionare, limiteaz planurile de referint si izvoarele la lsmntul doctrinar al lui Codreanu si Mota. Declar, de asemenea, c intentia lui este de a face doar o cercetare asupra substratului de idei al Legiunii, nvoindu-se s deducem c nu e vorba de o creatie total. Delimitri, n fond, marginale, care nu-i pot pune n discutie organizarea personal a materialului si extinderea lui la domenii asupra crora cei doi protagonisti pomeniti mai sus, nu se rostise nc. Ceea ce, oricum, echivaleaz cu o contributie substantial, chiar dac lsm la o parte investigarea directiilor de seam si a notiunilor centrale din problematica legionar: libertate, dragoste, nviere, moarte si destin, a cror semnificatie, dezbtut aiurea ndeobste n cadru religios, filozofic si moral, el o dezbate si n cadru politic. Postuleaz la originea doctrinei o ambiant sustinut de un crez predominant si exprimat n termeni si acte care nu constituie initial un mod complet de a fi, dar posed o unitate volitiv capabil s-i aduc mplinirea si deschiderea spre lume. Pentru ntelegerea acestei stri de spirit citeaz fragmentul din Corneliu Codreanu n care sunt mentionati urmtorii factori: aportul de vibratie sufleteasc a participantilor, rsunetul n constiinta lor a jertfelor fcute de martirii neamului, sentimentul ndatoririlor fat de pmntul natal, toate ptrunse de milostivirea puterii divine si antrenate ntr-o intim fuziune. Crescut din dinamica acestui precipitat, care formeaz de fapt matricea ei, doctrina legionar s-a rotunjit n timp din lupte pe trm social-politic si trire interioar, constituindu-se spiritualiceste nencetat, fr s se ncheie vreodat definitiv. S-ar putea invoca aici, n aparent o contradictie. Dac doctrina creste n sfera luntric dar si din freamtul istoriei, cum mai poate rmne deasupra lui ? Rmne la fel ca spiritul care, nedesprtit de trup si implicat n activitatea concret, se prelungeste dincolo de ea. La fel cum principiile operatorii ale intelectului organizeaz materialul aperceptiv, acesta fiind mereu altul dar principiile ntotdeauna aceleasi. Este un punct de vedere asupra relatiei dintre constiint si lume, principii si politic, doctrin si program, hotrtor pentru a-i cunoaste Miscrii Legionare structura real si a-i ptrunde mecanismul actelor. n conceptia lui Horia Sima nu toate gesturile declarative, nici toate atitudinile nsotite de un mobil ideologic, adoptate de legionari sub imperiul conjuncturilor, fac parte din doctrina Miscrii. Anticomunism, antiiudaism, antipoliticianism, nu sunt dect accidente n dezvoltarea ideologic a Legiunii. Disprnd cauzele care le-au provocat, vor disprea si atitudinile mai sus amintite, ca efecte ale lor. Pentru a ntelege aceast serie de anti, trebuie s le raportm la situatiile politico-nationale specifice care le-au dat nastere, nvedereaz Horia Sima chiar n Introducere. Exist un punct de vedere abuziv de pragmatic asupra orientrii politice, care contest sensul si utilitatea lurilor de pozitie consecvente. Eroarea lui merge pn acolo nct poate s sustin c permanentele si dovedesc singure, pe parcursul evenimentelor, ntepenirea si neputinta de-a se nsera n

realitate, ca si cum ntre consecvent si realitate s-ar ridica un zid. De fapt, acest punct de vedere neag nssi existenta permanentelor, le tgduie fundamentele spirituale si, ca atare, le refuz nu numai ca entitti metafizice dar si ca proiectii n lumea de aici. Potrivit lui, fiinta uman naufragiaz n timp si spatiu, cutnd un punct de sprijin, fr ca mcar s cread n posibilitatea lui. Este un fel de-a aborda totul, suspicios fat de orice conceptie cluzitoare, predispus s confunde ntreaga evolutie cu intervalul dintre ieri si azi si s readuc complexitatea situatiilor la elementul lor secundar. Face din spiritul oportunittii apologia trdrii, din fructificarea schimbrilor intervenite n ordinea politic apuctur de lichea si din adaptabilitate cameleonism. Directiile statornice n orientarea doctrinei nu sunt cstiguri dobndite din simpla ei elaborare. Ea si afirm stabilitatea pentru c si-a creat-o struitor si lucid, cristaliznd-o mai ales prin consecventa experientelor concrete, la fel cum i pstreaz altitudinea sau i-o scade n functie de intensitatea aspiratiilor. Trsturile perene ale doctrinei legionare sunt o culminatie a nltimii obiectivelor pe care organizatia le-a urmrit nc de la nfiintarea ei si a continuat s le slujeasc n pofida tuturor potrivniciilor. Mrturia crestin, devotiunea pentru natiune, -creia i atribuie o genez transcendent si o dubl conditie, biologic si spiritual, -precum si lealitatea n aliante sunt cteva dintre caracterele ei definitorii. Toate reprezint stlpii de foc care au cluzit-o, fr exceptie, de cnd a nceput lupta, pn n momentul de fat. Cci asa cum adoptarea unei idei, cu druire si fr oscilatii, i confer fermitate, la fel o descrestere n manifestarea ei o dilueaz pn la disparitie. nct, stabilitatea doctrinei legionare nu este un bun obtinut de la sine si pstrat fr strdanii. Chezsia ei st la struinta de a-si lrgi fgasul iar constantele corpului de idei rmn o realitate, atta timp ct militantii lui le profeseaz si sustin temeinic. Conceptia despre lume si viat a Miscrii Legionare nu vrea s fie un sistem filozofic. Ea este astfel furit ca s dea un rspuns, nu numai problemelor ce se ridicau n momentul politico-social cnd a nceput s se nchege, ci pentru a putea s rmn receptiv si acelora care se vor ivi n viitor. Si-a formulat concluziile n cursul actiunii pe teren si a pstrat disponibilitti pentru posibile ameliorri. N-a fost rodul unui singur ins, nici numai al travaliului functiei discursive si conceptuale. Plmdirea ei prezint analogii cu cresterea si fluiditatea unui fapt de existent. Ne-am mpletit viata cu idealul legionar, ne-am hrnit sufleteste cu seva lui si ne-am maturizat politic si spiritual odat cu etapele de dezvoltare ale Legiunii. Doctrina legionar nu e o constructie de ctiva ani, ci s-a acumulat si limpezit progresiv n suflet, chiar de cnd am psit pragul Legiunii. Ea este transmisia vie a unui crez, nsusit n decursul a nenumrate lupte si ncercri , mrturiseste Horia Sima ca ntr-un text autobiografic. Prin originea, telurile si dezvoltarea ei istoric, Miscarea Legionar s-a nscris organic si definitiv n sfera etosului romnesc. Devierile de la docrina autentic si de la normele comportamentale, pot, de bun seam, s-i falsifice datele exterioare dar nu s-o reprezinte. Ea a ptruns n fiinta etern a natiunii, si chiar dac, n viitorul mai mult sau mai putin ndeprtat, vreun produs dubios al regnului politic se va erija n purttorul ei de cuvnt, nu-i va afecta substanta. Temeiurile ei initiale, amplificate prin lupt si trire, formeaz o zestre inalienabil care rmne s fie preluat de sirul generatiilor vrednice s-o valorifice n viitor. Aparitia ei n viata public la finele deceniului trei s-a produs firesc si necesar, ca s pun capt politicii guvernantilor care, dup ce c mpingeau tara spre catastrof, voiau s acrediteze o asa zis inexpugnabilitate a recentelor fruntarii, alarmant de fragile, si un pretins progres al nivelului de trai si liberttii colective, degradate flagrant. Ea a rspuns unor imperative care nu mai suportau amnare, si le-a dat glas odat cu nzuintele renscute ale neamului, imediat dup primul rzboi mondial, subliniindu-i menirea. Cutremurat de dramele lui succesive, comunitatea legionar si-a plmdit doctrina de-a lungul lor, luptnd s-i deschid ci spre libertate, si, ca s-o fac posibil, a luat parte cu masa militantilor si, prefigurnd o mult dorit solidaritate national. De aici, orientarea ei neabtut ctre obiectivele de frunte ale neamului si refuzul s trateze dogmatic, n actiunea curent, -fr s-si uite permanentele,- complexitatea vietii sociale. Sunt trsturi care i-au imprimat, n confruntare cu adversitatea situatiilor, caracterul unei stri de spirit n efervescent creatoare. Asezarea lumii n sistemul de relatii instituit de Dumnezeu este cheia de bolt a unei filozofii n spirit legionar. Chiar de la nceputurile ei, Legiunea a respectat relatia ierarhic de prim important n
2

viziunea sa, si i-a aprofundat rostul, pentru a nu gresi n decizii si luri de pozitie. Plecnd de la constatarea, conform celui mai ortodox crestinism, c tot ce ntocmim n ordinea terestr este sortit pieirii si transform existenta n provizorat, Horia Sima i gseste stabilitatea dincolo de ea. Acolo, forma si noimele lucrurilor sunt exemplar si anume fcute pentru a fi preluate n initiativele de aici. Aceast zon suprem a realittii revine statornic n gndirea lui, ori de cte ori caut s pun o problem n termenii adevrati. La fel cum, trimiterea individ, neam, Dumnezeu, n relatia real de la inferior la superior, este unitatea de msur a justetei rspunsului. Individul e oprit s actioneze pn cnd proiectul lui se conjug cu interesele neamului, iar neamul, la rndul su, e ndrepttit s-si urmreasc obiectivele doar dac le-a asimilat vointei divine. Acestea sunt legile unui cosmos n care toate elementele se sustin si se protejeaz n linie ascendent, pentru realizarea unei ecumenicitti universale sub ocrmuirea lui Dumnezeu. Fr s fie ctusi de putin un determinism, nimic nu se desfsoar la ntmplare si nu este lsat n voia unei dispozitii anarhice nuntru unui asemenea sistem. Componentele lui, intrate n orbita dragostei divine, fac posibil o concordie n snul omenirii, anihilnd antagonismele, ca o anticipare, chiar dac palid, a confluentei finale n transcendent. ntr-un astfel de univers, fr s fie ignorat substratul lui conflictual, rmne pentru fiecare fiint o posibilitate s-si gseasc locul, pentru state si societti, un prilej s arunce punti durabile ntre ele, iar pentru umanitatea ntreag, o cale de izbvire. Respingnd ideea lumii ca rzboi ntre toti si toate, n care omului i rmne tragica dilem s aleag ntre a fi mistuit de singurtate sau sfrmat de colectiv, solutia legionar preconizeaz o alt retea de raporturi, deschis permanent salvrii lui prin regsirea temeiurilor din aurora creatiei. Departe de un pacifism utopic si cosmopolit, certat cu legile vietii de aici si de dincolo, ne aflm n fata unui crestinism n translatie politic si social. Dac cineva din marele public, fr s fi cunoscut Miscarea Legionar din surse primare, ci numai din zvonuri, va citi paginile consacrate n Docrina Legionar notiunii de libertate, va fi de-a dreptul socat. Prerea pe care si-o fi fcut pn atunci, -c Legiunea predica interdictia liberttii de exprimare si gndire, nluntrul si n afara organizatiei, si practica o disciplin dezumanizant, mpins pn la a cere membrilor si s-si substituie propria judecat cu ordine primite de un stat major pretins infailibil, scutit si acesta s le judece i va fi tulburtor de contrariat. E prezumtios, de bun seam, s afirmm c se va afla ca n fata unei adevrate fenomenologii a liberttii dar, n orice caz, va descoperi n ea aspecte si sensuri pe care nu-si nchipuia c Legiunea ar putea s le cultive pentru a-si construi profilul. Si ar fi fost de nenteles ca autorul s pledeze teza integrrii concomitente a individului n sfera neamului si a acestuia n legislatia divin, fr s nu se astepte s fie ntrebat dac aceast stringent ierarhizare este sau nu compatibil cu ideea de libertate. Or, din analiza notiunii, Horia Sima trage tocmai concluzia c integrarea aici este posibil numai n sensul liberttii practicate efectiv si n esent. n primul rnd, el contest posibilitatea unei libertti exterioare, obtinute n traiul de fiecare zi, grevat de nevoi materiale si ngrdirii juridice. O astfel de libertate nu numai c nu este de nfptuit, dar, cutnd-o, individul ajunge s se anihileze singur. Libertatea accesibil si proprie fiintei umane e libertatea interioar. Pe aceasta o putem cuceri doar dac temperm tirania exigentelor vietii sociale si impunem anumite centre de polarizare fluidului de afecte si pulsiuni divergente de care ne lsm purtati, de nicieri ctre niciunde. E o rnduial necesar n masa unui material inform, care dobndeste astfel coerent si contur. Ea contrazice numai aparent libertatea luntric dar de fapt i d o directie hotrt si o pune n serviciul unor finalitti de prim urgent. Descoper ntr-o rostogolire haotic de psihisme stlpi de orientare si salveaz germenii creatori ai unor acte destinate altfel sterilittii. Restrictia este aici o eliberare si legea unui stimulent. Dac relatia ierarhic de la inferior la superior, nvederat de scara individ, neam, Dumnezeu, exprim vocatia unei duble supuneri a omului fat de natiune si, prin natiune, fat de Dumnezeu, nu e mai putin adevrat c ea relev si capacitatea lui de a se ridica la comandamentele natiunii si de a intui voia lui Dumnezeu. Faptul certific destinatia fiintei umane de contopire cu cea mai mare unitate colectiv creat de Dumnezeu, natiunea, dar si pe aceea de a participa smerit la logosul divin. Individul trece de la o pozitie, ntr-un fel, subaltern, la una de suprem demnitate. Este un leit-motiv al gndirii lui Horia Sima, predispozitia s confere, n edificarea statutului uman, acestei puteri de supunere deplin fat de valorile primordiale, posibilitatea unei mprtsiri cu nssi substanta lor. Identificarea cu vrerile neamului, ca si smerenia naintea voii lui Dumnezeu, devin un atribut al nostru conjugat cu dragostea spiritual. Tradus printr-un elan creator care ne nzeceste puterile, dragostea este exonerat de
3

autoritatea oricrui determinism, pentru c st deasupra necesittii. La fel, ea trece dincolo de marginile eului, cu un dinamism neistovit nici de ncercrile pe care ni le impun adversittile din afar si nici de rezistentele propriei noastre inertii. Ea este o tinerete fr btrnete, o abundent spiritual de resurse infinite. Sufletul n care slsluieste dragostea remarc Horia Sima- este inundat de o bucurie nemrginit. Aceast bucurie nu se poate compara cu nici una din bucuriile comune ale vietii, care, toate, fr exceptie, sunt provocate de satisfactii egoiste. Dragostea, n viziunea lui, este, n fond, coloana vertebral a constructiei doctrinare. Am putea spune c ntregul sir de motivatii si resorturi pe care le invoc, figureaz doar introductiv si ndeplineste o sarcin secund, fat de rolul crucial pe care-l joac dragostea. Capitolul nchinat ei capt intonatie de imn, mpleteste precizia consideratiilor cu fiorul discursului liric si, explornd-o pn la esent, i destinuie gama de virtuti pe toate planurile existentei. Pe lng analizarea celorlalte functii pe care le ndeplineste prin varietatea faculttilor ei, ntlnim aici, dup cte cunoastem, cea mai complet interpretare a dragostei n ambiant politic. De asemenea, inaugureaz un teritoriu nc necunoscut, al legturii genetice dintre dragoste, -ca principiu activ de fuziune ntre fiinte, -si neam. Cci, fapt anevoie de admis teoretic, dar practic adeverit, individul nu are constiinta deplin a valorilor neamului su dect n momentul cnd ncepe s-l iubeasc. Abia de atunci si d seama c ramificatiile genealogice ale neamului, pierdute ntr-un timp imemorial, coboar din transcendent cu o cert functie istoric. Antinomiile individului subzist att timp ct, preocupat de sine si de interese imediate, nu vede n neam dect latura biologic. Dac ns suntem ptrunsi c neamul este o entitate metafizic, si i revine s urmreasc n existenta ei terestr o finalitate transcendent, atunci antinomiile individului, ca si discrepanta dintre el si neam, dispar. Recunoscndu-si amndoi ndeprtata origine suprapmntean, nu se mai pot ivi ntre ei situatii n care individul s se simt strin de neam, iar neamul ignorat de individ. Ar fi o greseal, ns, n lumina acestor raporturi, s vedem n neam un individ multiplicat iar n individ ultima subdiviziune a neamului. Greseala este posibil numai cnd tendinta expansiunii nelimitate a individului, nensotit de dragoste, refuz s-si elimine reziduurile egoiste strvechi. Libertatea si dragostea, doi din pilonii doctrinei legionare, sunt considerati, n tumultul vietii publice, termenii unui dualism ireconciliabil, dar tot ei, vzuti n perspectiva aspiratiei originare a fiintei umane, reprezint latentele unei reale unitti. Fixnd locul viziunii legionare n ansamblul curentelor de gndire, validarea dragostei ca principiu universal cstig n adncime. Tributar adevrurilor crescute din viat si trite n nuditatea lor, doctrina legionar se nvecineste cu existentialismul de esent crestin. Recunoaste existentialismelor aportul masiv n strmutarea cmpului de interes al meditatiei filozofice din natur n constiint si importanta preeminent pe care o acord personalittii umane, notiune al crei continut egaleaz semnificatia omului nou n conceptia legionar. Face ns rezerve asupra directiei predominante a existentialismelor, de a desprti esenta de existent. n filozofia legionar esenta mentine fenomenul ntr-o lume peremtorie, cu temelii de nezdruncinat si n relatie direct cu transcendenta. Prin esent, lucrurile sunt acum si ntotdeauna, aici si dincolo de ele, apte s-si dobndeasc ratiunea de a fi, care este si ratiunea propriei noastre existente. Ofer un posibil suport actelor prezente ori n proiect, si de felul cum le valorificm zcmintele creatoare avem parte de plenitudine sau, dimpotriv, de srcie luntric. Esentele prezideaz zona cea mai adnc a eului, ele deschid poarta ctre perenitate si sunt prin excelent sediul dragostei. Postularea dragostei ca osatur a fiintei si promovarea ei ca esent, i desvrseste legitimarea n plan filozofic si permite, totodat, ntemeierea ei religioas. Virtute de prim rang, cu puterea de a se desprinde de omenesc, atribut care i atest filiatia providential, ea l aseaz n smburele alctuirii omenesti pe Hristos, propovduitorul dragostei. Fundamentat religios prin ascendenta ei divin, iar filozofic, prin consacrarea ca esent a personalittii umane, dragostea ndeplineste functii multiple relevate, partial, n pasajul urmtor: Ea ntelege pe om cu nelinistile si suferintele lui, dar nu se asimileaz cu nici una din strile lui emotive, ci tinde s-l scoat din vltoarea lor, pentru a-i oferi un punct de sprijin fr egal, pentru a-l aseza pe un piedestal de pe care nu-l poate sfrma nici o putere omeneasc. Dragostea spiritual e invariabil, nu sufer fluctuatii. Odat ce individul a descoperit-o n interiorul lui si refer permanent la ea toate actele lui, nici un efort nu-i mai poate provoca crize si nici o nenorocire nu-l mai poate dobor. E nsusi spiritul divin care-l sustine si-l cluzeste.
4

Doctrina legionar se constituie pe temelia dragostei si liberttii amplificate reciproc. Una din aspiratiile dragostei este eliberarea de remanentele rului a celor care o primesc. La rndul su, libertatea anihileaz determinismele si face posibil aparitia dragostei. Revrsare generoas dincolo de limitele persoanei, dragostea nu poate ncolti dect n climatul liberttii interioare. Limita si restrictiile abuzive, contrare liberttii, sunt deopotriv contrare si dragostei. Datorit consubstantialittii lor, dragostea si libertatea se nsotesc n fiecare act. Cultivndu-si aspiratiile, indivizii si colectivittile crescute n duhul dragostei si liberttii, nu pot clca n picioare aspiratiile celorlalte entitti. Aici trebuie s subliniem particularitatea Legiunii n a-si urmri obiectivele politice, profesnd o cu totul alt moral dect aceea care a prins din strvechime rdcini aiurea si la noi. Este binecunoscut legea adoptat pn acum n raporturile dintre state, neamuri si partide. Agresiunea din mobile nscocite, rpirea de bunuri si teritorii n dispretul drepturilor celuilalt, chiar dac raptul duce la un mcel general, ostilitatea permanent, stratageme perfide, capcane diavolesti, intrigi detestabile, calomnii mrsave, n sfrsit, tot ceea ce geniul rului poate iscodi mai antiuman sunt excelentele acestei legi. Ca dup o epoc de atrocitti, s urmeze o alta a gesturilor pacifice, a initiativelor larg umanitare, a declaratiilor pentru instaurarea relatiilor frtesti, toate la fel de mincinoase, la fel de viclean ticluite, ca pretextele care au dus la conflagratie. Incontestabil, apar si initiative cinstite, puse n slujba adevrului si pcii, dar ele sunt repede sugrumate de aceleasi mini care au transformat lumea si viata politic ntr-un teatru de ppusi, inapte s protesteze dar nzestrate s slugreasc. n fata acestor moravuri, n care se concureaz frdelegea cu josnicia, Miscarea Legionar, creia veacul i-a dat s ndure toate samavolniciile cu putint, si-a mentinut conduita prescris n adagiul lui Corneliu Codreanu: Dect s nvingi printr-o miselie, mai bine s cazi luptnd pe cile onoarei ! n el rezid una din sursele conceptiei n care Legiunea a nltat morala dragostei si liberttii pn la limita de sus a omenescului. A iubi lumea si a lupta pentru libertatea ei este, dup cum ne transmite experienta milenar, un exemplu care nu-ti iese n cale oriunde si oricnd. A te drui ei, ns, chiar cnd te condamn fr s te cunoasc, si ea nssi nu-si doreste libertatea real, este unul si mai rar ntlnit. Cci pentru a iubi lumea chiar cnd, ducndu-te s-o mbrtisezi, te ia la palme, si artndu-i adevrata libertate te face nebun, ti trebuie o credint n menirea dragostei si liberttii pe care foarte putini o au si mult mai putini o nteleg. Ea ti rezerv adeseori, n loc de recunostint oprobiul, si nu stiu dac trebuie s te consideri privilegiat cnd te acoper de ridicol, si nu de noroi. Aceasta a fost, cu precdere, pn acum, recolta Miscrii Legionare, si struinta ei n a predica virtutile dragostei si liberttii, -uneori chiar fr s se bucure de receptivitatea tuturor membrilor si este un fapt care ar trebui s schimbe substantial optica unora, acreditat astzi, asupra resurselor etosului legionar. Noi nsine nutrim o team avizat fat de judecata trii pe care ar atrage-o votul nostru nelimitat n tot ce gndim si punem n practic. Dar, nu mai putin, ar fi o greseal s nu nregistrm si struintele ntr-o directie care s ia n serios exortatia lui Corneliu Codreanu privitoare la imeperativul de frunte al neamului: Telul final nu este viata. Ci nvierea. Este, credem, locul s facem cteva precizri n legtur cu modul Legiunii de a ntelege dragostea spiritual. Preponderenta acordat dragostei n zona subiectiv, ct si n cea obiectiv, nu trebuie confundat cu o uniformizare a faptelor sufletesti si a impulsurilor vietii sociale, pn la a suprima n ele orice continut emotional, si a-l nlocui cu dragostea spiritual. Exist n noi, ca urmasi ai lui Adam, precum se stie, o prezent statornic a rului, pe care, dac am contesta-o, am divorta de nvttura crestin dar si de bunul sint. Am nesocoti, de asemenea, ngrijortor unicitatea tuturor exemplarelor umane, refuznd s-l investim pe fiecare cu un mod personal de a lupta mpotriva rului. A crede, asadar, n reducerea ntregii complexiuni sufletesti la starea de dragoste, si a viza exprimarea ei sub aceleasi forme, n cazul fiecrui ins si n toate mprejurrile, este, indiferent de bunele intentii de la care s-ar porni, o schematizare a omului interior pn la caricatur. Se ntelege c a atribui dragostei o standardizare a proceselor luntrice, rmne un gnd strin Legiunii, cci ea fiind permanent aplicat pe teren, previne practic inadvertentele. n cenceptia ei, dragostea este un model de urmat, o temperatur la care trebuie s ne plmdim deciziile, un mod de a ne regla raporturile, si mai mult dect orice, o fort care ne ntretine marile disponibilitti. Nu creste n fiecare ins de la aceleasi date si nu lucreaz la fel. Tinde s-si sporeasc intensitatea n toate procesele sufletesti, pentru a le imprima o directie potrivit cu rnduiala divin. Domin lupta cu rul dar sechelele strbune o mpiedic s-l elimine total. Reuseste
5

s-si ordoneze actele subiective, pstrndu-le specificitatea, dup cum si-o pstreaz intact pe a sa. Ideal, totusi tangibil, treptele lui superioare rmn nvluite n taine, si cel ce le atinge are prea putin reprezentarea lor si aproape deloc priceperea de a le da grai. Si, peste toate, chiar dac semnific o eliberare de ingerintele lumii, se impune ca un imperativ cerut de noi nsine. Trebuie s adugm, ca o parafraz a celor spuse mai sus, c dragostea si elanul creator instituite de Provident, nu se manifest esalonat, ntr-o succesiune imuabil, trecnd pe etape de la individ la neam si de la neam la Dumnezeu. Si dragostea, si elanul creator se despletesc fr ntreruperi, antinomii, crize luntrice si delimitri reciproce, amndou intrnd n aceeasi albie, care-si lrgeste cuprinsul pe msura consolidrii omului luntric. Chiar dac au cunoscut cteva momente de grea cumpn, ele nu mai persist dup maturizarea strii de dragoste. Ar fi ns nefireasc pretentia suprimrii oricrui ecou emotiv si scutirea total de strdanii, reculuri si recuperri. Sistematiznd ipostazele dragostei n relatia cu cei trei factori din arhitectura lumii invocati pn aici, si trgnd concluziile cuvenite, suntem tentati s deducem c dragostea spiritual atins de om este numai un stadiu de prim ordin al spiritului dar nsusi centrul marilor realitti ontologice, si, ca atare, Dumnezeu, neamul si fiinta uman, sunt trei ncorporri n ordine ierarhic ale dragostei universale. Fr voia noastr ne amintim cuvntul evanghelistului: Dumnezeu este dragoste. Viziune stenic departe de existentialismul centrat pe ideea absurdului, a disperrii, si mai departe nc de egocentrismul contemporan, nzuinta doctrinei legionare este de a reda omului punctul de echilibru ntre cer si pmnt. Dar aceast treime de prim ordin este un izvor de dragoste, Horia Sima nu vede n ea o finalitate. Ea, singur, este o cale care trebuie s duc la nvierea prin moarte, dar la o moarte conceput ca pronaos al nvierii, nvierea fiind un alt cuvnt pentru mntuire. La rndul ei, nvierea e stadiul culminativ al asezrii sub semnul mntuitilor, n urma Judectii de Apoi. Potrivit putinelor noastre cunostinte, nimeni dintre muritorii de rnd nu are n cursul existentei certitudinea mntuirii lui. Valabil pentru individ, aceeasi conditie rmne valabil si pentru neam. Exceptie ar putea s fac marii sfinti, dar a cror trecere smerit, cu toate c am vrea s aflm contrariul celor ce am dedus, n-a lsat vestigii lmuritoare asupra acestei certitudini. Moartea, ca preludiu al salvrii, si pierde spectrul obsedant si, ntr-un fel potrivit ntelegerii noastre, se umanizeaz. Suntem tentati s credem c persoanele urmrite permanent de frica mortii numai dac nu sunt cazuri patologice- denot o neputint organic de a crede n viata de apoi, sau cel putin acuz o grav ndoial. n orice caz, cine nu caut s se ptrund c finalul vietii aduce o transformare nluntrul unei alte lumi, c nseamn un pas ctre viata de dincolo, unde valorile vietii de aici ating absolutul iar nevoia noastr de adevr, dreptate, pace si frumos e satisfcut dup un etalon infailibil, acela se va cutremura la simplul gnd al mortii si va vedea n ea cea mai inuman sentint a rului originar. Respins de unii politologi ca permanent istoric, Horia Sima pune n discutie continutul natiunii si i relev esenta n cadrul unei analize amnuntite. Constat c toate componentele clasice invocate n formarea ei: teritoriu, istorie, limb, traditii, cultur si religie n-o pot exprima ndeajuns. Teoria atomist o explic mai mult dect cea istorico-traditional dar nu-i desluseste originea si nu-i reliefeaz temeiurile. Numai atribuindu-i o genez transcendent suntem n msur s-i limpezim aparitia, s-i surprindem personalitatea distinct, tendintele de afirmare si, ndeosebi, s-i adncim motivatia istoric. Descins din trancendent, fiinta ei conceput aprioric, se ncorporeaz n substanta lumii si si dezvolt virtualittile dup rvna cu care se confund cu menirea sa. Chiar dac obrsia transcendent a natiunii si drumul parcurs pn la stadiul final, ar sugera unele similitudini cu obiectivitatea hegelian a ideii absolute si realizarea ei n lumea de aici, deosebirile dintre ele sunt manifest considerabile. O voint personificat, care lipseste cu desvrsire n obiectivarea heligelian a ideii absolute, determin att geneza natiunii, ct si istoria ei, iar dac ideea, actualizndu-si inexceptabil potentialittile, revine realizat din lumea spatio-temporal n plan supraistoric, destinul natiunii poate fi si ratat n urma unor persistente erori politice si dezorientri spirituale. Recunoastem aici o dominant a gndirii lui Horia Sima, care exclude posibilitatea nfptuirii unui proiect national, orict ar fi de solid motivat si inclus n suita evenimentelor, atta vreme ct nu este total sustinut de vointa colectivittii si a conductorilor ei. Coeficientul de creatie si jerf hotreste n cele din urm, soarta oricrei natiuni, pentru c tot ce ncepe din pragul ei, chiar sub oblduirea Providentei dar nu se bucur de o druire neconditionat din partea
6

oamenilor, nu are sanse s se mplineasc. Plecnd de la factorii constitutivi ai natiunii, adic de la ntreitul patrimoniu biologic, material si spiritual, exprimat de fiecare, pe rnd, n fiinta ei vital, cadru natural si cultur, rolul de seam l rezerv culturii. Fondul ei const n conceptia despre Dumnezeu, lume si viat, rod al revelatiei si tririi colective, apoi, n onoarea pe care o dobndeste natiunea n lupta pentru promovarea acestei conceptii si, n sfrsit, n produsele ei pe toat aria gndirii si artei. Dar spiritul crestin n care-si reprezint aceast formatie trinitar, determin rostul si capacitatea culturii de a traduce-o n oper. Din pcate, evidenta faptelor dezminte ideea c neamurile si pstreaz pentru vecie, indiferent de gravitatea erorilor lui, integritatea biologic si spiritual. Nu este vorba aici de un spenglerianism pornit s vad n diacronia unei natiuni acelasi declin ca n biologia unui individ. Horia Sima nu crede c un neam merge, oricum, spre o extinctie inexorabil. Dimpotriv, n locul unei fatalitti neutre, constat o nlntuire de cauze vii, precise, nu ns cu neputint de evitat, care-i pregtesc decderea si o elimin din istorie. ncepnd cu ncremenirea pe o creast cucerit deja, sau pe platforma unor deziderate satisfcute deplin, si sfrsind cu obstinatia n a crede c etaloanele ei de evaluare sunt infailibile, toate decurg din greseala de a se cantona n bunurile pmntesti dobndite pn atunci, consecint a rsturnrii raportului dintre spirit si materie, n favoarea ultimei. Cheia dinuirii unei natiuni st n vitalitatea culturii ei. Ea este inelul de legtur ntre istorie si supraistorie, unde-l ntlneste pe Dumnezeu. Aceast primordialitate recunoscut culturii, prezent de la obrsie n textura Legiunii, a prins cu timpul rdcini si o pstreaz nealterat n toiul rtcirilor din jurul ei. Nu rareori s-a spus c ntre cultur si istorie are loc o respingere mutual. Istoria, zice-se, ar strmuta polii existentei n manifestrile politice, destinate s reglementeze raporturile de ordin exclusiv material si biologic dintre comunittile organizate: statul si natiunea. Cultura, dimpotriv, si rezerv ca domeniu funciar ordinea spiritual desprins de orice contingente materiale. Asadar, istoria se situeaz ntr-un domeniu de conflicte si confruntri, care merg pn la masacru, n vreme ce cultura pluteste ntr-o zon a pcii permanente si a armoniei universale. n realitate, ambele, si istoria, si cultura, au o genez comun, obiectivat n conceptia despre Dumnezeu, lume si viat a colectivittii. Strdania acesteia de a implanta n mijlocul ei si pretutindeni marile idealuri care o cluzesc, genereaz n plan politico-social istoria si n plan spiritual cultura. Conform cu firea lucrurilor, cultura trebuie s patroneze istoria, cci o cultur rupt de istorie rmne un ansamblu de abstractiuni sortite disparitiei printr-o sterilizare progresiv. Dup cum, o istorie refractar la cultur deschide larg poarta transformrii raporturilor dintre state si natiuni ntr-un carnaj interminabil. Esential este ca actiunea istoric s se ptrund de comandamentele culturii, iar cultura s alimenteze sufletele cu teluri si nzuinte, care previn cderea n animalitate si nimicnicie. A devenit n ultima vreme un subiect obisnuit de patetice revendicri salvargardarea identittii culturale. Prin ea nu trebuie s se nteleag altceva dect grupul de trsturi originale care delimiteaz n chipul cel mai pregnant o natiune de alta. Nu este o chestiune de orgoliu aceast dorint a natiunii de a fi ea nssi, de a nu fi confundat cu alta, si nici o condamnabil veleitate s fac figur singular n concertul universal. Identitatea national rspunde unei necesitti irepresabile derivate din fireasca manifestare a virtualittilor natiunii. Ea nu poate s triasc si s-si realizeze menirea dect asa cum i-a fost dat s fie, asa cum a fost modelat de mna Creatorului. Fortnd putin nota, o natiune care nu vrea s fie ea nssi, nu este deloc. Identitatea cultural o salveaz de la moartea n spirit si, prin aceasta, si de la moartea n istorie. Tot aici este locul s vorbim despre influentele pe care le sufer o cultur. Incontestabil, nici o cultur nu este scutit de influente. Unele culturi le sufer mai mult dect altele, pentru c fluctuatiile soartei n-au distribuit influentele n mod egal. Important nu este att influenta suferit ca atare, ct capacitatea de-a asimila-o si preface n bunuri care poart pecetea specificittii culturii influentate. Simplul fapt al nruririi nu trebuie considerat ca un fel de agresiune sau ca un imperialism cultural exercitat asupra unei colectivitti cu o evolutie mai lent sau cu o vocatie cultural oscilant, la fel cum ar fi nrurit, nu trdeaz un servilism ori o absent a personalittii, ci nchipuie o prob edificatoare asupra puterii de a nzui mai sus n plan spiritual. Asemntoare cu formula ternar: individ, neam, Dumnezeu este si trinitatea individ, colectivitate national, natiune. Nici una dintre societti n-a fost ferit de antinomiile dintre individ si entittile
7

superioare lui. Epoca modern este, mai ales, teatrul tendintelor de afirmare a individului n contra organizatiilor sociale si de cult, care vor s-l cuprind si s-i impun legile lor. ntre aspiratia de realizare a individului si exigentele cadrelor mari a existat o lupt continu desfsurat, de obicei, n dauna amndurora. Horia Sima gndeste c individul, colectivitatea national si natiunea sunt trei momente din dezvoltarea aceleiasi substante, care la captul ultimului stadiu tinde ctre mntuire. Plmdite, n fond, toate cele trei entitti, din acelasi aluat care semnific, fiecare, modalitti diferite n a sluji scopurile finale, raportul real dintre ele nu trebuie s fie discordie si conflict, ci de conexiune si conlucrare. Astfel, individul nu mai este expus unor posibile ingerinte din partea colectivittii nationale si ambele se pot solidariza cu obiectivele natiunii. Un alt dualism este acela dintre politic si religie. El a pus totdeauna fat n fat puncte de vedere care reduc raportul dintre politic si religie la o problem de ierarhie spiritual, ignornd c ea este si una de organizare social. Aproape n unanimitatea discutiilor s-a concis c politica nu are, si nici nu trebuie s aib, vreo contingent cu religia. Mai mult, prezenta religiei n politic ar rpi acesteia forta, iar tentativa politicii de a se mpleti cu religia ar fi sfrsit invariabil printr-un penibil esec. n viziunea legionar, desi politica si religia si mplinesc menirea pe dou planuri de existent deosebite, totusi ele comunic si se asociaz ntr-un proces cu aceeasi finalitate. Politica, n adevrata ei ratiune, organizeaz societatea astfel nct grupurile si indivizii s descopere o platform de interese convenabile tuturor. Aceast confluent de mobiluri nu ar fi posibil fr adoptarea principiilor pe care religia le preconizeaz, prin definitie. Pacea si buna ntelegere, deziderate ale actiunii politice urmrite n snul societtii, sunt, n fond, chemarea Bisericii care adaug la ea predica imitrii lui Hristos. Este lesne de prevzut un decalaj ntre politic si religie, deoarece politica anevoie va putea s se nalte la nivelul tririi preconizate de Mntuitor. Rmne ca religia s nu ntoarc spatele politicii, ba, dimpotriv, s-o cluzeasc permanent. Cnd acelasi ins care face politic este si adeptul unei religii, atunci a-si crea conflicte ntre cele dou preocupri ar fi s-si provoace singur dezechilibrul si nerealizarea. Odat discutate capitolele referitoare la raporturile dinluntrul disciplinelor majore si variatelor activitti, Horia Sima trece la problemele de organizare a natiunii, statului, vietii politice si, n final a Miscrii Legionare. Elementul de garantie a functionalittii unui stat rezid n aportul elitei conductoare. Dac pentru toate ndeletnicirile specializarea este un imperativ, cu att mai mult va fi pentru cea mai complex dintre ele: conducerea statului si organizarea natiunii. n afara pregtirii de specialitate, misiunea de conducere pretinde o aptitudine rar ntlnit, care se numeste stiinta, dublat de intuitie, a legilor de viat si de moarte ale unui neam si ale oricrei societti. Grefat pe mnunchiul de calitti proprii omului de elit, dintre care nu putem s nu citm: profesionalitatea, viata sobr, credinta n Dumnezeu si puterea de dragoste, toate la un loc formeaz o adevrat temelie a statului . Nu trebuie omis fluxul necesar de solidarizare a membrilor elitei n urmrirea acelorasi obiective. Perpetuarea elitei rezid n aplicarea consecvent a principiului selectiunii, adic n recunoasterea valorii n sine a membrilor, fr imixtiunea unor criterii strine de obiect. n pregtirea unor asemenea elite, educatia moral joac un rol important, dar si ea trebuie sprijinit de un mediu convergent, fr s se uite c educatia si mediul devin eficiente numai prin donatia natural si efortul subiectului educat. Conditia fericit a statului este s se grefeze pe natiune. Natiunea genereaz statul iar acesta formele de consolidare a natiunii. Pentru propsirea natiunii, edificarea statului este totodat capital si fireasc. La fel, cum contribuie la durabilitatea lui, valorificarea potentialittilor natiunii legtur care se regseste pe deplin n formula conform creia statul este natiunea organizat. E normal ca, dup aglutinarea natiunii, aceasta s-si caute expresia n cadrele statului, pentru a-si ndeplini rostul pe pmnt. Fiind fata manifest a natiunii, statul traduce n oper fortele ei latente. ndrumate n directia natiunii, priorittile statului devin si ale ei. Aici este atins o latur aparte a tinutei Miscrii Legionare fat de adversari. Refuznd s adopte armele miseliei chiar cnd este lovit cu ele, ea si-a fcut din acest comportament un punct de doctrin si, mai mult, un angajament de onoare. Aceeasi elevatie, dar n alt registru, respir ndemnul lui Corneliu Codreanu, reluat de Horia Sima, de a concilia cele dou principii de guvernare, ale autorittii si liberttii, printr-un altoi de sorginte crestin principiul dragostei. Plecnd de la constatarea c autoritatea tinde s degenereze n despotism si libertatea n anarhie, singura modalitate pentru a pstra aceste principii n circuitul lor normal, ferit de excese si mistificri, este s fie ptrunse de dragoste. Dar dragostea nu poate fi conceput n raporturile dintre stat si natiune, si ntre membrii
8

natiunii, cu generozitatea si fervoarea dintr-o familie sau dintr-un grup restrns de persoane. Ar trebui s uitm c statul situat prin destinatie la antipodul sentimentalittii este ndrepttit s recurg la fort, cnd se izbeste de opozitii nejustificate, iar libertatea, la proteste si lupt civil, cnd i se suprim prerogativele. n relatiile dintre marile entitti din domeniul public, unde grupurile de preocupri se preschimb n institutii iar individul n factor social, dragostei i revine, cu precdere, s stimuleze constiinta ndatoririlor tuturor fat de toti, si s pun n lumin mobilurile nalte dinaintea crora exceptrile de la obligatii sunt excluse. Dragostea si certific n acst context universala predispozitie spre fuziune spiritual, depozitat n noi. Miscrii Legionare i se aduce acuzatia c este antidemocratic si repudiaz standardele de organizare derivate din acest sistem, cu toate c ea a consimtit ntotdeauna s ia parte la competitia politic instituit de democratie. Si nu ea a desfiintat-o, ci pretinsii ei aprtori care o sustineau numai din calcule personale, si nu dintr-un atasament de principii. Legiunea nu confund formula democratic cu ideologiile aprute din eroare sub egida ei. Democratia poate reclama s pun n ordine concurentele dintre partide pentru dobndirea puterii n stat, dar nu s le furnizeze idei si concepte n vederea operei de guvernare. Democratia elaboreaz norme si legi, de pild, n efectuarea alegerilor pentru a fixa termene dreptului de exercitare a puterii si a-i prescrie limite si regulamente crora s se supun, dar nu e fcut s-i umple cu teorii si principii continutul doctrinar. Utilitatea democratiei este incontestabil, si atta vreme ct o vor cere realittile, Legiunea, n acord cu derularea fireasc a lucrurilor, va promova-o. Proportia de unanimitate a vointei populare, mincinos nregistrat sub dictatura stacojie, trezeste astzi tioase ironii ori de cte ori este adus n discutie. Cei patruzeci si cinci de ani pe care i-am ndurat n comunism au compromis pentru nu stim ct vreme ideea c lumea romneasc ar putea s mbrtiseze vreodat n chip covrsitor politica unui partid. Se ignor c guvernrile bazate pe majoritti insignifiante au fost la noi si insignifiant de productive. A nzuia acum spre totalitatea adeziunilor unei tri, cel putin n mprejurri exceptionale, este egal ca o pueril utopie si, mai mult, cu o mascat pregtire a dictaturii. Ca si cum colectivitatea national, sustinut de multitudinea elementelor comune (teritoriu, interese, scopuri, cultur etc) ar genera o primejdie intern si extern dac ar deveni realmente o mare familie. Si, dimpotriv, ar trebui, ca s garantez normalitatea, s conserve cu titlu definitiv starea de divergent general. Ar nsemna atunci c societtile, aflndu-se n circumstante care le amenint destinul si, ca atare, le pretind n replic participri total convergente, s-si rateze momentul istoric si s-si sape singure groapa de dragul divergentelor. Realitatea lucrurilor atest ns c n marile cotituri si la grele rspntii colectivittile au stiut s-si regseasc instinctul vital si s-au ncolonat n cvasi-unanimitti. Sunt momente de magnific iluminare colectiv capabile s se nalte la nivelul de ecumenicitate national. O asemenea coeziune doreste s imprime colectivittii romnesti Miscarea Legionar, si chiar dac durata ei este fatalmente circumstantial, trebuie prelungit n spirit crestinesc ct mai mult, pn la o nou ncrctur de efuziuni si atitudini unitare. Horia Sima nu si-a conditionat elaboratul doctrinar de accesul iminent la putere a organizatiei pe care a condus-o cincizeci si trei de ani. Se desprinde elocvent dintre rnduri c, nainte de a juca un rol politic fr, binenteles, s minimalizeze importanta politicului- Legiunea vrea s reprezinte o permanent de spiritualitate si orientare pertinent n viata natiunii. Ea n-a fost plmdit cu o scadent timpurie, ci pentru c s-a ncorporat n vitregiile si ridicrile ei, tot astfel ncorporat vrea s se nftiseze la Judecata din urm. nct, inamicii ei manifesti si potentiali s fie convinsi c n-au motive de anxietate, s-si concedieze teama alimentat de scenaristii spectacolului politic si s ia act de faptul unic pe meridianele noastre, c Miscarea Legionar nu vizeaz neaprat puterea, dar vizeaz neaprat o finalitate crestineasc pentru ntregul neam. Din acest compendiu de repere tematice, pe unele ne ngduim a le sublinia. Libertatea spiritual a individului escaladeaz determinismele. Ea poate s-i domine fluctuatiile emotionale, deschizndu-se ctre o lume statornic de valori destinate s fie un posibil prototip al initiativelor sale majore. Aria ei de expansiune este infinit cnd si regseste raporturile primare cu neamul si Dumnezeu. Att natiunea ct si fiinta uman, avnd o genez supralumeasc si fiind
9

purttoare ale comandamentelor ceresti, si atrag din substanta divin vesnicia si, odat cu ea, responsabilitatea actelor. Rspunztor pentru ceea ce face, ct si pentru ceea ce se obstineaz s nu fac, individului, prin similitudinea sa cu dumnezeirea, i se deschid toate posibilittile, afar de aceea a manifestrii lui prin altul, si nu prin el nsusi. A-ti tatona sansele de mntuire prin delegatie dat cuiva sau a lua decizii prin el este egal cu o anulare a vredniciei umane. n schimb, paradoxala situatie a omului care se las total n voia lui Dumnezeu, desi pare o resemnare, este o fapt de eroism singular, ntruct pretinde o sublim subsumare n divinitate. Sub raport rational, e o contradictie aceast prsire n voia altuia, concomitent cu strdania neostoit de-a ajunge de partea dreptilor. Dar noi nu ne putem pierde n Provident, si totodat s rmnem n afara Ei. E o particularitate a fptuirii care jinduieste transcendenta, s topeasc antinomia dintre concepte, prin vointa pus n act. Acest moment de singurtate acut a omului, cnd se abandoneaz total divinittii, dar agresat de rul din lume n permanent activ, rspunde avnd sentimentul c lupt numai cu propriile puteri, rezum demnitatea lui suprem, pozitia magnific pe care o detine n univers. E o situatie pe care legionarii au cunoscut-o adesea si direct n anchetele ndurate n cutarea de noi perspective, n stabilirea solutiei optime n rspunderea pentru viata altora implicat n viata lor, n fatalele dileme suscitate de contrarierea lucrurilor pmntesti, cnd au trebuit n final s ia o decizie ntemeiat. Doctrina legionar nu este o constructie ncremenit, si nu va fi nicicnd. Ea are, ce-i drept, liniamente care s-au cristalizat si principii imuabile. Dar cmpul ei de aplicare e imprevizibil si necuprins. E o trist supusenie s renunti la cutri de orizonturi inedite, sub motivul c cele existente sunt deajuns. Legionarii nu se mpac cu modalittile consacrate, cu cile bttorite pn la pietrificare. Tentatia trmurilor noi d expresie dinamismului lor interior, ns intuitia limitelor maximale i fereste de erezii. Pe de alt parte, s-a nvesnicit ca o incurabil eroare a speciei umane, s caute, spre paguba ei, mpcarea opozitiilor funciar antinomice, s inverseze desfsurarea natural a lucrurilor. Si trebuie s recunoastem c, desi n-a reusit niciodat, din nefericire, n-a renuntat. De aceea, deplasarea centrului de interes al preocuprilor din sfera terestr, plin de contrarietti si tentatii posibile, n zarea aspiratiilor supralumesti, marchez un capitol de seam n catehismul Legiunii. Izvor de ap vie n ceasuri pndite de moarte, ea le-a adpat echilibrul moral si combativitatea. Cititorul circumspect va fi poate pornit s semnaleze n paginile acestei crti, un recurs insistent la spiritualitate. ntr-adevr, revin adesea si termenul, si ideea. Dar s nu uitm c loviturile grele pe care le-a primit Legiunea si prelungirea mentinerii ei n ilegalitate dincolo de orice ratiuni, au constrns-o ssi creeze o structur de rezistent. Ea s-a concretizat n rvna de a-si atenua sensibilittile si fluctuatia emotiv, centrndu-le pe o ax de solid spiritualitate. Pe ea pivoteaz si si pierde virulenta dureroasa gam de amrciuni, ntristri, dezamgiri, rni sngernde, exaltri primejdioase, ntrebri nelinistite si toate urmele pe care le-au lsat atacurile declansate npotriv-i cu furie nestins. E un gest preventiv, aceast structur de rezistent, a crei trie te face s ghicesti n barajul ei, prezenta unor virtuti binecuvntate de Sus. nainte de a ncheia, e util s definim pozitia factorilor cheie: individ, neam, Dumnezeu, n cosmosul uman, asa cum l concepe Legiunea. Desigur, mintea noastr, care nu poate vehicula abstractiuni dect reprezentndu-le spatial, accept greu c transcendenta, imanenta, straturile telurice si alte existente impalpabile se afl, pur si simplu, si n noi, iar prin spiritul nostru si al altora, se afl pretutindeni. Lumea ideilor este adimensional, si nu ne pretinde nici un efort s-o ducem n noi oriunde si oricnd. Neamul, ca perpetuitate istoric, cu un nceput indefinibil si o finalitate prelungit n vesnicie, exist, de bun seam, n afara noastr dar exist si n noi. Orict ar fi de categoric realitatea lui obiectiv, atta vreme ct nu avem constiinta ei, pentru noi neamul nu exist. Dar dac realitatea sa obiectiv ar ncepe s se destrame, n urma unor seisme si vitregii repetate, realitatea lui subiectiv ns, imaginea lui din constiinta noastr, rmne intact. Ea continu s triasc ntreag n noi, cu conditia s fim convinsi c si-a mplinit, fr odihn, destinul, dac, binenteles, a avut aceast hrnicie. Oricum, neamul detine un loc privilegiat n constiinta noastr, fie c l deplngem sau l proslvim, fie c ne evoc o istorie nenorocoas sau c, dimpotriv, ne aprinde visuri si ndejdi. El este inseparabil de noi, l purtm mereu n gnduri ca pe constiinta noastr lrgit, ca pe un orizont fr limite descoperit n noi. Fiindu-ne, de asemenea, prezent ca o exigent fat de propria noastr persoan, ne trezeste puteri si elanuri care, altfel, ar fi zcut nestiute. Iar dac fiinta lui Dumnezeu, ca realitate obiectiv, este infinit mai categoric
10

dect a neamului, si tot astfel, ca realitate subiectiv, o lsm s ne ptrund functiile duhovnicesti, atunci spiritelor alese le este dat s se simt resorbite n El pn la disparitie, ca si cum n locul lor ar vietui divinitatea. Dac ns ne-am lsa stpniti de vechea reprezentare spatial a neamului si a lui Dumnezeu, ca existente funciar exterioare nou, prima, n societate, iar a doua, ntr-o altitudine superlativ, si am intra n contact cu ele prsindu-ne fptura intrisec, prezenta lor n miezul de foc al constiintei si contopirea cu noi ar fi cu neputint. n vreme ce, integrndu-le n eul nostru vom conlocui cu ele purificati ca de o prezent sacral. Ca atare, nu putem uita c Dumnezeu si neamul sunt n noi, c nu este nevoie s-l cutm extravertindu-ne inutil, deoarece amndoi se afl de totdeauna n fiinta noastr, ceea ce trebuie s ne ptrund c, n egal msur, i putem profana ori slvi, prin nevrednicia ori prin nesatul nostru de certitudini si realitti esentiale. Pentru o subliniere final, n doctrin gsim permanentele Miscrii Legionare, pe cnd n organismul politico-social care o nsoteste manifestrile. Dup cum, Legiunea, ca institutie spiritual, precede si precumpneste organizatia politic. MIRCEA NICOLAU

11